7,767 matches
-
te așteaptă cu brațele deschise!" Și mi-am început viața de reabilitat stînd ca un străin în propria mea casă, confiscată". Un erou este Dumitru Ganez (n. 1919), agricultor din Ionășeni-Trușești. Întors de pe frontul de răsărit, unde a cunoscut pe întinsa Rusie, în direct "binefacerile" comunismului, se va organiza cu alții din sat, dintre acei ce-i împărtășeau convingerile, pentru a lupta în contra comunismului. Cum era de așteptat, Securitatea, prin informatori, i-a depistat și arestat în mai 1948. Ruchenștain, șeful
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
rând, mami ? a întrebat-o micuțul Cristian în ziua aceea. — Mergem în primul rând, și ghicește ce ! Mai luăm și niște bilete în plus pentru locurile de lângă noi, dacă vrei, ca să nu ne deranjeze nimeni, nimeni și să stăm și întinși dacă vrem ! Sigur, când Virginia i-a dus la teatru nu a luat biletele în plus, numai de ele nu-și mai amintise, dar lui Cristi i-a rămas de-atunci înfiripată în minte acea promisiune, unul dintre puținele lucruri
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cade lat, lovit parcă de-un pumn invizibil. Cade pe spate și acolo râmâne, privind cerul plin de stele. Îi vine să urle ceva, dar nu mai poate. Îi vine să plângă, dar nici de asta nu e în stare. Întins, fără să se mai poată mișca, își reamintește tot felul de momente cu Fernic. Câte năzbâtii și aventuri. Câte cuceriri și cântece. Câte visuri împlinite și glume. Câte râsete și pahare de vin. — A dat un vis pe altul, ăsta
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Ne-o cântați ? Vă rugăm... — Sigur, sigur, și Cristi pleacă de lângă Grig, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Jean și Marian încep cu instrumentele și imediat vin primele versuri, fredonate de toți. Iar într-un pat din spatele cortului stătea întins, rănit, soldatul Gheorghe Vasile, care îl privește cu lacrimi în ochi și îi șoptește : Haide, Cristi ! Adoarme-ne pe veci cu vocea ta caldă și nu ne lăsa să simțim singurătatea și teama, în chinurile noastre groaznice. Arată -ne dragostea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
magia visului, apoi s-a ridicat să fumeze o țigară pe holul vagonului. Afară era îmbulzeală, gălăgie, și toți soldații se uitau speriați pe geamuri. Și-a aprins o țigară și a privit și el peisajul. Mormane de oameni. Morți. Întinși unul peste celălalt. Morți în putrefacție, intrând unul în celălalt aproape, iar în vârful acelor mormane câinii se înfruptau din carne. — Ce e asta ? întreabă Cristi, albit tot la față, simțind că picioarele i se înmoaie. — Sunt evrei, îi răspunde
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
din jur te înfiora. Șobolanii rodeau pisicile rămase fără stăpâni, nu invers. Mirosuri puternice de putrefacție și boală învăluiau bezna orașului, când se însera și orice speranță părea pierdută. Nu știai dacă cerșetorul înțepenit de pe stradă a adormit cu mâna întinsă sau a murit așa, de frig sau de foame, sau împușcat direct în inimă și viermi îl măcinau deja pe dinăuntru. Halele și piețele pline de bunătățuri nu demult erau mai mult pustii acum. Și nicio florărie nu mai colora
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
timpi, fuseseră arestați! -, dar cum au reușit colegii noștri din Ungaria sau R.D.G. Nu, noi nu ne-am găsit „ritmul” și coeziunea, spiritul practic și eficient pe care-l așteptau de la noi și Înainte, și după lectorii noștri și pături Întinse ale populației, și atunci am vrut să demonstrăm după că vigilența noastră este vie și trează! Și ce am reușit, de fapt?! Fracturarea lumii literare, Încă o dată izolarea și chiar calomnierea unor spirite de vârf și agitarea În câmpul politic
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
se iau În dezbatere, cu multă acuitate intelectuală și informație la zi, elemente, uneori simple detalii, pompos enunțate, ale unor teme, cum spuneam importate iute de aiurea sau „snoabe” pur și simplu; nombrilismul intelectualului autohton putând naviga cu toate pânzele Întinse, această puerilă și de fapt provincială - când nu ascunde oportunismul cultural, care trece, azi, prin culoarele mass-mediei! - auto-admirație, această „admirație În oglindă” a unui spirit Încă tânăr, viguros, cum este cel românesc, care se grăbește să se Încarce cu aerele
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
uitării, adică ucis. Un mort fără cruce, nu-i așa!? „Nebunia” mea, la urma urmei, a fost că mi-a fost mai tare frică de oameni decât de nebunie. Și e adevărat că „am scăpat de oameni” pe zone destul de Întinse, de „odihnitoare”, ale vieții mele sociale, dar nebunia „mea” a profitat de „alianță”, ca să zic așa, și mi s-a cuibărit pe undeva, nu foarte departe niciodată, ba, uneori, o descopeream ca o ciupercă parazită, fals umilă, la o subțioară
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
raționalitate, deși „ea” Îi ataca pe cei În mijlocul căreia mă născusem și care mă iubeau. Da, dar... „revoluția” nu m-a vrut! Sau... ba da, m-a vrut, dar ca victimă, nu ca erou. Se pregăteau deja altare unde trebuiau Întinse, alături de zeci și sute de trupuri Însângerate ale unor adulți care contribuiseră la prestigiul și stabilitatea României, și unele trupuri de tineri, ștampilați În pripă drept „dușmani” - cei naivi care nu fugiseră, nu putuseră să o facă! -, deoarece, nu-i
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În București la 1 februarie 1944, este profesor la Facultatea de Istorie a Universității din București. Opera sa, Întinsă și variată, cuprinde numeroase titluri apărute În România și În Franța, precum și traduceri În engleză, germană și În alte limbi. Preocupat Îndeosebi de istoria ideilor și a imaginarului, s-a remarcat atât prin lucrări teoretice privitoare la istorie (Jocul cu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
aici, din munții Olteniei, a plecat În lume Constantin Brâncuși; el avea să revoluționeze sculptura modernă, În sensul unei simplificări și abstractizări corespunzătoare motivelor tradiționale românești. Mergând spre răsărit și trecând Oltul, ajungem În Muntenia, provincie de două ori mai Întinsă decât Oltenia, nucleul țării Românești, și mai târziu al României. Ca și Oltenia, este cuprinsă Între Carpați și Dunăre și, la fel, altitudinea descrește dinspre nord spre sud: munți, dealuri, câmpie, cu deosebirea că, Înaintând spre est, câmpia câștigă tot
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
era românească; la 1930, românii reprezentau 61,2%, maghiarii 25,1%, iar germanii 5,8%. Și Maramureșul, regiunea cea mai nordică, a făcut parte timp de secole din Ungaria, Însă și-a păstrat individualitatea, datorită relativei sale izolări. Este o Întinsă depresiune deluroasă — 10000 km2 — Înconjurată de munți. României i-a revenit doar o treime la 1918, restul (cu populație majoritar ucraineană) fiind Înglobat atunci În Cehoslovacia (astăzi, În Ucraina). Maramureșul românesc număra, la 1930, 57,5% români, un procent relativ
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
chiar divergente.<endnote id="1"/> Geții și dacii nu s-au aflat Într-o singură alcătuire politică decât În vremea lui Burebista, contemporan al lui Caesar (mijlocul secolului I Înainte de Cristos); dar cu siguranță că nici acest „imperiu“, sensibil mai Întins decât România de astăzi, nu a avut gradul de coeziune imaginat de unii istorici recenți și, mai ales, de propaganda istorico-politică din vremea lui Ceaușescu (când se invoca statul dac „centralizat și unitar“ al lui Burebista, În termeni sugerând o
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
publică din Regat Îi susținea deschis pe frații transilvăneni. La 1914, această stare de lucruri a atârnat greu În decizia României. România lui Carol I a aspirat să joace un rol de arbitru În Balcani. Era, Într-adevăr, cel mai Întins și mai populat, și cel mai stabil, dintre micile state apărute În urma destrămării Imperiului Otoman. În 1912, țările balcanice (fără România) au intrat În război cu Turcia, pe care au Înfrânt-o. A fost „primul război balcanic“. Învingătorii nu s-
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
binevoitoare, aceștia și-au retras Însă sprijinul. Cu P.D., raporturile nu se prezentau deloc bine, fiindcă gândul, nici măcar ascuns, al P.S.D., era să lichideze concurența social-democrată. Rămânea doar U.D.M.R. Fără a ieși formal din opoziție, acesta a acceptat mâna Întinsă și a devenit un susținător fidel al guvernului. Ca răsplată pentru sprijinul oferit, a reușit să-și atingă mai multe obiective acum, În „opoziție“, decât când a fost la guvernare. Câte nu i s-au reproșat guvernării anterioare pentru mai
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
un Început de idilă și se spune că viitorul rege al Angliei ar fi regretat-o. Tronul Marii Britanii era mai prestigios decât al României, și cu atât mai mult atunci, spre 1900, când Anglia era aproape stăpâna lumii, cel mai Întins imperiu care a existat vreodată. Dar o vedem greu pe Maria În această postură; ce-ar fi putut să facă Într-o țară bine așezată, cu reguli stricte, unde libertatea ei de mișcare ar fi fost aproape inexistentă? România i
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
nimic mai mult, și și-a păstrat multă vreme Înfățișarea rurală. Pe malurile Dâmboviței Este un oraș de câmpie, situat la o altitudine medie de 70-80 de metri. Iar partea aceasta de câmpie era acoperită În Evul Mediu de o Întinsă pădure. Cu greu Îți mai poți imagina astăzi, când betonul și asfaltul au Înghițit aproape totul, că Bucureștiul s-a născut În mijlocul unei păduri, a fost un oraș de pădure! Au mai rămas În jurul lui doar câteva petice din vechiul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de apă. Un alt râu, Colentina, ceva mai mic decât Dâmbovița, Îl mărginea spre nord, formând câteva lacuri. Spre deosebire de „fanteziile“ Dâmboviței, din care n-a mai rămas nimic, lacurile Colentinei au fost asanate și Înconjurate cu parcuri (astăzi, cea mai Întinsă zonă „naturală“ a Capitalei, care o ajută cât de cât să mai respire). Dâmbovița a avut un destin ingrat. Fără ea, Bucureștiul n-ar fi existat. Pe măsură Însă ce orașul creștea, râul devenea incomod. Meandrele lui Încurcau sistematizarea; apele
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de pe Înălțimi. La București lipsește și perspectiva: dealurile de pe malul drept al Dâmboviței sunt prea joase pentru a oferi cu adevărat o panoramă a orașului. Lipsa unui râu „autentic“ este compensată Însă de salba de lacuri din nord și de Întinsa zonă de parcuri care le Înconjoară. Șoseaua Kiseleff și Bulevardul Aviatorilor, mărginite de arbori și grădini și de vile somptuoase, conduc spre parcul și lacul Herăstrău, impresionante prin proporții și prin armonia peisajului. Este unul dintre cele mai ample și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de o mare foame. Era groaznic. Era nemaipomenit. Dorea ceva ce nu voiam să-i dau. Am început să urlu când am reușit să mă ridic și să alerg spre casă. Ce era în urma mea venea spre mine cu brațele întinse, încercând să mă prindă. Îndată ce-am intrat, am dat fuga în camera de oaspeți, închizându-mă înăuntru. Așteptam înnebunit ca Jayne și copiii să se întoarcă. Când s-au întors, m-am asigurat ca toate ușile sunt încuiate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
peretele până când am dat peste comutator. Și în acel moment ceva m-a mușcat de palmă. Se auzi un sâsâit, apoi am simțit o înțepătură în mână. Am țipat fără să vreau și am aprins lumina. Ținând pistolul în mâna întinsă, am rotit-o prin cameră. Singurul lucru care mișca era Terby, care ateriză pe podea și căzu în cioc înainte de a se răsturna într-o parte, ochii lui stranii fixați asupra mea. Lângă el se găsea un șoricel care fusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
clădirii devenind un fundal sonor îndepărtat, iar în spatele lor se distingeau lungi rafturi de cărți. În curte se găsea statuia din bronz a Grifonului Buckley Griffin, mascota școlii, jumătate-vultur, jumătate-leu, înaltă de șase metri, înălțându-se deasupra curții cu aripile întinse, gata să zboare de pe soclu. Am coborât pe scări să mă uit mai bine la grifon, să fiu de unul singur, dar când am băgat mâna în haină ca să scot celularul (ideea de a o suna pe Aimee Light figurase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care se înălțau în continuarea pădurii care ne separa de oraș, apoi l-am văzut pe tata, ciorile rotindu-se pe cer deasupra lui, el stând la capătul pajiștii Commons, fața albă și privirea lui fixându-mă intens, ținând mâna întinsă, și știam că dacă aș fi atins mâna aceea ar fi fost la fel de rece ca a mea, iar gura lui se mișca întruna, de unde mă aflam reușind să aud numele pe care îl repeta mereu, revărsându-i-se insistent de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu cuvintele „Hei, RD,“ alt hău se căscă în camera lui Robby. (Robert Dennis era RD.) Am înghețat când am auzit declicul din spatele meu. Înainte de a mă întoarce, am auzit un croncănit pițigăiat. Terby era în pragul ușii, cu aripile întinse. Nu mai era o păpușă. Era altceva. Stătea perfect nemișcat, dar ceva pulsa sub pene. Prezența lui Terby - și toate lucrurile pe care le comisese - mi-a risipit teama, împingându-mă înainte. Când am înșfăcat-o cu puloverul m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]