63,787 matches
-
întoarce la Tășnad în mai, 1945. După o lungă perioadă de convalescență, se înscrie la Academia de Muzică și Teatru din Cluj. În 1946 este admis la Academia de Teatru, profil arta actorului (lipsea profilul regie). Din cei cincizeci de studenți admiși, abia optsprezece și-au dat licența. Încă de la început, Harag, s-a făcut observat, astfel încât (împreună cu alți patru colegi) se angajează la Teatrul Maghiar de Stat Cluj. Începând de acum, paralel cu urmarea cursurilor academice, lucrează continuu și la
György Harag () [Corola-website/Science/329908_a_331237]
-
360 de kilometri de sârmă ghimpată. Pe 8 aprilie 2011, Roman Revenco a fost numit în funcția de Director general al Serviciului Grăniceri. Pe 1 septembrie 2011, la Academia de Poliție „Ștefan cel Mare” a început instruirea primei promoții de studenți la specialitatea „securitatea de frontieră". Pe 29 octombrie 2011, între Serviciul Grăniceri al Republicii Moldova și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră din România a fost semnat „Protocolul privind consolidarea cooperării la nivel central și teritorial”. Pe parcursul anului 2011 toate punctele
Poliția de Frontieră (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/329917_a_331246]
-
Independente Grecești). Dr.King directorul Colegiului care vorbea fluent limba germană, a examinat pe candidații Bodrug și Negrich în limba germană. Genik a tradus în scris documentele lor de învățământ din limba poloneză în limba engleză. Ei au devenit primii studenți ucraineni ai unei universități în America de Nord. Colegiul Manitobei, la acea vreme, făcea parte din Universitatea Manitobei. Genik, Bodrug, si Negrich au încercat imediat să ia măsuri pentru protejarea comunității lor. Astfel, l-au adus pe Serafim. Acesta a ajuns în
Catedrala de tablă () [Corola-website/Science/329934_a_331263]
-
credincioșii săi. Serafim a plecat la St.Petersburg pentru a încerca să i se acorde recunoașterea și pentru a obtine viitoare fonduri de la Sfanțul Sinod al Rusiei pentru înfloritoarea Biserică Serafimită. În absență să, Ivan Bodrug și Ivan Negrich, déjà studenți teologi la Colegiul Manitobei, precum și preoți ai Bisericii Serafimite, au reușit să obțină pentru Biserică Serafimită fonduri de la Presbiterieni sub motivul că în decursul timpului vor adopta modelul Presbiterian. “Spre sfârșitul toamnei anului 1904, Serafim s-a reântors din Rusia
Catedrala de tablă () [Corola-website/Science/329934_a_331263]
-
în condițiile primei gravidități a doamnei Directoare. Nu a fost greu să fie invitați Wolfgang Pauli, Leon Rosenfeld, Res Jost și Leon Van Hove, dar a fost mai greu să-i oprească de la discursuri prea îndelungate. Au fost 30 de studenți, din care junmătate erau francezi. Ulterior au fost inițiate cursuri cu cele mai avansate subiecte, care includeau câte 10-20 de lecții într-o perioadă de 8 săptămâni. Calitatea înaltă a școlii este demonstrată de faptul că mulți dintre lectorii școlii
Cécile DeWitt-Morette () [Corola-website/Science/329923_a_331252]
-
care includeau câte 10-20 de lecții într-o perioadă de 8 săptămâni. Calitatea înaltă a școlii este demonstrată de faptul că mulți dintre lectorii școlii (25 la număr în anul 1999) au devenit ulterior laureați ai premiului Nobel, iar dintre studenții școlii trei au devenit deasemenea laureați ai Premiului Nobel, doi - laureați ai premiului Fields și o duzină - membri ai Academiei franceze de științe. La un an după deschiderea școlii din Les Houches, societatea italiană de fizică a cerut ajutor în
Cécile DeWitt-Morette () [Corola-website/Science/329923_a_331252]
-
pe cea de la Les Houches ca model. Banii NATO erau canalizați sub formă de granturi directe către institute (pentru a acoperi predarea și costurile administrative) cât și pentru acoperirea cheltuielilor de călătorie și trai. Granturile directe către participanți - lectori și studenți - nu erau practic restricționate. Les Houches primea cele mai mari granturi. Către sfârșitul secolului XX circa 200 de instituții de cercetare din lumea întreagă primeau granturi NATO în fiece an. În septembrie 1951 Cécile DeWitt-Morette și Bryce DeWitt au vizitat
Cécile DeWitt-Morette () [Corola-website/Science/329923_a_331252]
-
în comun un articol important. În anul 1952 Bryce DeWitt a acceptat o poziție în laboratorul de arme nucleare Livermore, Los Alamos , California, iar Cécile DeWitt-Morette s-a angajat ca lector la Universitatea Berkeley din California. Aici a avut primii studenți pentru doctorate și a ținut cursuri de teoria cuantică a câmpurilor. A doua fiică - Jan - s-a născut în anul 1955. În anul 1956 soțul dnei Cécile DeWitt-Morette a acceptat directoratul Institutului de fizica câmpurilor, la Universitatea North Carolina din
Cécile DeWitt-Morette () [Corola-website/Science/329923_a_331252]
-
om de știință. Situația ei în North Carolina a devenit într-atât de dificilă încât în anul 1971 ambii soți părăsesc acest stat și acceptă invitația Universității din Texas. Datorită lui Alfred Schild și Frits de Wette (care a fost student la Les Houches), soții DeWitt au obținut posturi de profesori universitari titulari. Dar chiar și la Universitatea din Texas, pentru a evita „nepotismul”, Cécile deWitt-Morette a avut doar o jumătate de normă și nu la facultatea de fizică, ci la
Cécile DeWitt-Morette () [Corola-website/Science/329923_a_331252]
-
de ani de serviciu în slujba Franței și lumii întregi. Ea a rămas doar în comitetul de conducere. Averea, pe care a lăsat-o succesorilor, consta dintr-un restaurant și bucătărie, 6 dormitoare moderne, care pot să adăpostească 75 de studenți și lectori, o clădire administrativă, o sală de conferințe, situate pe un teren alpin de 10 ha. Impactul școlii de la Les Houches asupra desvoltării fizicii teoretice în lume în general și în Franța în special este inestimabil. În anul 1981
Cécile DeWitt-Morette () [Corola-website/Science/329923_a_331252]
-
argument emoțional egoist mai degrabă decât unul rațional." Ryder a folosit termenul iarăși în eseul, "Experimente pe animale", în "Animals, Men and Morals" (1971), o colecție de eseuri cu privire la drepturile animalelor, editate de alți trei membri ai Grupului de la Oxford, studenți, absolvenți de filozofie: Stanley și Roslind Godlovitch, și John Harris. El scria: „La fel cum ambii termeni „rasă” și „specie”, sunt termeni vag utilizați în clasificarea creaturilor vii, conform, în mare parte, aspectului fizic, la fel poate fi făcută și
Specisism () [Corola-website/Science/329926_a_331255]
-
suferință altor ființe nevinovate ale altor specii. ... E timpul să se acționeze asupra acestei logici.” Termenul a fost popularizat de către filozoful australian Peter Singer, în cartea sa, Animal Liberation (1975). Singer îl cunoștea pe Ryder încă de pe vremea când era student absolvent de filosofie la Oxford. El la citat pe Ryder drept cel ce a inventat termenul și l-a folosit în titlul celui de-al cincilea capitol din cartea sa: "Dominația Omului ... "un scurt istoric al specisismului"", definindu-l ca
Specisism () [Corola-website/Science/329926_a_331255]
-
apăra lumea liberă de forțele totalitare. Steve Rogers s-a născut în anul 1920, în Manhattan, New York City, fiind fiul unor imigranți din Irlanda, Sarah și Joseph Rogers. În adolescență, Steve își pierde ambii părinți,și înainte de izbucnirea războiului, era student la arte. În 1940, Steve a încercat să între în armata americană ca să lupte ca voluntar în Europa, dar a fost refuzat datorită fizicului său firav. Generalul de armată, Chester Phillips, l-a remarcat pentru curajul său și l-a
Captain America () [Corola-website/Science/328031_a_329360]
-
grevă. A doua zi, s-a declarat grevă generală, și a treia zi, 70.000 de muncitori încetaseră lucrul. Ei cereau ziua de lucru de 8 ore și dreptul de concediu medical. Unor demonstrații muncitorești li s-au alăturat și studenți, care doreau oprirea politicii de rusificare. O altă mare grevă a avut loc de Ziua Muncii, la 1 mai. Ea a afectat aproape jumătate din industria orașului. La 3 mai, aniversarea constituției poloneze din mai, a avut loc o altă
Insurecția din Łódź () [Corola-website/Science/328064_a_329393]
-
puțin lucrul se explica, acuma nu o obținea. Vizanti își face lecția introductivă la cursul său vorbind despre „Principiul unităței în istorie”. Ce o fi însemnat acest principiu al unităței în istorie, nu-mi mai aduc aminte, măcar că eu ca student am asistat la acea lecție; atâta știu că acea lecție a fost deplorabilă. Vizanti natural că era de altă părere, de aceea se grăbește a-și publica lecțiunea într-o broșurică de 30 de pagini intitulată astfel": La 22 iunie
Andrei Vizanti () [Corola-website/Science/328077_a_329406]
-
degradată în anul 1784 la rangul unei instituții de învățământ mediu, actualul Liceu "Hatman Jan Zamoyski". a fost concepută ca o instituție pentru educarea în studiile umaniste a tineretului care provenea din rândul micii nobilimi (chiar dacă în primii ani majoritatea studenților erau burghezi și nu nobili), pentru a pregăti o nouă clasă de funcționari capabili să exercite funcțiile publice. A fost fondată în 1594 de marele cancelar al Coroanei polono-lituaniene Jan Zamoyski în orașul Zamość (deasemenea întemeiat de Jan Zamoyski) cu
Academia Zamoyska () [Corola-website/Science/328078_a_329407]
-
totuși nu era prea mult extins dincolo de idealurile “libertăților nobiliare” nici în perioada Iluminismului. Au studiat aici personalități importante ale culturii poloneze ca Szymon Szymonowic, Adam Burski (Bursius), Tomasz Drezner, Jan Niedźwiecki-Ursinus, Szymon (Simon) Birkowsk și Stanisław Staszic, dar și studenți străini printre care ca și juristul englez William Bruce, teologul italian Domenico Convalis and și matematicianul flamand Adriaan van Roomen. Primul conducător al Academiei a fost episcopul de Chełm, Stanisław Gomoliński. Majoritatea studenților proveneau din teritoriile de sud-est ale Uniunii
Academia Zamoyska () [Corola-website/Science/328078_a_329407]
-
Simon) Birkowsk și Stanisław Staszic, dar și studenți străini printre care ca și juristul englez William Bruce, teologul italian Domenico Convalis and și matematicianul flamand Adriaan van Roomen. Primul conducător al Academiei a fost episcopul de Chełm, Stanisław Gomoliński. Majoritatea studenților proveneau din teritoriile de sud-est ale Uniunii polono-lituaniane și din țările învecinate. Unei perioade inițiale de mare succes care a făcut din Academia Zamoyska una dintre instituțiile de educație de prim rang de pe teritoriul Uniunii polono-lituaniane de la cumpăna secolelor XVI-XVII
Academia Zamoyska () [Corola-website/Science/328078_a_329407]
-
Uniunii polono-lituaniane și din țările învecinate. Unei perioade inițiale de mare succes care a făcut din Academia Zamoyska una dintre instituțiile de educație de prim rang de pe teritoriul Uniunii polono-lituaniane de la cumpăna secolelor XVI-XVII, i-a urmat apoi declinul. Numărul studenților crescuse de la 70 în 1595 la cca 120 în anii 1635-1646. Învățământul umanist predat aici și-a pierdut imadiat caracterul laic, la doar 10 ani de la moartea fondatorului Academei, cînd instituția a fost preluată de episcopul din of Chełm. Lupta
Academia Zamoyska () [Corola-website/Science/328078_a_329407]
-
în 1724 de Curtea Supremă a Poloniei aflată atunci sub conducerea regelui Frederic August II cel Puternic dintr-o dinastie saxonă. În timpul conflictului religios dintre populația majoritar protestantă reprezentată de Johann Gottfried Rösner, primarul orașului Toruń din Prusia Regală, și studenții colegiului iezuit, clădirea colegiului a fost devastată de o mulțime de protestanți germani. Primarul și alți nouă oficiali protestanți au fost acuzați de neglijarea datoriei, condamnați la moarte și executați în ziua de 7 decembrie 1724. Orașul Toruń a fost
Tumultul din Toruń () [Corola-website/Science/328083_a_329412]
-
o nouă procesiune în oraș au izbucnit violențe între discipolii iezuiților și cei ai luteranilor cărora catolicii le reproșau lipsa de respect față de Fecioara Maria fiindcă nu își scoteau pălăriile și nu îngenuncheau în fața statuii. Ca urmare a acestui conflict studentul catolic Stanisław Lisiecki a fost arestat de miliția luterană. Iezuiții l-au sechestrat atunci pe unul dintre elevii gymnasiului luteran (Jan Nagórny) într-una din mănăstirile lor. În jurul acestei mănăstiri s-a adunat apoi o mulțime de catolici care cereau
Tumultul din Toruń () [Corola-website/Science/328083_a_329412]
-
în America până în 1874, concertând cu faimoasa soprană Paulina Lucca. În 1874, după ce s-a întors în Europa, a reluat munca pedagogică la Conservatorul din Burxelles, ca succesor al suferindului Henri Vieuxetemps, și a continuat-o până în septembrie 1877 (printre studenții lui s-a numărat și Eugène Ysaÿe). Ca urmare a agravării afecțiunii sale cardiace și a obezității exagerate, în ultimii ani de viață a concertat stând jos. A murit în Moscova și a fost îngropat în Varșovia. La ceremonia funerară
Henryk Wieniawski () [Corola-website/Science/328132_a_329461]
-
Luptă Antiteroristă (USLA) dar și pentru Eugen Trandafir Cotună care a fost șeful intervenției la aceeași unitate. În dreptul Monumentului Luptătorului Antiterorist, dar pe spațiul verde din fața blocului lângă care au fost masacrați luptătorii USLA, se găsește cenotaful lui Pintea Ciprian, student în anul III al Academiei Tehnice Militare, unul din cei 8 studenți militari morți în noaptea de 22 decembrie 1989, într-o situație foarte asemănătoare cu cea în care aveau să piară în noaptea următoare luptătorii USLA. Iată cum au
Monumentul Luptătorului Antiterorist () [Corola-website/Science/328181_a_329510]
-
șeful intervenției la aceeași unitate. În dreptul Monumentului Luptătorului Antiterorist, dar pe spațiul verde din fața blocului lângă care au fost masacrați luptătorii USLA, se găsește cenotaful lui Pintea Ciprian, student în anul III al Academiei Tehnice Militare, unul din cei 8 studenți militari morți în noaptea de 22 decembrie 1989, într-o situație foarte asemănătoare cu cea în care aveau să piară în noaptea următoare luptătorii USLA. Iată cum au decurs evenimentele: în seara zilei de 22 decembrie, un detașament format din
Monumentul Luptătorului Antiterorist () [Corola-website/Science/328181_a_329510]
-
decembrie 1989, într-o situație foarte asemănătoare cu cea în care aveau să piară în noaptea următoare luptătorii USLA. Iată cum au decurs evenimentele: în seara zilei de 22 decembrie, un detașament format din două companii, alcătuite din circa 350 studenți și 10 cadre ale Academiei Tehnice Militare, a fost trimis să participe la acțiunile de luptă de apărare a M.Ap.N. Din pricina totalei lipse de coordonare a forțelor de către marele Stat Major, coloana de autobuze care îi aducea a oprit, în jurul
Monumentul Luptătorului Antiterorist () [Corola-website/Science/328181_a_329510]