9,188 matches
-
-i niște nurofen sau lasă, nu e nimic, încearcă mai târziu, cu fraza care-ți stăruie în cap și pe care de-abia aștepți s-o notezi. Ca să poți să-ți faci din fuga asta o rutină trebuie să poți alunga vinovăția care te bâzâie. Aceasta-i marea provocare.
Închisoarea tapetată cu pamperși. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Georgiana Sârbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1781]
-
credințe, Cruciada copiilor, tabloul uriaș pe care-l porți în minte, tabloul copiilor, îngeri la minte și trup care ne-au izbăvit de dictatură, Guernica mea, Cruciada copiilor, cu astfel de gânduri aseară pe străzi, beat de propria-mi exaltare, alungând ca pe-o gânganie nedorită orice trimitere la examenul de marți, se însera de-a binelea când am pornit spre telefoane, Pe cine să sun? Când ți-a dat ea numărul de telefon nu-ți mai amintești, 537109, Sună! Alo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de vopsele, aduc cuvintele lui Theo în mintea mea scena de pe schelă, Mă obseda atât de mult prezența ei, încât timp de aproape două săptămâni, Corina, n-am pictat nimic și era o vreme spelndidă, am iubit numai, apoi am alungat-o, dacă mai rămâi cu mine, i-am spus, nu voi mai putea termina biserica, trebuie să pleci să mă lași singur, ea a înțeles și de atunci nu ne-am mai văzut, eu tot n-am terminat de pictat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
își ridică ochii umezi spre mine, Ce suferință, Daniel? Și eu cu caietul lui alături, cu scrisoarea Corinei în mâini, cu profundă mâhnire în glas îi spun fratelui Rafael adevărul, E aproape orb! Doamne păzește! își face cruce fratele Rafael, alungându-l pe cel rău după o mai veche credință că astfel de nenorociri, și prea de mult timp am ținut în mine adânca întristare ca să nu izbucnesc acum violent în prezența fratelui Rafael, care mă știe de mic copil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe față sa luminată de soarele credinței nestrămutate pe care o poartă ca, e aceeași negură care se lăsa uneori peste privirea lui când îl căutau oameni fără vindecare și părintele nu putea să le spună adevărul, știa însă să alunge întotdeauna negura asta, Copilul meu, Theo e încă la început în ceea ce face, e nehotărât, nu știe nici el ce drum să apuce, să avem răbdare cu el! Dumneata nu-l poți ajuta, părinte? cer eu, fără îndreptățire, ajutor în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
la gât prin biserică înaintea părintelui la dar, La urechile mele susurul viu al cuvintelor ei neînțelese pentru ureche, dar cu dezlegare în suflet, îmi reînnoiește la ureche Florița promisiunea făcută mie la doi ani de vrăjitoarea din jurul Aradului ce alunga departe răul copiilor prin făgăduieli misterioase, Protopopul de B i-a dat niște bani, ce face ea cu banii, pe tren oricum circulă gratis, toți conductorii o știu, de mâncare capătă de la creștini, își cumpără cruciulițe și le atârnă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
înconjurată de alte persoane singure și să dea nas în nas cu bărbați atractivi la magazinul Tesco din zonă când aceștia cumpără Kettle Chips și Chardonnay. Privea calm mâinile lui Jack pe volan și simțea că toată nefericirea ei era alungată de siguranța cu care acestea alunecau și ghidau pielea. El a virat de pe drumul principal pe o stradă mai mică, apoi pe una chiar și mai mică. Acolo este, spuse el, arătând cu degetul prin parbriz. Pe trotuar stătea parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pierduse pe mulți dintre ei în perioada în care ea își construise cariera, și singura care mai avusese parte de ceva din timpul ei prețios fusese Fifi. Dar îi fusese incredibil de rușine să o contacteze pe Fifi de când fusese alungată în Irlanda. Dacă mergea la Londra - se gândea ea îngrozită -, ar fi trebuit să stea la hotel ca o... ca o... turistă. Dar vineri seara, când și-a dat seama ce teroare ar fi să încerce să piardă atâta timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
vadă prin ochii lui. Felul în care o privea era evident călduros și se simțea frumoasă și puternică. Cafea, și-a reamintit ea hotărâtă, în timp ce ieșea pe stradă. Asta e tot. Ce era greșit în asta? Și a încercat să alunge vinovăția și nervozitatea care îi făceau stomacul să se strângă. Ashling intră alergând în bar. Întârziase. Din nou. —Marcus, exclamă ea. Îmi pare rău. Târfulița de Lisa s-a decis în ultimul moment că vrea să știe cum va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
holul clădirii de birouri, Lisa s-a forțat să meargă pe jos până acasă. Începuse asta pentru a combate cinele pe care o obligase Kathy să le mănânce. Cât timp a mers, s-a luptat din greu pentru a-și alunga tristețea. Sunt fabuloasă. Am niște părinți fabuloși. Am o slujbă nouă și fabuloasă ca și consultant media. Am pantofi fabuloși. Când a intrat pe strada ei, unul dintre vecini stătea pe pragul casei ei, așteptând-o. Ceea ce o uimea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
-l pe Junior Nash, care implora să fie arestat. În timp ce-mi parcam mașina, norii s-au împrăștiat și, nu după mult timp, făceam muncă de teren sub razele necruțătoare ale soarelui. Un nou șir de răspunsuri negative îmi alungă fanteziile. Am pus aceleași întrebări pe care le pusesem și în ziua precedentă, insistând și mai abitir pe Nash. De data asta însă totul era altfel. Polițiștii pieptănau zona, notau numerele de înmatriculare ale mașinilor parcate și căutau haine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
barului de la intersecția lui 39th cu Crenshaw o femeie în vârstă făcea bani cu portretul lui Betty Short și m-am întrebat dacă nu cumva simpaticul Cleo Short îi furnizase negativele, pentru o cotă substanțială din afacere. Șucărit, mi-am alungat circul din minte și m-am pus pe treabă. Am petrecut cinci ore încheiate mergând pe jos pe South Crenshaw și South Western, arătând lumii fotografiile de cazier ale lui Nash și insistând asupra obiceiului său de a viola tinere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
arcurile patului au izbit podeaua. Madeleine își croi drum între picioarele mele, podidindu-mă cu sărutări, mi-o întări și apoi se răsuci rapid pe spate. Am pătruns-o, cu gândul la Betty și la coloana cu șerpi, apoi am alungat acel gând, concentrându-mă asupra tapetului cojit din fața mea. Voiam s-o iau mai ușor, dar Madeleine gâfâi: — Nu te opri, că termin! M-am sprijinit de tăblia patului și am împins cu putere în ea. Madeleine mă încolăci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a prăbușit pe pernă, am mușcat-o, vrând să-mi ostoiesc tremurul. Madeleine alunecă ușor de sub mine. — Dulceață, te simți bine? Imaginea cu șerpii îmi trecu iar prin fața ochilor. Madeleine mă gâdilă. M-am răsucit și am privit-o, ca să alung vedenia care mă bântuia. — Zâmbește-mi. Fii blândă și dulce. Madeleine îmi oferi un zâmbet larg. Rujul ei roșu, întins, îmi aminti de rânjetul Daliei. Am închis ochii și am îmbrățișat-o strâns. Ea mă mângâie pe spate cu blândețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
situată la câteva străzi de Strip. O găseam corectând cu stoicism lucrările prichindeilor și cercetând cu atenție desenele copiilor, bucuroasă să mă vadă, dar cu un substrat caustic, de parcă menținerea unor aparențe de „totul e-n regulă“ i-ar fi alungat tristețea provocată de absența lui Lee și disprețul pentru șovăiala mea. Încercam să fac o breșă în acest zid, spunându-i că o doresc, dar că n-o să fac nici o mișcare până n-o să știu sigur ce-i cu Lee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și alte poșirci ieftine, moteluri de cincizeci de cenți pe noapte și biserici părăginite. Legea nescrisă cerea ca polițiștii care patrulau să fie trosnitori. Împrăștiau găștile de bețivani ciomăgindu-i pe pilangii cu bulanul de cauciuc ori interveneau și-i alungau pe cioroi din speluncile unde se făceau angajări de zilieri atunci când insistau prea mult să fie angajați. Adunau bețivanii și boschetarii deopotrivă, ca să-și fac norma zilnică, și-i trosneau de nu se vedeau pe cei care încercau să fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ocupă de dirijarea traficului din jurul panoului „Hollywoodland“. Am terminat verificarea documentelor și n-am mai dat de nici un număr cu prefix de Webster. Am cochetat cu ideea de-a face rost de lista convorbirilor de la telefonul lui Roach, dar am alungat-o imediat. Apelurile din centrul L.A.-ului, din Madison, către Webster nu erau considerate convorbiri interurbane, deci nu erau înregistrate. La fel și cele din Biltmore. Atunci mi s-a aprins becul, uriaș și hidos. Adio, Bleichert cel din stația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cărui trup fusese găsit la Nigg cu o zi Înainte. Își ridică ochii din fotografii pentru a o vedea pe Watson - Jackie - zâmbindu-i. Îi zâmbi și el la rândul său. Acum că avusese ceva timp la dispoziție să-și alunge panica din minte, Începuse să Îi placă ideea. Trecuseră deja patru luni de când el și Isobel o apucaseră pe drumuri diferite. Ar fi drăguț să Înceapă să se vadă cu altcineva. Imediat ce ședința va lua sfârșit, Îi va cere inspectorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
acum. Ar putea foarte bine să sară peste acest subiect. — Și domnul Philips este la serviciu acum? Întrebă el, Încercând să pară calm. Tipul nervos scutură din cap. — Și-a luat o zi liberă. Logan Își masă capul, Încercând să alunge durerea din spatele ochilor. Măcar aflase ceva nou. — Bine. Deci, dacă locuiește aici... — Locuiește! — Dacă locuiește aici, probabil nu stă chiar În fermă. Logan se Întoarse cu spatele la clădirea abandonată. Cam toate celelalte clădiri ale fermei se aflau În același stadiu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
vreau să transformăm chestia asta Într-un asediu. Ați Înțeles? Toți răspunseră afirmativ. Logan coborî din mașină În noaptea cumplit de rece. Picăturile de ploaie nu mai erau mari și grele, ci se transformaseră Într-o burniță Înghețată care Îi alungă toată căldura din mâini și din obraji Înainte să ajungă la ușa din față. Cei doi agenți dispărură după casă. Înăuntru erau câteva lumini aprinse, iar sunetul televizorului răzbătea din sufragerie. Logan auzi cum se trage apa de la toaletă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
vreme, incapabilă să facă față. Bernard se Întorsese acasă de la St. Andrews, abandonând studiile de doctorat, pentru a avea grijă de mama sa bolnavă. Medicul ei insistase să primească ajutor, dar ea refuzase. Bernard fusese alături de mămica lui, și-l alungase pe om de la ferma familiei cu o secure. Atunci observaseră că are probleme mentale. Apoi fratele ei, care o găsise zăcând cu fața În jos pe podeaua bucătăriei, o obligase să se ducă la spital. Urmase o operație de explorare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
La naiba, ba chair m-ar tenta să nu fiu pe invers o noapte. Ce vedetă! Logan Încercă să nu-și imagineze cum ar fi arătat doamna inspector Steel și Martin Stricken la o partidă, dar nu reuși. Ca să-și alunge din minte imaginea, privi din nou la televizor. Se difuza acum pe tot ecranul poza lui Peter Lumley, dispărut Încă de joia trecută. Păr roșcovan, pistrui și un zâmbet. Trecură apoi la un exterior al fermei Hoitarului. Apoi la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de palmă tare și usturător, crăpându-i copilului buza și Însângerându-i nasul. Se făcu liniște. — Oh, Doamne... Oh, Doamne, nu... Martin scăpă copilul pe podea, cu fața Îngrozită. Se uită la copilul terifiat care suspina, mișcându-și mîinile ca să alunge usturimea palmei. Îmi pare rău! N-am vrut să... Se Întinse Înainte, dar Jamie McCreath, cu ochii cât cepele, se trase Înapoi, acoperindu-și fața cu mâinile Înmănușate. Strichen o privi pe agenta Watson În lumina slabă a lanternei. Zăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nimic nu este inepuizabil dacă nu se inspiră de la sursa de lumină a arborelui infinit. Iar frigul poate să te facă să uiți rostul vieții, să-ți dea impresia că nu mai ai motiv să mergi înainte, poate să-ți alunge lumina din suflet. În plus, atunci când ai eliberat speranța din felinarul ei și ai lăsat-o să zboare spre soare, ai lăsat-o să ți-o ia înainte, în loc să zbori tu în fața ei. Ai inversat direcția, fără să-ți dai
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
fiind, mergi pe un drum neted și întortocheat de câmpie și vezi la câțiva pași. Zeii, ca de pe vârful unui munte înalt, văd de unde vii tu și locul spre care te îndrepți. Gajus tăcu; răspunsul era poetic, dar nu-i alunga neliniștea. Deși se lăsa întunericul, Germanicus insistă să împlinească lungile rituri de implorare, în vreme ce tovarășii săi se întrebau ce planuri de luptă îl împingeau la asta; apoi coborî în crypta și întrebă destinul. Oraculum-ul îi răspunse cu cuvinte ambigue și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]