10,656 matches
-
poeme withmaniene convertite într-o expresie de ritual, într-o exaltare senzorială fascinantă mărturisind o teribilă trăire existențială: "Te-am iubit ca un țesător pe valurile de pânză proaspătă;/ în pământ, deasupra duhurilor și a amintirilor/ te voi iubi pe stâncile de gheață ale Groenlandei/ ca-n fabricile de tutun de sub coroana Chesterfield". Poate, este partea în care poetul nu a reușit să-și găsească formula. Poezia este mozaicală, eterogenă, interesantă, dar fără emoție pentru că reportajul sufocă. "Vine iarba" Viziunea satului
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
celor care erau" ("Măreția frigului"). Iconoclast și contradictoriu, înfometat de perfecțiunea unei lumi de vis, iată-l divin, arghezian ca atitudine, compunând o muzică rafaelită: " Deci în visul, visul visului/ doarme lupul Cristului/ creieru-ametistului,/ și ninsoarea tristului/ El mănâncă/ numai stâncă" ("Lupul singuratic"). Izolat, cu un anume sentiment de singurătate, plângându-și propria absență într-o lume mereu schimbată, apare și în poemul "Andru plângând". Poetul devine întruchipare de cer și pământ, iar întrebările lui sunt de fapt esența ființei lui
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
părere că face cât cealaltă? SGANAREL: Face, stăpâne... (Aparte) Alta la rând! DON JUAN: (Charlottei) Cui să mulțumesc, frumoaso, pentru întâlnirea asta, atât de plăcută? Cum e cu putință că pe dâmburile acestea de țară, la umbra copacilor și a stâncilor de pe-aici, să se nimerească făpturi ca dumneata? CHARLOTTE: Se nimeresc, de ce să nu se nimerească? DON JUAN: Ești din satul de colo? CHARLOTTE: De colo, domnule. DON JUAN: Și locuiești acolo? CHARLOTTE: Acolo, domnule. DON JUAN: Cum te
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
este în minți și în suflete și în trupuri, în cer și pe pământ același în aceleași, în lume, în jurul lumii, mai presus de lume, mai presus de ceruri, mai presus de ființă, soare, stea, foc, apă, duh, rouă, nour, stâncă prin sine, piatră, toate cele ce sunt și nimic din cele ce sunt. Anexa VI FEED-BACK ATELIER "MĂȘTILE VIEȚIIȘI ALE MORȚII. MĂȘTILE TRANSCENDENȚEI" prof. DianaRotaru și Pr. Prof. Mircea Hurdea "Vălul negru" sau despre ocultare Ce am crezut despre mască
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
de care s-au îndrăgostit actorii lui, miza pe o victorie a acestui spectacol pentru a-și susține politica de revigorare, de înoire a acestui teatru, cândva celebru, iar acum în "criză teribilă, monșer". Aproape de premieră au apărut și necazurile, stâncile subacvatice, care te rănesc fără să știi când și cum, care loveau în bunul mers al repetițiilor vorba ceea dușmanul veghea și avea spate chiar la Ministerul Culturii. La vizionare s-a declanșat un atac bine orchestrat împotriva spectacolului, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ritmuri de tragedie antică. Dacă n-am cita aici decît secvențele din pădure, în care are loc moartea lui Ion, afirmația tot s-ar susține: un amfiteatru natural impresionant, cu lumina zorilor prefirată printre copacii cuprinși de întuneric, monumentalitatea de stîncă a femeii care privește împietrită scena, cutremurătoarea zbatere a lui Ion și gestul lui capital, disperarea lui Dragomir care își strigă ultima speranță de salvare, totul încadrat de o natură aspră, implacabilă și stranie în măreția ei, toate acestea trimit
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Se spune că de aici a băut apa vieții Zamolxe. Cascada celor șapte izvoare, așa se numește. Voi merge acolo, voi sta șapte zile, și voi bea în fiecare dimineață apa unui alt izvor... Șapte zile, șapte izvoare... Apoi, între stânci, să mă înseninez înăuntrul meu... încet să ridic ochii spre cer... și așa, în liniște, cu apa cea mai curată din lume în mine (așa se spune și testele au dovedit-o), să trec dincolo... curat și limpede... viu. Să
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
o frecvență mare nu numai în textul liric, ci și în creația epică, mai ales în secvențe descriptive prin care se detaliază cadrul diegetic sau în portrete ale personajelor. Paradigma tipologică a epitetului este cuprinzătoare: - epitet ornant (de mare generalitate): Stânca stă să se prăvale / În prăpastia măreață (M. Emi nescu); Iubeam diminețile, înainte de răsăritul zorilor [...]; o singurătate aproape umană, [...] sub cel mai frumos cer care mia fost dat săl văd vreodată. (M. Eliade) - epitet cromatic: Amurg de toamnă violet (G.
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
barba din stângai ajunge la cer, / Și vodăi un munte. (G. Coșbuc); Nimeni navea ceea ce el avea:/superba lui trufie/și elefanții / și labele lor sfă râ mând vertebrele / acestor Alpi albiți de spaimă // Călca, deabia să se audă peste stânci / și sauzea în lună (E. Jebeleanu); Se simțea mic și slab, cât un vierme pe carel calci în picioare, sau ca o frunză pe care vântul o vâltorește cum îi place. Suspină prelung, umilit și înfricoșat în fața uriașului: - Cât pământ
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
sau tema comediei studiate în evoluția relației dintre cele două personaje. - Varianta 8 (Bacalaureat 2013, sesiunea august) Profilul umanist; Profilul pedagogic SUBIECTUL I (30 de puncte) Citește următorul text: Am suit așa ceasuri întregi, sugrumați în acest defileu spart în stânci de năvalele primordiale. Numai o curea albastră deasupra noastră însemna că acolo e cerul. Când și unde, drumul răsufla mai slobod [...]: ne opream să admirăm primitivitatea peisa giului, arhaismul geologic, grandioasa nuditate a coclaurilor rudimentare, fără o floare, fără o
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
devenit manieră: "Mîhnirea și necazul cotrobăiau prin sufletul ei opac. O mare iluzie se sfărîma în blocul acela." Metafora solidificării, ca expresie a spiritului / și trupului implacabil creează o rețea repetitivă în portretul (itinerant) al Siei: "Sta acum ca o stîncă, care se străduia să cadă ucigător peste alții, și în truda ei se sfărîmă". Marelui efort de reacție nu-i rezistă însă încercarea intelectuală: "În zidirea ei compactă, clătinarea ideilor puține înfipte adînc făcea să se cearnă ca un moloz
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
sufletească urmează ritmul naturii. Având o mentalitate arhaică, face o călătorie în scopuri justițiare, intră adânc în peisajul cu drumuri șerpuitoare, în care întâlnim simbolul labirintului, într-un regat al morții: "Pe urmă, a suit un drum șerpuit săpat în stâncă, ocolit în singurătăți pe sub vulturi". Există în roman două lumi între care se află interferențele: una simbolică, mitică, și alta epică. Romanul Baltagul este un "poem al naturii și al sufletului omului simplu", o "Mioriță în dimensiuni mari" (G. Călinescu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
clipă în fața ușii și privesc spre înalt. Nopțile sunt minunate, acolo sus. Noaptea, lumina piere, doar stelele mai luminează.". Jean Labarère este și cioban și poet. Se emoționează când vede o stea licărind, ori vreo urmă de ceață între două stânci, Auda și Saparet. Vede în asta un dialog de îndrăgostiți și așa se naște o poezie (în bearneză) care ocupă prima pagină a celui mai recent volum al său. În bucătăria lui, deasupra acvariului, are o poză a unui urs
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
îndrăgostiți și așa se naște o poezie (în bearneză) care ocupă prima pagină a celui mai recent volum al său. În bucătăria lui, deasupra acvariului, are o poză a unui urs cu privirea blândă (privire de pluș), tolănit pe o stâncă. De fapt, ne-am putea întreba, care e rolul ursului în toate astea? Ce crede ciobanul despre urs, câte oi i-a mâncat? "Niciuna. În cincizeci de ani, ursul nu mi-a atins nici măcar o oaie.". L-a văzut vreodată
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
făcută, cu un chip ademenitor, cu pielea sănătoasă, nu avea, drept veșmânt, decât păru-i lung și blond. Ei bine, nu-i o vedenie, vânătorii nu visează: când cei doi bărbați se apropie, apariția o ia la goană, sărind printre stânci. O urmăresc, dar în zadar. Este mult prea agilă, mult prea iute pentru ei. Oamenii povestesc despre asta în sat, în întreg ținutul. Se pare că nu sunt singurii care au văzut-o. Umblă zvonul că ar fi fost zărită
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
înălțimea și greutatea lor, copitele lor par mici (și chiar poartă număr mic la picior). Altceva nu au pentru a merge și pentru a alerga și iată, cu ele fug de pericole, urcă sau coboară pante abrupte, înfruntă lunecușuri și stânci, cu ele scapă de vânători și de câinii lor. Cu ajutorul copitelor își însemnează trecerea. Această parafă simplă și emoționantă face ca animalele să fie la fel de prezente, la fel de reale de parcă le-aș avea în fața mea. Ba poate chiar mai prezente, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
demult trecea pe o cale ferată mică un tren de munte, care se chema mocăniță. Ea ducea lemnul doborât din păduri pentru cherestea și pe lucrătorii din locurile acele, că erau mai multe în munți. Bătrânii povestesc că în dreptul unei stânci foarte mari o ceată de tâlhari haìni jefuiau acest trenuleț, iar bunurile luate cu forța le ascundeau în munte, într-un loc numai de ei știut. După o vreme s-a răspândit vestea că într un loc anume din munte
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
ascunse multe bogății. De-a lungul vremii, mulți și-au dorit comoara, dar nimeni n-a gasit-o, că era strașnic de bine ascunsă. Unde o fi fost, numai bunul Dumnezeu știe! Dar oamenii i-au zis acelei văgăuni din stâncă Muntele Bogatului și așa a rămas în veci”. 16. Despre locul “Părăul Mâții” “Ani de-a rândul, oamenii din zonă urmau drumul spre pădure, ca să aducă lemne de încălzit, că atunci erau ierni foarte grele, geroase, nu ca acum. Într-
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
drumul spre pădure, ca să aducă lemne de încălzit, că atunci erau ierni foarte grele, geroase, nu ca acum. Într-o parte a pădurii curgea un mic părău, care avea o apă curată și rece, căci venea de la izvor, de sub o stâncă. De aceea era mult căutat de oameni și animale. Într-o dimineață, un sătean, trecând pe lângă părău și dorind să-și potolească setea cu apa ceea limpede și rece, s-a oprit să se aplece ca să ia apă în pumni
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
genitivul cu articol proclitic (mai ales la masculine), dar și enclitic ; b) acuzativul cu prepoziție - cu, de, în, la, pe, spre. Iată exemple, selectiv, pentru situațiile menționate mai sus: Cotul lui Briceag, Balta Chilioaiei, Balta lui Măcău, Bordeiul Stângaciului, Botul Stâncii, Budăiul lui Hoza, Cabana lui Duță, Coasta Runcului, Crucea lui Ciuraru, Dealul Viilor, Drumul Lupăriei, Fântâna Jidanului, Fântâna lui Spoială, Grădina lui Bucur, Groapa Bolovanului, Masa lui Vodă, Mormântul Uriașului, Piscul Corbului, Pârâul Grosoaiei, Poiana Dogăriei, Ulița Pachiței, Valea lui
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
Strechie; substantiv + substantiv cu articol hotărât postpus - Budăiul Durzescului, Coasta Plaiului, Dealul Hanganului, Dealul Săliștei, Fântâna Horgăi; substantiv + adjectiv - Balta Lungă, Calea Bătrână, Fata Moartă, Piscul Scurt, Valea Rea; substantiv + prepoziție + substantiv - Cărarea de la Hotar, Drumul de Plai, Drumul la Stâncă, Fântâna la Baltă, Poiana la Ulmi; prepoziție + substantiv nearticulat - În Corhană, În Tochile, La Clăi, Pe Imaș, Pe Toloacă; prepoziție + substantiv + substantiv - În Fundul Gropii, În Spatele Grădinilor, Pe la Beraru, Pe Valea Morii, Pe Bâtca Slatinii; prepoziție + substantiv + adjectiv - La Biserica Veche
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
care a fost obiectul denominat inițial, într-o relație spațială ca: poiană, pădure, vale, pârâu, teren arabil. De multe ori, și numele de persoane (inclusiv poreclele) pot deveni polarizatori. Se admite, în general, că oronimele (numele de înălțimi - munte, deal, stâncă, movilă) au existat cele dintâi, dată fiind importanța lor în zonă. Dar identificarea toponimului primar nu e deloc ușoară, el putând fi, adesea, doar presupus, și pe baza atestărilor documentare, chiar dacă acestea nu sunt concludente în toate cazurile. Oricum, trebuie
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
pe nume Irinuca, într-o casă modestă de pe malul Bistriței, și unde, din cauza apropierii de capre, se îmbolnăvesc de râie. Creangă își amintește cum, încercând să se vindece cu băi dese în râu, el și vărul său au dislocat o stâncă, aceeasta rostogolindu-se și distrugând casa Irinucăi. După ce fug din Broșteni și locuiesc o vreme la Borca, cei doi copii pornesc mai departe, către casa lui David Creangă din Pipirig. După o călătorie prin Carpații Occidentali, cei doi băieți ajung
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
boii din pădure, un țap și două capre slabe și râioase, ce dormeau pururea în tindă-. De la aceste capre, cei doi copii iau râie și nu mai sunt primiți la școală. Prin urmare, ei hotărăsc ―să se răzbuneși prăvălesc o stâncă peste casă, gardul și caprele Irinucăi. Văzând paguba, cei doi copii se sperie și fug cu pluta pe Bistrița până la Borca și apoi la bunici, în Pipirig. Bunica i-a vindecat de râie iar bunicul ―fără vorbă, a mulțămit pe
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
amenințările de tipul: iar de nu, ce-i păți cu nime nu-i împărți curg. La miezul nopții fetișoara împăratului le trage butucul, se transformă într-o pasăre măiastră și zboară ca săgeata pe lângă ceilalți și se ascunde după o stâncă într-un vârf de munte, apoi tocmai după lună; Ochilă o vede, Păsări-Lăți-Lungilă se întinde și o ia. Când reînnoiesc cererea de a li se da fata, împăratul îi pretinde lui Harap-Alb să o recunoască dintre două fete cu înfățișarea
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]