6,281 matches
-
desfășurare temporală limitată și actori mai clar diferențiați, precum și fiindcă sunt mai apropiate de logicile riturilor politice (afirmă sau contestă, direct sau indirect, instituțiile puterii), procesiunile și paradele constituie, În bloc, obiectul discuției din acest capitol. Procesiunea este mișcarea lineară, solemnă, ordonată a unui grup printr-un spațiu determinat, către o destinație cunoscută, cu scopul de a depune o mărturie, a adora un anumit obiect, a performa un anumit ritual, a Îndeplini o promisiune, a obține o consacrare sau a vizita
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
poartă cu ei acel „centru”. În procesiunile ordonate după anumite ierarhii, locul de onoare este la capătul și la sfârșitul șirului procesiunii. (R. Grimes, 1987, vol. XII, p. 1) În sens religios (procesiunea - n. M.C.) este un act de suplicare solemnă, efectuat de credincioși sub conducerea clerului, prin trecerea ordonată de la un loc sacru către altul, cu scopul de a stimula devoțiunea, de a reaminti binecuvântarea Domnului, de a-I mulțumi pentru mila Sa și de a cere ajutorul divin. (New
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
amestecă (o ceremonie de Încoronare include atât elemente de procesiune, cât și paradă; la fel, la funeraliile oamenilor politici sau la sărbătorile naționale fuzionează parada militară și procesiunea de depunere de coroane la monumentele consacrate). Dacă punem În surdină opoziția solemn vs sărbătoresc, procesiunile și paradele nu se mai pot distinge clar de mișcările carnavalești (paradele de măști și de dansatori specifice carnavalului). Dificultatea identificării unor linii de demarcație inatacabile este relevată și de R. Grimes (1987, vol. XII, p. 1
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
procesiunile par să penduleze Între aceste domenii, ca și Între alte sisteme de clasificare. Poate că ar trebui să considerăm paradele și procesiunile drept manifestări ale aceleiași clase de acțiuni, una fiind definită prin caracterul celebratoriu, iar cealaltă prin aspectul solemn. Dacă paradele și demonstrațiile par a fi manifestări ceremoniale asociate Îndeosebi cu societățile complexe, procesiunile reprezintă un fenomen ritualic istoric și geografic general răspândit. Ele sunt atestate atât În marile civilizații dispărute (statele amerindiene, Egiptul, Grecia, Roma, China și India
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În funcția sa prin bufonerii care pun În scenă farsa: un ceremonial burlesc, parodic și uneori satiric. Cel ales poartă haine sacerdotale cu ornamente bogate, Își pune mitra pe cap, ține crucea episcopală În mână și dă tuturor binecuvântarea sa solemnă. ș...ț Toți se supun episcopului sau papei nebunilor, care, Împreună cu acoliții săi, stăpânește pentru câteva ore. Ca În orice adunare veselă, se distribuie vin din belșug, pentru copiii din cor și cei adunați În biserică. Astfel Încât În fiecare an
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
contra, câmpul carnavalului este eterogen și adesea costumele extravagante conțin combinații care sunt total În afara „gramaticii” culturii de zi cu zi a brazilienilor (R. Da Matta, 1991, p. 40). Ambivalența funcțională a măștii (poate fi folosită atât În cele mai solemne rituri politice sau magice, cât și În cele mai hilare contexte carnavalești) este dublată de combinația măștilor. Punând În antiteză costumarea solemnă specifică paradelor militare („uniforma de gală” care afirmă obligațiile indivizilor prinși În carcasa pozițiilor și rangurilor instituționale) cu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
brazilienilor (R. Da Matta, 1991, p. 40). Ambivalența funcțională a măștii (poate fi folosită atât În cele mai solemne rituri politice sau magice, cât și În cele mai hilare contexte carnavalești) este dublată de combinația măștilor. Punând În antiteză costumarea solemnă specifică paradelor militare („uniforma de gală” care afirmă obligațiile indivizilor prinși În carcasa pozițiilor și rangurilor instituționale) cu „fantasia” (măștile și costumele de carnaval): În timpul carnavalului este normal să vezi un „bandit” dansând cu un „șerif” sau o figură „cap
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
unei statui a Libertății de către studenții chinezi din piața Tiananmen. Ele pot servi demarcării și, prin aceasta, Întăririi diviziunilor sociale Într-o societate pluralistă, ca la paradele diverselor grupuri etnice din ziua de 1 Mai; riturile politice pot fi ocazii solemne, precum Încoronările, sau sărbătorești, precum paradele. Uneori, ele pot fi activități aparent non-ritualice, precum alegerile, care sunt interpretate ca rituri politice (S. Lukes, pp. 481-482). De fapt, politicul acaparează unele structuri ritualice și prezintă, ca forme proprii de ritual, manifestări
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de trecere (atât ale vieții individuale, cât și ale vieții colective): sărbătorile politice (fie legate de un calendar local, național ori internațional, fie prilejuite de evenimente speciale, precum victoriile consacratoare - Într-un război, Într-o confruntare sportivă), comemorările (marcând celebrarea solemnă a unui moment trecut considerat drept referință identitară pentru o colectivitate), vizitele politice (contactul dintre mase și liderii politici confirmă, Întărește reprezentările simbolice ale Puterii), instaurările, având forme variate, de la Încoronările din societățile medievale până la Învestirile unui președinte ori a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
politice" Aceste manifestări rituale se dezvoltă Între doi poli, cel al politicului, implicând controlul, etalarea puterii și solemnitatea, și cel al sărbătorescului, implicând libertatea, etalarea emancipării și ireverența. Prima dimensiune este subliniată de ideea de celebrare. Aceasta presupune ...un eveniment solemn, ocazional sau periodic, având ca scop să onoreze, să recompenseze sau să ridice În slăvi În mod public o persoană demnă de a fi aclamată sau să comemoreze aniversarea unui eveniment important pentru societate. ș...ț O celebrare include rituri
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sărbătorilor consacrate prin lege sau tradiție (fie ele naționale sau locale), activitățile curente sunt Întrerupte (zilele libere În care „nu se lucrează”), au loc activități febrile de pregătire, sunt instituite anumite protocoale de comportament, se desfășoară manifestări ritualice, mai Întâi solemne și apoi de relaxare, care sunt apoi evocate În mass-media sau prin convorbirile dintre membrii grupului, rămânând astfel prezente În memoria colectivă o anumită perioadă de timp. În plan spațial, sărbătoarea creează locuri de referință, marcate prin diferiți operatori simbolici
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
partid politic să-și proclame legitimitatea prin ocuparea centrului orașului (sediul puterii politice) și decorarea lui cu simboluri partizane, precum și prin umplerea lui cu partizanii acelui partid” (J. Van Geldern, 1993, p. 45) În planul gestual Întâlnim același sincretism dintre solemn și destins. Pe de-o parte, ceremonia trebuie să fie organizată impecabil, să reliefeze stabilitatea și legitimitatea grupului aflat la putere, să educe În spiritul valorilor promovate de acesta. Prin acțiuni, cuvântări și etalarea simbolurilor, sărbătoarea canalizează imaginarul social În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Îmbină diferite tipuri de rituri, este aceea oferită În 1579 de judele Sibiului, Albert Huet, pentru a marca victoria de la Polatsk a principelui Ștefan Báthory Împotriva armatelor rusești: Magistratul (Sfatul orașului) i-a anunțat imediat pe cetățeni de o sărbătoare solemnă, mai apoi pe clerici să-l slăvească pe Dumnezeu cel Atotputernic În biserică, prin intonarea cântului ambrosian după cum e obiceiul. Breslelor li s-a poruncit ca În ziua următoare să Îmbrace zalele de fier și membrii să fie Înarmați sub
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
simbolic prelungirea acestuia Într-un viitor plin de speranțe) sau procesiunile și pelerinajele (cortegiul care defilează În spațiul comemorat sau deplasarea grupului către „centrul” unde s-a petrecut cândva evenimentul de referință). De asemenea, comemorarea se Împletește cu sărbătoarea, momentele solemne de evocare a trecutului fiind Întotdeauna urmate de momente de veselie populară. Tipologia variată a comemorărilor poate fi structurată după criteriul temporalității În comemorări periodice (calendaristice) și comemorări excepționale. Primele sunt asociate unor ansambluri ritualice complexe (ziua națională, marcarea anuală
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Lenin. În acea zi, numărul pelerinilor care vizitează mausoleul sau alte monumente memoriale Închinate În toată țara lui Lenin, crește considerabil. Unii vin singuri, spontan, să depună flori la monument. Alții vin În grup, cum ar fi pionierii care, aliniați solemn În fața mausoleului, Îi raportează lui Ilici succesele și misiunile Îndeplinite (C. Lane, 1981, p. 210). Observăm, În acest exemplu, caracterul sincretic al comemorării: dominante sunt riturile de tip cult al stămoșilor (Întemeietori), rituri Întemeiate pe aducerea de ofrande (directe prin
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ritualice: deplasarea liderului și a suitei sale la locul ceremoniei, primirea protocolară și fastuoasă, performarea unor acțiuni plasate Între ritual și eticheta politică - depunerea unei coroane de flori, tăierea panglicii, dezvelirea unei plăci care marchează momentul, vizitarea obiectivului inaugurat, alocuțiuni solemne etc. (D. Fleurdorge, 2005, p. 95; vezi și J.W. Dereymez et alii, 1998; A. Young, 2003). Inaugurarea reprezintă o ceremonie extrem de flexibilă: ea se poate referi la clădiri de utilitate publică (muzee, școli, sedii ale organismelor statului, gări și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
gări de aici (timp de 30 de ani, Înainte de a deveni președinte, Mitterand a fost deputat de Nevers); b) primirea de către oficialitățile locale; c) trecerea În revistă a unui detașament militar; d) Întâmpinarea președintelui de către mulțime; e) tăierea panglicii, intrarea solemnă În noua clădire; f) dezvelirea unei plăci care va comemora acest eveniment; g) discursurile președintelui și ale altor oficialități; h) depunerea unei coroane de flori În memoria muncitorilor de la căile ferate, morți În timpul luptelor antifasciste; i) oferirea unui exemplar cu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
onorul dat noilor cavaleri ai Legiunii de Onoare. Pe de altă parte, combinarea acestor comportamente suscită o emoție puternică. Traseul prezidențial a combinat diferite acțiuni, unele cu un caracter ritualic evident (inaugurări și comemorări), altele ținând de protocolul politic (primire solemnă, Înmânarea unor decorații, discursuri), iar altele fiind gesturi situate Între etichetă și efuziunea sinceră (Îmbrățișarea unei fetițe orfane, oferirea unor cărți cu dedicație). Actele ceremoniale, deși formalizate, au suscitat o emoție sinceră din partea participanților, În primul rând pentru că ele căpătau
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
autorități laice, care Își arătau supunerea prin faptul că Îi predau „cheia” orașului, adică Însemnele puterii de a stăpâni orașul. Suita regală și somitățile orașului defilau pe străzi, Îndreptându-se către locul ceremoniei supreme - catedrala unde se ținea o slujbă solemnă. Orașul era Împodobit cât mai strălucitor, iar pe traseul procesiunii erau instalate podiumuri unde se jucau scenete biblice sau se intonau cântece de preamărire. Comentând același sistem simbolic, așa cum apărea el În procesiunile ritualice ale domnitorilor români din secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ritual a căror structură este asemănătoare cu aceea a riturilor de inițiere. După D. Fleurdorge (2005, pp. 39-41), acest proces de construire a „figurii prezidențiale” cuprinde mai multe secvențe codificate: a) declararea intenției de a candida, făcută Într-un cadru solemn, Încărcat de Însemne simbolice; b) derularea campaniei electorale, cu evenimentele sale politice și ceremoniale - vizite, comemorări, Întâlniri oficiale, conferințe și declarații de presă etc.; c) momentul votului din primul tur și anunțarea celor doi candidați aflați În fruntea opțiunilor electoratului
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
prin sunetele fanfarei). În partea doua a zilei, parada capătă accente de sărbătoare populară, prin consumul excesiv de alimente și băuturi, prin relaxarea ordinii, prin apariția măștilor și a recuzitei carnavalești și prin elementele cu conotație sexuală. În aceste momente, manifestările solemne (slujba religioasă și discursurile oficiale) Își pierd semnificația și ocupă un loc marginal: Pe la ora prânzului, primele grupuri de mărșuitori ajung „pe Câmp”. O parte dintre participanți se reped asupra mâncărurilor oferite pe holurile bisericii, altă parte cumpără mâncare de la
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
din vocabularul ritual al carnavalului: figurine caricaturale și efigii hilare, care reprezintă figurile politice percepute ca adversari, oamenii purtând măști grotești Întrupează inamicii politici, formulările verbale licențioase degradează prestigiul celor aflați la putere. Adeseori, aceste parade și demonstrații parodiază procesiunile solemne oficiale, iar râsul anulează pretenția de legitimitate a liderilor și instituțiilor aflate la conducere: Paradele respectabile defineau statutul participanților, diferențiindu-i de neparticipanți și explicitau standardele care dădeau dreptul de a participa - precum abstinența și virtutea militară. ș...ț Paradele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
extensive acestei probleme, propune formula „rituri ale conflictului”, referindu-se la „sărbători, carnavaluri, saturnalia, ceremonii religioase și politice și alte festivități anuale care conțin episoade de ridiculizare, amenințare, atacuri, confruntări sau alte conflicte ce pot fi performate Într-o atmosferă solemnă sau Într-una de divertisment ori care nu sunt prescrise (În scenariul ritual - n. M.C.), așteptate sau considerate adecvate acelei ceremonii” (1988, p. 857). O altă variantă a riturilor de rebeliune ar fi constituită de așa-numitele „rituri de inversiune
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ploieștene evocată cu disimulată nostalgie în schița Boborul!:" La 6, în Piața unirii plină de popor tocmai pe locul unde se ridică astăzi mândră statua Libertății (cetățenilor ploieșteni, Națiunea recunoscătoare!) Prezidentul, urcat pe un scaun de tocat cârnați, citește actul solemn al întemeierii Republicii"54. Teoria contrastului dintre pretenții și realitate care scoate în evidență ridicolul explică declanșarea comicului caragialian nu doar din dramaturgia, ci și din proza sa, în care falsitatea și corolarele ei demagogie, incultură, vanitate, obtuzitate, etc. sunt
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și vor covârși mai apoi limbajul poetic, jurnalistic și romanesc arghezian. În Cimitirul Buna-Vestire, de exemplu, grotescul dezvăluie înverșunarea de a vedea totul prin ocheanul deformărilor monstruoase sau de a căuta cu interes naturalist hiperbolizarea umanului josnic în surprinzătoare contexte solemne. Democratizarea limbajului arghezian presupune aici alternarea termenilor triviali cu sintagme erudite și deliberata inversare a referențialităților, înfățișând așadar bestialitatea prin livresc (scenele de sexualitate, perversiunile, violurile), și invers. Portretele profesorilor, de pildă, sau ceremonia examinării, sunt impietate prin vocabule și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]