7,005 matches
-
pentru a obține o altă putere - o, nu, nu cea ideală și pe care o visase În tinerețea-i luptătoare!, nu, ci o putere pur și simplu pentru care trebuie să strângi tot felul de mâini, să te lași Împins Încolo și Încoace de șefii de protocol și să citești entuziasmante discursuri scrise de alții! - și nostalgia sa, poate, se Îndreaptă Încă o dată spre „ea”, acea putere care, numai ea, poate „schimba lumea”! Un vis pierdut, și noul șef de stat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
el alte și uneori paradoxale sensuri. Și el va părea „ne-liber”, Înjugat, când alții vor destupa șampanii ale libertății și, pe dos, va fi liber - deși va părea singuratec și crispat de propria-i imagine -, când alții vor alerga Încolo și Încoace pe marile bulevarde ale necesității. Realitatea, da, această magnifică formă și esență nu se forjează, oricât ar părea de ciudat, În marile „ateliere” și spații publice, În sălile unde prezidează mai-marii zilei, inși care au acces la levierele
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
tocmai prooccidental, ostil intervenției N.A.T.O. În Iugoslavia și ostentativ republican, cu alte cuvinte deloc amical față de regele Mihai. Ceea ce a urmat a fost Însă exact opusul acestor convingeri și atitudini! Despre spectaculoasa Împăcare cu regele voi vorbi ceva mai Încolo. Relația specială cu maghiarii a decurs din faptul că P.S.D. dispunea În Parlament doar de o majoritate relativă. Până În 1996, se sprijinise pe partidele ultranaționaliste. O asemenea soluție nu mai era Însă de gândit În 2000. Inițial, s-a schițat
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
care dispăruse cel mai recent: Maer Cohen. Robby dădu din cap fără să se uite la mine și am realizat că nimeni nu avea cum să-l răpească (decât dacă-l lasă el, veni un gând nechemat.) M-am plimbat încolo și încoace prin holul multiplexului în timp ce formam numărul lui Aimee, însă de data asta i-am lăsat un mesaj: „Hei, Aimee, sunt Bret. Hm, te-am văzut în urmă cu vreo patruzeci și cinci de minute ieșind de la Whole Foods
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
părea că temperatura scadea cu grade întregi în fiecare secundă și în timp ce mă uitam la cele aproximativ două sute de mașini din parcare am văzut cum îmi ieșeau aburi din gură. Crezând că disting o pată albă cu trei șiruri mai încolo m-am îndreptat împleticindu-mă într-acolo, pantofii mei frământând pietrișul de sub picioare. Cum am trecut de un student care lustruia cu ceară un Volvo - în secunda aceea - a fost activată mașinăria vântului. Aerul înghețat a siderat campusul, pârlindu-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
casei lor unde puteam să-i văd silueta lui Ashton dincolo de perdelele din camera sa, vorbind la telefon, iar când ochii au coborât pe peluza noastră l-am văzut pe Robby cu celularul meu la ureche, capul lui întors puțin încolo, aprobând. Asta ca să n-auzi ce vorbește. Am privit din nou spre fereastra lui Ashton, dar plecase de-acolo. Cum putea Robby să vorbească la telefon când plânsese de frică doar cu zece minute mai devreme? Mă implorase să omor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Șomuzul Mocirlos e Șomuzul Mic, ce uda satele Hreațca și Valea Glodului. M-am adresat Redacției revistei și am fost Îndrumat să cer lămuriri de la Institutul de arheologie și istorie „A.D. Xenopol”. Am făcut-o, dar precizarea Întârzie să sosească. Încolo - sunt Înconjurat de singurătate (copiii mi-s la Dolhasca - unul, la Câmpulung celălalt), amintiri și Întrebări foarte strâns legate Între ele. Cu ele mă voi lupta cât m-or ajuta puterile - sănătatea care șubrezește la 82 de ani. Văzând acolo
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Stimate Domnule Dimitriu, După moartea mătușii mele , după un an, am avut un deces În familie - mama -, ca după puțin timp să am și eu necazuri personale, fiind nevoit să mă interneze la Clinica Fundeni Buc. pentru operație. De acum Încolo sper ca totul să fie bine. Mi-a făcut o deosebită plăcere scrisoarea D-stră, pe care am recitito și am fost foarte mulțumit că, totuși ați putut obține prin donație de la ilustra familie Lovinescu un locaș pentru secția de literatură
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
nu poate lipsi din viitorul șantier al reconstrucției idiomului originar. Luăm cina în picioare, în mijlocul forfotei generale. Atmosferă de campanie, comodități la repezeală, cu ochii pe ceas. Nu într-atât încât să devină o obsesie, deocamdată. Nu știu cum va fi mai încolo, ne așteaptă alte 17 orașe, cu tot atâtea îmbarcări și împachetări febrile. Totul fiind sub supraveghere - o supraveghere senină, cu zâmbetul pe buze -, ne abandonăm staffului german, care nu va uita, desigur, să dea semnalul de plecare. Afară se lasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
îmblânziți, mai receptivi - și restul orașului. Piața Charles de Gaulle și Piața Operei, din centru, alcătuiesc, în paralelismul lor complice, cotiledoanele unei placente urbane, palpitând de o viață intensă, nucleul de unde țâșnesc mai multe străzi în toate direcțiile. De acum încolo și stilul minimalist, „industrial” al unor clădiri din rue de Paris - strada hotelului nostru - nu-mi pare lipsit de o anume frumusețe specifică, austeră. S-ar putea să avem, totuși, o escală reușită aici, la Lille. 16 iunie, vineri VASILE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nu mă mai cramponez de efemeride, ci să consider mișcarea drept adevăratul sens al prezenței mele în lume. Și dacă mă gândesc bine, este o certitudine tonifiantă... 18 iunie, duminică Dortmund VASILE GÂRNEȚ: Trenul în care vom călători de acum încolo pe traseul Literatur Express-ului este unul mai vechi, recondiționat, „ca pentru Europa Centrală”, cum glumim între noi cu oarecare tristețe, pentru că înțelegem că nu vom mai avea confortul și viteza TGV-urilor cu care am traversat Portugalia, Spania și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
12 ore de drum. Nu putem rămâne în același loc mai mult de două-trei zile, mișcarea e sensul aflării noastre aici, împreună. Am timp suficient pentru a-mi umple golurile și discontinuitățile jurnalului. Suntem anunțați că va trebui de-acum încolo să ne cărăm singuri bagajele: începe aventura Estului care implică și controalele la frontieră, cu tot deranjul imaginabil. Trebuie să cunoști libertatea circulației din Occident ca să realizezi cât de stupidă și inutilă poate fi tevatura traversării hotarelor în țările fostului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
antipatizez puțin după prestația ei de la Madrid, când a încercat să le dea ucrainenilor și georgienilor niște lecții de „cosmopolitism sovietic”, și asta numai pentru a avea o părere deosebită de a lor. Sper, totuși, să ne împrietenim de aici încolo. Alături de letonă, vizavi de mine, e frumoasa nemțoaică Felicitas Hoppe. Ea va fi aleasă, alături de Jessica Falzoi, drept doamna căreia „cavalerii” polonezi îi vor închina victoria în turnirul ce va urma. E pusă în mișcare o întreagă recuzită de epocă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fi coborât, cu tot calabalâcul în spate, ne-ar fi luat în primire cu indiferență, dacă în locul acestor îmbrățișări spumoase de festival interminabil am fi găsit un peron gol - nici un om, nici o vietate -, doar niște sticle de plastic plimbate, iritant, încolo și încoace, de rafalele vântului pe dalele de ciment... Ce s-ar întâmpla dacă am fi lăsați să ne descurcăm singuri într-un oraș pustiu, în care nimeni să nu ne aștepte și să nu întrebe de noi, unde ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ucenici ai lui Noica, m-au acceptat ca prieten și m-am bucurat atunci, înainte de ’89, că puteam contrazice maxima sceptică ce ne învață că „marile prietenii nu se fac decât la tinerețe!”. Dar la Liiceanu vom reveni ceva mai încolo... Nu, cu Matei nu s-a întâmplat atât de „dramatic” ca și cu G.L., prietenia noastră era prea veche și „perioada ei de ilegalitate”, adică de funcționare sub un regim de teamă, presiune socială și solidaritate intelectuală, prea lungă și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și reușeam, nu de puține ori! - să luptăm cu hidra cu atâtea capete a dogmatismului bolșevic, nu aveam dreptul de a aborda chiar și „altfel” unele noțiuni ale vocabularului teoretic. Dar... despre Europa liberă, meritele și limitele ei, ceva mai încolo.Ă Da, eu, mărturisesc, am dorit și am visat succesul. (Depun mărturie, prietenul meu, Nichita - idem!Ă Succes, pentru noi, însemna nu numai o „realizare personală”, o reușită ieșire din anonimat - pe care o visează orice adolescent sau post-adolescent! —, ci
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de-a face cu regimul, în cariera lor, în ciuda talentului, culturii, a personalității lor, în ciuda chiar a rezistenței lor la abuzurile tot mai frecvente ale ceaușismului, în ciuda propriilor lor suferințe politice, sociale, profesionale provocate de același regim?! Voi reveni mai încolo la ce s-a petrecut pe „scena elitei” românești după revoluție, schimbarea radicală și de neînțeles a „unora” dintre foștii prietenii și complici intelectuali, fapt ce a produs fisuri și grave neînțelegeri, dușmănii chiar în câmpul literar, slăbindu-ne încă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
capitole poate întrezări statura dublă a personajului principal. O mare parte a criticii române nu a acceptat nici până azi această „dublură tipologică”, rod, cum spuneam mai sus, al ancorării criticii noastre în tabuurile psihologiei tradiționale. (Dar, despre asta, mai încolo...Ă Nina, o femeie tânără, blondă, celebrisimă la ora aceea, extrem de talentată în varii zone ale artei, de la pian la compoziție, desen, poezie etc. și care, după un splendid prim volum de debut liric, scris sub influența seniorială a prietenului
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
unii „vechi emigranți”, în marea lor majoritate veleitari literari, aducând în bagajele lor nu puține „credințe” de dinainte de război sau judecând după viziunea îngustă a cercului pe care îl frecventau. Dar despre „viața pariziană” a anilor ’70 și ’80, mai încolo!...Ă Mai ales Preda și Jebeleanu erau aliații mei la „asaltul” contra grupului Barbu, iar când acesta a făcut eroarea să-i „piște” și pe ei, în revista sa Luceafărul, alianța noastră a devenit indestructibilă. Astfel că, în acei ani
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a însingurării - și a propriei excluderi, de fapt! - în chiar interiorul emigrației pariziene anti-comuniste, deși el era singurul „de acolo” care înfruntase hidra dictatorială la ea acasă, riscându-și pielea! (Dar despre experiența mea pariziană de aproape două decenii, mai încolo! Ca și despre „vechii și noii” dizidenți ai României, noile „table de valori”, noii oportuniști ai culturii, noile „tropisme” politice, noii conformiști drapați în mantiile seducătoare ale nonconformismului agresiv, „anticomunismul” ca platformă eternă politică în disprețul, în nepăsarea față de starea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu se hazardează prea multă lume. Patru tipi blonzi, neînarmați, făcând parte din Temporary International Presence in Hebron, observatori civili veniți din diverse țări neutre, privesc și ei scena fără a interveni în vreun fel. Se opresc un pic mai încolo pentru a consemna incidentul, apoi dispar. Coloniștilor riverani, femeilor și copiilor, în primul rând, le este permis orice: să răstoarne tarabele, să scuipe, să arunce cu pietre, să stropească cu lichide. Străduțele din orașul vechi, unde arabii au și ei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fiind prea scurtă și improprie unei liturghii care se respectă. Ea ar trece, la stânga, prin fostul palat al lui Irod împrumutat lui Pilat din Pont, ar ajunge pe Golgota, adică la Sfântul Mormânt, și s-ar încheia câțiva metri mai încolo, la mormânt. Cinsprezece minute de mers pe jos, fără cruce pe umăr. Insuficient pentru o via crucis demnă de acest nume. Pentru a face ca durerea mântuitoare să dureze și să permită paisprezece opriri la rând, s-a preferat un
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
corturi vieață de nevoi. Tabăra noastră e așezată pe un podiș trist și sărac, ars de soare, bătut de vânturi care nu mai contenesc. Cât vezi cu ochiul, dealuri și iar dealuri; afară de un buchet de stejari îndărătul casinului ofițeresc, încolo pustietate goală. Zări triste și pustii, arșiță nemilostivă și nici o umbră, unde să pleci capul. O apă turbure și sălcie nu poate potoli setea buzelor uscate și a gurilor arse de vânt. Diminețile exerciții de lupte. Sui dealuri, dealuri nesfârșite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
30-40 de vite. A avut și știubee. Românește nu știe; pare bun și primitor. Îl întreb: Ai avut albine... El râde, nu înțelege ce spun. Ai avut albine? Ha? Bine? Da, bine, bine! și râde vesel. Alt lipovan, Piciroga. Mai încolo, are cherhana. Apucăm pe un canal foarte îngust, luntrașii mână bărcile sprijinind lopețile în maluri. Încep țânțarii. După multă vreme intrăm în lacul Dranov, unde bărci românești pescuesc cu năvoadele. Înserează. Intrăm pe gârla largă a Dranovului. Ajungem seara la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Da nu le mai beu, cucoane... Da femeia ce-ți face? Eu știu, cucoane? S-a dus. Eu știu cu cine trăește? I-am spus să vie să trăească cu mine la bordeiu... Eu știu dac-a voi?... Acu-i încolo, pe la Avrămeni... Acest Gheorghe Barbă e ceia ce se chiamă un golan. Un om care n-are nimic, nici cămin, nici patrie. Muncește ici, muncește colo, bea ce câștigă, trăește în bordeiu toată viața, ori lângă vite, într-o bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]