6,737 matches
-
acest lucru mi-a adus o fericire incomparabilă... și atunci m-am entuziasmat și am pus afișe prin oraș, porumbelul meu e acum în multe locuri, pe multe ziduri... dacă am putea schimba lumea la fel de ușor cum se pot lipi afișe aici și acolo... Aseară mă uitam pe geam, se întunecase deja, însă pe cer se vedea foarte luminos un nor alb... asta mi s-a părut ceva neobișnuit. Eu tocmai mă întrebam dacă au într-adevăr un sens toate lucrurile
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
-mi spui ceva? Îhî. Bine, hai la o bere. Deși era un frig destul de înțepător, berea mergea unsă, mai ales pe gîtul lui Mitică. Mă ajuți, nu? Îhî. Da' cum? Zamfir se uită roată și se apropie de Mitică. Rupe afișele celorlalți, huiduiește-i cînd vorbesc, chestii din astea. Ai înțeles? Îhî. Ține o sută de lei, de o bere. Nu. Toate afișele puse ziua erau rupte noaptea. S-a organizat o pîndă și făptașul a fost prins. Este anchetat, înjurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lui Mitică. Mă ajuți, nu? Îhî. Da' cum? Zamfir se uită roată și se apropie de Mitică. Rupe afișele celorlalți, huiduiește-i cînd vorbesc, chestii din astea. Ai înțeles? Îhî. Ține o sută de lei, de o bere. Nu. Toate afișele puse ziua erau rupte noaptea. S-a organizat o pîndă și făptașul a fost prins. Este anchetat, înjurat, insultat. De ce, mă, dobitocule? Mă, dacă mai faci, te snopim în bătaie. Îhî. Mitică este iarăși prins, bătut măr, lăsat lat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
noi am trimis materiale. EL este puțin bosumflat și pungile pronunțate de sub ochi te duc cu gîndul la o broască îngîndurată. Mai sînt cîțiva kilometri și norii devin tot mai clar ostili adunărilor electorale. La intrarea din satul Cîrtești apar afișe electorale pe toți stîlpii, ba și pe unele garduri. Grupul este așteptat de alte trei mașini, pe toate fiind lipite afișe cu domnul Parpanghel, într-o poziție nefirească, din care îi arată pe toți cu degetul. Te-am prins! pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Mai sînt cîțiva kilometri și norii devin tot mai clar ostili adunărilor electorale. La intrarea din satul Cîrtești apar afișe electorale pe toți stîlpii, ba și pe unele garduri. Grupul este așteptat de alte trei mașini, pe toate fiind lipite afișe cu domnul Parpanghel, într-o poziție nefirească, din care îi arată pe toți cu degetul. Te-am prins! pare că spune el, supărat. Sătenii privesc curioși la alaiul care îl însoțește pe El și încearcă să ghicească care este "salvatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sinistrați... Și... mai cui? La cei omenoși, știți voi care. Tiberiu și cei patru ies din separeu. Trăiți, șefu'! A, uită-te și opoziția... Care opoziție, dom' primar? Noi sîntem cu mata de la început. Pe mine mă știți. Am avut afișul pe buldozer. Dar ai trecut la... Lăsați-i să creadă. Îi lovim din interior... Da, dom' primar, îi lovim din interior. Petrecerea se încinge și Tiberiu ia scame de pe dom' primar. Toarnă în pahar și-i șoptește la ureche: Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lui dense și complexe, toate arhivate și uitate în teancurile din subsolul universității. Cu ajutorul lor, într-o bibliotecă din Hull am dat peste adnotările făcute de mâna lui într-un set de enciclopedii vechi. Acestea m-au condus la niște afișe ilegale, cu mult text din Leeds, iar în Leeds am găsit serii întregi de eseuri scrise cu marker negru pe dalele pasajelor subterane din Sheffield. Eseurile din pasaje m-au dus la o suită de texte scrise cu creta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
m-au dus la o suită de texte scrise cu creta pe pereții unui vechi turn din Manchester. Mi-amintesc atât de clar partea asta, traseul ăsta, pentru că mi l-am repetat în gând zi de zi: „Dicționarul din Hull, afișele din Leeds, pasajele subterane din Sheffield, turnul din Manchester“. Și-apoi mai e o ultimă oprire pe acest itinerar, locul în care l-am descoperit într-un târziu pe doctorul Trey Fidorous: l-am găsit bolnav în holul de la intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fundalul sfârșitului de vară. DOI Noaptea, somonii părăsesc râul și intră în oraș. Raymond Carver 9 Pe urmele lui Trey Fidorous - Fosile reconstituite și obiecte găsite (De la Hull la Sheffield) a e e 1. Animale unicelulare Primul dintre cele două afișe ilegale, lipite pe stâlpi, găsite în Leeds și probabil create de doctorul Fidorous (deși, după câte se pare, acestea nu pot fi departe de foile scrise cu markerul negru descrise în scrisorile primului Eric). Textul acesta și următorul au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pare, acestea nu pot fi departe de foile scrise cu markerul negru descrise în scrisorile primului Eric). Textul acesta și următorul au fost expuse ca parte din renovarea Gării Centrale Leeds. În ciuda a săptămâni întregi de căutări, nici un alt posibil afiș al lui Fidorous n-a fost descoperit în oraș. Animalele unicelulare e titlul original (scris în colțul din stânga jos). AaBbCcD dEeFfGgHhIiJj KkLlMmNnOoP pQqRrSsTtUuV vWwXxYyZz 2. Nucleul celulei conține informații biologice Al doilea posibil text al lui Fidorous, descoperit împreună cu primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
electrică acolo și nimic care să explice zgomotele pe care le auzisem. Spațiul părea construit din cărți uriașe, enciclopedii vechi, dicționare sau atlase, iar cotoarele lor de piele jupuită, ca niște cărămizi groase, aruncau umbre tremurate în lumina lumânărilor. Un afiș vechi cu un călugăr în stil shaolin, cu un gong uriaș, fusese bătut într-un cui pe unul dintre pereții de cărți. Fidorous ședea cu picioarele încrucișate sub el pe o pernă în mijlocul podelei, la început cu fața spre masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
bancnota oferită. CÎnd ajunse pe trotuar, Rowe se uită Înapoi și văzu micul grup din jurul taberei cu cozonacul grăbindu-se să-i ajungă din urmă pe ceilalți Întârziați. Îi salută cu o fluturare a mîinii. Pe gard era lipit un afiș: „Contribuții la Fondul pentru ajutorarea mamelor din națiunile libere. Participați la serbarea... dată sub patronaj regal“. 2 Arthur Rowe locuia pe strada Guilford. O bombă, căzută În mijlocul străzii Încă la Începutul blitz-ului, avariase casele de pe amîndouă trotuarele, dar Rowe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
auzeau decît zgomotul cazmalelor, deasupra Londrei se dăduse obișnuita bătălie de noapte i se părea ciudat lui Rowe... Într-un loc strada era barată, așa că se văzură nevoiți să facă un ocol; pe o frînghie atîrnată deasupra străzii fîlfîiau cîteva afișe proaspăt scrise de mînă: „Banca Barcalys. A se adresa la...“, „Lăptăria Cornwallis. Noua adresă...“, „Pescăriile Marquis...“. Pe trotuarul pustiu și liniștit, un polițist se plimba cu un paznic de bloc, discutînd pe Îndelete, ca doi pădurari Întorși de la vînătoare. CÎțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pădurari Întorși de la vînătoare. CÎțiva pași mai Încolo, o pancartă anunța: „Bombă neexplodată!“ Strada - aceeași pe care trecuseră cu o seară Înainte - era de nerecunoscut. „Ce activitate uriașă a avut loc În numai cîteva ore!“ Își spuse Rowe. Oamenii lipiseră afișe, circulația fusese deviată - În fine, era o Londră destul de deosebită de aceea pe care o știa. Fețele oamenilor i se părură vesele, radioase chiar - ca În primele ore ale unei zile de sărbătoare națională. Oamenii erau bucuroși, desigur, că supraviețuiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Hilfe coborî treptele ce duceau spre toaletă; nu era nimeni acolo; pînă și Îngrijitorul plecase În căutarea unui adăpost. Artileria antiaeriană trăgea de zor. Rowe și Hilfe erau singuri În toaleta cu chiuvetele cenușii, mirosind a dezinfectant; pe pereți, cîteva afișe avertizau Împotriva pericolului bolilor venerice... Aventura, pe care Rowe și-o imaginase cîndva În culori atît de eroice, Își găsea deznodămîntul Într-un closet „pentru bărbați“... Hilfe se privi Într-o oglindă și-și netezi părul. — Ce faci acolo? Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pomeții proeminenți. Janine Îi adusese În dar un pickup și mai multe discuri cu Rolling Stones. El luă totul fără o vorbă (a păstrat aparatul, dar avea să distrugă discurile câteva zile mai târziu). Camera lui era sobră, fără nici un afiș pe pereți. O carte de matematică era deschisă pe birou. „Ce-i asta? Întrebă ea. — Ecuații diferențiale”, răspunse el cu răceală. Janine Își pusese În gând să discute despre viața lui, să-l invite la ea În vacanță; era clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
vecinei sale. Sună Îndelung, de trei ori. Nu răspunse nimeni. Abătut, se Întoarse acasă; În fața ascensorului, se Întrebă ce se Întâmplă cu el. Era oare depresiv? Iar Întrebarea avea vreun sens? De câțiva ani, În cartier apăreau tot mai multe afișe chemând la vigilență și la luptă Împotriva Frontului Național. Extrema indiferență pe care, Într-un sens ca și-n altul, o manifesta față de această chestiune era deja, În sine, un simptom alarmant. Tradiționala luciditate a depresivilor, descrisă adesea ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
montană. Clătină din cap cu un aer complice, Își goli paharul dintr-o Înghițitură, mai ceru unul. Își dăduse Întâlnire cu Michel la singura cafenea din sat, La Gilou. Cu ilustratele lui porcoase, cu pozele de scroafe Înrămate și cu afișul asociației jucătorilor de bile (comitetul său director avea nu mai puțin de paisprezece membri), locul evoca perfect o ambianță „Vânătoare - Pescuit - Natură - Tradiție”, la antipodul mișcării neo-woodstockiene Înfierate de Bruno. Cu grijă, acesta scoase din portofel un manifest intitulat SOLIDARITATE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
din ghips-carton, iar pe tavan, În loc ca aproape să-și atingă degetele, Ăl Bătrân și Adam dădeau noroc, Într-o reclamă aparținând unei societăți de asigurări. Din loc În loc existau diferite anunțuri de genul „Vă rugăm, nu atingeți Îngerii“ sau afișe promoționale: „Excursii În Eden la cele mai mici prețuri“ sau „White Bull Îți dă aripi de heruvim“. Unul dintre ei renunță și se Întoarse, iar Întunecimea Îl Înghiți, fără Însă a-l Înapoia exteriorului și făcându-l să ajungă direct
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
deplina absență a acțiunii? Am mai putea vorbi oare de literatură În asemenea condiții? Cine ar mai lua, În acest caz, Nobelul aferent? Cum ar mai arăta ecranizările după romane celebre? Nu ar exista, probabil, nici o diferență Între film și afișul lipit În fața cinematografului. Până atunci, să precizăm că toată această perioadă În care noi am filozofat pe marginea subiectului nu a fost Însumată la așteptarea personajelor. E doar o buclă În narațiune, o pauză care n-a fost resimțită de către
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
comenzile venite de sus ar fi fost Înnăscute, iar fiecare zi n-ar fi fost altceva decât o nouă venire pe lume. Gardienii și camerele de luat vederi lipseau cu desăvârșire. Nicăieri, În afara plăcuțelor cu Microsoft, nu era nici măcar un afiș cu „Nu atingeți! Pericol de electrocutare!“ sau „Atenție! Podea umedă“; evident că de plăcuțele cu „Exit“ nici nu putea fi vorba. Totuși, prizonieratul nu era apăsător. Deja nici nu mai simțeam tristețea faptului că, douăzeci și trei de ore din
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
umble el brambura prin toată lumea! Las’ că nici pămînt ta-su n avea, dar acasă Costică s-a simțit om cu carte și sapa nu i s-a mai lipit de mînă. În schimb și-a descoperit altă vocație: lipea afișe pentru utece. Mai cînta din fluier seara la căminul cultural iar la urmă a încropit o formație de fluierași. A luat și premii la raion.” Glasul lui sonor și îndrăzneț, fruntea teșită, nasul ca o cizmă, botul de cimpanzeu și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
e luminată de lucrurile de prisos, atunci când banii nu‑ți prisosesc. Altfel, viața de zi cu zi e cenușie. N‑ai mai fost de patru săptămâni la întrunirile de seară și tocmai acum ar avea nevoie d etine pentru lipit afișe (mama către Hans). Scutește‑mă (Hans către mama). Apoi ea citează sec dintr‑o carte. Până spre mijlocul anilor ’50 situația muncitorilor a fost chiar mai rea decât în timpul marii crize economice din 1937. Acești ani sunt considerați perioada neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nu poate fi numit profesie, ci mai degrabă o activitate din care abia dacă iese ceva. Deși n‑o ajută cu nimic, își bate insistent fiul la cap. Să se ducă iarăși la grupul de tineret al partidului, să lipească afișe împreună cu ei și să agite oamenii, ceea ce el refuză să facă. Mi‑am găsit singur drumul, iar alții ar trebui să facă la fel. La un grup va merge doar în calitate de conducător sau deloc. În orice grup, mai întâi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să spună: chiar dacă ar fi avut și ea halat de lucru, nu numai el. În apartament, dă peste doi camarazi de la organizația tineretului muncitor, din care face și el parte, fie că‑i place sau nu; aceștia au la ei afișe și o găleată cu clei, în care tot amestecă. Asta nu prea‑l impresionează pe Hans. Mai nou, se schimbă întotdeauna la firmă înainte de‑a pleca acasă. Pe stradă nu apare decât în pantaloni și pulover. Pe vremuri se întorcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]