67,078 matches
-
navă-amiral era fregata cu aburi USS "Franklin". Farragut nu a fost niciodată trecut în rezervă, o onoare acordată doar altor șase ofițeri ai Marinei SUA. Farragut a murit la șaizeci și nouă de ani la Portsmouth, New Hampshire, de un atac cerebral suferit în timp ce-și petrecea o vacanță în vara lui 1870. A fost înmormântat la cimitirul Woodlawn din cartierul newyorkez Bronx.
David Farragut () [Corola-website/Science/321550_a_322879]
-
Socialist Român, opunându-se ideii de a crea mai multe organizații locale diferite. Este arestat alături de majoritatea delegaților de către autoritâățile române pe 26 martie. Tcacenco a făcut parte din grupul comuniștilor judecați în Procesul din Dealul Spirii (ianuarie-iunie 1922), când atacul asupra senatului condus de anarhistul Max Goldstein a condus a interzicerea mișcării. La proces Tcacenco admite că a distribuit materiale de propagandă comuniste, dar neagă orice legătură cu atacul. Cei mai mulți acuzați au fost achitați sub presiunea opiniei publice, însă Tcacenco
Pavel Tcacenco () [Corola-website/Science/321542_a_322871]
-
grupul comuniștilor judecați în Procesul din Dealul Spirii (ianuarie-iunie 1922), când atacul asupra senatului condus de anarhistul Max Goldstein a condus a interzicerea mișcării. La proces Tcacenco admite că a distribuit materiale de propagandă comuniste, dar neagă orice legătură cu atacul. Cei mai mulți acuzați au fost achitați sub presiunea opiniei publice, însă Tcacenco a fost condamnat la închisoare. Curtea Supremă a anulat sentința din 22 septembrie, dispunând rejudecarea cauzei în fața Consiliului de Război al Corpului 5 de Armată, în Constanța. Tcacenco reușește
Pavel Tcacenco () [Corola-website/Science/321542_a_322871]
-
Marinei Statelor Unite, și a Forțelor Navale ale Statelor Unite Este primul roman ajuns pe lista de lecturi a trei dintre cele cinci ramuri ale armatei Statelor Unite care, la ora actuală, folosește multe idei similare conceptelor folosite de Heinlein (voluntari, forță de atac tehnologizată). În 2002, un general al Marinei descria viitorul echipamentului Marinei ca similar celui al infanteriei mobile. Spre mirarea lui Heinlein, "Infanteria stelară" a câștigat în 1960 premiul Hugo pentru "Cel mai bun roman". Până în 1980, la douăzeci de ani
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
Lestat s-a alăturat unei formații rock formată din muritori numiți Alex, Larry și Tough Cookie. Fiind trezită de muzica rebelă a lui Lestat, Akasha își distruge soțul, Enkil, și plănuiește să conducă lumea. Akasha este descoperită ca fiind sursa atacurilor asupra celorlalți vampiri. Partea a doua are loc la concertul lui Lestat. Jesse, un membru al societății secrete numită Talamasca și rudă cu Maharet, este rănită mortal la concert. Aceasta este dusă la Maharet unde este transformată în vampir. Vampirii
Regina damnaților () [Corola-website/Science/321564_a_322893]
-
le servi drept slujitori: Vorta, o specie de diplomați vicleni și subversivi, și Jem’Hadar, temutele lor trupe de șoc. Aceste specii îi venerează pe fondatori ca zei. La începutul celui de-al treilea sezon din "DS9" („”), sub amenințarea unui atac al Dominionului de pe cealaltă parte a găurii de vierme, comandorul Sisko se întoarce de la Comandamentul Flotei Stelare de pe Pământ cu USS "Defiant", o navă prototip, concepută inițial pentru a lupta împotriva borgilor. Aceasta rămâne pe Deep Space Nine până în sezonul
Star Trek: Deep Space Nine () [Corola-website/Science/321569_a_322898]
-
împotriva Mesha, regele Moabului (ÎI Regi III. 4), armata Israelitish a fost salvat prin consultanță lui Elisei de la pieire de sete; și Moabului, confundându, sub lumina orbitoare a soarelui, apa din tranșee de sânge, a fost ademenit de o concepută atac bolnav și a învins.. În timpul războiului Siriană (ib. VI. 8 și următoarele), avocatul lui Elisei a învins strategia de ostile regelui, care, dorind să capteze profet, trimis de cai și de jos împotriva el, doar pentru a găsi că-ar
Elisei () [Corola-website/Science/321574_a_322903]
-
altfel, l-a încurajat să scrie. Împreună au publicat "De Zangen van Twee Twintigers". În anul 1946 s-a căsătorit cu prietena sa din copilărie Cathrien van Baak. Împreună au trăit în Leusden până în 1962, când a decedat în urma unui atac de cord. În anul 1959 Achterberg a primit premiul Constantijn Huygens pentru întreaga activitate literară.
Gerrit Achterberg () [Corola-website/Science/321597_a_322926]
-
a criticat participarea Contelui Bernadotte la negocieri. În iulie 1948, Bernadotte a declarat că statele arabe nu au reluat ostilitățile și că războiul se redusese la „incidente”. Purtătorul de cuvânt al guvernului israelian a replicat: „Contele Bernadotte a descris noile atacuri ale arabilor ca «incidente», în ciuda faptului că au fost pierdute vieți omenești, că acordul de încetare a focului este încălcat în mod flagrant și că Consiliul de Securitate este sfidat. A descrie aceste fapte ca «incidente» dovedește o lipsă de
Contele Folke Bernadotte () [Corola-website/Science/321586_a_322915]
-
lui Cohen a fost dezvăluit de Michael Bar Zohar, biograful oficial al lui Ben-Gurion. La acea dată Cohen lucra ca gardă de corp (bodyguard) a lui Ben-Gurion. Prima recunoaștere oficială a rolului grupului Lehi a fost în 1977, la aniversarea atacului . Omorul se prescrisese în 1971. Guvernul suedez era încredințat că asasinatul a fost comis de guvernul israelian. El (guvernul suedez) a criticat lipsa de temeinicie a anchetei guvernului israelian și a încercat să întârzie admiterea Israelului la ONU. Suedia a
Contele Folke Bernadotte () [Corola-website/Science/321586_a_322915]
-
a stabili dacă romanii au luptat de fapt pentru cucerirea Sarmizegetuzei sau dacă dacii au distrus capitala lor în timp ce se retrăgeau în fața legiunilor care avansau. Cei mai mulți istorici sunt de acord că un asediu al Sarmizegetuzei a avut totuși loc. Primul atac a fost respins de apărători daci. Romanii au bombardat orașul cu armele lor de asediu și, în același timp, au construit o platformă pentru a ușura intrarea în cetate. Ei au încercuit orașul și cu un zid circumvallatio. În cele
Bătălia de la Sarmisegetusa () [Corola-website/Science/321618_a_322947]
-
reușit să captureze proviziile de grâne destinate armatei romane. Bătălia a început la 2 august 216 î.H. Știind că Hannibal avea o cavalerie superioară, romanii au ales un câmp de bătălie îngust, dorind să-și protejeze flancurile împotriva unui atac prin învăluire al cavaleriei inamice. Bătălia trebuia să fie căștigată de infanteria grea, plasată central. Hannibal a sperat să-i învingă pe romani cu propria forță. A plasat în dreapta cavaleria numidiană. În centru erau cavaleriile galică și iberică. În spatele fiecărui
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
vânător de vampiri de către Yoga Yagari. Zero poartă armă anti-vampir un pistol numit "Bloody Roșe". El a fost primit de către Kaien Cross și de Yuki după ce a fost mușcat de un vampir pursânge care i-a ucis, și familia. Datorită atacului, Zero a dezvoltat o ură profundă pentru neîcrederea în vampiri, în ciuda inițială a faptului că e un personaj blând.Prin blândețea să se exprimă și dragostea către Yuki Kros.Matsuri Hino l-a descris pe Zero că o exemplificare a
Vampire Knight () [Corola-website/Science/321611_a_322940]
-
logodnic. Yori este o fată foarte receptiva, care vede o aură înfricoșătoare la elevii clasei de Noapte. Ea este una din puținele fete care nu au nici un interes pentru elevii clasei de Noapte. Atunci cand descoperă că Yuki este vampir în timpul atacului asupra școlii ea o acceptă pe Yuki așa cu e. După ce a trecut un an, Yori a rămas prietena loială a lui Yuki și a refuzat să aibă memoria ștearsă de vânători, și ea este singura dintre elevii clasei de
Vampire Knight () [Corola-website/Science/321611_a_322940]
-
Kim Hyon-Hui (Hangul: 김현희, Hanja: 金賢姬; cunoscută și sub numele Ok Hwa; născută pe 27 ianuarie 1962) este o fostă spioană nord-coreeană responsabilă de atacul cu bombă al zborului Korean Air cu numărul 858 din 1987, în care au murit 115 persoane. s-a născut în Kaesong. Tatăl ei a fost diplomat, astfel familia sa ajungând să trăiască în Cuba pentru o vreme. Kim era
Kim Hyon Hui () [Corola-website/Science/321621_a_322950]
-
zile, Kim a insistat că era de origine chineză și locuia în Japonia. Dar, realizând că tot ceea ce știuse despre Coreea de Sud era o minciună, a cedat, admițând că era de fapt o agentă nord-coreeană și dezvăluind detaliile rolului său în atacul cu bombă, precum și implicarea personală a lui Kim Jongil în această operațiune. Kim Hyonhui a fost condamnată la moarte în martie 1989, dar a fost absolvită de pedeapsă de către președintele Roh Tae-woo, pe baza ideii că Hyonhui era doar o
Kim Hyon Hui () [Corola-website/Science/321621_a_322950]
-
de Nord. Kim a scris mai târziu o autobiografie, numită "Lacrimile Sufletului meu" (engleză "The Tears of My Soul"). Kim Hyunhui trăiește acum într-un loc secret și este încă sub protecție constantă de teama represaliilor, fie din partea familiilor victimelor atacului, fie din partea Coreei de Nord, unde a fost declarată trădătoare. S-a căsătorit în decembrie 1997 cu un agent sud-coreean care o proteja. În martie 2009, întâlnindu-i pe membrii familiei lui Yaeko Taguchi, a menționat că aceasta ar putea
Kim Hyon Hui () [Corola-website/Science/321621_a_322950]
-
refugiase din Montreal la Quebec, care era următorul obiectiv al americanilor, iar orașul a fost întărit cu trupe în ultimul moment înainte de sosirea atacatorilor. Îngrijorat că în curând vor expira contractele soldaților săi, Montgomery a lansat pe finalul anului un atac pe o furtună de zăpadă care putea ascunde mișcările armatei sale. Planul era ca unele contingente separate conduse de Montgomery și Arnold să conveargă în zona joasă a orașului, după care să escaladeze zidurile ce protejau centrul. Forța lui Montgomery
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
protejau centrul. Forța lui Montgomery s-a întors după ce acesta a fost ucis de o salvă de tun la începutul luptei, dar forța lui Arnold a pătruns mai mult în periferiile orașului. Arnold a fost și el rănit la începutul atacului și a lăsat conducerea asaltului în seama lui Morgan înainte de a fi încercuit la marginea orașului și obligat să se predea. Arnold și americanii au continuat să asedieze ineficient orașul până în primăvară, când au sosit întăriri ale britanicilor. În bătălie
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
ia în calcul posibilitatea unei invazii a provinciei Quebec de către forțele rebele ale celui de al Doilea Congres Continental, iar guvernatorul Quebecului, generalul Guy Carleton, a început să mobilizeze forțele defensive ale provinciei. După ce a respins la început ideea unui atac asupra Quebecului, Congresul l-a autorizat pe comandantul Departamentului de Nord al Armatei Continentale, general-maior Philip Schuyler, să invadeze provincia dacă va considera că este necesar. Schuyler a început imediat să acționeze în sensul obținerii de oameni și materiale pentru
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
fie să acționeze, fie să se retragă. Montgomery credea că singura sa șansă era să cucerească orașul în timpul unei furtuni de zăpadă într-o noapte, când oamenii săi puteau escalada zidurile fără să fie văzuți. În timp ce Montgomery punea la cale atacul împotriva orașului, , un francez care locuia lângă Trois-Rivières, i-a făcut o vizită. Pélissier era susținător al cauzei americanilor și lucra la întreprinderea metalurgică St. Maurice. El și Montgomery au discutat ideea de a ține o convenție provincială pentru alegerea
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
retragerea americanilor în mai 1776, moment în care a fugit și el, întorcându-se în cele din urmă în Franța. Furtuna de zăpadă a sosit în noaptea de 27 decembrie, și l-a făcut pe Montgomery să pregătească trupele pentru atac. Furtuna a scăzut însă în intensitate, iar Montgomery a anulat asaltul. În acea noapte, un sergent din Rhode Island a dezertat, ducând britanicilor planurile de atac. Montgomery a făcut atunci un nou plan; acesta impunea două atacuri diversioniste asupra zidurilor
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
noaptea de 27 decembrie, și l-a făcut pe Montgomery să pregătească trupele pentru atac. Furtuna a scăzut însă în intensitate, iar Montgomery a anulat asaltul. În acea noapte, un sergent din Rhode Island a dezertat, ducând britanicilor planurile de atac. Montgomery a făcut atunci un nou plan; acesta impunea două atacuri diversioniste asupra zidurilor vestice ale Quebecului, conduse de Jacob Brown și James Livingston, în vreme ce vor fi pregătite două atacuri complexe în periferiile orașului. Arnold avea să conducă un atac
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
pregătească trupele pentru atac. Furtuna a scăzut însă în intensitate, iar Montgomery a anulat asaltul. În acea noapte, un sergent din Rhode Island a dezertat, ducând britanicilor planurile de atac. Montgomery a făcut atunci un nou plan; acesta impunea două atacuri diversioniste asupra zidurilor vestice ale Quebecului, conduse de Jacob Brown și James Livingston, în vreme ce vor fi pregătite două atacuri complexe în periferiile orașului. Arnold avea să conducă un atac pentru a trece prin fortificațiile din nordul orașului de jos, iar
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
sergent din Rhode Island a dezertat, ducând britanicilor planurile de atac. Montgomery a făcut atunci un nou plan; acesta impunea două atacuri diversioniste asupra zidurilor vestice ale Quebecului, conduse de Jacob Brown și James Livingston, în vreme ce vor fi pregătite două atacuri complexe în periferiile orașului. Arnold avea să conducă un atac pentru a trece prin fortificațiile din nordul orașului de jos, iar Montgomery avea să urmeze cursul fluviului Sf. Laurențiu la sud de oraș. Cele două forțe urmau să se întâlnească
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]