67,078 matches
-
un depozit de muniție. La 30 martie, Compania Bravo din Regimentul 26 Marină a lansat un atac către poziția ambuscadei în care muriseră mulți dintre camarazi ai lor la 25 februarie. După un tir al celor nouă baterii de artilerie, atacul pușcașilor marini a avansat prin tranșeele APV, dar aceștia nu au găsit rămășițele celor din patrula prinsă în ambuscadă. Atacul s-a soldat cu moartea a 115 nord-vietnamezi și a 10 americani; aceștia din urmă au pierdut și 100 răniți
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
în care muriseră mulți dintre camarazi ai lor la 25 februarie. După un tir al celor nouă baterii de artilerie, atacul pușcașilor marini a avansat prin tranșeele APV, dar aceștia nu au găsit rămășițele celor din patrula prinsă în ambuscadă. Atacul s-a soldat cu moartea a 115 nord-vietnamezi și a 10 americani; aceștia din urmă au pierdut și 100 răniți și doi dispăruți. La 08:00 a doua zi, Operațiunea "Scotland" a luat sfârșit. Controlul operațional asupra zonei Khe Sanh
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
sunt inca folosite în anumite țări. Sistemele SS5 și cele anterioare foloseau semnalizarea în bandă, în care informația de ințiere a apelului era transmisă prin tonuri multi-frecvență pe liniile telefonice. Această a dus la probleme de securitate, fiind expuse unor atacuri ce foloseau semnalele pentru apeluri de mare distanță, permițând astfel folosirea gratuită a liniilor telefonice. SS6 și SS7 folosesc semnalizarea în afara benzii, separând canalul de voce al clientului de canalul de semnalizare dintre centrale și eliminând astfel posibilitatea de a
Sistemul de semnalizare 7 () [Corola-website/Science/320638_a_321967]
-
și membru al înaltei societăți, Luciano își continuă operațiunile de trafic de heroină. Ducea dorul Americii și nu s-a consolat niciodată de faptul că fusese silit s-o părăsească. Lucky Luciano a murit în 1962, ca urmare a unui atac de cord, pe aeroportul interrnational din Napoli, unde se dusese, se spune, pentru a se întâlni cu un producător de film, care dorea să facă un film despre viața lui. Din cauza condițiilor speciale în care avuseseră loc eliberarea lui din
Lucky Luciano () [Corola-website/Science/320634_a_321963]
-
Un război major nuclear ar putea avea efecte grave pe termen lung, în primul rând din cauza radiațiilor, dar și datorită poluării atmosferice care, posibil, ar duce la o iarnă nucleară, care ar putea dura decenii, secole sau chiar milenii, după atacul inițial, în funcție de numărul de bombe nucleare lansate. După prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991 și sfârșitul așteptat al Războiului Rece, amenințarea unui război nuclear major între superputeri a fost, în general, mai scăzut. De atunci, îngrijorarea față de armele nucleare s-a
Război nuclear () [Corola-website/Science/320653_a_321982]
-
uraniu (nume de cod "Little Boy") a fost detonat deasupra orașului japonez Hiroshima. Trei zile mai târziu, la 9 august, un dispozitiv pe bază de plutoniu (nume de cod "Fâț Mân"), a fost detonat deasupra orașului Nagasaki, Japonia. Aceste două atacuri cu bombă nucleară au dus la moartea a aproximativ 200.000 de oameni (majoritatea civili). Mihail Gorbaciov a afirmat în 2015 că tensiunile dintre Rusia și Occident din cauza crizei din Ucraina pot declanșa un război nuclear.
Război nuclear () [Corola-website/Science/320653_a_321982]
-
fi putut cauza în trecut o astfel de reacție. Nu există teste efectuate de piele sau teste sanguine pentru anafilaxie neimună. Poate fi uneori dificil de a distinge anafilaxia de astmă, de leșinul datorat lipsei de oxigen (sincopă) și de atacurile de panică. Suferinzii de astmă nu au de obicei exemă sau simptome stomacale sau intestinale. Când o persoană leșină pielea ei este palidă și nu are exemă. O persoană care are un atac de panică poate avea pielea înroșită dar
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
datorat lipsei de oxigen (sincopă) și de atacurile de panică. Suferinzii de astmă nu au de obicei exemă sau simptome stomacale sau intestinale. Când o persoană leșină pielea ei este palidă și nu are exemă. O persoană care are un atac de panică poate avea pielea înroșită dar nu are pete. Alte afecțiuni care pot avea simptome similare includ ingerarea de toxine din pește stricat (scombroidoză) și infecțiile cu anumiți paraziți (anisakiază). Calea recomandată pentru a preveni anafilaxia este de a
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
73 Infanterie (Perthshire) a sosit în Australia. Până în 1870, 25 de regimente de infanterie britanice au servit în Australia având un număr redus de unități de artilerie și geniști. Deși principalul rol al Armatei Britanice a fost protecția coloniilor împotriva atacurilor externe, nicio amenințare reală nu s-a materializat. În schimb a fost utilizată în misiuni polițienești, paza deținuților din penitenciare, misiuni de capturare a evadaților care aveau abilitățile de a supraviețui condițiilor australiene, reprimarea revoltelor și rebeliunilor - precum Rebeliunea Bathurst
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
Cu timpul, luptele de frontieră au implicat soldați britanici și, mai târziu, unități ale poliției călare. Nu toate triburile au opus rezistență la încălcarea oamenilor albi a teritoriilor lor, mulți aborigeni servind în trupele poliției călare și fiind activi în atacurile desfășurate împotriva altor triburi. Luptele dintre aborigeni și europeni s-au localizat acolo unde aborigenii nu format confederații capabile să opună rezistență. Drept rezulat, nu a existat un singur război ci mai degrabă o serie de angajamente violente și masacre
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
arme, folosite în câmp deschis, combinate cu mobilitatea superioară asigurată de cai pentru încercuirea indigenilor, s-au dovedit adesea foarte eficiente. Europenii au mai trebuit să își adapteze tacticile bazate pe deplasarea rapidă la confruntările cu inamici ascunși, aceasta implicând atacuri de noapte prin surprindere și poziționarea trupelor spre a forța nativii către faleze și stânci abrupte sau în râuri de unde puteau fi atacați de pe ambele maluri. Conflictul a durat peste 150 de ani iar frontul de luptă a urmat modelul
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
Wales Lancers" — detașament format din profesioniști bine instruiți în Anglia înainte de izbucnirea războiului - deturnat în grabă către Africa de Sud. La 22 noiembrie, unitatea Lancers a intrat pentru prima dată în focul luptelor în apropiere de Belmont dar au reușit să respingă atacurile și să forțeze retragerea inamicilor după ce au provocat pierderi semnificative acestora. Ulterior unei serii de victorii minore, britanicii au suferit un regres militar major în timpul "Săptămânii Negre" dintre 10-17 decembrie 1899, dar nicio unitate australiană nu a fost implicată în
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
cuda regresului din urma înfrângerilor de la Colenso, Stormberg, Magersfontein și Spion Kop din ianuarie — și cu orașul Ladysmith aflat încă sub asediu — britanicii au organizat o contraofensivă cu cinci divizii de armată în Statul Liber Orange, în februarie. Forța de atac includea o divizie de cavalerie comandata de generalul locotenent John French și avea atașate unitatea Lancers a Noului Wales de Sud, infanteria călare a Queenslandului și Corpul Medical de Armată al Noului Wales de Sud. Prima dată a fost eliberat
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
Rey ca condus o armată de 3.000 de buri împotriva postului Brakfontein, de pe râul Elands din Transvaalul de Vest. Aici se găsea depozitată o mare cantitate de bunuri și era apărat de 300 de australieni și 200 de rhodesieni. Atacul a început la 4 august 1900 cu bombardamente masive care au produs 32 de victime. Pe timpul nopții, apărătorii s-au baricadat în post sub asediul artileriei și armelor de foc. O forță de despresurare a fost oprita de buri în vreme ce
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
postul a fost deblocat. Asediul a continuat timp de 11 zile iar pe parcursul său mai bine de 1.800 obuze lovit postul. După ce apelurile de a se preda au fost ignorate de apărători și nedorind să se angajeze într-un atac frontal riscant, burii s-au retras. Asediul de pe râul Elands a reprezentate una din realizarile majore ale australienilor din timpul războiului, postul fiind deblocat complet în cele din urmă la data de 16 august 1900. Drept răspuns acestor atacuri, britanicii
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
un atac frontal riscant, burii s-au retras. Asediul de pe râul Elands a reprezentate una din realizarile majore ale australienilor din timpul războiului, postul fiind deblocat complet în cele din urmă la data de 16 august 1900. Drept răspuns acestor atacuri, britanicii au adoptat tactici contra insurgenților incluzând tactica pământului pârjolit, stabilirea de tabere de concentrare pentru copiii și femeile bure, un sistem de cazemate și obstacole de teren cu scopul de a limita mobilitatea burilor și de a proteja comunicațiile
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
succes suferind pierderi masive uneori în finalul războiului. La 12 iunie 1901, pușcașii călare ai regimentului 5 Victoria au pierdut 19 soldați alți 42 au fost răniți la Wilmansrust, lângă Middleburg, în urma unei organizări de securitate slabe care a permis atacului unui detașament de 150 de buri să îi surprindă. La 30 octombrie 1901, soldații Regimentului de Cavalerie Scoțian au suferit de asemenea pierderi grele la Gun Hill, deși 60 de inamici au fost uciși în confruntare, în timp ce la 4 ianuarie
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
000 de soldați care avea scopul de a captura forturile chineze de la Pei Tang, de importanță strategică pentru că dominau o cale feroviară cheie. Aceștia au ajuns prea târziu pentru a mai lua parte la bătălie apoi au fost implicați în atacul asupra fortăreței de la Pao-ting Fu unde se credea că guvernul chinez găsise azil după capturarea Pekingului de armatele vestice. Australienii din Victoria s-au alăturat unei armate de 7.500 de soldați într-un marș de 10 zile către fortăreață
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
din istorie dintre două vase inamice care a implicat Marina Regală Australiană. Deși se îndreptau inițial spre Anglia pentru instrucție și apoi mobilizarea pentru frontul de vest, australienii au fost trimiși ulterior în Egiptul controlat de britanici pentru a preîntâmpina atacurile turcilor împotriva obiectivului de importanță strategică reprezentat de Canalul Suez, și în perspectiva deschiderii unui alt front împotriva Puterilor Centrale. În scopul eliminării turcilor din război, britanicii au decis să organizeze o debarcare la Gallipoli iar după o perioadă de
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
eforturi au costat trupele australiene 7.482 de soldați. La 7 iunie 1917, Corpul II ANZAC - alături de alte două corpuri britanice - a lansat o operațiune în Flandra cu scopul eliminării unei pungi formate din trupe germane la sud de Ypres.. Atacul a debutat cu detonarea a 454.545 kg de exploziv plasat sub creasta Messines, distrugând tranșeele germane. Avansarea a avut loc practic fără opoziție și, în ciuda unui puternic contraatac german în ziua următoare, ea a fost încununată de succes. Pierderile
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
frontului cu 50 de km spre Paris. În această perioada, australienii au luptat la Dernacourt, Morlancourt, Villers-Bretonneux, pădurea Hangard, Hazebrouck și Hamel. La Hamel, comandantul Corpului Australian - locotenent generalul John Monash - a utilizat cu succes, pentru prima dată într-un atac, armate combinate incluzând aviația, artileria și blindatele. Ofensiva terestră germană a luat un scurt răgaz la jumătatea lunii iulie, perioadă de acalmie în care australienii au preluat inițiativa unei serii de raiduri cunoscute sub denumirea de "Peaceful Penetration" (Străpungere Pașnică
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
9-a au jucat un rol major în Operațiunea Cartwheel, când au debarcat la est și vest de Lae și au securizat peninsula Huon în timpul Campaniei din Peninsula Huon și a celei din Finisterre Range. Continentul australian a intrat sub atacurile japoneze între 1942-1943. Submarinele nipone au operat în apele australiene din mai până în august 1942 apoi din ianuarie până în iunie 1943. Atacurile vizau tăierea liniilor de aprovizionare Aliate dintre Australia - Statele Unite - Noua Guinee dar s-au dovedit ineficiente. Bombardierele japoneze
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
peninsula Huon în timpul Campaniei din Peninsula Huon și a celei din Finisterre Range. Continentul australian a intrat sub atacurile japoneze între 1942-1943. Submarinele nipone au operat în apele australiene din mai până în august 1942 apoi din ianuarie până în iunie 1943. Atacurile vizau tăierea liniilor de aprovizionare Aliate dintre Australia - Statele Unite - Noua Guinee dar s-au dovedit ineficiente. Bombardierele japoneze au lovit bazele Aliate din nordul continentului în raiduri aeriene desfășurate între 1942-1943, baze care erau utilizale pentru operațiunile Campaniei din Zona
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
de o săptămână. Forțele Coreei de Nord au continuat ofensiva înaintând spre portul din Pusan iar două zile mai târziu Statele Unite iși ofereau sprijinul Coreei de Sud. În răspuns, Consiliul de Securitate al ONU a cerut membrilor să ofere asistență pentru respingerea atacului nord coreean. Inițial, Australia a contribuit cu bombardiere P-51 Mustang din Escadrila 77 RAAF și infanteriștii Batalionului 3 al Regimentului Regal Australian (3 RAR), ambele fiind staționate în Japonia ca parte a "Forțelor de Ocupație Britanice ale Commonwealthului" (BCOF
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
1 RAR care a rămas în Coreea timp de 12 luni și înlocuit apoi de 2 RAR în aprilie 1953. Ultima confruntare în care au fost implicați a avut loc între 24-26 iulie 1953, când 2 RAR a făcut față atacului concentrat al chinezilor de pe râul Samichon, provocând inamicilor pierderi semnificative cu prețul a 5 australieni uciși și alți 24 răniți. Ostilitățile au fost suspendate la 27 iulie 1953. 17.808 australieni au servit în timpul războiului, 341 fiind uciși, 1.216
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]