62,782 matches
-
armurile lor. Yi Sun-sin a condus navele înapoi spre mare iar următoarea zi s-a apropiat de un port numit Jeokjinpo. El a fost din nou întristat să vadă cum japonezii hărțuiesc civilii coreeni și a ordonat soldaților săi să tragă cu arcurile și tunurile spre ei. Ei au distrus 11 dintre cele 13 nave japoneze. Coreenii au luat comorile din epavele japoneze și s-au întors la Yeosu. Yi Sun-sin a fost promovat de către regele Seonjo la rangul de Comandant
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
apariția. Amiralul a ordonat din nou flotei sale să pornească spre Jinhae în urmărirea dușmanilor. Forțele coreene au prins navele japoneze la Jeokjinpo dar ofițerii japonezi și echipajul au abandonat navele fugind în munți înainte ca soldații coreenei să poată trage. Coreenii au scufundat cu ușurință cele 13 nave de război japoneze abandonate. Bătălia navală de la Sacheon a avut loc pe data de 29 mai 1592 și a fost prima bătălie din cea de-a doua campanie a amiralului coreean Yi
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
deplasau prin tot orașul. 12 nave mari de război japoneze erau ancorate în port împreună cu multe alte nave mici. Amiralul Yi știa că nu putea să îi atace pe japonezi în formație "vârf de lance "deoarece soldații japonezi ar fi tras cu archebuzele spre coreeni de pe stânci. El dorea să lupte cu japonezii pe mare unde era un spațiu mare de manevră. În speranța că îi va atrage pe japonezi, amiralul și-a întors navele de luptă și s-a retras
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
japonezi, aceștia nu au avut nici o șansă să urce la bordul navelor coreene din cauza focurilor concentrate de tun. În nava țestoasă nu se putea urca nicicum din cauza piroanelor de fier de pe acoperiș. Apoi, când nava țestoasă a rupt liniile japonezilor trăgând în toate direcțiile aceștia au intrat în panică. În toiul luptei cursul istoriei Coreei era să se schimbe. Amiralul Yi a fost împușcat în umăr de către un archebuzier japonez. Căpitanii coreeni au fost șocați. Totuși, glonțul a străpuns doar pielea
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
apărarea japoneză. Patru nave mari japoneze s-au aliniat în fața navei amiral pentru a o apăra. Ca și la Dangpo, Yi Sun-sin a trimis navele sale țestoase în golf pentru a perturba formația japoneză în timp ce panokseon-urile formau un baraj și trăgeau încontinuu. Nava-țestoasă s-a desprins în mai multe nave, surprinzându-i pe japonezi. Temând-se că soldații japonezi s-ar retrage te uscat și în munți făcând raiduri asupra unui sat coreean ca să se răzbune, amiralul Yi a poruncit flotei
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
în munți făcând raiduri asupra unui sat coreean ca să se răzbune, amiralul Yi a poruncit flotei sale să se retragă în ocean. Încurajați de retragerea coreenilor, japonezii au pornit în urmărirea lor. Nava amiral japoneză a preluat conducerea. Japonezii au tras cu archebuzele spre coreeni dar ni i-au putut nimeri deoarece erau prea departe. Când navele japoneze au ajuns în larg, amiralul a ordonat panokseon-urilor să încercuiască navele japoneze în timp ce navele-țestoase atacau din plin. În câteva minute nava amiral a
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
a plecat spre Angolpo. Coreenii au încercat să atragă flota japoneză spre marea largă deoarece în fața portului nivelul apei era foarte scăzut iar panokseon-urile nu se puteau apropia. Cu toate acestea, flota japoneză a rămas în port și a răspuns trăgând de pe teren. Amiralul Yi a trimis diviziile sale să scufunde navele ancorate în port. Mulți soldați japonezi au fost uciși iar cei care au supraviețuit s-au retras pe uscat. După ce jumătate din flota japoneză s-a scufundat, flota Joseon-ului
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
deoarece avea forma unui șarpe lung. Navele erau aliniate una după cealaltă într-o linie lungă pentru a ataca flota japoneză. Fiind copleșiți de flota coreeană, japonezii și-au abandonat navele retrăgându-se pe uscat. Soldații japonezi au început să tragă disperați spre flota coreeană de pe dealurile din apropiere. Soldații coreeni trăgeau cu săgeți spre japonezi în timp ce scufundau navele inamice cu focuri de tun. Ca și număr, navele coreene erau de trei ori mai puține decât cele japoneze. Deși comandantul Yi
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
cealaltă într-o linie lungă pentru a ataca flota japoneză. Fiind copleșiți de flota coreeană, japonezii și-au abandonat navele retrăgându-se pe uscat. Soldații japonezi au început să tragă disperați spre flota coreeană de pe dealurile din apropiere. Soldații coreeni trăgeau cu săgeți spre japonezi în timp ce scufundau navele inamice cu focuri de tun. Ca și număr, navele coreene erau de trei ori mai puține decât cele japoneze. Deși comandantul Yi a distrus 100 de nave, el nu a ordonat soldaților săi
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
s-au adunat în cetățile Busan și Dongnae de unde păzeau navele de război. Yi Sun-sin și Won Gyun au atacat golful Busan cu un număr mare de nave, dar japonezii nu au ieșit să lupte ci au stat pe uscat trăgând doar cu archebuzele. Astfel, marina Joseon-ului nu a putut debarca. După ce a ars 400 de nave japoneze, flota lui Yi Sun-sin s-a retras. Ofițerul 鹿岛 万户 (Jeong Un) a fost împușcat în timpul luptelor grele și a murit. Yi Sun-sin
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
Ankokuji și-a fixat ca următoarea țintă Gochang-ul pe care dorea să îl cucerească cu ajutorul lui Kobayakawa Takakage. Cu toate acestea, întreaga campanie Jeolla a fost abandonată atunci când Kim Myeon și trupele sale au prins în ambuscadă armata lui Ankokuji trăgând cu săgeți de pe pozițile lor ascunse în munți. Trupele japoneze avansaseră la Hanseong (azi Seoul). Yi Kwang, guvernatorul din Jeolla a dorit să verifice progresul japonezilor și a pornit cu armata sa spre capitală. Când a aflat că orașul fusese
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
ai săi. Din nou, coreenii au fost depășiți numeric. Kim Si-min achiziționase recent 170 de archebuze la fel ca cele utilizate de japonezi. Kim Si-min instruise bine trupele și crezuse întotdeauna că poate să apere Jinju. Japonezii au tras și au adus scări pentru a urca pe ziduri. Ei au adus deasemenea și un turn de asediu pentru a lupta mai ușor. Coreenii au contraatacat cu ghiulele de tun, săgeți și gloanțe. Surprins, Hosokawa a încercat o altă metodă
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
a încercat o altă metodă de atac prin acoperirea celor care escaladau zidurile cu foc de archebuze. Strategia a fost fără succes deoarece coreenii au ignorat gloanțele continuând să distrugă scările cu pietre și topoare. Atunci când coreenii au început să tragă cu mortierele, japonezii au înregistrat și mai multe pierderi. După trei zile de lupte, Kim Si-min a fost lovit de un glonț într-o parte a capului și nu a mai putut comanda forțele. Comandanții japonezi au atacat mai
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
Aristia la 1835. Tatăl fraților Ghica a fost militar, intrând ulterior în magistratură. El făcea parte din ramura moldoveană a Ghiculeștilor, fiind fiul lui Alexandru Ghica și nepotul lui Grigore Alexandru Ghica (1807-1857), domnul Moldovei postpașoptiste. Mama lor, Constanța se trăgea din familia Câmpineanu, boieri din Muntenia. Bunicul Constanței a fost membru al Partidei naționale din Muntenia, fiind implicat în activități revoluționare. În zilele revoluției de la 1848, Ion Câmpineanu a făcut parte din Guvernul provizoriu. Constanța era și nepoata de frate
Alexandru Ghica (legionar) () [Corola-website/Science/333189_a_334518]
-
intitulat Champions’ Draw, găzduit de Muzeul Liechtenstein din Viena, Austria. 12 echipe, cărora li s-au alăturat alte patru venite din calificări, au fost implicate în acest proces, fiind împărțite în patru urne valorice de câte patru. Ele au fost trase la sorți în patru grupe de câte patru echipe, unde au jucat câte două meciuri una împotriva celeilalte, pe teren propriu și în deplasare, în total câte șase meciuri. Echipele clasate pe primele două locuri în fiecare grupă au avansat
Liga Campionilor EHF Feminin 2009–2010 () [Corola-website/Science/333203_a_334532]
-
ori mai masivă decât Soarele și de 100 până la de 30 000 de ori mai luminoasă, a cărei strălucire variază de la 0,1 la 2 magnitudini potrivit unei perioade bine definite, cuprinsă între 1 și 135 de zile, de unde își trage numele de stea variabilă. Ele au fost denumite după prototipul stelei δ din constelația Cefeu. Steaua Polară este o cefeidă (cel puțin până în 1994 de când strălucirea sa a devenit stabilă, fără să fi fost găsită vreo explicație. Vezi Alpha Ursae Minoris
Cefeidă () [Corola-website/Science/333235_a_334564]
-
către mare. Aproape fiecare oraș din Olanda are o stradă care îi poartă numele. Respectul pentru el s-a extins și dincolo de granițele Republicii. În ultimul său drum spre casă, răposatul De Ruyter a fost salutat cu salve de tun trase de pe coastele Franței la ordinele directe ale regelui Ludovic al XIV-lea. Orașul Debrecen i-a ridicat o statuie pentru rolul său în eliberarea din sclavie a 26 de preoți maghiari protestanți. Șase nave din Marina Regală a Olandei au
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
este un gest de răzbunare pe răpitorii săi, ci pentru a da tribului o șansă de a cuceri întreaga Europă și de a-și răspândi învățăturile religioase. În cele din urmă, misionarul și călăuza sa apar la orizont, iar naratorul trage în direcția lor. Rănindu-și ținta, naratorul se apropie și-l bate pe misionar până ce-l ucide. Naratorul comentează cât de bine se simte lovind fața bunătății cu patul de pușcă. La puțină vreme după moartea misionarului sosesc membrii tribului
Renegatul sau un spirit confuz () [Corola-website/Science/333259_a_334588]
-
și-au petrecut nopțile în căutarea OZN-urilor cu ajutorul unor telescoape și binocluri, iar când au crezut că au găsit un OZN au îndreptat spre el un dispozitiv denumit „” pentru a suge energia din el. Reich a susținut că a tras în mai multe astfel de OZN-uri pe care le-ar fi doborât. Înarmați cu două „cloudbustere”, cei doi au dus o luptă pe care Reich a numit-o o "luptă interplanetară la scară largă" în Arizona, unde a închiriat
Wilhelm Reich () [Corola-website/Science/333329_a_334658]
-
numiți marsipobranhii (din greaca "marsipos" = punguliță + și latina "branchia" = branchie), dispuși câte 6—14 de fiecare latură a capului, fără a prezenta arcuri branhiale. Deschiderile branhiale în formă de marsipobranhii sunt neacoperite de un aparat opercular. De la prezența marsipobranhiilor se trage și numele de marsipobranhiate ("Marsipobranchiata"), dat ciclostomilor. La ciclostomi cavitățile nazale (sacii nazali) sunt contopite într-o singură nară sau fosă nazală (monorinie, din care cauză au fost numiți și monorinieni), ce se deschide în afară pe fața dorsală și
Ciclostomi () [Corola-website/Science/333343_a_334672]
-
și al-Miqrăt"," unde urma se țese" " Între vântoasele sudice și boreale". " "[...]-"Jur pe Allah, îmi spuse"," că nu pot" " să opresc împlinirea ispitelor tale"! Am scos-o din cort și ca să se ascundă" " urmele"," își târa ale vălului poale". " Am tras"-"o spre mine și ea s-a "-"nclinat" "cu șoldul de lujer și glezne florale"; " mijlocul alb și subțire"," iar pieptul" " lucind de oglinzi șlefuite-n metale". Are albeața gălbuie a perlei" " hrănită de vechi limpezimi abisale", " își ferește cu
Divizia 3 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/333420_a_334749]
-
Deși "Istoria generală a Daciei" a lui Dionisie Fotino (1859) a pus în circulație greșeala des perpetuată că ar fi fost ginerele voievodului, în fapt Văcărescu a fost cumnatul său, fiind frate după mamă cu doamna Maria Brâncoveanu. Ianache se trăgea din familia boierească Văcărescu, fiind fiul boierului Negoiță Văcărescu spătarul și al Necșuței Bucșanu. Din această căsătorie a avut un frate mai mic, Ivan. Mama lor s-a despărțit de Negoiță Văcărescu „pentru ale lui fapte nebunești” - după cum consemnează un
Ianache Văcărescu () [Corola-website/Science/334555_a_335884]
-
1889 - 1961. În prezent, Primăria municipiului examinează posibilitatea relansării traficului de tramvai prin oraș, prin construirea unui sistem de metrou ușor. Istoria sistemului de tramvai din Chișinău începe în aprilie 1888, atunci când Duma orașului decide construirea unor linii de tramvaie trase de cai. Acordul privind construcția și exploatarea în continuare a tramvaiului tractat a fost încheiat cu oameni de afaceri cunoscuți în orașul țarist: Rogazinski, Romanovici și Switalski. Astfel, într-un timp de un pe strada Aleksandrovsk (actualul bulevard Ștefan cel
Tramvaiul din Chișinău () [Corola-website/Science/334565_a_335894]
-
încheiat cu oameni de afaceri cunoscuți în orașul țarist: Rogazinski, Romanovici și Switalski. Astfel, într-un timp de un pe strada Aleksandrovsk (actualul bulevard Ștefan cel Mare și Sfânt) și alte străzi centrale ale orașului au fost construite linii tramvaie trase de cai cu o lungime totală de 6 verste (6,4 km). Șinele pentru construirea căii ferate au fost turnate la o fabrică din Briansk, iar vagoanele au fost cumpărate de la Varșovia (7 vagoane fără capotă) și Odesa (7 vagoane
Tramvaiul din Chișinău () [Corola-website/Science/334565_a_335894]
-
capotă). Vagoane erau tractate pe șine de câte doi cai. În 1897, Duma a adoptat proiectul construcției unor noi linii de tramvai, cu scopul de a lega centrul orașului de gara feroviară. Către 1910, lungimea totală a liniilor de tramvaie trase de cai din Chișinău ajungea la 12,5 kilometri. În anul 1910 a început transferul tramvaielor tractate la tracțiunea electrică. Duma orașului a adoptat în acest o rezoluție corespunzătoare. Din 1913, la Chișinău funcționau doar tramvaie pe baza energiei electrice
Tramvaiul din Chișinău () [Corola-website/Science/334565_a_335894]