63,307 matches
-
în apropiere de München” (Untermeitingen, lângă Augsburg; această versiune este relatată pe larg de un camarad într-un interviu dat unui ziarist ). Pe de altă parte, Radio România anunța decesul său în 25 mai 1993 la Viena. Deși a pretins despăgubiri și pensie ca fost deținut în lagărele de concentrare (Dachau, Buchenwald), Sima a preferat după război să nu călătorească în RFG, unde avea numeroși inamici, legionari care ar fi vrut să-i pedepsească uzurparea și trădarea „Căpitanului” (vezi afirmațiile tatălui
Horia Sima () [Corola-website/Science/302185_a_303514]
-
au încheiat prin Tratatul ruso-turc de la San Stefano, lângă Constantinopol, la 19 februarie 1878. România, Serbia și Muntenegru au fost recunoscute ca state independente, iar Bulgaria a devenit autonomă. Totodată se hotăra autonomia administrativă a Bosniei și Herțegovinei. Pentru o parte a despăgubirilor de război pe care trebuia să le plătească, Imperiul Otoman ceda Rusiei Dobrogea, pe care aceasta din urmă își rezerva dreptul de a o schimba cu partea Basarabiei, "„pierdută pe nedrept”" în opinia Curții de la Sankt-Petersburg la 1856. Conform tratatului
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
Wiesbaden a fost orașul german cu cei mai mulți milionari. Perioada înfloririi Wiesbadenului ca oraș balnear renumit s-a sfârșit o dată cu sfârșitul Primului Război Mondial. În 1918 orașul a fost ocupat de armata franceză, iar în 1921 s-au stabilit plățile datorate Franței ca despăgubiri de război. În 1925 Armata engleză de la Rin și-a stabilit aici sediul principal. Ocupația de către forțele Antantei (Anglia și Franta) s-a sfârșit abia în 1930. În noaptea de 9 - 10 noiembrie 1938 (noapte numită "Noaptea pogromului din noiembrie
Wiesbaden () [Corola-website/Science/302563_a_303892]
-
asigurarea supraviețuirii populației finice din Karelia de Est. S-a încercat astfel crearea Finlandei Mari, așa cum cereau zgomotos grupurile de dreapta și de extremă dreapta. Succesele inițiale ale finlandezilor au fost plătite în cele din urmă cu importante jertfe omenești, despăgubiri de război, pierderi teritoriale, deteriorarea reputației pe arena internațională și subordonarea pentru multă vreme la politica internațională sovietică. Obiectivele sovietice în acest război sunt greu de precizat, în principal datorită secretomaniei staliniste. Uniunea Sovietică era în al patrulea deceniu al
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
Ordinul de zi din 10 iulie 1941, dar, până la sfârșitul războiului, prestigiul mareșalului era uriaș atât în rândurile foștilor aliați cât și în acela al inamicilor, în Finlanda sau peste graniță, ceea ce a dus la salvarea țării de impunerea unor despăgubiri uriașe de război. În orice caz, soarta Finlandei nu a fost mai rea decât a altor țări implicate în cel de-al doilea război mondial. Numai 2.000 de civili au fost uciși în timpul războiului. În trei ani, până la 20
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
ale fostei monarhii austro-ungare în relațiile cu Marocul, Egiptul, Siamul (Thailanda) și China. Partea a cincea (clauze militare) prevedea limitarea capacității militare a Austriei la 30.000 de militari, inclusiv ofițerii. Celelalte nouă părți ale tratatului cuprindeau dispoziții referitoare la despăgubirile pe care Austria urma să le plătească, la regimul navigației pe Dunăre, la organizarea transporturilor feroviare între Austria și celelalte state (deosebit de importantă ținând cont de poziția Austriei în sistemul feroviar european) etc. Frontierele Austriei cu statele vecine au fost
Tratatul de la Saint-Germain-en-Laye () [Corola-website/Science/302609_a_303938]
-
care s-a decis rămânerea în Ungaria. Plebiscitul organizat în zona Klagenfurt a arătat că majoritatea locuitorilor doreau să rămână în cadrul Austriei. Ca urmare a crizei economice care a urmat încheierii războiului, statul austriac nu a fost capabil să plătească despăgubirile fixate prin tratatul de pace. Austria, spre deosebire de toate celelalte state învinse în primul război mondial, nu a urmărit contestarea tratatului de pace și revenirea la situația anterioară. Majoritatea populației și a clasei politice ar fi preferat, în primii ani de după
Tratatul de la Saint-Germain-en-Laye () [Corola-website/Science/302609_a_303938]
-
mai mici care luptaseră de partea Antantei, așa cum a fost și cazul României, a cărei delegație s-a retras, între septembrie și decembrie 1919, de la lucrări, deoarece în discutarea clauzelor tratatului de pace cu Austria, marile puteri încercau să limiteze despăgubirile și teritoriile revendicate de România, impunându-i, în schimb, clauze în favoarea minorităților, clauze care au determinat demisiile succesive ale guvernelor lui Ion I. C. Brătianu și generalului Arthur Văitoianu. În definitiv, România nu a semnat tratatul de la Saint-Germain-en-Laye decât la 10
Conferința de Pace de la Paris din 1919 () [Corola-website/Science/302682_a_304011]
-
dar a obținut de la Hitler - în primăvara anului 1944 - numai o vagă promisiune de revizuire rămasă nefinalizată. După declanșarea conflictului sovieto-german, diplomația maghiară a susținut în cancelariile Puterilor Axei că diferendul teritorial româno-maghiar cu privire la apartenența Transilvaniei putea fi soluționat prin intermediul despăgubirii României în est, respectiv prin anexarea Transnistriei și Galiției în schimbul renunțării României la pretențiile asupra Transilvaniei de Nord. În viziunea Budapestei, o atare soluție prezenta avantaje multiple, pe de o parte oferea posibilitatea omogenizării etnice a teritoriului maghiar prin strămutarea
Dictatul de la Viena () [Corola-website/Science/302692_a_304021]
-
românești în est, pe de altă parte crea premisele reîntregirii Transilvaniei în cadrul Coroanei Sf. Ștefan. Diplomația germană a manifestat receptivitate față de această soluție, funcționarii din ministerul de externe german evocând în cadrul convorbirilor purtate cu diplomații români, în repetate rânduri, posibilitatea „despăgubirii” României prin intermediul anexării unor teritorii din est. Pentru a nu periclita revendicările teritoriale asupra Transilvaniei de nord, guvernul român a respins ideea anexării oricăror teritorii dincolo de Nistru, acceptând doar „răspunderea pentru administrarea și exploatarea economică numai a spațiului dintre Nistru
Dictatul de la Viena () [Corola-website/Science/302692_a_304021]
-
până la căderea regimului comunist. Pentru regimul general al cultelor s-a dat Decretul 177/48. Acesta prevedea că dacă jumătate din membrii unei religii trec la altă religie întreg patrimoniul imobiliar trece la acea religie, urmând a se calcula o despăgubire pentru diferența cuvenită celor care nu au acceptat trecerea. În 1 octombrie 1948 are loc la Cluj „un sinod” al protopopilor și preoților greco-catolici (în număr de 37 sau 38 de participanți), hotărându-se în unanimitate, „revenirea” la Ortodoxism. Un
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
1920, când au fost acordate din nou drepturi civile pentru 40.000 de deținuți), 500 în 1923, și în 1927 au fost grațiați ultimii 50 de deținuți de către guvernul social-democrat al lui Väinö Tanner. În 1973, guvernul finlandez a plătit despăgubiri pentru 11.600 de persoane încarcerate în timpul Războiului Civil. Se pot găsi câteva motive pentru susținerea pe termen lung relativ ridicată primită de comunism în Finlanda; pentru generația de stânga din timpul Războiului Civil; greutățile traumatizante ale lagărelor de prizonieri
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
acțiuni îi permit să recapete Transilvania de nord pierdută în 1940). Tratatele le-au permis Italiei, României, Ungariei, Bulgariei, și Finlandei să își reasume responsabilitățile ca state suverane în relațiile internaționale. Au fost incluse o serie de clauze care defineau despăgubirile de război, drepturile minorităților și ajustări teritoriale incluzând sfârșitul imperiului colonial al Italiei din Africa și modificări ale frontierelor Ungaro-Slovace, Româno-Ungare, Sovieto-Române, Bulgaro-Române și Sovieto-Finlandeze. Clauzele stipulau că semnatarii vor lua toate măsurile necesare ""pentru a asigura tuturor persoanelor de sub
Tratatele de pace de la Paris (1947) () [Corola-website/Science/302804_a_304133]
-
cu Rusia. Germania complică ecuația relațiile cu Rusia Sovietică după Tratatul de la Rapallo din aprilie 1922 și Tratatul de neutralitate și neagresiune din aprilie 1926. Primul tratat stabilea procedura de reglementare a litigiilor dintre cele două țări, renunțarea reciprocă la despăgubirile de război, restabilirea relațiilor diplomatice, clauză națiunii celei mai favorizate și colaborarea economică. Cel de-al doilea tratat prevedea că în caz de atac asupra uneia din părți, cealaltă avea să se angajeze să aibă față de ea o atitudine pașnică
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
CGT, dar eșuează. Criză monetară se acutiza, valoarea francului scăzând. Prețurile creșteau, puterea de cumpărare scădea, iar neajunsurile financiare erau complicate de un buget îngreunat de plata pensiilor de război și de costurile reconstrucției. Băncile reîncepeau specularea monedei. Impunerea plății despăgubirilor Germaniei era dificilă de aplicat, iar ocupația Ruhrului în 1923 avea să aducă un deficit bugetar și mai mare. Raymond Poincare, președintele Consiliului de Miniștri, a propus oprirea inflației prin asanare bugetară, creșterea impozitelor și împrumuturilor externe, însă neavând succes
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
realizatorul, Alberto Korda nu a solicitat niciodată nici un fel de compensații materiale, datorită convingerii sale în ideile lui Che Guevara. Doar o singură dată, atunci când fotografia a fost utilizată pentru a face reclamă pentru vodca Smirnoff, Korda a intervenit cerând despăgubiri și blocând alte utilizări ulterioare de aceeași factură. Fiind un om care a crezut toată viața în comunism, Korda a dorit doar să blocheze folosirea imaginii lui Che Guevara în scopuri comerciale, și în special într-o reclamă pentru băuturi
Guerrillero Heroico () [Corola-website/Science/303255_a_304584]
-
de pace au fost semnate în Sala Oglinzilor din Palatul Versailles, în același loc unde în 1871 fusese proclamat Al doliea "Reich". Germania a pierdut teritorii în favoarea Franței, Belgiei și a Poloniei renăscute și a fost obligată să plătească uriașe despăgubiri de război. Conducerea reacționară a lui Bismarck prin cooptare și coercițiune și perpetuarea de către el a virtuților militarismului și guvernării autoritar-autocratice a junkererilor poate fi mai bine înțeleasă dacă se ia în considerație faptul că națiunea fusese unită doar de
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
păstrate. În al doilea rând, o mare parte a pământului era transferat în proprietatea exclusivă a marilor proprietari ("otrezki"), transformând numeroase păduri, râuri și drumuri în surse de venit, moșierii percepând taxe pentru accesul la ele. A treia măsură era despăgubirea moșierilor, împropietărirea țăranilor făcându-se prin răscumpărare. Suma de răscumpărare avea să fie plătită de stat proprietarilor, iar țăranii trebuiau să plătească guvernului banii în rate, plus dobânda, într-o perioadă de 49 de ani. Deși bine gândită din punct
Abolirea iobăgiei în Rusia, 1861 () [Corola-website/Science/302884_a_304213]
-
Românii au învățat din acest război să lupte mai organizat, să ridice tabere fortificate și castre. În 272 î.Hr., Tarentul a capitulat și este jefuit, românii cunoscând veselă de lux a grecilor și sculpturile lor magistrale, i se impun mari despăgubiri de război, dărâmarea zidurilor, primirea unei garnizoane române, intrarea cetății în sistemul alianțelor române. Romă a devenit incontestabila stăpâna a Italiei-de la Rubicon până la strâmbtoarea Messina. În 265 î.Hr., sub presiunea aristocrațiilor locale, Volsinii și Vulci, ultimele cetăți etrusce independente
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
acceptă colaborarea cu mamertinii și apărarea Messanei împotriva agresiunii Cartaginei. Românii aveau o slăbiciune pentru osci. Trupele române alunga din Messana garnizoana cartagineza, abia instalată, si in 263 î.Hr., a încheiat pace cu Siracuza, care plătea 100 de talanți că despăgubiri de război și s-a aliat cu Romă împotriva Cartaginei. Forțele militare angajate în conflict erau egale, dar confruntate cu greutăți financiare în propriile cetăți. Sprijiniți de siracuziani, în 262 î.Hr., românii au cucerit Arigentium și au vândut locuitorii acestei
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
Insulele Aegates forță navală cartagineza. Hamilcar Barcă, supranumit Fulgerul, nu era suficient susținut de Cartagina, iar în toamna 241 î.Hr., este încheiată pacea. Romă a pierdut 300 000 de oameni, o cincime din efectivul militar cetățenesc. Punii au plătit o despăgubire substanțială de război-3200 de talanți de argint, eșalonata pe 10 ani. Au abandonat Sicilia. Exceptând regatul siracuzian, Sicilia devine română. Cum promagistratii provinciilor nu existau, guvernarea insulei revenea unui chestor naval, dublat de un pretor în 227 î.Hr., care îi
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
care se prevedeau libertatea și autonomia cetăților grecești, retragerea garnizoanelor macedonene din teritoriile din afara Macedoniei, predarea prizonierilor și a navelor de război din flotă macedoneană, păstrând doar 5 corăbii cu 16 rânduri de vâsle. Filip a fost obligat să plătească despăgubiri de război de 1000 de talanți. Generalul român, victorior la Kynoskephalai, Ț. Quinctius Flaminius, a proclamat în cadrul jocurilor istmice la Corint libertatea orașelor grecești. În 193 î.Hr., trupele române s-au retras din Grecia. În Orient, Antiochos al III-lea
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
iar prevederile erau: încheierea unei alianțe dintre Romă și Regatul Seleucid, cedarea posesiunilor din Asia Mică, înapoierea prizonierilor și obligația de-al preda pe Hannibal, aflat la curtea să și pe grecii "trădători", predarea flotei, interzicerea recrutării mercenarilor și plata despăgubirilor. Deși Hannibal s-a sinucis înainte să fie predat, Romă a devenit arbitrul lumii elenistice. Între 170-168, Antioh al IV-lea intervine fără succes în Egipt, în condițiile în care Romă se manifestă că protector al regatului Ptolemaic. Perseus, fiul
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
apăra Țările de Jos spaniole de atacurile Franței). La 22 iunie, Jan de Witt, conducătorul olandez care fusese întotdeauna în favoarea unor relații prietenești cu Franța, a trimis emisari spre a discuta termenii predării. Olandezii s-au oferit să plătească o despăgubire și să cedeze Franței întregul teritoriu olandez aflat la sud de râul Maas. Ludovic al XIV-lea a respins ofertele olandezilor. Ca urmare a acestei prelungiri a războiului s-au petrecut mai multe lucruri: După ce intrase în război de partea
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
patru ani mai târziu. Din dorința de a readuce pacea, Frederic I al Sfântului Imperiu Roman, nepotul și succesorul lui Conrad, i-a repus în drepturi în Bavaria pe membrii familiei Welf în 1156, acordându-i lui Henric Jasomirgott drept despăgubire și titlul de duce al Austriei. Ruptura a devenit inevitabilă în 1155 , Frederic fiind determinat să întreprindă campanii pentru a-și restaura stăpânirea. Este înfrânt în Bătălia de la Legnano în 1176 de Liga orașelor lombarde condus de Milano, împăratul fiind
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]