9,933 matches
-
21 Alex Stoenescu, "Ce a făcut Armata pe 21-22", în http://jurnalul. ro/ campaniile-jurnalul/decembrie-89/ce-a-facut-armata-pe-21-22-111669.html, 20.02.2014. 22 "Vigilența" era un post de veghe lângă gardul dinspre șosea al microgarnizoanei, de unde se observau mașinile cu numere aparținând ambasadelor sau consulatelor și persoanele care ar fi încercat să fotografieze obiectivul. 23 Romulus Cristea, Dosarul Revoluția 1989, 19 decembrie 2008, http://www.romanialibera.ro/aldine/history/dosarul-revolutia-1989-142100, accesat la 8.11.2014. 24 Gen. Ștefan Gușă stenograma audierii la Comisia
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
de intrare în Europa. Mai bine zis, în spațiul Schenghen. Cred că astral de aceea am așteptat până în luna mai deoarece. în cel mai scurt timp cu putință - câteva ore, fără drumul Iași - București și retur - am obținut viza de la Ambasada Spaniei. Vize pentru trei luni de zile, mai multe intrări în Spania. A urmat din acel moment problema opțiunii pentru tranzit. Timp de două săptămâni, Liviu a învârtit traseele Europei pe toate fețele. Și în cele din urmă, cu toate
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
întreb, parafrazând un cunoscut poet francez din alte veacuri, "unde sunt vizitele de altădată?".) Mi-au rămas în memorie până astăzi din anii de "postuniversitare" câteva momente semnificative din 1967-1968: 31 ianuarie 1967, stabilirea de relații diplomatice, la nivel de ambasadă, între România și Republica Federală a Germaniei, țara noastră fiind prima dintre țările socialiste, după URSS., care stabilea relații diplomatice cu RFG., act blamat de celelalte "state frățești", care probabil "în secret" și-ar fi dorit și ele un atare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cei de la cadre, pentru completarea de formulare, eliberarea legitimațiilor etc. Am fost întrebat la ce direcție aș dori să lucrez, optând pentru Direcția culturală. Ulterior aveam să-mi dau seama că pentru împlinirea visului oricărui diplomat, respectiv activitatea la o ambasadă, erau mai "bune" direcțiile de relații, organizate pe spații geografice. Direcțiile de specialitate culturală, de presă, juridică și tratate etc. erau apreciate ca -second hand" în mișcarea de personal. Oricum alegerea mea a avut la bază înclinația către cele spirituale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
fiu cunoscut în cercul larg de reprezentanți ai diverselor "comitete și comiții" ce concurau la concretizarea "actelor culturale", fiind răsplătit regește pentru prestația mea: invitații la concerte, expoziții, gale de film, la acțiunile protocolare organizate de "partea română" sau de ambasade, legitimație specială pentru casele teatrelor și cinematografelor din capitală, ceea ce nu era deloc puțin pentru acele vremuri. Una peste alta, cu întreruperile datorate plecărilor în misiune permanentă, am petrecut în Direcția culturală 15 ani, cumulând perioadele de până în 1983, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în derivă", aflați acolo deliberat sau întâmplător, "cadre" de partid sau "sub acoperire", foști sau actuali în acei ani aparatcici, șterși, slab pregătiți profesional, cenușii în gândire și ținută, care ocupau surprinzător și posturi înalte din ierarhia centralei și a ambasadelor. Aveam să dau "nas în nas" cu unii din aceștia chiar la intrarea în MAE, primul dintr-o lista permanent lărgită fiind chiar șeful meu de serviciu de la Direcția culturală, cu studii foarte vagi, cultură idem, străin de orice limbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
țara de reședință", cu problematica relațiilor bilaterale și a celor specifice cultural-științifice. Fiind o persoană responsabilă, mi-am luat pregătirea în serios, căutând să nu las nimic necitit, nestudiat, nelămurit. Am revăzut la arhivă corespondența simplă și cifrată plecată către ambasadă sau primită de la aceasta în ultimii doi ani, apoi am mers, cu Acordul guvernamental de cooperare culturală și tehnico-științifică și Programul de aplicare a Acordului în mână, pe la instituții Consiliul Culturii, Ministerul Educației, Academie, IRRCS, Uniuni de creație. A urmat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu un aer profesional: Nici o grijă, mulți ospătari din București au luat așa ceva de la noi și n-am primit nici o reclamație!". Am mulțumit pentru încurajare și am părăsit "buticul" și eu și soția în hohote de râs! În anii '70 Ambasada României de la Berlin, "Hauptstadt der DDR", era un loc important în contextual relațiilor cu "Statele frățești". În afară de dialogul politic și cultural-științific, RDG-ul fiind cotat ca "a noua economie mondială", existau și schimburi economice substanțiale. La acestea se adăugau pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Mi-a plăcut din prima zi "strategia" sa cu privire la programul meu de lucru: "ne întâlnim dimineața la 8, discutăm ce avem de făcut în ziua respectiva, citim comunicările de acasă și după aceea nu vreau să te mai văd prin ambasadă!", indicații pe care aveam să le urmez "ad litteram" și pe care aveam să le repet colaboratorilor mei mai târziu, ca șef de misiune. Ambasada era suficient de bine înzestrata cu "cadre": consilier, atașat militar, atașat de presă, de protocol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
respectiva, citim comunicările de acasă și după aceea nu vreau să te mai văd prin ambasadă!", indicații pe care aveam să le urmez "ad litteram" și pe care aveam să le repet colaboratorilor mei mai târziu, ca șef de misiune. Ambasada era suficient de bine înzestrata cu "cadre": consilier, atașat militar, atașat de presă, de protocol, consul, secretar economic, plus personalul "de specialitate" și "tehnico-administrativ": cifrori, administrator, secretară, portari, șoferi, îngrijitoare, în total circa 15 "suflete". La aceștia se adăugau la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
atașat militar, atașat de presă, de protocol, consul, secretar economic, plus personalul "de specialitate" și "tehnico-administrativ": cifrori, administrator, secretară, portari, șoferi, îngrijitoare, în total circa 15 "suflete". La aceștia se adăugau la "Agenția economică", cu șef autonom dar subordonat tot ambasadei, încă 20-25 de economiști, reprezentanți ai diferitelor întreprinderi de comerț exterior. Personalul de specialitate și tehnico-administrativ locuia în ambasadă, ambasadorul într-o reședință în apropiere și ceilalți diplomați într-un bloc aflat la cca 10 minute de ambasadă. Eu, noul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
portari, șoferi, îngrijitoare, în total circa 15 "suflete". La aceștia se adăugau la "Agenția economică", cu șef autonom dar subordonat tot ambasadei, încă 20-25 de economiști, reprezentanți ai diferitelor întreprinderi de comerț exterior. Personalul de specialitate și tehnico-administrativ locuia în ambasadă, ambasadorul într-o reședință în apropiere și ceilalți diplomați într-un bloc aflat la cca 10 minute de ambasadă. Eu, noul atașat cultural, moștenisem de la predecesorul meu un apartament în "buricul Berlinului", în Strausbergerplatz, la doi pași de vestitele Alexanderplatz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
subordonat tot ambasadei, încă 20-25 de economiști, reprezentanți ai diferitelor întreprinderi de comerț exterior. Personalul de specialitate și tehnico-administrativ locuia în ambasadă, ambasadorul într-o reședință în apropiere și ceilalți diplomați într-un bloc aflat la cca 10 minute de ambasadă. Eu, noul atașat cultural, moștenisem de la predecesorul meu un apartament în "buricul Berlinului", în Strausbergerplatz, la doi pași de vestitele Alexanderplatz și Unter den Linden. Locuința nu era mare lucru două camere mari, modest mobilate, baie, bucătărie, într-un bloc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
locuință am închinat de bun sosit un păhărel de tărie, din unica sticlă salvată. Ne-a comunicat din partea ambasadorului că pentru "acomodare" după-amiaza respectivă suntem liberi, urmând ca a doua zi să fim preluați de o mașină și "prezentați" la ambasadă. Cum era cam vremea prânzului și ne era foame și eram și curioși să vedem ceva prin jur, am coborât și, ca Hansel și Grethel, ținându-ne de mână, am luat-o spre Alexanderplatz. Era început de februarie, o vreme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
-l ca protagonist pe Cassius Clay. Așa că atunci când a sunat șoferul la interfon, abia ne trezisem. Ne-am îmbrăcat repede, am mâncat ceva la fel de repede, am rostit un "Doamne ajută" și am plecat prin Schonhauserallee spre Pankow, unde se afla ambasada. Parkstrasse 23! O stradă mică, fără clădiri impozante, doar locuințe cu maximum 1-2 etaje. Ambasada deținea două corpuri de clădire alăturate, unul, sediul ambasadei, cu 2 etaje, celălalt, cu un singur etaj, sediul consulatului, ambele construcții anoste, zugrăvite într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
trezisem. Ne-am îmbrăcat repede, am mâncat ceva la fel de repede, am rostit un "Doamne ajută" și am plecat prin Schonhauserallee spre Pankow, unde se afla ambasada. Parkstrasse 23! O stradă mică, fără clădiri impozante, doar locuințe cu maximum 1-2 etaje. Ambasada deținea două corpuri de clădire alăturate, unul, sediul ambasadei, cu 2 etaje, celălalt, cu un singur etaj, sediul consulatului, ambele construcții anoste, zugrăvite într-o culoare spălăcită. Clădirile nu erau proprietatea statului român, ca în alte capitale și autoritățile RDG
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
repede, am rostit un "Doamne ajută" și am plecat prin Schonhauserallee spre Pankow, unde se afla ambasada. Parkstrasse 23! O stradă mică, fără clădiri impozante, doar locuințe cu maximum 1-2 etaje. Ambasada deținea două corpuri de clădire alăturate, unul, sediul ambasadei, cu 2 etaje, celălalt, cu un singur etaj, sediul consulatului, ambele construcții anoste, zugrăvite într-o culoare spălăcită. Clădirile nu erau proprietatea statului român, ca în alte capitale și autoritățile RDG ne oferiseră un teren în centru pentru construcția unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
2 etaje, celălalt, cu un singur etaj, sediul consulatului, ambele construcții anoste, zugrăvite într-o culoare spălăcită. Clădirile nu erau proprietatea statului român, ca în alte capitale și autoritățile RDG ne oferiseră un teren în centru pentru construcția unei noi ambasade, ofertă refuzată nu știu pentru ce motiv de cei de la București. Act lipsit de logică și care în viitor, după unificarea celor două Germanii, avea să ne coste multe zeci de milioane pentru achiziționarea actualului sediu al ambasadei României din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
unei noi ambasade, ofertă refuzată nu știu pentru ce motiv de cei de la București. Act lipsit de logică și care în viitor, după unificarea celor două Germanii, avea să ne coste multe zeci de milioane pentru achiziționarea actualului sediu al ambasadei României din Berlin. La intrare am fost preluați de același coleg de la aeroport, care ne-a plimbat prin spațiile de protocol și de lucru, prezentându-ne și pe noii noștri colegi. Ni s-a servit cafea și când secretara ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
că ambasadorul ne așteaptă, am pășit în biroul acestuia, mare, comod, mobilat decent, cu mobilier și dotări de strictă necesitate. Pe biroul masiv tronau mai multe telefoane, recunoscând printre ele "guvernamentalul", care făcea legătura direct cu Bucureștiul sau cu oricare ambasadă a României din "țările frățești"(ce era curios, toate legăturile la acest telefon se făceau prin centrala din Moscova, așa că de "secretul" convorbirilor se alegea praful!). Ambasadorul ne-a urat bun venit, ne-a întrebat cum ne-am instalat, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și a soției invitația de a lua dejunul împreună la reședință în prima sâmbătă și cu aceasta momentul protocolar "la nivel înalt" a luat sfârșit. Pentru ziua respectivă am fost învoit în vederea aprovizionării, așa că am plecat din nou cu șoferul ambasadei spre centru, pe traseu acesta arătându-ne "obiectivele" de interes turistic și gospodăresc. Rămași singuri în centru, ne-am luat "picioarele la spinare" și am purces la "prospectarea pieței". Am găsit chiar lângă locuință, în Strausbergerplatz, o alimentară și un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
marele complex comercial din piață, apoi am luat-o spre Unter den Linden, celebra stradă, care din păcate nu mai avea farmecul și strălucirea din vremurile trecute, la data respectivă jumătate din faimosul bulevard fiind ocupat de masiva clădire a ambasadei URSS. De a doua zi mi-am început misiunea de "atașat cultural". Am debutat "în forță", cu o vizita împreună cu ambasadorul la MAE, pentru a fi prezentat autorităților. Sediul ministerului era în centru, pe lângă Zid, într-o clădire nouă, mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
am, rămânând cam descumpănit că mă pasionează lectura, teatrul, pictura și mersul pe jos. Ambasadorul a profitat de întâlnire pentru a ridica unele probleme de colaborare în domeniu și după 30 de minute audiența a luat sfârșit. Fiind prezentat în ambasadă și la externe, mi-am luat treaba în serios, începând să inventariez prioritățile și problemele curente. În Programul de aplicare a Acordului guvernamental de colaborare cultural-științifică, valabil pe 2 ani, aveam de pregătit numai acțiuni "una și una": turneul la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
sfatului ambasadorului, am început să colind prin Berlin, pe la tot felul de autorități și parteneri. În acele vremuri diplomații nu aveau mașini la dispoziție și cu atât mai puțin mașini personale, așa că circulam mai mult cu metroul, autobuzul sau tramvaiul. Ambasada avea doi șoferi unul la dispoziția ambasadorului, celălalt pentru toți și toate. Parcul de mașini era destul de subțire un Mercedes de "reprezentare", pe care-l folosea doar șeful misiunii, o Dacie 1300 și una 1100, ambele destul de obosite, și un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Praga", stabilirea de relații diplomatice cu RFG, poziția față de criza din Orientul Mijlociu și Israel... Aspectele respective erau abordate cu siguranță în discuțiile oficiale la nivel înalt, dar ele apăreau și în convorbirile avute cu o ocazie sau alta de diplomații ambasadei cu directori generali, directori, președinți de asociații artistice profesionale, profesori, cercetători etc. Am fost pus și eu în fața unor atare situații chiar de la începutul prezenței mele la Berlin. Prima oară la un dejun cu un director de la DEFA Berlin, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]