64,060 matches
-
explicație „științifică” a fenomenului macrantropic de care suferea personajul principal: "„Este, cum se spune, un caz unic nu numai în analele medicinei, adăugă el (Cucoaneș - n.n.) pe același ton debil sardonic, ci unic chiar pentru capacitatea de înțelegere a științei moderne. Profesorul pretinde că posed o glandă dispărută în pleistocen, o glandă pe care mamiferele doar ar fi încercat-o și apoi, zice el, ar fi abandonat-o pentru că mai mult le încurca. Cred și eu că le încurca!...”" Potrivit lui Alex
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
-și definească noua condiție, Cucoaneș se mulțumește să exclame: "„E bine!”" și să arate cu brațul către cer, fără a detalia în ce sens este bine. Accentul lui Mircea Eliade cade în această nuvelă nu pe studiul macrantropiei în lumea modernă, ci pe contactul unei ființe extraordinare cu o realitate mitică, ascunsă simțurilor obișnuite. Misterul percepției supraomenești a personajului se adâncește, fără ca autorul să intre în detalii, căci, potrivit celor afirmate de Vladimir Soloviov, principala caracteristică a fantasticului pur este aceea
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
Berna in Elveția, înlocuindu-l cu mult succes pe dirijorul Günther Herbig. Acest an va aduce un nou debut în cariera sa, fiind invitat să participe în cadrul Festivalului Internațional George Enescu cu orchestra Camerata Regala, cu un program de muzica moderna: Noam Sheriff, Liviu Dănceanu, Corneliu Dan Georgescu, Michael Jarell, George Enescu - Pascal Bentoiu. http://www.youtube.com/watch?v=Kg3e5E 5ghA&feature=g-upl Prezență distinsă, fermecătoare cu un caracter energic și ambițios, dirijorul Cristian Lupeș beneficiază de recomandările unor renumite personalități
Cristian Lupeș () [Corola-website/Science/327182_a_328511]
-
Ethiopisant" David Phillipson postulates, for instance, that Bețe Gebriel-Rufa'el was actually built în the very early medieval period, some time between 600 and 800 A.D., originally aș a fortress but was later turned into a church. During the early modern period, the absorption of new diverse influences such aș Baroque, Arab, Turkish and Gujarati Indian style began with the arrival of Portuguese Jesuit missionaries în the 16th and 17th centuries. Portuguese soldiers hâd initially come în the mid-16th century aș
Arhitectura etiopiană () [Corola-website/Science/327213_a_328542]
-
of his son Fasilides, most of these foreigners were expelled, although some of their architectural styles were absorbed into the prevailing Ethiopian architectural style. This style of the Gondarine dynasty would persist throughout the 17th-18th centuries especially and also influenced modern 19th century styles and later.
Arhitectura etiopiană () [Corola-website/Science/327213_a_328542]
-
ale lui Mircea Eliade, discutând contradicția filozofică între cele două lumi care întrețin raporturi diametral opuse cu timpul: lumea mitică (timpul sacru ce se descoperă doar oamenilor inițiați care sunt capabili să înțeleagă și să trăiască misterul creației) și lumea modernă (timpul istoric populat de oameni lipsiți de înțelegerea istoriei și care și-au pierdut capacitatea de a înțelege sacrul) sub forma unei piese de teatru care "„rezumă și totodată explică întreaga Istorie a religiilor”". Sala de teatru devine astfel locul
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
fost lăsată înainte de începerea spectacolului pentru că acesta este adevărul istoric. În timp ce spectatorii trăiesc în anul 1964, actorii retrăiesc întreaga istorie a religiilor. Cortina nu poate fi ridicată pentru că Dumnezeu nu mai există pentru oamenii care fac parte din societatea occidentală modernă, moartea lui fiind proclamată de Friedrich Nietzsche pe la 1880-1882. Directorul intervine și spune că potrivit autorului, înainte de a muri, Dumnezeu și-a luat rămas bun de la unii oameni (îndeosebi copii). Publicul întreabă de ce Dumnezeu și-a luat rămas bun spunând
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
și eternitatea divină. Spectacolul îndeplinește rolul de catalizator al procesului de anamneză. Această nuvelă abordează existența umană din perspectiva istoriei religiilor, văzută ca theatrum mundi. Piesa încearcă să rezume și să explice întreaga problematică a istoriei religiilor, raportată la epoca modernă. Nuvela este formată din dialogul autorului, directorului și actorilor cu publicul din sală, fiind puse în discuție rolul cortinei coborâte, delimitarea timpului și a elementelor de decor. Lumea revelată de actori este considerată a fi "„o suprarealitate, un topos transcendent
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
spate, semnificând ideea că adevărurile fundamentale nu sunt cele evidente. Ca și teatrul absurd al lui Eugen Ionescu sau Samuel Beckett din anii ’50, este adusă în scenă ideea tăcerii ca limbaj și a proclamării morții lui Dumnezeu în lumea modernă. Problematica pusă de această nuvelă este cea a neliniștii și scepticismului omului modern față de existența sau inexistența lui Dumnezeu. Revenirea în finalul nuvelei la cadrul inițial semnifică faptul că adevărul nu este o noțiune absolută, ci relativă, iar sensurile se
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
absurd al lui Eugen Ionescu sau Samuel Beckett din anii ’50, este adusă în scenă ideea tăcerii ca limbaj și a proclamării morții lui Dumnezeu în lumea modernă. Problematica pusă de această nuvelă este cea a neliniștii și scepticismului omului modern față de existența sau inexistența lui Dumnezeu. Revenirea în finalul nuvelei la cadrul inițial semnifică faptul că adevărul nu este o noțiune absolută, ci relativă, iar sensurile se construiesc din aproximări și fluctuații între subiect și obiect. Nereușita comunicării între actori
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
o noțiune absolută, ci relativă, iar sensurile se construiesc din aproximări și fluctuații între subiect și obiect. Nereușita comunicării între actori și spectatori se datorează faptului că ei trăiesc în două timpuri diferite, dar care nu mai relaționează, deoarece omul modern și-a pierdut simțul descifrării divinului. Spectatorii trăiesc sub „teroarea istoriei” într-un timp istoric fragmentat, redus la evenimente reale; așteptând ca să li se prezinte o piesă așa cum sunt ei obișnuiți să o primească, viața lor este redusă la o
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
de a produce metanoia, o stare de trezire a spiritului prin care se ajunge la îndumnezeire. Între actori și spectatori se află cortina care separă cele două lumi care întrețin raporturi diametral opuse cu timpul. Ea există pentru spectatori (oamenii moderni), dar nu și pentru actori (oamenii inițiați). Oamenii moderni sunt captivi într-un timp istoric în care Dumnezeu a murit, fiind lipsiți astfel de înțelegerea istoriei. Pentru actorii care retrăiesc timpul mitic Sacrul nu a dispărut din Univers, ci se
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
spiritului prin care se ajunge la îndumnezeire. Între actori și spectatori se află cortina care separă cele două lumi care întrețin raporturi diametral opuse cu timpul. Ea există pentru spectatori (oamenii moderni), dar nu și pentru actori (oamenii inițiați). Oamenii moderni sunt captivi într-un timp istoric în care Dumnezeu a murit, fiind lipsiți astfel de înțelegerea istoriei. Pentru actorii care retrăiesc timpul mitic Sacrul nu a dispărut din Univers, ci se descoperă doar oamenilor inițiați care sunt capabili să înțeleagă
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
inițiate, „adevărații stăpâni ai timpului”. Ca urmare a acestui decalaj temporal, apare și o adevărată criză a limbajului între lumea spectatorilor și cea a actorilor: "„Nu ne mai înțelegem... Nu ne puteți înțelege, deși în aparență vorbim același limbaj”". Omul modern se teme de zădărnicia condiției umane, de captivitatea sa în același corp material, în loc să încerce să stăpânească timpul prin spirit pentru a-și depăși condiția. Renunțarea din final a autorului de a mai scrie piesa subliniază tocmai ideea că omul
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
rare, crupul poate afecta copiii cu vârsta cuprinsă între 3 luni și 15 ani. Frecvența crupului în rândul băieților este de 50% de ori mai mare decât în rândul fetelor; crupul este mai frecvent toamna. Termenul "crup" provine din engleza modernă timpurie de la verbul "croup", a cărui semnificație este „a plânge răgușit”; denumirea a fost utilizată pentru prima oară în Scoția și a devenit populară în secolul al XVIII-lea. Crupul difteric a fost cunoscut încă din timpul lui Homer în
Crup () [Corola-website/Science/327227_a_328556]
-
secolul al XX-lea. Istoria sa este uneori împărțită în patru perioade principale: epoca filmului mut, epoca cinematografiei clasice de la Hollywood, Noul Hollywood și perioada contemporană. În timp ce frații Lumiere sunt, în general, considerați ca fiind cei care au creat cinematografia modernă, este de netăgăduit că cinematografia americană a devenit în curând forța dominantă în industria cinematografică în curs de dezvoltare. Începând cu anii 1920 și până în prezent, industria de film americană a avut încasări de bani mai mari decât a oricărei
Cinematografia americană () [Corola-website/Science/327271_a_328600]
-
Germaniei/Olandei). Britani nativi erau creștini, destul de mulți dintre ei știau să scrie și să citească și vorbeau diferite dialecte celtice sau latină. Anglo-saxonii erau păgâni, analfabeți și vorbeau engleza veche, o limbă germanică care va sta la baza englezei moderne. Cercetările istorice și arheologice din secolul al XX-lea au arătat că existat o gamă mai largă de popoare germanice de pe coastele din Frisia, Saxonia Inferioară și Suedia care, de asemenea, s-au mutat în Marea Britanie în această epocă. Anglo-saxonii au
Invazia anglo-saxonă a Britaniei () [Corola-website/Science/327260_a_328589]
-
pur și simplu nu ar mai funcționa? Ei bine, într-o zi, ca un comutator poziționat pe oprit, lumea este brusc aruncată înapoi în Evul Mediu. Avioanele cad din cer, spitalele sunt închise iar comunicarea este imposibilă, nemaiexistând nicio tehnologie modernă care să ofere o explicație. Acțiunea serialului are loc la 15 ani mai târziu după acest eveniment; viața seamănând cu cea dinainte de revoluția industrială: familii liniștite care atunci când apune soarele aprind felinare și lumânări. Viața probabil că este mai lentă
Revolution (serial TV) () [Corola-website/Science/327273_a_328602]
-
nu figurează pe noua listă a monumentelor istorice. Biserica din cătunul depopulat Valea Mare de Criș (în 2009 mai erau doar patru locuitori) prezintă ca planimetrie un dreptunghi, cu terminația răsăriteană nedecroșată, poligonală, cu trei laturi. Întrucât nici conscripțiile epocii moderne și nici harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) nu atestă existența vreunui lăcaș de cult în dreptul acestei localități, se poate presupune că biserica, cea dintâi a obștii, a fost ridicată în prima jumătate a secolului al XIX-lea; prezența câtorva icoane
Biserica de lemn din Valea Mare de Criș () [Corola-website/Science/327270_a_328599]
-
de către Bastuli. A fost înființat de către cartaginezi ca port comercial și - după o perioadă de declin - a devenit, sub romani, unul dintre orașele cele mai importante din provincia Hispania Baetica. Orașul antic era situat pe o colină în apropierea localității moderne Adra din Andaluzia. Cele mai vechi monede ale orașului conțineau inscripția "abdrt" în limba feniciană, cu capul divinității Melkart și imaginea unui ton; monedele din perioada împăratului roman Tiberius înfățișează templul principal al orașului, și doi toni ridicați în formă
Abdera, Spania () [Corola-website/Science/327287_a_328616]
-
să utilizeze semnalul următor: · · · — — — · · · repetate la intervale scurte ". Prima navă care a transmis un apel de primejdie SOS a fost "Slavonia" la 10 iunie 1909, în conformitate cu articolul "Notable Achievements of Wireless" (Realizări notabile fără fir) în septembrie, 1910 din revista 'Modern Electrics". Cu toate acestea, a existat o oarecare rezistenta printre operatorii Marconi la adoptarea nou semnal, și, abia în aprilie, 1912 scufundarea navei Titanic, operatorii navei au folosit concomitent apeluri de alarmă CQD și SOS. Cu toate acestea, din motive
SOS () [Corola-website/Science/327305_a_328634]
-
standard este de a lista de caractere alfabetice care conțin aceleași puncte și linii în aceeași ordine, cu o bară deasupra secvenței de caractere pentru a indica că nu ar trebui să fie spații interne în transport. Astfel, în notația modernă, semnalul de primejdie devine SOS . (În codul Morse internațional, VTB , IJS și SMB , printre altele, ar fi, de asemenea, traduce corect secvența "· · · — — — · · · "', dar în mod tradițional doar SOS este utilizat). Acesta a fost, de asemenea, uneori, folosit ca un semnal
SOS () [Corola-website/Science/327305_a_328634]
-
situat la nord-vest de capitala țării, Așgabat. Orașul Serdar este situat aproape de vechea cetate persană Farava. Locuitorii regiunii făceau parte din poporul scit, "daheenii" care trăiau la est de Marea Caspică. În 1881 a fost construită o gară în orașul modern pe Calea Ferată Transcaspiană. În iulie 1918, în urma declarării legii marțiale în capitala Așhabad, comisarul V. Frolov, șef al Ceka din Tașkent, a impus autoritatea sovietului din Tașkent în regiune și s-a deplasat la Serdar. Deși i-a amenințat
Serdar (localitate) () [Corola-website/Science/327317_a_328646]
-
un fel de țepușă(en: ), într-una din mâinile de sus și o frînghie lasou în cealaltă mână din partea de sus. Influența acestor vechi constelații de elemente iconografice poate fi regasită și în reprezentările contemporane ale lui Ganesha. În formele moderne, singura variație a acestor vechi elemente este aceea că în mâna dreaptă de jos nu ține colțul de fildeș ci este mai degrabă întoarsă către privitor într-un gest de binecuvântare(abhaya ). Aceeași combinație de patru arme și atribute o
Ganesha () [Corola-website/Science/327311_a_328640]
-
Koenig, a distribuit-o în două roluri memorabile, unul în "Scaunele" de Eugen Ionescu (1970), iar celălalt în "Mutter Courage" de Brecht (1975). Ulterior lui Koenig i s-au încredințat numeroase roluri principale în piese din repertoriul clasic și israelian modern, adesea roluri de femei mature sau vârstnice carismatice.. Între numeroasele roluri și piese în care a jucat Lia Koenig, se pot aminti Naomi în "Kiddush" de Allen Ginsberg (1976), Tzirel Horwitz în "Poveste simplă" după Shmuel Yosef Agnon(1979), Leitshe
Lia Koenig () [Corola-website/Science/327321_a_328650]