7,219 matches
-
Jones, călăuza ta și soțul meu, la fel de incompetent în ambele funcții. Mă uit la el și văd un om posedat orbește, ca oricare altul din K. Tu ce vezi? Eu văd un om ce vânează umbre. Tu ce vezi? Vino înăuntru, Virgil! strigă ea. Poate că am ascuns Poarta în casă! Vino și caut-o! Virgil Jones continua să strângă din dinți și să scotocească dintr-un loc gol în alt loc gol. Poate că nici n-o auzise. — E timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ținusem Trandafirul atât de aproape și atât de mult timp. Mă întreb de ce Grimus nu era afectat... Vuietul îmi umplea capul cu forme și imagini, cu monștri și spaime. Orori. Orori. Am încercat să scap dar nu exista scăpare. Erau înăuntru. Halucinații? Nu, erau prea reale. Puteau să provoace durere. Nu, nu voi descrie scenele infernale pe care le vedeam și le simțeam, hăurile în care mă prăbușeam. Era ca și cum din adâncurile imaginației mele fusese eliberată o armată de spaime, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
căutării, Vultur-în-Zbor nu se simțea câtuși de puțin eroic. în piatra de deasupra ușii de la Casa Grimus erau gravate cuvintele: TOT CE ESTE îNTREG ESTE ȘI MORT. Păsările se îngrămădiră pe ramurile giganticului frasin, în timp ce Vultur-în-Zbor și Media o urmară înăuntru pe posaca Prepelicar. Casa era un fel de labirint triunghiular neregulat, iar fața care dădea spre treptele ce urcau reprezenta baza ondulată a triunghiului. Ușa principală era amplasată spre colțul din stânga bazei. Celelalte două fețe erau încă și mai neregulate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
din stânga bazei. Celelalte două fețe erau încă și mai neregulate decât partea din față. Un sub-triunghi ascuțit și protuberant ieșea în afară undeva în partea stângă, iar un altul sub-triunghi, mai puțin ascuțit, dar mai mare, strica aspectul părții drepte. înăuntru Vultur-în-Zbor și Media descoperiră un șir uimitor de încăperi legate una de alta. Prima dintre ele era holul de piatră în care s-au trezit când au intrat, o cameră austeră și întunecată, luminată numai de lămpi cu gaz până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ieși din căsuța ei neagră. Prepelicarul a privit-o cum vorbește cu cei trei și a urmărit brațul lui O’Toole arătând înspre coloana de fum care se ridica spre cer. Liv a dat repede din cap și a intrat înăuntru. Ucigașii și-au văzut de drum, coborând muntele către K. Peste o clipă, Liv Sylwan Jones a ieșit iar. Ținea în mâna dreaptă un cuțit, un cuțit cu care cioplise nenumărate urâțenii din lemnul copacilor din jur. S-a așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Fără el, Vultur-în-Zbor este lipsit de putere. Este un exilat pe vârful muntelui. Vârful nu mai conferă acum nici un fel de superioritate. — Ce-ai de gând să faci? întrebase Media. Afară ucigașii îl înfruntau pe Grimus cel împodobit cu pene. înăuntru, în camera secretă, eu îeul-Vultur) purtam o aprigă bătălie cu eul-Grimus. — Trebuie să păstrezi Trandafirul, spunea eul-Grimus. Ai nevoie de el pentru reconceptualizarea insulei. Așa cum ți-am explicat. Trebuie să păstrezi Trandafirul. Relativitatea funcționează bine chiar și între dimensiuni. Ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
altcineva acces la cutia poștală, deci era în siguranță. Ieși cu pași grăbiți îndreptându-se spre sala de spectacole, dar gândul îi rămăsese pironit la cutia închisă privind cu jind printre găurile prea mici pentru a vedea ce se ascundea înăuntru. În cutie, era oare, un nou mesaj pentru ea? „- Nu te înțeleg. Dacă tot ești atât de curioasă, de ce nu ai deschis blestemata aia de cutie? - Pentru că orice apropiere a lui mă tulbură, îmi consumă energia, iar eu vreau ca
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
să ne plângem de milă, să dăm vina pe soartă sau pe alții pentru eșecurile noastre în loc să ne motiveze să luptăm mai mult pentru realizarea idealurilor, a visurilor, a dorințelor.” Karina deschise ochii. O rază de soare se năpusti grăbită înăuntru orbind-o. Îi închise repede. Era amorțită. Ridică mâna dreaptă pentru a se apăra de invazia luminii. De cât timp stătea în fața ferestrei urmărind jocul frunzelor din copacul ce-i umbrea apartamentul? Pierduse noțiunea timpului. Zilele treceau într-o monotonie
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
o ușă din apropiere. Vocea țâplită a unei femei uscățive Îl izgoni și de acolo. Aceasta Îi strigă să caște ochii mai bine al’dată, că doar e scris negru pe alb pe ușă că este interzis persoanelor neautorizate accesul Înăuntru. După ce Îl mai privi insistent câteva clipe, doamna dădu mustrător din cap și dispăru. Se simțea aiurea. Hotărî să mai facă o ultimă Încercare și se Îndreptă spre o ușa mai Îndepărtată, dinspre capătul holului, pe care o zări Întredeschisă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ei tulburi, care o Învăluie, pustiind-o. Realitatea cea vie mă părăsește. Lumina scade necontenit. Beznă. Sete. Foame. Frig. Singurătate. Cumplită singurătate. Mă trezesc Într-o baltă de lacrimi. Trupul Îmi este cleios. E aproape Întuneric. O greață cumplită plutește Înăuntru. Ceașca de cafea e răsturnată. Lichidul Împrăștiat. A mai rămas o zi. Și nu am făcut nimic pentru Marea Călătorie. Pentru Marele Pas. Nimic. Mă trântesc În așternuturi și rămân inert un timp nesfârșit. Ziua a treia (ultima) Martombrie irepetabil
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ritmice ale inimii și foșnetul vântului clătinând coroanele copacilor din apropiere. Acum era la adăpost. Privi cu mare băgare de seamă În jur. La parterul unei locuințe din vecinătate, geamul era vizibil crăpat. Curiozitatea Îi Îndreptă pentru o clipă atenția Înăuntru. Se Îndreptă către acolo și văzu În semiobscuritatea unei camere o formă nedefinită, apoi desluși că era vorba despre două ființe Îmbrățișate. Doi bătrâni goi, strâns lipiți unul de altul, Își mângâiau trupurile cu pielea groasă, atârnată. Bătrâna pântecoasă, cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de lucruri derizorii, oprindu-l din studiu, din cercetare, din munca sa la progresul omenirii... Somnul nu mai venea. Mi-am Întins privirea afară, urmărind o creangă de tei care lovea ușor fereastra Închisă ca și cum ar fi vrut să pătrundă Înăuntru. Azi a murit domnul Cantemir, administratorul blocului. Un tip slab, suspect de slab, care-și sugea mereu obrajii când devenea Îngândurat (i se spunea „Scrumbia”). Locuia În scară cu mine. Era administrator de când s-a dat În folosință clădirea asta
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
umbră, cineva care stătea ghemuit, cu mâinile Împreunate În jurul gleznelor și cu capul pe genunchi. Era Melanie. Când am ajuns În dreptul ei, am atins-o pe umăr. A tresărit speriată, ca și cum nu m-ar fi auzit coborând. Am intrat repede Înăuntru și ea a alergat spre baie. M-am prefăcut că nu observ vânătaia de pe pometul ei. Mi-a spus că e foarte obosită (avea fața Încercănată) și că ar dori să se culce. S-au auzit niște ciocănituri În ușă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
său larg, știind că mă va face fericit pe moment și că va primi și el un bonus pentru gestul său de a-mi aduce banii acasă. Am schimbat câteva cuvinte (avea chef de vorbă, dar nu l-am invitat Înăuntru, ca altădată). Cu toată buna mea creștere, nu-mi permiteam să risc prea mult. Și nici omul acesta nu prea cunoșteam ce fel de persoană este... Când am revenit, Melanie era aproape Îmbrăcată „de oraș”. Mi-a spus că e
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de pe masa din hol - broșuri cu mâncare indiană tandoori, frunze uscate, o mănușă maro fără degete desperecheată - descopăr un teanc de scrisori de Crăciun nedesfăcute. Mă uit printre plicuri până când Îl găsesc pe cel cu scrisul caligrafic al lui Janine. Înăuntru, o felicitare cu un montaj de fotografii: Graham, Janine și copiii lor perfecți, plus o invitație la cină. Confirmați până la 10 decembrie. Fac și acum ceea ce fac de obicei În astfel de situații: dau vina pe Richard. (Nici nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Slujba de la miezul nopții, Biserica St. Mary, Wrothly Iarba e atât de plină de gheață În noaptea asta, că se produce un efect aproape muzical: clinchetim și zornăim pe drum de la casa familiei Shattock, o fostă moară, până la bisericuța normandă. Înăuntru, stranele sunt pline de lume, atmosfera e grea și umedă, asezonată cu miros de vin de la respirațiile oamenilor. Știu că ar trebui să-i dezaprobi pe bețivii care vin la biserică numai o dată pe an, la Crăciun, dar de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
câine. Și-a zis că nu are de ce să se Îngrijoreze până când presimțirea care Îi rodea stomacul a făcut-o să plece de la serviciu. A parcat În fața casei și a urmărit-o pe dădacă până la un apartament din Holloway Road. Înăuntru, cu ușa neîncuiată, l-a găsit pe Joshua În spatele grilajului de la cămin, păzit de un câine alsacian, În timp ce Tara, dădaca, Își făcea de cap cu un individ care avea un tatuaj cu Metallica pe una din fesele care i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
taxi când ajunge acasă. E destul de evaziv când Îl Întreb unde locuiește acum, a se citi cu cine locuiește acum, dar Îmi promite că se va duce direct acolo. Stau În fața gării, după colț, lângă automatul foto. Când mă uit Înăuntru câteva minute mai târziu, a intrat deja În vorbă cu un tânăr cântăreț al străzii. Relaxat, generos, aruncă una dintre hârtiile de zece lire pe care i le-am dat În cutia deschisă a chitarei tânărului, Își dă jos haina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Înaripată deasupra capetelor noastre. — Dacă te-ai Întrebat vreodată de ce trotuarele din centru sunt așa de curate În comparație cu restul Londrei, iată răspunsul, i-am spus. —Aha, acum Înțeleg, a spus Candy cu un rânjet. În felul ăsta tot căcatul rămâne Înăuntru. De la: Debra Richardson Către: Kate Reddy Ce mai faci TU? Eu am fost așa de stresată după 3 zile de vacanță, că am vrut să mă duc la mănăstire. Oare oferă programe de dezintoxicare de muncă pentru dependenți jalnici ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
deschid fereastra și Încerc să-i gonesc. Dar dragostea se dovedește a fi nu numai oarbă, ci și surdă. Am atâtea de făcut Încât mă mir că nu-mi atârnă capul Într-o parte din cauza activității intense care se desfășoară Înăuntru. Peste două zile voi participa la o prezentare finală În Statele Unite pentru un fond de pensii etic În valoare de 300 000 000 $ și voi face această prezentare Împreună cu o stagiară de douăzeci și-un pic de ani care are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
În regulă. Crede că el este obosit? 10.07: Sunt Într-o ședință cu Rod, Momo și Guy. Facem repeteții pentru a treia oară În vederea prezentării finale, Rod și Guy jucând rolurile clienților, când Lorraine, secretara lui Rod, dă buzna Înăuntru. —Scuză-mă că te Întrerup, Kate, dar te caută cineva la telefon. A spus că e urgent. Dar cine e? Lorraine se reține să spună. Stă acolo În ușă, cu un aer jenat, și-ntr-un final Îmi șoptește ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
gândul mizeriei pe care a presupus-o fabricarea felicitării. Cea de la Emily conține un desen cu mine În prim-plan. Port o coroană și țin o pisică verde În brațe și sunt atât de Înaltă Încât castelul meu pare minuscul. Înăuntru, mi-a scris: „O iubesc pe mami. Dragostea e specală Îmi face inima să lucască și comoara sapară“. Nu-mi vine să cred. Am uitat de Ziua Mamei. Mama n-o să mă ierte niciodată. Sun la recepție. Puteți să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Mamă, am o idee. — Ia spune-mi, draga mea. Ce-ar fi dacă weekendurile ar fi săptămâni și săptămânile ar fi weekenduri? În timp ce aștept să se facă verde, am senzația că ceva Îmi râcâie pieptul, ca și cum aș avea o pasăre Înăuntru care Încearcă să scape. Atuncea toate mămicile și tăticii ar fi cu copiii lor mai mult. —Emily, te rog să vorbești corect. Nu mai ești un bebeluș. Îi surprind privirea În oglinda retrovizoare și mă uit În altă parte. —Mami
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
eșuezi și În Încercarea asta. Oare o resimți ca pe o renaștere sau ca pe o moarte În viață? În spatele meu, din birou, ajunge la mine vocea lui Candy, la fel de sarcastică, dar cu o urmă de Îngrijorare. —Kate, vino imediat Înăuntru. Nu pot. — Draga mea, gesturile de genul ăsta sunt de multe ori un strigăt de ajutor. Te iubim cu toții. —Nu strig după ajutor, Încerc să ascund porumbița. —Kate? Trebuie s-o ajut. —De ce? Pentru că e un uliu pe drum. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
chinezească electrică Un roman de Dick Francis cartonat Suport pentru tort Beatrix Potter comemorativ Și mai era ceva, sigur mai era ceva. Spăl bine suprafața de gătit din bucătărie, apoi verific dacă ghiozdanul lui Emily e pregătit pentru mâine dimineață. Înăuntru, vârât Între paginile cărții Lily, câinele pierdut, găsesc un mesaj de la școală. Ar putea să contribuie părinții cu un exmplu de mâncare tipică pentru cultura din care provine copilul lor și să-l aducă la școală pentru Ziua Internațională a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]