6,704 matches
-
dar aveau o eficiență redusă datorită vitezei reduse de translație, timpului lung de reîncărcare și a muniției nepotrivite. Mult mai potrivite pentru distrugerea țintelor navale s-au dovedit cele patru baterii navale instalate pe la mijlocul lunii septembrie: "Friedrich August" cu trei tunuri de 30,5 cm, "Prinz Heinrich" cu două tunuri de 28 cm;"Oldenburg' cu două tunuri de 24 cm și cea mai mare dintre toate, "Siegfried", cu două tunuri de 38 cm. Controlul tirului pentru aceste baterii de coastă era
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
translație, timpului lung de reîncărcare și a muniției nepotrivite. Mult mai potrivite pentru distrugerea țintelor navale s-au dovedit cele patru baterii navale instalate pe la mijlocul lunii septembrie: "Friedrich August" cu trei tunuri de 30,5 cm, "Prinz Heinrich" cu două tunuri de 28 cm;"Oldenburg' cu două tunuri de 24 cm și cea mai mare dintre toate, "Siegfried", cu două tunuri de 38 cm. Controlul tirului pentru aceste baterii de coastă era asigurat cu ajutorul avioanelor de recunoaștere și a sistemului radar
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
muniției nepotrivite. Mult mai potrivite pentru distrugerea țintelor navale s-au dovedit cele patru baterii navale instalate pe la mijlocul lunii septembrie: "Friedrich August" cu trei tunuri de 30,5 cm, "Prinz Heinrich" cu două tunuri de 28 cm;"Oldenburg' cu două tunuri de 24 cm și cea mai mare dintre toate, "Siegfried", cu două tunuri de 38 cm. Controlul tirului pentru aceste baterii de coastă era asigurat cu ajutorul avioanelor de recunoaștere și a sistemului radar DeTeGerät instalat la Capul Blanc-Nez și Capul
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
patru baterii navale instalate pe la mijlocul lunii septembrie: "Friedrich August" cu trei tunuri de 30,5 cm, "Prinz Heinrich" cu două tunuri de 28 cm;"Oldenburg' cu două tunuri de 24 cm și cea mai mare dintre toate, "Siegfried", cu două tunuri de 38 cm. Controlul tirului pentru aceste baterii de coastă era asigurat cu ajutorul avioanelor de recunoaștere și a sistemului radar DeTeGerät instalat la Capul Blanc-Nez și Capul d’Alprech. Aceste radare puteau să detecteze ținte navale până la 40 km distanță
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
vaselor britanice. Pentru acest scop a fost desemnată "Artillerie Kommand 106" din cadrul Armatei a 16-a, care urma să debarce cu al doilea val pentru asigurarea protecției flotei de transport cât mai devreme posibil. Unitatea era formată din douăzeci și cinci de tunuri de 15 cm și șaptezeci și două de 10 cm. Cel puțin o treime dintre acestea trebuiau debarcate în Anglia pânăla sfârșitul primei săptămâni a invaziei. Aceste baterii trebuiau să reducă la maxim amenințarea distrugătoarelor britanice asupra vaselor de transport
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
reprezentată de artileria germană care domina Strâmtoarea Dover și, pe 4 septembrie 1940, șeful Marelui stat major al Marinei a semnat un memoriu în care sublinia că dacă germanii „... ar putea să cucerească controlul asupra strâmtorii Dover și să captureze tunurile noastre de apărare, mai apoi, controlând aceste puncte de pe ambele maluri ale strâmtorii, ar putea fi în poziția de a interzice în cea mai mare parte accesul forțelor noastre navale în acele ape”. În condițiile în care germanii ar fi
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
în caz de nevoie, poate fi folosit din peste 60 de locuri din clădire. Fiecare punct din sală poate fi atins cu ajutorul unui furtun conectat la un hidrant. În mod unic în Ungaria, clădirea mai este dotată și cu trei tunuri de apă cu debit mare. Toate trei sunt poziționate în tribune, protejând zona care a cauzat distrugerea predecesoarei sălii. Arena are și numeroase uși de siguranță care se blochează automat în caz de incendiu, prevenind răspândirea focului. De-a lungul
Sala Sporturilor László Papp din Budapesta () [Corola-website/Science/331167_a_332496]
-
moderne ca germana și engleza, care le-au adoptat mai întâi (vezi mai jos). Cuvinte italienești intră în limba franceză începând cu secolul al XIV-lea, prin intermediul comercianților. În acest secol sunt adoptate cuvinte ca "ambassade" „ambasadă”, "buste" „bust”, "canon" „tun”, "importance" sau "police" „poliță” (în sensul financiar). În secolul al XV-lea apar în franceză cuvintele "banque" „bancă” și "banqueroute" „faliment al unei bănci”, aduse de cămătari italieni împreună cu activitatea lor. Influența italiană culmină în secolul al XVI-lea datorită
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
după Primul Război Mondial. General-Feldzeugmeisterul a fost din timpul regelui Frederic Wilhelm I al Prusiei comandant suprem al tuturor trupe de artilerie la același nivel cu General-Feldmareșalul. El a purtat ca insignă la guler și pe epoleți două țevi de tun încrucișate. Ofițerul a și deținut un înalt rang la curte. În secolul al XIX-lea, ei au și fost denumiți câteodată generali de artilerie. Pe acele timpuri, prinții casei regale prusești au fost adesea oara ridicați la acest grad, fiindcă
Feldzeugmeister () [Corola-website/Science/334052_a_335381]
-
acest titlu după asediul Parisului, celălalt pentru victoria decisivă împotriva Franței în Bătălia de la Gravelotte. În anul 1898, în Prusia a fost instalat un rang de Feldzeugmeister ca șef al fabricilor de arme, atelierelor de lucru pentru artilerie, turnătoriilor de tun, fabricilor de pulbere și muniții și birourilor de construcție. Acest ofițer a avut însă numai rangul de general de divizie. După unirea statelor germane în 1871, ofițerii au fost numiți definitiv generali de artilerie, deținând locul trei în ierarhie după
Feldzeugmeister () [Corola-website/Science/334052_a_335381]
-
șef a fost un Feldzeugmeister la rangul de general de brigadă (Generalmajor), care a avut sediul principal în München. Așezămintele de producție au fost decentralizate: Fabrica de arme la Amberg, atelierul de construcție pentru artilerie la München, iar turnătoriile de tun, fabricile de pulbere și muniții precum laboratoriul central la Ingolstadt. De asemenea această „Feldmeisterei” a existat în Saxonia. Și acolo șeful a avut numai gradul de general de brigadă (Generalmajor). Sediul a fost la Dresda. De la începutul Republicii de la Weimar
Feldzeugmeister () [Corola-website/Science/334052_a_335381]
-
de trupe. În timpul Consulatului, în 1804, a fost martorul execuția ducelui de Enghien, ultimul moștenitor din Casa de Condé. În 1808 Napoleon I a dat definitiv castelului un obiectiv militar. Crenelurile turnurilor a fost tăiate pentru circulare și tir din tunuri. În 1841 Fortul Nou a fost construit în apropiere pentru a răspunde nevoilor ale războiul modern, ca parte a „incintei Thiers” - a fost detașat din domeniul castelului în 1931 după construirea unei străzi, Cours des Maréchaux, între ambele clădiri. În
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
Rouge s-a prăbușit sub greutatea unui tanc american, iar Divizia a 30-a de infanterie a rămas fără sprijinul blindatelor. Cum divizia dispunea de capacități reduse de luptă antitanc - militarii erau dotați cu aruncătaore portative de grenade și trei tunuri antitanc de 57 mm - nu a reușit să reziste contaatacului infanteriei și blindatelor germane din Divizia a 708-a "Volksgrenadier" și Batalionul al 208-lea de tunuri de asalt. Fără sprijinul tancurilor și incapabili să își sape adăposturi în pământul
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
de luptă antitanc - militarii erau dotați cu aruncătaore portative de grenade și trei tunuri antitanc de 57 mm - nu a reușit să reziste contaatacului infanteriei și blindatelor germane din Divizia a 708-a "Volksgrenadier" și Batalionul al 208-lea de tunuri de asalt. Fără sprijinul tancurilor și incapabili să își sape adăposturi în pământul înghețat, infanteriștii Diviziei a 30-a s-au retras după ce au suferit pierderi grele. După ce s-a retras pe malul vestic al râului, divizia a avut nevoie
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
Pe de altă parte, înzestrarea aeronauticii și a marinei militare s-a făcut prin intermediul firmelor franceze, britanice și italiene. În acest sens, generalul Dumitru Iliescu remarca cu amărăciune că, „"arsenalul adevărat, pirotehnia și pulberăria noastră se aflau în Essen-Krupp (pentru tunuri) sau în Austria, la Steyr (pentru puști) și Hirtenberg (cartușe), la Bluman, Troisdorf și Rottweil (pentru pulberi)"”. La începutul anului 1914, Ministerul de Război a întocmit un plan de completare a materialului de război, care prevedea achiziționarea din străinătate, în
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
si Austria, a următoarelor echipamente militare: 200 000 de puști, 134 de mitraliere, 582 de pusti-mitralieră, 22 000 de carabine, 45 000 de pistoale; 85 000 de pumnale; 60 de baterii de câmp de 75 mm, 26 de baterii de tunuri grele de 155 mm, 100 de milioane de cartușe de infanterie, 4.000 de proiectile de obuziere de 150 mm. Izbucnirea războiului a oprit importurile, până în august 1914 ajungând în țară doar 24 de mitraliere, 102.806 puști și 29
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
același tip de armament ca și cel al infanteriei, cu specificația că era varianta carabină a armelor respective. Situația înzestrării trupelor de cavalerie la începutul războiului este prezentată în tabelul următor. La începutul războiului, artileria de câmp era înzestrată cu tunuri germane din oțel „Krupp”, model 1880, calibrul 75 mm și 87 mm (tunuri cu tragere înceată). Începând cu 1905 au intrat în dotare tunurile „cu tragere repede”, „Krupp”, model 1904, calibru 75 mm, cu muniție care folosea pulberea fără fum
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
varianta carabină a armelor respective. Situația înzestrării trupelor de cavalerie la începutul războiului este prezentată în tabelul următor. La începutul războiului, artileria de câmp era înzestrată cu tunuri germane din oțel „Krupp”, model 1880, calibrul 75 mm și 87 mm (tunuri cu tragere înceată). Începând cu 1905 au intrat în dotare tunurile „cu tragere repede”, „Krupp”, model 1904, calibru 75 mm, cu muniție care folosea pulberea fără fum. În afară de tunuri artileria de câmp mai avea în dotare și obuziere de mare
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
începutul războiului este prezentată în tabelul următor. La începutul războiului, artileria de câmp era înzestrată cu tunuri germane din oțel „Krupp”, model 1880, calibrul 75 mm și 87 mm (tunuri cu tragere înceată). Începând cu 1905 au intrat în dotare tunurile „cu tragere repede”, „Krupp”, model 1904, calibru 75 mm, cu muniție care folosea pulberea fără fum. În afară de tunuri artileria de câmp mai avea în dotare și obuziere de mare calibru „Krupp” model 1901, calibru 120 și model 1912, calibru 105
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
din oțel „Krupp”, model 1880, calibrul 75 mm și 87 mm (tunuri cu tragere înceată). Începând cu 1905 au intrat în dotare tunurile „cu tragere repede”, „Krupp”, model 1904, calibru 75 mm, cu muniție care folosea pulberea fără fum. În afară de tunuri artileria de câmp mai avea în dotare și obuziere de mare calibru „Krupp” model 1901, calibru 120 și model 1912, calibru 105 și „Schneider-Creusot”, model 1912 calibru 150 (importate din Franța). Artileria de munte era înzestrată cu tunuri din bronz
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
fum. În afară de tunuri artileria de câmp mai avea în dotare și obuziere de mare calibru „Krupp” model 1901, calibru 120 și model 1912, calibru 105 și „Schneider-Creusot”, model 1912 calibru 150 (importate din Franța). Artileria de munte era înzestrată cu tunuri din bronz „Armstrong”, model 1883, calibru 63 mm. Înainte de intrarea în război au sosit din import un număr mic de tunuri franceze mai performante „Schneider-Creusot”, model 1912, calibru 75. Artileria de cetate era dotată cu tunuri germane „Krupp” și franceze
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
model 1912, calibru 105 și „Schneider-Creusot”, model 1912 calibru 150 (importate din Franța). Artileria de munte era înzestrată cu tunuri din bronz „Armstrong”, model 1883, calibru 63 mm. Înainte de intrarea în război au sosit din import un număr mic de tunuri franceze mai performante „Schneider-Creusot”, model 1912, calibru 75. Artileria de cetate era dotată cu tunuri germane „Krupp” și franceze „Hotchkiss”, cu cupole cuirasate produse la Uzinele „Saint Chamond” (Franța) și „Grüson” (Germania). Aeronautica dispunea în anul 1913 de două secții
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
munte era înzestrată cu tunuri din bronz „Armstrong”, model 1883, calibru 63 mm. Înainte de intrarea în război au sosit din import un număr mic de tunuri franceze mai performante „Schneider-Creusot”, model 1912, calibru 75. Artileria de cetate era dotată cu tunuri germane „Krupp” și franceze „Hotchkiss”, cu cupole cuirasate produse la Uzinele „Saint Chamond” (Franța) și „Grüson” (Germania). Aeronautica dispunea în anul 1913 de două secții, prima având cinci aparate de tip „Bristol-Coandă” ale Școlii militare de pilotaj de la Cotroceni iar
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
Caucazian, de exemplu, înființat în aprilie cu 40.000 de oameni, s-a găsit redus la 8000. El a fost aruncat în bătălia de pe San contra Armatei I austriece și a reușit să ia circa 6000 de prizonieri și nouă tunuri. O divizie rămăsese la 19 mai cu doar 900 de oameni. Rușii au fost obligați să se retragă, Puterile Centrale au recucerit mare parte din Galiția, și amenințarea rusească față de Austro-Ungaria a fost îndepărtată. A fost deosebit de mulțumitoare recucerirea Przemyślului
Ofensiva Gorlice–Tarnów () [Corola-website/Science/334320_a_335649]
-
promoției sale, mai fiind în viață 8 din 15 absolvenți, dintre care generalul de divizie Constantin Brătianu și generalii artileriști Alexandru Tell și Nicolae Stoika. La înmormântarea lui, corpul neînsuflețit al generalului a fost transportat la Cimitirul Bellu pe un tun tras de șase cai. În jurul sicriului și pe două platforme erau așezate mulțime de coroane din partea Regelui Carol I, fiului regal Ferdinand, Corpurilor 2 și 3 Armată, Regimentului 2 Artilerie, Școlilor militare, Revistei Artileriei, Revistei Armatei, camarazilor de arme, prietenilor
Panait Warthiadi () [Corola-website/Science/334342_a_335671]