7,506 matches
-
nu vrei Marta?... O, de-ai ști ce caut eu... Ai surâde și-al tău umăr ai lăsa ca să se vadă, Să-ți privesc în ochi cu capul rezemat pe pieptul tău. Cungiurînd-un braț molatec gâtul tău cel alb ca zarea, Apăsând fața-ți roșită pe-al meu piept bătând mereu, Eu cu ceealaltă mână pe-ai tăi umeri de ninsoare: Locul aripelor albe le-aș căta-n delirul meu! {EminescuOpIV 43} 1870-1872 {EminescuOpIV 44} {EminescuOpIV 45} LA MOARTEA LUI NEAMȚU
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de nea. O, steauă iubită ce-abia stai pin stele, Un sfânt ochiu de aur ce tremuri în nori, Ai milă și stinge lungi zilele mele- Cobori, o cobori! {EminescuOpIV 49} REPLICI POETUL Tu ești o undă, eu sunt o zare, Eu sunt un țărmur, tu ești o mare, Tu ești o noapte, eu sunt o stea - Iubita mea. iubita Tu ești o ziuă, eu sunt un soare, Eu sunt un flutur, tu ești o floare, Eu sunt un templu, tu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fața-i luminată, La gura-i mică, care surâdea - Din ochi albaștri raza-ntunecată, Plină de-amor în ochiul meu cădea, Talia ei subțire-n colan strânsă Tremura scump de brațul meu cuprinsă. Ea a murit. - Am îngropat-o-n zare. Sufletul ei de lume este plâns. Am sfărmat arfa - și a mea cântare S-a înnăsprit, s-a adâncit - s-a stins. {EminescuOpIV 79} Îmi plac a nopții turburate oare, Îmi place de dureri să fiu învins; O de-aș
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-n lună în spațiu iar s-aruncă, În clipă-ajunge-n norii ai astrului natal, Cu-amor el îl privește, cu o privire lungă, În funii lungi el rupe al nourilor voal. L-întinde, l-împletește, din el își face scară, O-aruncă-în zarea lungă de flutură în vânt, Apoi pe ea cu-ncetul bătrânul se coboară Pe mare, care-și mișcă mii valuri tremurând. Din norii cei mai deși el luase o bucată, Își face din ea luntre, ce luneca pe val, A
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
viața-mi stă în gât - Dar ca de-a ta iubire tot nu am plâns atât. O demone! viața-mi și sufletu-mi de vrei 80De ce mai stai pe gânduri, de ce nu mi le cei? De ce mă-nșală ochiu-ți cu zarea-i, cu seninu-i, De ce cu ușurință, atât, atât mă chinui? Ajungă-ți... mă omoară mai bine... și destul De vorbe și de zâmbet să nu mai fiu sătul? 85A mamei amintire eu unu-n stare-am fost Să ți-o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca de ceară, Iar ochiu-i plin de raze străluce în afară, Răpindu-ți ție ochii cu a lor strălucire. Tu n-ai gustat din rodul acel de fericire: Tu ești onest și plin de respect și generos Să frângi în zarea vieții un rod așa frumos. Te-ai dus și te urmară părerile de rău. În urma ta venit-au un neted nătărău Ș-acesta... ei... făcut-au ce n-ai vrut să cutezi; Ce-a mai rămas din dulcea figură mergi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
volbura-mprejuru-i se rotește, Cum arde vântul viața-i și cum crește, Prin aer ea îi aruncă copilul Strigînd: "O, mîntuie-l, Ali, grăbește! " {EminescuOpIV 408} SARMIS Mijește orizontul cu raze depărtate, Iar marea-n mii de valuri a ei singurătate Spre zarea-i luminoasă pornește să-și unească Eterna-i neodihnă cu liniștea cerească. Natura doarme dusă, tăriile în pace. Din limpedea nălțime pe-alocuri se disface O stea, apoi iar una; pe ape diafane Își limpezesc în tremur pe rând a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
căutăturii, Iar gropițele cochete Dulci râd la mijlocul gurii. {EminescuOpIV 427} DONA SOL Te rog rămâi o clipă încă Ca să te strâng duios la piept. Din fericirea mea adâncă Aș vrea să nu mă mai deștept. Și totuși luna iese-n zare, Albește zidul nalt și gol... Dă-mi cea din urmă sărutare Și încă una, dona Sol! Mă-ntrebi cu ochiul tău cuminte Unde mă duc și ce mă fac, Când de pe ceruri stele sfinte Pătrund în codru, bat în lac
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și armate, De voiu clipi cu ochiul, cu mâna semn de-oiu face Să-și miște răsăritul popoarele încoace; Sălbatecele oarde să curgă rîuri-rîuri Din codri răscolite, stârnite din pustiuri; Ca undele de fluviu urmeze-ale lor scuturi, Întunece-se-n zare pierdutele-nceputuri, Un râu de scînteiare lucească lănci și săbii, Iar marea se-nspăimînte de negrele-mi corăbii. Astfel răsboiu porni-voiu. Voiu arunca încalte O jumătate-a lumii asupra celeilalte. Privească-m-atunci preoți: - un monstru ce se-nchină, Când oardele-i barbare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
te iubesc ș-atunci? Au nu știi tu ce suntem? Copii nimicniciei, Nefericiri svîrlite în brazdele veciei, Ca repedea rotire a undelor albastre Gândirea noastră spuma zădărniciei noastre, Iar visuri și iluzii, pe marginea uitării, Trec și se pierd în zare ca paserile mării. Și ce rămîne-n urmă în noi de cât obscura Și oarba suferință, ce bîntue natura? Și azi când am puterea ce-o are numai Domnul, Din chaosul uitării s-alung pe-o clipă somnul, Pe schelea lumii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-a-nvins făr-a-l pricepe. {EminescuOpIV 451} MUȘAT ȘI URSITORILE Sub vântul rece-al amorțitei ierne Își pleacă codrul crengile-ncărcate; Sub alba-i haină câmpul se așterne, Cu stele dulci e bolta presărată; Din fundul lumii; ce se pierde-n zare, Prin rumeni aburi luna se arată Iar din bordeiu ce sta lângă cărare, Prin ochiul prins unei ferești rotunde Se-aude plâns, se vede luminare Și în căldura locuinței scunde O mamă mișc-un leagăn cu piciorul Și la scânciri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu pas feeric Pe lângă leagăn dând mereu ocoale: Trei umbre albe ies din întuneric, La cer ridică brațele lor goale, Ușoare - parc-ar fi de vânt plutite, Descînt-copilu-n somn să nu se scoale. Sunt ursitori cari din cer sosite Revars-asupra-i zarea aurorii, Cu câte daruri lui i-au fost menite. I-aduc comori, viață lungă, glorii, Deasupra lui revarsă raze slabe, Din ochii lor, adînc-adormitorii. Pe părul lor - mărgăritare-n boabe - Bălaiu și moale ca și auru-n spice Scînteie-n umbră ale
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ei este zelos De-a îmmulți nainte tot neamu-i păcătos. Dar omul are atîtea: cugetători el are, Poeți, artiști, istorici, cugetători - căldare. 80. SUB CERUL PLIN DE NOURI... (cca 1879) Sub cerul plin de nouri vezi șesu-n răsărit, Întins în zare lungă și fără de sfârșit, Iar colo-n miază noapte cu codrii de stejar Se pierd una cu cerul Carpații seculari; Dar spre apus prin nouri o geană e subțire, Prin care cerul râde cu-a lui nemărginire; A nourilor lume
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fac din perseverență o obsesie. Creația - o voluntară logodnă cu zbuciumul. Sărăcia a manifestat întotdeauna o infinită tandrețe față de creatorii de artă. Cu o modestie care frizează indiferența, valorile lasă de multe ori podiumul veleitarilor. Artiștii i - au brodat omenirii zările. Marele dușman al actorului este micul cabotin ascuns în el. Orice capodoperă emană ceva din aerul fabulos al marilor începuturi. Citind cronicile literare, constat cu satisfacție că, prin puzderia de genii, se mai strecoară și câte un scriitor normal. Arta
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
convulsii. Scriu pentru că intră întrebările în mine ca niște țepușe. Talentul farmecă, geniul tulbură. Sufletul marilor creatori, pare, comparativ cu trupul, o navetă cosmică montată pe o bicicletă. Frustrările artiștilor se transformă treptat în orgolii. Poezia actuală nu are nici zare de croială profetică, A sprijini nonvalorile în artă e similar cu furajarea șobolanilor în agricultură. Arta contemporană pare concepută pentru zboruri joase. Inspirația această antenă cosmică a creației. Numai creația poate pune singurătatea pe portativ. E scriitor cu noapte întreagă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
exporta orice... poșârcă. Trebuie să luăm în seamă și cui vindeam vinul. Îl exportam la greci, care știau bine ce e acela un vin bun, și nu la vichingi... După ce am spus acestea, ieșeanul a rămas cu privirea pierdută în zare. Parcă mângâia dealurile pe care se mai întind încă câteva podgorii... Simțeam că are ceva de spus și nu m-am înșelat. Nu crezi, vere, că ne-am cam dedulcit la stat în vârful dealului, așa... în dorul lelii? Să
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
pe locurile unde s-au găsit viile despre care vom vorbi, luăm la rând act cu act - în ordinea apariției lor - și când am terminat și cu ultima „fârtă” de vie din acel loc, o luăm la picior, spre alte zări... Știi că ai gândit bine, ieșene? Mai încet cu laudele, că încep să cred și eu că sunt deștept. Păi cum poate fi un ieșean get-beget? Lauda de sine nu miroase a bine, vere. Să-i lăsăm pe alții să
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cu Ștefan Micle, care îl vizita împreună cu Veronica, fiind însoțiți uneori și de Eminescu. Noaptea și-o petrecea aciuat pe un braț de fân colo în foișor. De acolo de sus se deschide o priveliște de basm în cele patru zări. Și cum să nu-i vină poetului a spune „Sara pe deal buciumul sună cu jale”? Că a scris-o stând în cerdacul Bojdeucii, e foarte posibil, dar inspirația profundă și trainică de aici i-a venit. Acum sunt dumirit
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
gata să jur că aud scârțâitul roților morilor purtate de vântul care aici nu are hodină... Și... adie și acel miros anume al făinii calde de porumb ce curge pe uluc... Da’ ce faci, vere? Te văd cu privirea în zare și călcând cam în dodii... Apoi cam ai dreptate, fiindcă visam la vremurile când de aici și până hăt departe, pe toată creastra asta de deal, se înșirau - ca la paradă - morile de vânt... Și ce de-a gospodari ședeau
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
rămas bun, cu promisiunea ca mâine dimineață să ne revedem la Bariera Socolei. * Soarele abia a făcut ochi. Mi-am luat rucsacul și bastonul - fiindcă astăzi avem oarece cale de străbătut - și am pornit la drum. Merg cu ochii în zare, să-l dibui pe ieșean cocoțat pe spinarea pasarelei Buciumului, dar nu se vede nici umbră. Te pomenești că “a adormit pe cămeșa fimeii” cum se zice și am de așteptat nu șagă - gândesc eu când urechile îmi sunt lovite
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
lacrimi de ruine Nu pot să mă abțin, aprind zâmbete rând pe rând Dar mă vede singurătatea și mă doboară la pământ. Iar mă chemi și iar mă alungi, doare foarte tare Și sunt secată în abisuri căutând o altă zare Florile nu mă împacă, sunt o tirană înșelătoare Le spulber și visele și speranțele sunt moarte. Vise cu tine am când vreau să te uit o clipă Și nu-mi doresc ca să revii, te ascund într-o ispită Neputința mă
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
și ușa a deschis-o cu o viteză mare. Aceasta e povestea ce o știm toți că răsare, La început e totul bine și ei ne promit marea cu sarea, Finalul e ucigător, căci uită cât de largă mai e zarea. Se iau și pleacă și dau peste ceva ce nu există Și o pățesc și ei ca noi, ajung cu inima tristă! IMPOSIBILA ÎNTOARCERE E imposibil Inuman Să mă faci să iubesc un străin Nu e chip să te văd
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
cafea. Caută-mă în buzunarul de la geacă, Poate am ajuns acolo, poate a fost o greșeală, Caută-mă în lumea de pe stradă, Cineva, cândva, ma prins, m-a dat afară. Caută-mă printre stelele pierdute, Poate am ajuns acolo, înfruntând zări nevăzute. Și ce dacă nu mai vrei? Eu sunt o stea Și tot am ajuns departe înaintea ta. Caută-mă prin baie și bucătărie, Poate am învățat să gătesc, cine mai știe? Caută-mă prin cărțile din librării, Am ajuns
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
mă ai acasă. Vreau să te am, vreau să te ating, Și tot ce vreau azi se împlinește mâine. Vreau să te vad și scump și fericit Lângă sufletul meu ca al unei zâne. Și când iubirea va pieri în zări, Tu să nu uiți că ai iubit o fată Gingașă și atât de delicată, Încât și soarele s-a topit la privirea ei. Privirea ta îmbrățișează sufletul meu, E atât de dulce tot ce simt, iubire, Aș vrea să simt
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
de o altă poveste. Moș Crăciun există, oare zice ea, Dacă e așa, vreau să-mi dea dragostea. Un băiat frumos, dulce, tinerel Care să îmi ofere un sprijin, nițel. Ia zăpada în mână, iute se topește, Se uită în zare, albul te orbește. “Uite ce frumos e afară, Deși în inimă mi-e frigă Curând am să plec din țară, Căci mi-e dor cumplit”. Cineva îi face un semn și se apropie de ea, E băiatul care, i-a
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]