6,860 matches
-
de joc, de liberă bucurie. Din ceasul în care a mărturisit unirea noastră, teama i-a pierit, obsesia păcatului n-a mai chinuit-o. Regăseam în ea pe aceeași neînțeleasă Maitreyi, pe care o priveam la început cu stupoare și admirație și care îmi intrase pe nesimțite în suflet, în timpul jocului, prin acele curse de o desăvârșită platitudine intelectuală pe care credeam că i le-am întins eu. A trebuit să plecăm repede spre mașină, căci se întunecase de-a binelea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și tânărul care-i vorbea în șoaptă, agitat. Alături, un bărbat înalt, cu o figură severă, își ținea amândouă mâinile la spate, silindu-se să privească drept înaintea lui. Întovărășindu-l, Adrian continua să-i vorbească: - Mă leagă de dumneata admirație și recunoștință, pentru că m-ai ajutat să recuperez poate ce-a fost mai important: întîlnirea și mesajul. Să reconstituim, deci, esențialul: dacă, așa cum spuneam, poezia e prin excelență o tehnică politică, și dacă poetul adevărat, pe care-l așteptăm, este
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fie oare așa? șopti emoționat Ulieru. - Nu știu, pentru că n-am văzut nici un exemplar din edițiile apocrife. Dar s-ar putea verifica. - Haide să mergem! spuse Ulieru. Pășea gânditor, întorcînd la răstimpuri capul spre Pantelimon și privindu-l curios, cu admirație și totodată cu teamă. - Te felicit, șopti târziu. Și mă bucur că ai încredere în mine... Știi, nu m-am simțit bine când te-am auzit vorbind de fosta d-tale dragoste, d-ra Irineu. Nu știam. Ne cunoaștem de aproape
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o dimineață cu un gust de cenușă în gură. Se apropia de 60 de ani și nu încheiase nimic din tot ce începuse. Iar "discipolii" lui, cum îi plăcea să-și numească unii din colegii lui foarte tineri, copleșiți de admirație, care se adunau cel puțin o seară pe săptămână la bibliotecă să-l asculte vorbindu-le de imensele probleme pe care trebuia să le rezolve, discipolii se risipeau o dată cu trecerea anilor, mutați în alte orașe. Nu rămăsese nici unul căruia i-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să-i spună că-l va căuta tot restul vieții și, dacă nu-l va găsi, îl va căuta în alte vieți și, până nu va da de el, nu se va liniști... Se întrerupse, privind cu atenție, aproape cu admirație, îndemînarea cu care chelnerul îi pusese în față paharul cu coniac, fără să verse o picătură. - Mulțumesc, Petrache. Ești formidabil!... Își apropie buzele și sorbi cu grijă. Apoi se întoarse sprel Maria. - ... Dar nu i-a spus nimic, adăugă. Sau
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Dealului Cetățuii s-a auzit huruit de motor și o pasăre măiastră dădea târcoale dealului... Era un avion la manșa căruia se afla Aurel Vlaicu, care, decolând de la Breazu, a făcut „mai multe virajuri în jurul dealului cu Mănăstirea Cetățuia în admirația învățaților și a mulțimii poporului”. Cred că îți imaginezi cum femeile bătrâne își făceau câte o cruce adâncă rostind în șoaptă: „Iracan di mini! Uiti cum sî țâni agațat di ceri! Minuni dumnezăiascî nu alta!” -Și timpul a trecut pe
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de nobil pe Fecioară, pe Jacques d’Arc din Domrémy și pe Isabeau, soția sa, care sunt părinții ei, pe Jacquemin și Jean D’Arc și Pierre Pierrelot, frații ei, și pe toate rudele, și, în semn de prețuire și admirație pentru numita Ioana, pe toți urmașii lor, parte bărbătească și parte femeiască, născuți și care se vor naște, din căsătorii legitime, și prin această hotărâre, urmare a bunăvoinței noastre nemărginite, a științei și putinței noastre, îi înnobilăm și îi declarăm
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
doctor! Sunt gata!” „Să Începem! Bisturiu”... Când și ultima sutură a fost făcută și peste plagă a fost așezată cea din urmă compresă, doctorul Gruia și-a coborât masca de tifon și, privind la mine, a exclamat: „Bravo, Despi! Toată admirația mea pentru sângele rece și stăpânirea de care ai dat dovadă pe tot parcursul intervenției!... Și, dacă luăm În seamă faptul că pe masa de operație se afla, totuși, tatăl tău și nu un pacient oarecare, meriți toată admirația mea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Toată admirația mea pentru sângele rece și stăpânirea de care ai dat dovadă pe tot parcursul intervenției!... Și, dacă luăm În seamă faptul că pe masa de operație se afla, totuși, tatăl tău și nu un pacient oarecare, meriți toată admirația mea și un bravo cu <Bă mare!” Să mă iertați pentru că cele reproduse de mine seamănă a Îngâmfare, dar atunci... Atunci când brancardierii l-au luat pe tati de pe masa de operație Îmi curgeau lacrimile șiroi... ― Acum mi-am Întărit convingerea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pentru noapte, pentru zi și pentru plimbare - a prezentat ea marfa, cântat... Cu gesturi delicate, i-a arătat fiecare element al Îmbrăcămintei nou-născutului, căutând să prindă ochii lui Gruia. El, Însă, cu greu reușea să-și refugieze privirea În vreo „admirație” mimată a vreunui obiect... Ochii Îi fugeau involuntar la deschizătura „discretă” a decolteului, unde ovalul celor doi sâni bine struniți În sutien palpitau În ritmul respirației accelerate a frumoasei... Una din colege s-a apropiat discret și i-a șoptit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
răspuns tata Toader. ― Eu am crezut că, dacă mi-a Întins mâna, de acum Înainte s-a purta altfel cu mine. Da’ de unde? ― Și când a Început să-și schimbe comportamentul, totuși? - a Întrebat Gruia, privind la taică su cu admirație. ― După prima misiune - cea despre care am vorbit - parcă-parcă și-o mai dezghețat chipul. Și asta fiindcă m-am Întors cu treaba făcută cum trebuie. Altfel, cine știe la ce să mă mai fi așteptat... Uite așa, zi după zi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tânăr - mai puțin militărește. Mai pe o sprânceană. Și călca cu pas elastic, ca atunci când mergi În sat la fete”... „Vezi, dacă n-ai fost În sat la fete, nu știi mare lucru despre tinerețe” - mi-am zis eu cu admirație față de Undiță. „Acum, Însă, ar cam fi cazul să ne Întoarcem - i-am mai zis. „Eu aș vrea să fac totuși vreo doi pași spre depozite, ca să văd cum se mișcă celovecii pe acolo. Ne-ar prinde bine, atât nouă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și poate Dumnezeu vă va da și un urmaș! Tare mare bucurie ar fi pentru voi, da’ și pentru mine. Să vii mâine dimineață după fiertură, Toadere”. Gruia privea la bătrân cu ochii plini de o lumină caldă și de admirație. Mama Maranda a luat mâna lui tata Toader și a păstrat-o tot timpul Într-ale ei, uitându-se la el cu zâmbet și aducere aminte... ― Acum spune, frate Toadere, dacă te-ai dus la bătrână după fiertură? - l-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ochii bărbaților se Înfig În tine, ca lupii În grămada de oi... Au intrat la sora șefă, care le aștepta. ― Gata, fetelor? Cum a fost, Stăncuțo? Măi, da’ ce frumoasă ești! - le-a Întâmpinat sora șefă, cercetând-o cu mare admirație pe țigăncușă. ― Eu mă duc la treburile mele și mă Întorc când trebuie - a vorbit infirmiera. Pe o măsuță din cabinetul sorei șefe se găsea o tavă pe care se afla ceva de mâncare. ― Ia și mănâncă și pe urmă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
metafora lui Proust: a face catleya. Cu Leandru Diță-Lerești am schimbat cîteva fraze plicticoase, în budoarul de primire al Ioanei. Lumînări parfumate, obscuritate voită, Armstrong. Leandru și-a articulat (se prefăcea nesigur pe cîte un cuvînt; abia venise de la Paris) admirația față de critica mea de poezie. Subtext: Dorește-mă! O să fiu hrana ta, tu cățeaua Pavlov salivează. Or, eu eram la gradul zero al dorinței pentru bărbățelul din papucii gazdei. Măcar de nu s-ar fi dat din belșug cu Ô
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
emisie specială. Odă pentru Ody. Nici eu n-am ajuns redactor în subordinea lui. Cînd am ieșit din secretariat, l-am zărit printr-un geam pe Iordan, încolăcit de două vipere focoase. "Puppy, îi șuiera una dintre ele, sașie de admirație, puppy, vrei...". Și "puppy" o voia, cum să nu. Voia să le fericească pe amîndouă. Se prostitua acolo, pe mobilierul de hol Pipera. M-aș fi simțit ca o cutie a milei dacă rămîneam la București, să-mi găsească el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
strategie ludică? Mai am o culegere de sughițuri liricoide semnată Ioana Holda și a nu știu cîta serie de rugăciuni, de la același ateu de pe vremea de-creștinării. Simulacrele de scriitori se vînd nu la kil, ci la tonă. Exercițiile de admirație de pe coperta a patra "ie incluse" ca-n reclama de bere 20% gratis. Magda U. le zice "de carton", cum li se mai zice și miliardarilor cu Tour Eiffel privat, lîngă privata din fundul curții: scriitori de carton. Critici cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
foarte "ambarcat", cum ar fi spus Liselle. Prea sceptic, prea tăios cu confrații. Nici disprețul vanitos ca al lui Cezanne ("Tous mes compatriotes sont culs a cote de moi") nu se justifica. Interviul i-l lua o domnișorică fremătînd de admirație. Era ca și cum i se coborîse cuvîntul lui Dumnezeu pe creștet. Vreau să spun că se uita la Rusalin Pop ca la un altar. Mîinile le ținea a rugăciune: depuse pe pupitru și împreunate mai sus decît trebuia. Am aflat mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pigmentat cu maroniu și roz în atmosferă, cu zborul tot mai insistent al albinelor, urmat de un covor de petale ce se depun în straturi succesive cât ține curtea și grădina - albul pur devine general și generator de sentimente de admirație față de frumosul-frumos din natură! Adăugați la cele spuse până aici covorașele de toporași (albăstrele), zambile albastre și albe, narcise galbene și albe, crinii de mai, crinii imperiali și covorul compact al lăcrămioarelor cu acel parfum inconfundabil al lor și veți
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de un tablou nocturn feeric! Luna trimitea o lumină alb difuză de deasupra unor nori din care se cerneau, ca printr-o uriașă sită, valuri-valuri de fulgi de zăpadă ce se așezau liniștiți pe locul căderii lor gravitaționale. Mut de admirație, asist la acest fenomen hibernal. Nici cea mai mică adiere nu se simte! Totul pare încremenit, iar eu privesc cu ochii dilatați chintesența albului pur, a albului-alb cu adevărat! Ramurile pomilor abia eliberate de povara rodului bogat încep să se
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
povară albă ce continuă să se cearnă mereu dintr-un cer cu nori alburii, nori ce par transfigurați sub lumina difuză a lunii care, uneori, străbate cu mai multă îndrăzneală spărturile norilor, luminând mai intens totul. După 10 minute de admirație mută, cu plămânii învigorați de puritatea aerului respirat, intru liniștit în casă, nu înainte de a așeza lopata de fier la îndemână, pentru operația de deszăpezire ce voi face mâine dimineață spre prânz, ca un gospodar responsabil ce mă simt. După
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Popescu Sireteanu, însoțit de următoarele rânduri: 29 iulie 2010 Bârlad Stimate Domnule Profesor, În luptă cu timpul, după cum notez în subtitlul acestei noi încercări, am scos recent de sub tipar acest vol. III pe care, cu cel mai profund respect și admirație pe care le am pentru persoana și vasta Dvs. operă ce ați realizat, pe care vi-l trimit prioritar, înaintea lansării. Menționez că lansarea va avea loc vineri, 13 august a.c. (după cum vedeți cifra treisprezece - care e și ziua Dvs.
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și ziua Dvs. de naștere mi-a fost și a rămas fastă - împotriva părerii unora), tot în cadrul Academiei Bârlădene ca și până acum. Sper să nu vă dezamăgesc prin graba pe care am manifestat-o, presat de factorul timp. Cu admirație statornică, al Dvs. Al. Mânăstireanu în ziua următoare am trimis același volum la Galați d-nei Felicia Soloviev cu următoarele rânduri însoțitoare: Bârlad, 30 iulie 2010 Dragă Doamnă Felicia, Deși Mariana a spus să nu vă trimit volumul în cauză, eu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ajuns la o vârstă frumoasă, care are încă atâta putere, sete și bucurie de viață, precum și o puternică dorință de a lăsa în urma lui nu numai trei strănepoți, dar și ceva personal. Dascălul tot dascăl rămâne. Cu prietenie, stimă și admirație, Marieta W. P.S. Vă trimit, cred că nu îl aveți, primul meu volum de poezii apărut la editura Albatros în anul 1998, cu titlul „între real și virtual”. La mijlocul lui ianuarie curent am avut un coșmar oarecum diferit de celelalte
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
sau chiar un străbunic? Să vedem în continuare dacă „Bătrânețea este o piedică în calea creației”. Când eram copil - e cam mult de atunci - vedeam oameni cu plete albe denumiți bătrânii satului și priveam la ei cu respect și cu admirație pentru că erau oameni așezați și știau multe și de toate... Priveam la oamenii de peste 60 de ani și-mi puneam problema dacă voi ajunge și eu la vârsta aceasta, pentru a fi și eu asemănător - și a mă bucura de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]