7,247 matches
-
Singura libertate pe care mi-o recunosc a fost aceea de a nu fi folosit limba de lemn. ... Am scris de-a lungul vieții, cred, vreo 600 de schițe și povestiri, vreo 60 le mai pot citi, vreo 30 mă încântă încă. Pentru celelalte sunt gata să cer scuze... Sunt un apolitic de stânga A.B.Domnule Mircea Sântimbreanu, vă invit să privim puțin înapoi, spre Editura Albatros și perioada în care ați fost acolo director: cu mânie sau cu duioșie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
la ediție decât o antologie de proză umoristică pentru școlari, cu sumarul nu adăugit, ci mereu primenit, șlefuit. Am scris de-a lungul vieții, cred, vreo 600 de schițe și povestiri. Vreo 60 le mai pot citi, vreo 30 mă încântă încă. Pentru celelalte sunt gata să cer scuze... A.B.Dacă ați defini viața? "Viața" spunea filosoful Mircea Sântimbreanu "este o expresie calendaristică nu a instinctului de conservare, ci a poftei noastre de viață...". Există și o viață strict vegetativă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
la facultatea de agronomie. Sănduța ține neapărat să vadă școala Împreună cu Ursulică. Ei și? De ce nu! Gata, pornim. Aflu că profesorii abia au terminat consiliul profesoral, unii din ei părăsind sala. Bat la ușă, intru și mă prezint. Profesorii sunt Încântați de apariția unui cetățean din România. Rețin numele a doi profesori, Johnston, profesor de economie rurală, și Olson profesor de Zootehnie. Le arăt pentru ce am venit și imediat fixăm planul pentru a doua zi. În oraș trecem pe lângă un
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
foarte bună a sălii. Și de această dată, experimentul Realizării Sinelui a fost o reușită, toți participanții confirmând prezența vibrațiilor la nivelul Sahasrarei și al palmelor. Ca și la Slatina, Ella și Anca și-au adus prinosul la reușita misiunii, încântând cu dansurile lor. Bineînțeles, explicațiile au completat mental înțelesurile subtile. La sfârșit s-au format cunoscutele grupulețe de iluminați, s-au pus întrebări și... s-au absorbit răspunsuri. Observație proprie: la astfel de manifestări este necesar să ne asigurăm cu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
fost cel mai tare, cel mai frumos, că vibrațiile au umplut fiecare colțișor din sală și din sufletele noastre; de data aceasta însă, cu certitudine, a fost cea mai... vibratorie manifestare artistică! Spectacolul complet, bine pregătit și inspirat prezentat, a încântat prin abandonul total al artiștilor, prin inedit și ne-a transportat într-o altă dimensiune, una nemăsurabilă, dar dătătoare de suflu divin. Am fost așezați pe filonul energetic al lui Sushumna și proiectați direct în... Nirvana. Da, eram pregătiți pentru
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
lecție de viață. Aventura unui... ciocănel. Ar mai fi ceva de povestit. Înaintea plecării spre India, m-a sunat Petrică de la București, să mă roage să le aduc o tabla din India. Era pentru grupul Chaytanya. Nu prea m-a încântat perspectiva, deoarece știam că voi avea de adus câte ceva și pentru colectivitatea din Brăila, așa că... am cam scăldat-o. Am sunat-o pe Diana - cu ea mă sfătuiesc adesea - iar fata a fost fermă: - Domnu’ Florin, și eu aduc un
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de la Universitate, și asta de la începutul secolului al XIX-lea deja. De ce Argetoianu și alții studiau fermieratul din Danemarca ? Pentru că acolo se dezvoltaseră modele foarte productive. V.A. : Apropo, am citit cândva un memorial de călĂtorie al lui Sadoveanu. Era încântat de Olanda. A apucat să meargă în Olanda chiar pe o bursă a Monopolului Tutunului. Probabil, Consiliul de Administrație i-a dat șansa să vadă Olanda. A venit de acolo cu o carte de reportaje. Era încântat de ce se întâmplă
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
lui Sadoveanu. Era încântat de Olanda. A apucat să meargă în Olanda chiar pe o bursă a Monopolului Tutunului. Probabil, Consiliul de Administrație i-a dat șansa să vadă Olanda. A venit de acolo cu o carte de reportaje. Era încântat de ce se întâmplă în Olanda, pentru că și Olanda poate fi socotită un model. A.M.P. : E o țară foarte aproape de Danemarca. Danemarca e pusă de mine în titlu în mod aleatoriu. Putea să fie Suedia sau Olanda, putea să fie
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
lui Hartman la c/o Almqvist & WiskellȚȚ* XXXIIItc "XXXIII" WIKANDER către ELIADEtc "WIKANDER către ELIADE" Uppsala, 4 ianuarie 1954* Dragă prietene, Mă smulg cu greu din lectura la Yoga dvs. pentru a vă răspunde la scrisoarea din 9 noiembrie**. Sunt încântat să am acest mare volum care îmbrățișează o mare parte din istoria religioasă a Indiei și mă abțin Șdeocamdatăț să mă pronunț în privința sa. Dar voi pregăti în sfârșit un articol pentru a vă prezenta marelui public din țara mea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
lucru nu o ajută: destinele noastre urmează să se împlinească sub semnul acelor puteri care nimicesc toate dorințele în beneficiul unei ordini cosmice, fără istorie, fără individualism. În roman se filosofează mult în acest stil. Dar dacă cititorul nu este încântat de acest raționament despre Timp, Mit și Istorie, părându-i-se că vlăguiește puterea de a crea imagini concrete, atunci autorul încearcă să preîntâmpine asemenea obiecții când, în numele său, îl lasă pe Partenie să scrie: „Aparțin unei generații de scriitori
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Dumézil nu credea, și nimeni altcineva, dar nu am abandonat această idee. Prietenul meu K.G. Ljunggren a avut amabilitatea de a găzdui o primă notiță în ANF, dar nu am primit decât răspunsuri negative din partea colegilor mei suedezi. Acum sunt încântat de răspunsul dvs., îndeosebi apropierea între Krshna și Bruno m-a amuzat mult. Se știe că numele culorilor se numără printre vocabulele cele mai schimbătoare în ceea ce privește definițiile lor exacte. Ei și ce? Cu toate acestea, dragă domnule, nu cunosc adresa
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
nici semnificația pe care le-o atribui eu, este de părere că sunt indescifrabile. Monumentele dacice (citadele, sanctuare, locuințe etc.) unde s-au descoperit monumentele epigrafice de care mă ocup se găsesc în sud-estul Transilvaniei, în Munții Orăștiei. Aș fi încântat dacă colegul Stig Wikander ar voi să ne comunice părerea sa despre aceste două categorii de inscripții dacice. Acestea sunt informațiile pe care țin să i le comunic onoratului coleg Stig Wikander, prin intermediul și amabilitatea dvs., foarte drag coleg Lombard
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
îndelete, să mă pătrund de gravitatea faptelor mele. Îi vorbisem lui Filip, cu admirație, despre Faulkner și Hemingway, într-o vreme în care la noi cei doi scriitori americani erau considerați a fi exponenții unei literaturi reacționare, dezumanizate, imperialiste; mă încîntase muzicalitatea lui Verlaine, fără să țin cont de faptul că simbolismul francez era, din punctul de vedere al criticii de partid, expresia cea mai elocventă a decadenței și putreziciunii occidentale; nu-mi plăcuse deloc mincinosul roman Rădăcinile sînt amare de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
În viață, numai cei ce n-au înțeles-o amestecă loialitatea câinească cu loialitatea vocației și destinului unui om, care e mai presus decât toate. Or, oamenii nu aparțin nimănui decât lor înșiși, iar tu nu numai că ne-ai încântat cu talentul și patima nemaipomenită pe care le ai pentru muzică, dar ai făcut tot ce ți-a stat în putință pentru fiecare om pe care l-ai întâlnit și ai răsplătit toate mâinile care ți s-au întins în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Beau paharul până în fund Mă -mbăt cât trei, în beție vezi viața mai roză Mimoză îți pare o floare de tei. În mai puțin de o lună era peste hotare, înregistrând la Berlin primele sale piese care nu aveau să încânte doar o crâșmă sau un restaurant de lux, ci întreaga țară, căci foarte repede Cristi a devenit și unul dintre preferații radioului, care îi punea de nenumărate ori tangourile. Adio, scumpa mea și Iubirea-i semn de întrebare au fost
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cu urbanul. Parcul Carol, La Bordei, Ioanid sau micuța Grădină a Icoanei și cizelatul Cișmigiu erau adevărate monumente ale naturii, majoritatea aranjate de grădinari celebri în întreaga Europă, dându-și frâu liber imaginației și aducând stiluri și decorații florale care încântau privirile trecătorilor și îi învăluiau cu aerul proaspăt și parfumat. Zona mlăștinoasă a Herăstrăului este schimbată peste noapte în Parcul Național sau Parcul Carol al II-lea, cum i se va spune, odată ce arhitecții austrieci Pinard și Rebhun, împreună cu Octav
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să se audă în București, la Élisée, basarabeanca Alla Baianova. În alte cârciumi Galia Faresova, Lia Crăciunescu sau Dorina Drăghici. Maria Lătărețu debutează în localul lui Marcu Căciularu de lângă Gara de Nord, urmând să ajungă mai apoi la Luna Bucureștiului sau să încânte publicul elegant de la Dorul Ancuței, de pe Lahovari. Însă de departe cel mai interesant cuplu al acelor vremuri se auzea de pe strada Beldiman, anume Rada Moldovan împreună cu Jenny Boerescu, ele reprezentând primul duet feminin din țară, format la ideea lui Elly
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
izolase de lume în acele zile. Nici măcar nu repeta, nu voia să mai audă de muzică. Nu-l mai interesa nici amorul, nedându-și nicio întâlnire pe-atunci, și nici să stea la vorbă cu vreun amic nu-l mai încânta. În loc de vreun cântăreț sau vreun actor cu care să pălă- vrăgească, ca de obicei, la Capșa sau la o masă în dreptul unei vitrine de pe Victoriei, prefera să se ascundă în birturi din periferii întunecate, să asculte în gol poveștile unor
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
întâmplă nefericirea, exact același lucru au pățit și marii soliști ai Franței, ai Italiei, ba chiar și ai Germaniei. Tangoul e pe moarte, și oricât vă doare, vă înțelegem, trebuie să recunoașteți că jazzul este acum la modă. Melodiile vesele încântă lumea, pline de zâmbete și de ritm nebunesc, cu puțin dans pe scenă și o glumiță, asta se caută acum. — Dumneavoastră cu siguranță aveți o părere foarte greșită despre mine, deși colaborăm de atâția ani și, exceptând contractul pe care
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cea a „istețului” Anton Pann sau cu cea a pervertitului În magia Orientului care a fost Ion Barbu; nemaivorbind de titanul Arghezi, pe care l-am „respins” toată viața, dar din care citesc și recitesc la nesfârșit, cu voce tare, Încântat de sunetele meșterului, de forța epitetului său, de gigantismul unor metafore! Neputând eu Însumi să mă „transform”, să mă „adaptez”, să mă „aclimatizez” metropolei, am făcut din „defectul” meu o „armă” și, În cartea mea „experimentală” din punctul de vedere
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
bată prea mult capul cu vizele (cât timp a funcționat acest sistem) și nici, după aceea, cu alte formalități. Cum procedează este secretul lor. Cert este că peste tot În Occident Întâlnești țigani români. Românii ar avea motive să fie Încântați că măcar o parte din țigani pleacă din țară, dar nu prea sunt, considerând că, pe unde se duc, țiganii fac România de râs. O anecdotă bine cunoscută povestește cum au devorat țiganii lebedele de pe lacul Palatului Schönbrunn din Viena
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
televizor. Zboară la LA pentru o orgie la Chateau Marmont și îi cumpără jucării sexuale la Hustler Boutique de pe Sunset Boulevard, aruncându-le în portbagajul unui Cadillac Escalade de teren închiriat, în timp ce ea chicotește „abundent“. Mike ajunge chiar să-l încânte pe tatăl ei - care promisese să-i tragă un șut în fund simpaticului nostru erou dacă nu pune capăt întâlnirilor cu minora lui fiica. Într-un moment foarte delicat Mike îi cumpără puștoaicei o legitimație falsă. „Nu vrea să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
vorba? - Ceva despre Cambogia sau Cuba. E foarte vag. - Și presupun că vor ca eu - scriitorul - să inventez totul, ai? am întrebat indignat. Iisuse. - Nu fac decât să-ți transmit informația, Bret. - Atâta timp cât nu joacă și Keanu Reeves, aș fi încântat să discut cu Harrison. Apoi mi-am amintit de câteva povești pe care le-am auzit. Dar nu-ai adevărat că e un uriaș aerian? - De-aia cred că v-ați potrivi perfect. - Hm, Binky, ce vrei să zici cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
din conținut înainte de a încerca s-o sun pe Aimee Light pe celular. Așteptând să răspundă m-am așezat pe scaun la birou, verificând e-mail-urile primite. Unul de la Jay, altul de la Binky, informându-mă că oamenii lui Harrison Ford erau încântați de interesul meu pentru proiectul lor și doreau să știe când puteam să mă deplasez la Los Aangeles, și mai era unul ciudat de la Gary Fisketjon, editorul meu de la Knopf, care îmi scria că un detectiv de la Midland County Sheriff
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe care Mitchell o curtase înainte. Când ne-am reîntâlnit prima oară în vara asta la un grătar între vecini la Horatio Park, a pretins că mă confundă cu Jay McInerney, o glumă răsuflată de care Mitch era atât de încântat încât a repetat-o de trei ori altor familii cu care mi-a făcut cunoștință, dar cum aceștia nu prea citeau n-au avut cum să „se prindă“, obligându-l pe Mitchell să realizeze că nu avea un public pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]