67,078 matches
-
și observațiilor din punctele înalte de dincolo de strâmtoare cum ar fi palatul sultanului din Johore, comandantul japonez, generalul Tomoyuki Yamashita, și ofițerii săi au aflat informații excelente privind pozițiile Aliaților. Din 3 februarie, Aliații au fost supuși tirului artileriei japoneze. Atacurile aeriene japoneze asupra Singaporelui s-au intensificat de-a lungul următoarelor cinci zile. Bombardamentele aeriene șide artilerie s-au intensificat, perturbând grav comunicațiile dintre unitățile aliate și comandanții lor și afectând pregătirile pentru apărarea insulei. Celebrele tunuri de coastă de
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
Takuma Nishimura, Divizia a 5-a condusă de general-locotenentul Takuro Matsui și Divizia a 18-a condusă de general-locotenentul Renya Mutaguchi. Unitățile de elită ale Gărzii Imperiale conțineau și o brigadă de tancuri ușoare. Aruncarea în aer a digului întârziase atacul japonez cu peste o săptămână. La 8.30pm în ziua de 31 ianuarie, mitraliorii australieni au deschis focul asupra vaselor ce transportau un prim val de 4.000 de soldați din Diviziile a 5-a și a 18-a către
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
a hotărât să formeze o linie defensivă secundară, denumită „linia Jurong”, lângă Bulim, la est de aerodromul Tengah și imediat la nord de Jurong. Brigada 27 australiană sub comanda lui Duncan Maxwell, aflată la nord, nu s-a confruntat cu atacuri japoneze până la debarcarea Gărzilor Imperiale la ora 10pm în ziua de 9 februarie. Această operațiune a decurs rău pentru japonezi, care au suferit pierderi serioase din cauza tirurilor de mitraliere și mortiere ale australienilor, precum și din cauza uleiului ars deversat în apă
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
La 11 februarie, știind că proviziile japonezilor sunt pe sfârșite, Yamashita a hotărât să blufeze și i-a cerut lui Percival să „renunțe la această rezistență inutilă și disperată”. În acest moment, forța combatantă a Brigăzii 22 - care suportase greul atacului japonez - fusese redusă la doar câteva sute de oameni. Japonezii capturaseră zona Bukit Timah, inclusiv mare parte din muniția și combustibilul Aliaților și preluaseră controlul asupra principalelor surse de apă. A doua zi, liniile aliate s-au stabilit în jurul unei
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
oameni. Japonezii capturaseră zona Bukit Timah, inclusiv mare parte din muniția și combustibilul Aliaților și preluaseră controlul asupra principalelor surse de apă. A doua zi, liniile aliate s-au stabilit în jurul unei zone mici din sud-estul insulei și au respins atacurile hotărâte ale japonezilor. Alte unități, inclusiv Brigada 1 Infanterie din Malaya, intraseră în luptă. Un pluton malayan, condus de lt. Adnan bin Saidi, le-a ținut piept japonezilor două zile în bătălia de la Pasir Panjang. Unitatea sa a apărat Bukit
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
oameni au supraviețuit. Până în dimineața de Anul Nou Chinezesc, 15 februarie, japonezii rupseseră și ultima linie de apărare a Aliaților care rămăseseră aproape fără rezerve de hrană și muniție. Tunurile antiaeriene nu mai aveau muniție și nu mai puteau respinge atacurile aeriene japoneze care amenințau să producă numeroase victime în centrul orașului. La ora 9:30 a.m, Percival a ținut o ședință cu ofițerii săi superiori la Fort Canning. Percival a propus două opțiuni. Fie lansarea unui contraatac imediat pentru
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
Armata Roșie sovietică a invadat Kresy conform protocolului secret la 17 septembrie. Guvernul sovietic a anunțat că intervenise pentru a-i apăra pe ucraineni și pe belaruși care locuiau în părțile estice ale Poloniei, deoarece statul polonez se prăbușise în fața atacului Germaniei Naziste și nu mai putea oferi siguranță cetățenilor săi. Înfruntând un al doilea front, guvernul polonez a realizat că apărarea Capului de pod român nu mai era posibilă și a ordonat evacuarea de urgență a tuturor trupelor în România
Invazia sovietică a Poloniei () [Corola-website/Science/320802_a_322131]
-
asemenea, Uniunea Sovietică a suspectat că Marea Britanie și Franța nu se vor implica într-un potențial conflict germano-sovietic. Ca urmare, sovieticii au căutat să încheie o alianță temeinică și sigură, ce le-ar putea asigura un sprijin garantat împotriva unui atac asupra teritoriului lor. Uniunea Sovietică a cerut cu insistare o sferă de influență ce se întindea din Finlanda până în România, pentru a fi folosită ca o zonă tampon, și sprijin militar în cazul în care o altă țară ar fi
Invazia sovietică a Poloniei () [Corola-website/Science/320802_a_322131]
-
tuturor unităților să evacueze Polonia și să se reorganizeze în Franța. A doua zi după ce invazia sovietică a început, guvernul polonez s-a mutat în România. Unitățile poloneze au continuat să se îndrepte către zona Capului de pod român, întărind atacurile asupra germanilor pe de-o parte și ocazional ciocnindu-se cu trupe sovietice de cealaltă parte. În următoarele zile, nemții au învins armatele poloneze de la Cracovia și Lublin în Bătălia de la Tomaszów Lubelski. Unitățile sovietice se întâlneau adesea cu omologii
Invazia sovietică a Poloniei () [Corola-website/Science/320802_a_322131]
-
Fiind avertizate de acum de prezența portavioanelor americane în zonă, portavioanele japoneze au intrat în Marea Coralilor cu intenția de a găsi și de a distruge forțele navale aliate. Începând cu data de 7 mai, portavioanele ambelor părți au executat atacuri aeriene în două zile consecutive. În prima zi, Statele Unite au scufundat portavionul japonez "Shōhō", iar japonezii au scufundat un distrugător și au avariat grav un petrolier (care ulterior a fost lăsat să se scufunde). În ziua următoare, portavionul japonez "Shōkaku
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
spargerea defensivei japoneze în Pacificul de Sud și a fost un factor important pentru înfrângerea Japoniei în al Doilea Război Mondial. Pe 7 decembrie 1941, folosind portavioane, japonezii au atacat flota din Pacific a Statelor Unite ale Americii la Pearl Harbor, în Hawaii. Atacul a distrus sau a avariat cele mai multe dintre navele de război ale acestei flote și a dus la formularea declarației oficiale de război dintre cele două țări. La începutul acestui război, comandanții japonezi au căutat să neutralizeze flota americană, să ocupe
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
MO, conform căruia Port Moresby urma să fie invadat de pe ocean și luat în stăpânire până la 10 mai. Planul a inclus și ocuparea Insulei Tulagi pe 2-3 mai, unde navele aveau să înființeze o bază militară pe apă pentru potențialele atacuri aeriene care vor lovi teritoriile și armatele aliate și pentru a asigura o bază pentru avioanele de recunoaștere. După realizarea planului "MO", marina a intenționat să înceapă operațiunea "RY" folosind aceleași nave, în vederea ocupării Insulelor Nauru și Insulei Banaba pe
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
Insulelor Nauru și Insulei Banaba pe 15 mai, pentru a avea acces la depozitele de fosfat. Operațiuni viitoare împotriva Insulelor Fiji, Samoa și Noua Caledonie, denumite operațiunea "FS", erau plănuite să înceapă după ce se terminau operațiunile "MO" și "RY". Din cauza unui atac aerian devastator executat de aliați cu avioane cu baza la sol sau pe portavioane asupra forțelor navale japoneze pentru invadarea regiunii - din Noua Guinee în cursul lunii martie, Inoue a cerut să i se trimită portavioane pentru a asigura apărarea
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
de contramiralul , a inclus 11 nave care au transportat aproximativ 5000 de soldați ai "Detașamentului Mărilor de Sud" din cadrul Armatei Imperiale Japoneze și 500 de soldați din Forța Navală Specială de Debarcare Japoneză. Convoiul a fost escortat de "Forța de Atac Port Moresby" formată din șase distrugătoare și un crucișător sub comanda Contramiralului . Pe 4 mai navele comandate de Kōsō Abe au plecat din Rabaul pe drumul de 840 de mile marine (1,556 km) către Port Moresby și s-au
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
lângă Insula Noua Georgie. Armata de acoperire a lui Marumo a plecat din Insula Noua Irlandă pe 29 aprilie și s-a oprit în Golful Thousand Ships de lângă Insula Sfânta Isabel pentru a stabili o bază aeriană separată pentru susținerea atacului asupra Insulei Tulagi. "Armata de Invazie din Tulagi" a plecat din Rabaul pe 30 aprilie. Portavioanele "Zuikaku" și "Shōkaku", însoțite de două crucișătoare și șase distrugătoare, au plecat din Truk pe 1 mai. Convoiul a fost comandat de viceamiralul , nava
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
est de "Task Force 17", dar nu putea să-și comunice poziția pentru că Fletcher a interzis comunicațiile radio. "Task Force 17" a schimbat cursul și s-a îndreptat cu o viteză de 27 de noduri către Guadalcanal pentru a lansa atacuri aeriene asupra japonezilor din Tulagi în dimineața următoare. Pe 4 mai, aflându-se într-o poziție situată la 185 km spre sud de Guadalcanal (), 60 de avioane ale "Task Force 17" au lansat trei atacuri aeriene consecutive asupra armatei lui
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
către Guadalcanal pentru a lansa atacuri aeriene asupra japonezilor din Tulagi în dimineața următoare. Pe 4 mai, aflându-se într-o poziție situată la 185 km spre sud de Guadalcanal (), 60 de avioane ale "Task Force 17" au lansat trei atacuri aeriene consecutive asupra armatei lui Shima din Tulagi. Avioanele lansate de pe portavionul "Yorktown" au surprins navele japoneze, au scufundat distrugătorul "Kikuzuki" () și trei dragoare, au avariat patru alte nave și au distrus patru hidroavioane care ajutau la debarcare. Americanii au
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
pierdut un bombardier și două avioane de vânătoare, dar toate echipajele au fost salvate. După ce și-a recuperat avioanele, târziu în seara zilei de 4 mai, "Task Force 17" s-a retras spre sud. În ciuda pagubelor suferite ca urmare a atacurilor coordonate de pe portavioane, japonezii au continuat să construiască baza pentru hidroavioane, iar de pe 6 mai au început să efectueze misiuni de recunoaștere pornind din Tulagi. Flota condusă de Takagi se realimenta la 648 de km nord de Tulagi când a
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
japonezii au continuat să construiască baza pentru hidroavioane, iar de pe 6 mai au început să efectueze misiuni de recunoaștere pornind din Tulagi. Flota condusă de Takagi se realimenta la 648 de km nord de Tulagi când a fost anunțată de atacul aerian condus de Fletcher pe 4 mai. Takagi a terminat realimentarea, s-a îndreptat spre sud-est și a trimis avioane de recunoaștere să caute la est de Insulele Solomon, crezând că portavioanele americane erau în zonă. Cum niciun avion aliat nu
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
le-a ordonat celor două portavioane ale sale ca, sub comanda lui Hara și însoțite de două distrugătoare, să se îndrepte către "Task Force 17" cu o viteză de 37 km/h pentru a fi în poziția necesară pentru un atac dimineața în zori în timp ce terminau alimentarea celelalte nave. Bombardierele americane cu sediul în Australia și baza de antrenament în Port Moresby au atacat forțele invadatoare care se apropiau de Port Moresby, inclusiv navele lui Gotō, de câteva ori în cursul
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
atacat forțele invadatoare care se apropiau de Port Moresby, inclusiv navele lui Gotō, de câteva ori în cursul zilei de 6 mai fără a avea succes. Cartierul general al lui MacArthur i-a comunicat lui Fletcher prin radio rapoarte despre atacuri și despre localizarea flotei japoneze. Rapoartele lui MacArthur despre un portavion care a fost văzut ("Shōhō") la aproximativ 787 km nord-vest de "Task Force 17" l-au convins pe Fletcher că portavioanele sale însoțeau flota invadatoare. La ora 18:00
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
cartierul general al lui Inoue din Rabaul care a transmis raportul lui Takagi. Contactul vizual a fost confirmat de hidroavionul "Kinugasa" la 08:30. Takagi și Hara, încurcați de rapoartele contradictorii pe care le-au primit, au hotărât să continue atacul asupra navelor situate la sud, dar au întors portavioanele către nord-vest pentru a micșora distanța până la ținta raportată de avionul de pe "Furutaka". Takagi și Hara au considerat că rapoartele contradictorii arată că portavioanele americane operau în două grupuri separate. La
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
de ceea ce văzuse Nielsen la . Avionul B-17 văzuse de fapt același lucru ca și Nielsen: portavionul "Shōhō", crucișătoarele lui Gotō și Forța de Invazie Port Moresby. Crezând că avionul B-17 a văzut flota japoneză principală de portavioane, Fletcher a dirijat atacul avioanelor spre această țintă. La ora 09:15, avioanele trimise de Takagi au ajuns în zona țintei, au văzut petrolierul "Neosho" și distrugătorul "Sims" și au căutat degeaba portavioane americane. În sfârșit, la ora 10:51, avioanele de recunoaștere de pe
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
pericol, dar a dat informații incomplete despre cine și cu ce l-a atacat și a dat coordonatele greșit (). Avioanele americane au văzut portavionul "Shōhō" la o distanță mică de Insula Misima la ora 10:40 și au lansat un atac. Portavionul japonez era apărat de șase avioane Zero și două avioane de vânătoare Mitsubishi A5M, iar celelalte avioane erau pregătite sub punte pentru un atac împotriva portavioanelor americane. Crucișătoarele lui Gotō au înconjurat portavionul în formație de diamant poziționându-se
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
la o distanță mică de Insula Misima la ora 10:40 și au lansat un atac. Portavionul japonez era apărat de șase avioane Zero și două avioane de vânătoare Mitsubishi A5M, iar celelalte avioane erau pregătite sub punte pentru un atac împotriva portavioanelor americane. Crucișătoarele lui Gotō au înconjurat portavionul în formație de diamant poziționându-se la o distanță de la 3,000 yarzi (2,743 m) la 5,000 yarzi (4,572 m) de fiecare colț al lui "Shōhō". Atacând primul
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]