7,836 matches
-
în liderul său. Mitologia comunistă a reușit performanța, profund dialectică, de a proclama, cu egală intensitate, rolul decisiv al maselor, al partidului și al conducătorului, rolul tuturor, al unei elite și al unui singur om, deplasare de altfel inevitabilă odată cu afirmarea opțiunii totalitare." În comunism, totul se află sub semnul "dublei gîndiri" (orwelliene), de unde nașterea unei societăți schizoide, conduse de bolnavi mintali care mințeau cu atîta înfocare încît, pînă la urmă, credeau că ceea ce spun este și real. Să nu uităm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
apărut recent, la Editura Libra, Cazarma scriitorilor (Documente), ce îl are ca realizator pe Marin Radu Mocanu. Materialele sînt grupate pe cîteva tematici, cu titluri nu totdeauna adecvate, însoțite de punctul de vedere al realizatorului volumului. Marin Radu Mocanu motivează afirmarea accentuată în spațiul românesc a realismului socialist ca "venind dintr-o stîngă scriitoricească interbelică solidă". Afirmația este cel puțin hazardată și ruptă total de contextul real de după invadarea țării de tancurile sovietice. Se scapă din vedere interzicerea, marginalizarea sau închiderea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
avea scuza lipsei de mijloace materiale, pe plan moral, orice încercare de justificare a unei vinovate amînări pălea". Legea a fost promulgată, dar accesul la dosarele personale de la Securitate continuă să rămînă, încă, o iluzie. O constantă a Diagonalelor este afirmarea egalității în criminalitate a celor două ideologii: nazismul și comunismul. Este citat cunoscutul sovietolog Alain Besançon, care, într-un articol din 22 octombrie 1997, publicat în "Le Monde", Nazism și comunism egali în criminalitate, afirmă: "Amnezia comunismului întărește memoria nazismului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
impus de tancurile "eliberatoare" a susținut o construcție instituțională cum precizează Marius Oprea în Cuvîntul înainte la Banalitatea răului, bazată pe represiune și recunoscînd primatul ideologiei asupra binelui propriului popor. Atît Dej, cît și Ceaușescu n-au fost animați de afirmarea cu adevărat a binelui național. Sub directa îndrumare a consilierilor sovietici, imediat după ocupație (dar încă mult timp și inclusiv după anul 1958, cînd trupele sovietice sînt retrase de pe teritoriul național), s-au născut primele forme ale Securității, care vor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
urmărea, asigurîndu-și un control cvasitotal asupra celor urmăriți. Comunismul s-a menținut prin terorism de stat, asigurat de Securitatea care controla diabolic viețile tuturor. Pînă cînd legea lustrației și, implicit, procesul comunismului vor deveni realitate, memoria rămîne singura formă de afirmare a justiției, minimă cale de exorcizare a răului. (Convorbiri literare, nr. 2, februarie, 2007) VIEȚI ÎNCĂTUȘATE (O ISTORIE CARE ÎNCĂ NU SE ÎNVAȚĂ LA ȘCOALĂ) La volumele despre spațiul concentraționar românesc publicate pînă în '89 în exil, după căderea comunismului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
chiuie de bucu- rie, urale și îmbrățișări pentru cel care, după mai bine de doi ani de la debut, mai bine de doi ani de exersare și perfecționare aproape seară de seară la restaurantul lui Iosif Răcaru, care îi dăduse șansa afirmării, venea acum cu pași mari și grăbiți spre adevăratul loc de unde începeau poveș- tile Bucureștiului. — Tu mergi unde te cheamă inima și unde ți-e mai bine, i-a spus bătrânul Iosif când a aflat de oferta dublă, pe care
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și Încercând să scape nu de realitate, ci de „realitatea adulților”, de „realitatea celorlalți”. Apoi, frumoșii, bieții de ei, s-au Înecat În această revoltă, deoarece au avut doar curajul și „optimismul” negației fără să-l aibe pe acela al „afirmării”, „insolența, nebunia” unei afirmări, „aventura unei afirmări”! Înecându-se În acel fatalism colorat și fascinant al Șeherezadei, al filelor Înțelepte ale Bagavat-Ghitei, al „Înțelepciunii simple și evidente”, al unui alt „bun-simț”, de fapt o Întoarcere spre Orientul descoperit de unii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu de realitate, ci de „realitatea adulților”, de „realitatea celorlalți”. Apoi, frumoșii, bieții de ei, s-au Înecat În această revoltă, deoarece au avut doar curajul și „optimismul” negației fără să-l aibe pe acela al „afirmării”, „insolența, nebunia” unei afirmări, „aventura unei afirmări”! Înecându-se În acel fatalism colorat și fascinant al Șeherezadei, al filelor Înțelepte ale Bagavat-Ghitei, al „Înțelepciunii simple și evidente”, al unui alt „bun-simț”, de fapt o Întoarcere spre Orientul descoperit de unii călători cu secole Înainte
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ci de „realitatea adulților”, de „realitatea celorlalți”. Apoi, frumoșii, bieții de ei, s-au Înecat În această revoltă, deoarece au avut doar curajul și „optimismul” negației fără să-l aibe pe acela al „afirmării”, „insolența, nebunia” unei afirmări, „aventura unei afirmări”! Înecându-se În acel fatalism colorat și fascinant al Șeherezadei, al filelor Înțelepte ale Bagavat-Ghitei, al „Înțelepciunii simple și evidente”, al unui alt „bun-simț”, de fapt o Întoarcere spre Orientul descoperit de unii călători cu secole Înainte, fără Însă ca
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sau poeților, și nu indivizilor dotați cu ceea ce se cheamă „spirit practic”, celor care știu, În mod onorabil, să profite de o ocazie. Și ce „ocazie” mai spectaculoasă decât o răsturnare politică din temelii, un loc viran și liber pentru afirmarea unor „noi nume, noi energii, mai știi - noi etici”!? Deoarece, după Revoluție, În acei ani tulburi și plini de speranțe - speranțele, Însele, „exagerate” și lipsite de „simțul măsurii” pot face la fel de rău ca și „reaua credință”, uneori! -, Liiceanu a făcut
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care, În secole, a aparținut cui vrei și cui nu vrei numai „nouă” nu, și, până la urmă, certitudinea primă și esențială nu numai a unui organism, dar și a unei comunități este existența - existența În forme specifice, deci rezistența și afirmarea plenară a specificității originare. Poate, Îi spuneam tânărului, dar și bătrânului Cioran, poate - și acest dubitativ este cu siguranță fals! -, poate și mai probabil că așa este, astăzi, când părem Încă o dată „Înrobiți” și „suspect de pasivi”, probabil că am
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o mizerie de nedescris”; iar vechiul meu prieten, Matei Călinescu, aflat În America de câteva decenii, uitând de luptele noastre, de sacrificiile infernale de timp, de nervi, de renunțările aspre la plăcerile tinereții, sărăcia și izolarea unui deceniu Întreg până la afirmare și mai ales până la publicarea câtorva texte „bune, curate” - texte pe care nici unul dintre noi, Cezar, Nichita, Matei sau eu Însumi nu am fi capabili să le egalăm! - s-a raliat și el, dintr-un „elegant” și de neînțeles pentru
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și nu puțini au văzut În această carte un semn al speranței! -, dar ambiția „sa” a fost mai Înaltă: de a afirma romanul problematic, cel pe care marele Lovinescu și grupul său Încercaseră să-l acrediteze Înainte de război, În plină afirmare a romanului naturalist și istoric românesc. Era, după cum bine se vede, o „adaptare a dezadaptării” pe mai multe planuri, iar romanul meu Îngerul de gips, publicat după prima mea Întoarcere din exil În ’73, nu are altă temă decât aceasta
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pentru „visul unei Românii mari, Întregi, unitare”, literatura lor, textele, polemicile lor sunt tot atâtea documente istorice și de mentalități, viața lor privată, totul, totul s-a zidit În acest Vis! Un vis național, dar și unul al valorilor, al afirmării geniului național În forme universale ca o primă și esențială dovadă a legitimității noastre În Europa și În lume. Când nu puține voci cu autoritate și nu puține state - de la Turci, la Ruși și Unguri! - ne contestau acest drept! Da
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
au fost cele militare, vezi Grecia, Spania sau Portugalia sau cele din America de Sud; până la cele actuale, „resturi” ale imperiului roșu, cele din Coreea de Nord sau Cuba. Dar... cele două „mari” de care vorbim, cel puțin În primele lor faze, de luptă, afirmare și consolidare, nu ar fi fost posibile, În toată amplitudinea lor incomparabilă, cu nimic din ceea ce se Întîmplase În Europa post-renascentistă, fără adeziunea reală, afectivă și nu rareori totală a mii și mii de tineri, femei, intelectuali, muncitori, artiști etc.
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
idei, propriul său „cort de reflexie”, pentru a trece În „cortul” celuilalt „de gândire și idei”, Împopoționat cu armele și ornamentele unui „impostor”, deoarece cei care dețin puterea știu să se ascundă nu numai În perioada ingrată și Întortocheată a afirmării, dar și odată succesul garantat, obținut. Cum explicăm faptul, din istoria politică oarecum recentă a României, că tineri dotați cu o cultură și inteligență de excepție, un Eliade, un Cioran, dar și alții, s-au aliat „modului de a gândi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cea a psihoticilor, a frumoșilor și inofensivilor bolnavi psihici care Își manifestă cu candoare și insitență mania sau maniile. Iar cea „murdară” este adesea cea a creatorilor reali, originali, cu o puternică personalitate, care, mai ales În anii debutului, ai afirmării - la unii, această afirmare se produce abia la sfârșitul vieții sau În postumitate! -, trebuie să arate, să joace o anume viclenie, un Întreg „teatru al adaptării”, al acomodării și imitării, Într-un fel sau altul al punctului de vedere, al
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
frumoșilor și inofensivilor bolnavi psihici care Își manifestă cu candoare și insitență mania sau maniile. Iar cea „murdară” este adesea cea a creatorilor reali, originali, cu o puternică personalitate, care, mai ales În anii debutului, ai afirmării - la unii, această afirmare se produce abia la sfârșitul vieții sau În postumitate! -, trebuie să arate, să joace o anume viclenie, un Întreg „teatru al adaptării”, al acomodării și imitării, Într-un fel sau altul al punctului de vedere, al opticii celor din jur
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
românilor, publicată În 1853, de la fondarea Romei (753 Înainte de Cristos), adoptând și sistemul cronologic corespunzător. Istoria românilor se Înfățișa ca o continuare a istoriei romane. Românii erau romani, nici mai mult, nici mai puțin. Latinismul a fost alimentat și de afirmarea ideologiei naționale În secolul al XIX-lea. Până În „era națiunilor“, românii n-au simțit nevoia să se delimiteze net de slavii Înconjurători. Erau ortodocși ca și aceștia, iar religia și cultura corespunzătoare contau mai mult decât originea etnică. Odată
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
un adaos, la o sinteză deja Încheiată. Face excepție prima perioadă a comunismului românesc (anii 1950) când slavii sunt puși În vedetă, date fiind raporturile de subordonare față de Uniunea Sovietică și „frăția“ dintre țările comuniste (majoritar slave). Odată Însă cu afirmarea comunismului naționalist, În vremea lui Ceaușescu, lucrurile trec În extrema cealaltă. Dacă nici romanii nu mai erau iubiți, cu atât mai puțin slavii! Se avansează concluzia că poporul român și limba română erau gata formate, cel puțin În linii mari
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de la sud de Dunăre a corespuns evident obiectivelor austro-ungare În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, continuând să reprezinte singura interpretare În istoriografia maghiară de astăzi, cu scopul de a asigura maghiarilor Întâietatea cronologică În Transilvania. Dar nici afirmarea continuității românești nu este o opțiune mai puțin politizată, de data aceasta, firește, În favoarea românilor, a ideologiei naționale românești, a statului național român (identitatea Dacia antică - România Mare). Interesant este că unele argumente sunt comune imigraționiștilor și naționaliștilor români. Aceleași
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
atmosfera tradițional-ortodoxe, Încă de tip medieval, contrastau cu dinamismul transformator al Occidentului. În secolul al XVIII-lea se produce prima breșă importantă. Trecerea la catolicism — În varianta greco-catolică — a unei părți dintre românii transilvăneni a avut drept urmare redescoperirea latinității și afirmarea raporturilor simbolice cu Roma. Dar era aici mai mult un argument În susținerea unor revendicări de ordin național decât un proiect global de modernizare. În Principate, „fanarioții“, În genere persoane cultivate, au Întocmit unele reforme, În spiritul european al vremii
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
că Germania rămânea totuși o pepinieră de intelectuali români, iar spre sfârșitul perioadei interbelice al treilea Reich va reveni În forță, În plan economic, militar și politic. Pe de altă parte, modelul cultural francez era tot mai mult contracarat de afirmarea valorilor autohtone și a specificului național. Câștigă puncte și Italia; Roma atrage câte ceva din ce pierduseră Berlinul și Viena (Școala română de la Roma a fost, Între cele două războaie, alături de instituția similară de la Fontenay-aux-Roses, lângă Paris, un important centru de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de la Trianon, urmăresc să-i atenueze sau chiar să-i depășească efectele printr-o dublă strategie: pe de o parte, o relație cât mai strânsă Între Ungaria și segmentele de populație maghiară Încorporate În țările vecine, pe de altă parte afirmarea energică a individualității minorităților maghiare din aceste țări. La Budapesta, se adoptă legi (precum cea din 2001 privitoare la „statutul maghiarilor din afara granițelor Ungariei“, urmată de alte inițiative asemănătoare) care sunt receptate În România În sensul unei discriminări Între cetățenii
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ar fi obositoare. Să-i reținem doar pe cei mai mari dintre cei mari. Începând cu tandemul Traian-Decebal, părinții poporului român. Într-o primă fază, când românii se considerau romani, Împăratul Traian era, de departe, cel dintâi. Apoi, pe măsura afirmării autohtonismului, regele dac a trecut Înaintea lui și se află și astăzi Într-o poziție privilegiată. Burebista, primul rege al Daciei (contemporanul lui Caesar, cu un secol și jumătate Înaintea lui Decebal), a vegetat multă vreme, undeva, la Începuturile obscure
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]