6,816 matches
-
lui de Dumnezeu. El s-a angajat liber, voluntar și nelimitat în această luptă de a sluji Neamului și lui Hristos. El veghează la destinul Patriei scrutând orizontul pentru ziua de mâine. El apără linia de viață a neamului și strălucirea lui în marea familie a popoarelor lumii dar nu oricum, prin terorism și crimă. După tragedia prin care am trecut până și după 23 august 1944, pe care nu trebuie să o uităm, legionarii au dat cel mai mare și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
acum îngăduitoare cu mine. Mi-a dat din când în când câte un bobârnac, dar nu m-a împins în groapa cu var până în Duminica Floriilor. Aerul e mai departe bolnav din cauza căldurii, iar peste zi cerul își pierde orice strălucire. Seceta îl face aproape livid. 18. Modelul meu, niciodată atins, a fost tatăl meu. El a reușit să mă facă, de mic, să doresc ce dorea el, fără să-mi dea nici un sfat. Pur și simplu, încercam să ghicesc ce
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
trăit într-o altă viață. Nu voi mai cunoaște niciodată, din păcate, bucuria tulbure de a sta pe nisipul fierbinte, golit de griji, de probleme, sau pacea ceasurilor petrecute lângă niște banali ciulini înfloriți pe faleză, printre pietre de o strălucire cenușie. Asta mă deprimă la fel de mult ca boala și face din vremea când rămâneam la Costinești până ce căpătăm culoarea castanelor coapte sau închiriam la Venus o cameră izolată, culcîndu-mă pe plajă fără să mă sinchisesc de radiații, o amintire aproape
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
căruia se găsea un bazin dreptunghic din beton având plasată în mijloc o fântâna țâșnitoare și foșnăitoare care stropea nemiloasă un grup statuar din bronz. De obicei oglinda liniștită a apei din bazin nu era tulburată de nicio tresărire aruncând străluciri adânci învăluite în mistere rezolvate din viața elevilor... cunoștea fântâna atât de bine! Pan imperturbabil cânta melodii neauzite în timp ce silfidele extaziate îi mângâiau copitele, nepăsătoare la agitația din jur.... semizeul din bronz și acum face în ciudă trecătorilor, cântându-le
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de gândit. O familie de patru persoane era adunată în jurul mesei: pater familias sănătos și cu dinți albi, doi copii cu obraji rumeni și ochii sticlindu-le de poftă și tânăra și frumoasa lor mamă cu fața luminată de o strălucire aproape extatică în timp ce punea ultima porție de cârnați cu păsat în fața soțului ei, de parcă această mâncare, victoria finală care încununa o zi de muncă cinstită și împlinirea îndatoririlor de soție, îi aducea confirmarea supremă a respectului de sine. Suntem asaltați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nimeni nu-l va lua în serios și, într-adevăr, întregul incident a fost aproape uitat după câteva luni. Asta se întâmpla cam prin iunie 1982. Iunie 1982 1 Cuvântul există. Știam că există. Dar nu-mi venea în minte. ...strălucire... rafinament... stil... Scopul meu era să prind trenul de 3.35, dar cronica asta îmi luase mai mult timp decât m-așteptasem și eram în întârziere. Am îndesat brambura îmbrăcăminte pentru cinci zile într-o geantă de voiaj, împreună cu câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pentru că această calitate - care o fi ea - nu poate să pară cu adevărat firească și spontană decât dacă îi lipsește total respectul de sine. Cuvântul se apropia de mine, era acum doar la câțiva centimetri de mine. Scriitorului îi lipsea strălucirea, îndrăzneala, nu avea... vână. Da, asta era. Vână. Exact. Părea deja atât de evident, încât nu înțelegeam de ce durase atât să ajung la el. Imediat, mă copleși o senzație aproape mistică a proprietății termenului; nu numai că eram convins că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mai uluitoare ale cinematografiei pentru a supune conspirația capitalistă unei analize necruțătoare, irezistibile. Visa mai ales să facă un film despre piața aramamentului, subiect care cerea strategia unui Ken Loach sau a unui Frederick Wiseman, combinată cu scandaloasa intrigă și strălucirea cuceritoare a unui film cu James Bond. Părea departe de ce-și dorea el: dar Graham își va găsi deschiderea mai curând decât își imaginase și pe o filieră neașteptată. Packard Promos - cum se intitula acum compania alcătuită dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mă rotesc Eu planețica ta Care apun după tine” Exact în acest moment soarele a trecut de cealaltă parte a orizontului și în cerul vizibil al poetei apare luceafărul de seară. „Eu cea născută din spuma valurilor Trandafirii și din strălucirea nopților Eu stăpâna tuturor singurătăților” Venus de Mâlo. „Din această mare teribilă incoloră Să stoarcem vietăți colorate și pe ritmul Etern al nimicirii să le osândim Să se înmulțească.” Sună plăcut. „Să stoarcem folosesc pluralul imperial Cât aș vrea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
scriitori sunt tot niște „caiete” personale. În paginile lor, viața autorului se desface și se reconstruiește în mulțimea de personaje și situații, pentru a se înțelege pe sine și a-i înțelege pe ceilalți. După abilitatea „punerii în pagină”, după strălucirea gândirii și incandescența emoției, obișnuim să numim aceste scrieri în mai multe feluri: „opere”, „capodopere” sau doar simple „opuscule”. iulie, seara Mi se pare că am ajuns la o pagină importantă pentru semnificația particulară a poveștii de dragoste relatate de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de coerciție să aibă și ele masca blîndeții ca să poată fi acceptate de popor. Nimic de durată însă, fără vocația de principe, între "împrejurări favorabile, norocoase" și "însușirile personale", Machiavelli pune mereu accentul pe acestea din urmă. Prevalenta lor în strălucirea princiară, ca necesitate absolută, i-a iritat, nu o dată, pe regalii cititori ai Principelui, complexați de absența unor astfel de însușiri și care nu aveau altă îndreptățire decît ereditatea sau cruzimea. Or, după Machiavelli, ereditatea nu dă merite și nici
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
bine să guverneze fără a avea în slujba lui mereu pe aceiași nobili; el poate să numească în aceste slujbe în fiecare zi pe alții și apoi să-i destituie, poate să le ia și să le dea onoruri și strălucire doar după bunul lui plac. Și pentru a lămuri mai bine partea aceasta, vreau să spun că cei mari pot să fie considerați în mod principal în două feluri. Sau se conduc astfel încît prin modul lor de acțiune ei
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mai ales de dreptate. Dar dacă pierde acela cu care te-ai aliat, vei găsi un refugiu la el; te va ajuta atît cît îi va fi cu putință și vei împărtăși soarta lui care poate să-și mai recapete strălucirea de altădată. În al doilea caz, atunci cînd aceia care se luptă între ei sînt astfel încît nu ai să te temi de acela care va învinge, va fi cu atît mai înțelept din partea ta de a te declara pe
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
reușește să înlănțuiască destinul și să-i ia toate mijloacele prin care acesta își manifestă extrema inconstanță." (II, 20) " Putem conchide că nimic nu este mai important pentru o religie, o republică sau o monarhie decît de a-și recăpăta strălucirea pe care o aveau la începuturile lor; trebuie însă făcut în așa fel încît acest fericit rezultat să fie mai degrabă opera unei legi bune sau a unui bun cetățean decît a unei cauze străine." (III, 1) " Este adevărat că
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
țările pe care le-au cucerit; învingătorul Indiilor n-a făcut decît două asedii în glorioasele lui campanii, conducătorul Poloniei n-a făcut niciodată mai multe. Eugen Villars, Marlborough, Luxembourg erau mari căpitani, dar fortărețele le-au știrbit întrucîtva din strălucirea succeselor. Francezii cunoșteau foarte bine utilitatea fortărețelor, căci, de la Brabant pînă la Dauphine, există un dublu lanț de locuri întărite, frontiera Franței cu Germania este ca o gură de leu, larg deschisă, avînd două șiruri de dinți amenințători, care ar
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
vanitate odioasă, un viciu în plus; voiau stima, deși meritau oprobriul. Pentru principii vicioși, lingușirea este o otravă mortală, care înmulțește semințele corupției lor; la principii merituoși, lingușirea este ca o rugină care se așterne pe gloria lor, luîndu-i din strălucire. Un om inteligent se revoltă în fața lingușirii grosolane, îl respinge pe adulatorul neîndemînatic. Există un alt fel de lingușire, care este sofista defectelor, retorica ei diminuîndu-le; este cea care furnizează argumente pasiunilor, care dă austerității caracterul dreptății, care face o
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ținea de braț pe Enrique, cele două surori ale lui Paco erau Încă la cinematograful de pe Gran Via, foarte dezamăgite de filmul cu Garbo, prezentată Într-un decor mizerabil, când ele fuseseră obișnuite să o vadă Înconjurată de lux și strălucire. Oamenilor din sală nu le plăcea filmul și protestau fluirerând și bătând din picioare. Restul oamenilor din pensiune făceau aproape același lucru pe care-l făcuseră și când se Întâmplase accidentul, În afară de preoți, care-și terminaseră rugăciunile și acum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
niște căprioare. Și toamna, când le aduceau Înapoi la vale, mugetele și zgomotul continuau, și grămada aceea de trupuri se mișca Încet ridicând praful. Și cum se vedeau crestele profilate În lumina Înserării și felul În care luna Își arunca strălucirea asupra văii spre care coborau ei călare. Acum Își amintea cum cobora prin pădure, ținându-se de coada calului atunci când nu mai vedea nimic, și-și amintea toate poveștile pe care voia să le scrie. Despre băiatul idiot pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vedeau dealurile. Mari și Întunecoase, de ambele părți ale șinei. Ceva mai departe, licărea un foc. Urmând șinele, Nick se apropie prudent de foc, care ardea la câțiva pași de șine, lângă terasament. De departe nu i se vedea decât strălucirea. Calea ferată trecea printr-un luminiș, și focul ardea pe o pajiște care se pierdea apoi În pădure. Nick coborî cu grijă taluzul și porni prin pădure, ca să vină spre foc dintre copaci. Era o pădure de fagi și mergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fiu acolo. Manuel Își ridică valiza și ieși. — Închide ușa, Îi strigă Retana. Manuel se uită În spate. Retana stătea aplecat În față, uitându-se pe niște hârtii. Închise ușa cu un țăcănit. Coborî treptele și ieși pe ușă În strălucirea fierbinte a străzii. Era foarte cald afară și lumina reflectată pe clădirile albe era surprinzătoare și dureroasă. Merse pe partea umbrită a străzii denivelate până la Puerta del Sol. Umbra era o masă răcoroasă, ca apa când curge. Căldura Îl lovi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
asta? Îl Întrebă pe Manuel. — Minunat. — Acu’ chiar că l-am Înțepat. Uite-te cum arată. Când Hernandez Încheie o pasă strâmtă, taurul căzu În genunchi. Se ridică imediat, dar din capătul celălat al arenei, Manuel și Zurito puteau vedea strălucirea șuvoiului de sânge care tot curgea lin pe umărul lui negru. — Chiar că l-am atins, spuse Zurito. — E un taur bun. Dacă-l mai prindeam o dată, Îl omoram. — O să schimbe ordinea, spuse Manuel. — Uite-l În ce hal arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
iubirea? O voi găsi curând? Iar jalea risipește tot ce-i mai bun din tine, Privirea-ți este goală, nu știi ce-ți aparține. Și greu îți este pasul. Mai grea e și gândirea Când somnul pierde visul iar chipul strălucirea. Privind conturul stelei, ai vrea să-i prinzi cununa S-o dăruiești iubirii, s-o simți întotdeauna... Dar ea dispare-n ceață, în ceață și în gând; O fi pe cerul nopții, pe astre lunecând? Ne pierdem crud adesea și
Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_548]
-
mai văzut de mult; din iarnă, Începui vorbirea. - Eu am mai trecut pe la mătușa, de mai multe ori, dar de, judecătorii nu stau acasă, sînt ocupați: ședințe, procese, nu ca noi muritorii de rînd, răspunse rîzÎnd, cu dinții descoperiți În străluciri de sidef. - Așa e! Eram s-o iau de braț, cuprins de o bucurie necunoscută, dar Îmi revenii, controlîndu-mă. Nu știu ce gîndea, era, În orice caz, veselă, rochia-i de mătase i se foia pe trup odată cu mișcările umerilor. După cîțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cui să vorbească și În oraș, sau printre vecini, cu toate opreliștile nescrise, cîte erau (procedînd Însă cu precauții luate cu mult Înainte, pentru a se „lămuri” cu cine stă de vorbă). Nu uita să amintească În aceste vorbiri despre „strălucirile de altădată”, cum venise de pildă odată regele În oraș pentru dezvelirea unei statui - era prin ’36-’37cum regele avînd migrene, cineva din suită a fost trimis anume să cumpere niște leacuri de la farmacia din centru a domnului Ionescu, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ce nu-și găseau așezare În timp. - În Capitală, regele Însuși, continuă el, primea defilarea armatei, toată În ținută de gală. Era o frumusețe. Și ce rău era În asta? Spuneți-mi! rosti, nostalgic și convingător. Apoi, Regatul a dat strălucire istoriei, doamnelor! GÎndiți-vă că regatul e cel sub care am dobîndit independența și-am făcut România Mare. Și-acum cu ce ne-am ales? La rostirea acestei Încheieri se așeză o liniște neobișnuită, pe care cîteva momente lungi nici una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]