6,796 matches
-
între Truman și , consilierul lui Roosevelt, și a asigurat susținerea lui Truman pentru politica New Deal. După câteva mandate în administrația locală, Truman dorea să candideze pentru postul de guvernator sau pentru Congres, dar Pendergast i-a respins inițial aceste ambiții. Truman credea că își va petrece toată cariera într-o sinecură profitabilă la nivel de comitat, dar, în cele din urmă, după ce a fost refuzat de patru alte persoane, Pendergast s-a văzut nevoit să-l susțină pe Truman drept
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
lui Stendhal și primul care combină în mod subtil descrierea realității sociale cu acțiunea romanescă, (după Erich Auerbach în celebrul său studiu "Mimesis"). Julien Sorel, personajul central al romanului, este într-un sens produsul pur al epocii sale. Transportat de ambiție, după lectura "Memorialului din Sfânta Elena" al lui Napoleon, conștient că de la Revoluție nu numai nașterea ci și meritul personal are importanță, eroul visează să devină un nou Bonaparte. Stendhal a gândit o anumită estetică realistă înainte de a o "aplica
Stendhal () [Corola-website/Science/302439_a_303768]
-
doar 20 de ani), iar descrierea punctează o pauză în narațiune. O altă limită a realismului lui Stendhal se referă la figura romanescă a eroilor romanelor sale: personajul lui Julien Sorel este inteligent, își urăște profund contemporanii, este nebun de ambiție, Fabrice este exaltat și pasionat, Lucien Leuwen este un tânăr idealist și plin de sine. Dar realismul lui Stendhal este subiectiv fără ca aceasta să constituie o contradicție; realismul subiectiv reprezentând unul din procedeele literare fundamentale la Stendhal (cf. G.Blin
Stendhal () [Corola-website/Science/302439_a_303768]
-
să candideze din nou la președinție. Deși Pat Nixon nu se bucura mereu de viața publică (de exemplu, fusese jenată de faptul că a trebuit să dezvăluie cât de puțină avere are familia ei în discursul Checkers), ea a susținut ambițiile soțului ei. Nixon credea că, întrucât democrații sunt împărțiți în ce privește problema Războiului din Vietnam, un republican are șanse bune de victorie, deși se aștepta ca alegerile să fie la fel de strânse ca și în 1960. Unul dintre cele mai tumultuoase sezoane
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
cooperare pe cinci ani între NASA și , care a culminat cu o care s-au conectat în spațiu. Nixon credea că creșterea puterii sale atinsese apogeul într-un moment de . „” democrat fusese de multă vreme o sursă de frustrare a ambițiilor republicanilor. Goldwater câștigase câteva state din Sud opunându-se dar îi înstrăinase pe sudiștii mai moderați. Eforturile lui Nixon de a obține susținerea Sudului în 1968 au fost diluate de candidatura lui Wallace. În primul său mandat, el a urmat
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
îl trimite pe Alphonse, al doilea fiu al ei, să studieze sperând că el să devină episcop de Luçon. Acesta însă a devenit călugăr, deoarece nu își dorea să devină episcop. Astfel, a fost nevoie ca Armând să iși curme ambițiile legate de o carieră militară și să se alăture clerului. În 1606 regele Henric al IV-lea îl nominalizează pe Richelieu să devină episcop de Luçon. Richelieu fiind un copil slab, bolnăvicios, Episcopia era convinsă că după terminarea studiilor teologice
Cardinalul Richelieu () [Corola-website/Science/302931_a_304260]
-
care vor moartea tatălui său. Personajul Terrence Steadman (interpretat de John Billingsley și Jeff Perry) stă în centrul conspirației, fiind cel care se presupune că a fost ucis de Lincoln Burrows. Sora sa este Caroline Reynolds (Patricia Wettig), vicepreședinta Statelor Unite, ambițiile acesteia fiind îndreptate spre obținerea funcției supreme în stat. În serviciul vicepreședintei Statelor Unite se află Paul Kellerman (interpretat de Paul Adelstein), membru al Serviciilor Secrete și totodată om al Companiei, care are în atribuții rezolvarea oricăror probleme care ar putea
Prison Break () [Corola-website/Science/302936_a_304265]
-
nobilii români prin complexe legături de ospitalitate, clientela, obligații reciproce, înrudiri. Clienții , ca negustori activi, aveau nevoie de supunerea altor populații, care le aduceau profit, iar românii și-au reprezentat cucerirea Italiei că o defensivă permanentă, pradă de război și ambițiile expansioniste cântărind mult. Latinizarea n-a fost impusă cu forța, aculturația nefiind obligată, ci acceptată voit de aliați-socii, insă latină cu dificultate se va impune în Magna Graecia. Romă a devenit o superputere mediteraneană veritabilă, de ea depinzând orașe maritime
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
de la Alesia. Războaiele galice erau esențial terminate (o treime a tuturor bărbaților galici muriseră - o altă treime vândută în sclavie). Până în 50 î.Hr. toată rezistență galica fusese înlăturata și Cezar avea o armată loială de veterani pentru a avansa în ambițiile sale militare. Cum Cezar se apropia de finalul carierei sale că guvernator, cei mai mari lideri politici și militari ai Republicii Române erau presați în a găsi teren comun, iar o criză creștea, dovedindu-se mai tarziu ultimul cui de pe
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
personaje ce nu se lasă constrânse de norme în rest general valabile.(...) Și cine ar putea fi distins drept cel mai sinuos intelectual? Să ne fie dat cumva să asistăm chiar la volatilizarea legendarei solidarități caracteristice grupului Tismăneanu în baza ambiției fiecăruia de a deveni veritabilul Salieri al României? Distincția locului fruntaș îi revine, cu prisosință, lui Tismăneanu. Și-a distribuit favorurile și susținerea cu aceeași abilitate de care dădea dovadă, odinioară, Ion Iliescu în plin proces de elaborare a fundamentului
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
fost atins o dată cu bula papală "Unigenitus" din septembrie 1713, care condamna 101 propoziții eretice din literatura jansenistă. Politica externă a lui Ludovic al XIV-lea a reprezentat întotdeauna o problemă discutabilă. Criticii săi l-au comparat cu Hitler: avea aceleași ambiții nemăsurate, aceeași disponibilitate de a risca declanșarea unui război, aceeași indiferență față de suferința umană. Apărătorii săi susțin că politica externă a lui Ludovic era concepută în adevăratul interes al Franței. "Statu-quo"-ul din Europa a fost alterat în mod drastic
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
cesarstvo în slovenă, Heilige Roomse Rijk în neerlandeză, Saint-Empire romain germanique în franceză. Înainte de 1157, era denumit "Imperiul Roman". Termenul de "sacrum" (sfânt) în conexiunea cu imperiul roman medieval a fost utilizat din 1157 sub Frederic I Barbarossa, termenul reflectând ambițiile împăratului de a domină Italia și papalitatea. Forma "Sfântul Imperiu Roman" a fost atestată din 1254. În decretul de pe urmă Dietei din Cologne din 1512, numele a fost oficial schimbat în Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană. (germană: Heiliges Römisches
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
Iancu, autorul "Primăverii amorului"), Elena Văcărescu a încheiat șirul strămoșilor care au răspuns, cu pana și inima, celebrului Testament al lui Ienăchiță. Prin opera literară cât și prin vasta sa activitate ea s-a pus neîncetat, din dragoste și cu ambiție, de la vârsta adolescenței la octogenat, în slujba culturii române și afirmării spiritului național dincolo de meridianul locului.” Un crater de pe planeta Venus a primit numele "Văcărescu". Articole biografice
Elena Văcărescu () [Corola-website/Science/299025_a_300354]
-
în moduri foarte diferite, iar unii participanți ar putea chiar să nu fie de acord cu ele. Spre exemplu, cineva ar putea participa nu pentru scopuri legate de ecologie, ci pentru justitie socială. Caracteristicile acestui eveniment tind totuși să sugereze ambiția adesea nerostită a multor participanți ca balanța mobilității în orașele lor să se încline spre biciclete și alte mijolace alternative de transport, în opoziție cu mașina privată. Primul astfel de eveniment a avut loc în San Francisco, vineri, 25 septembrie
Masa Critică () [Corola-website/Science/304512_a_305841]
-
neoclasicist reprezentat de arhitectul William Kent și execută gravuri originale cu satiră la adresa vieții artiștilor, politicienilor și bancherilor. În același timp realizează ilustrații de carte, pentru operele lui William King, Charles Gildon și Aubrey de la Motraye, dar nu renunță la ambiția de a picta. Pentru aceasta se înscrie la academia înființată de Louis Chéron și John Vanderbank. Intră în contact cu mediul pictorilor londonezi, dar nu este mulțumit de sistemul clasic de educație și, în anul 1725 se transferă în atelierul
William Hogarth () [Corola-website/Science/304570_a_305899]
-
ani a fost admis ca student al Conservatorului din Paris, dar a renunțat la studii după doar un an, găsindu-le nesatisfăcătoare. Din 1835 până în 1855 și-a câștigat existența ca violoncelist, devenind cunoscut la nivel internațional și ca dirijor. Ambiția sa a fost să compună piese comice pentru teatrul muzical. Deoarece conducerea Opéra-Comique din Paris nu era interesată de punerea în scenă a lucrărilor sale, Offenbach pune în 1855 bazele unui mic teatru pe Champs-Élysées. Acolo a prezentat o parte
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
de a putea supraviețui totuși dând ore de muzică, el s-a mutat în 1816 la Köln cu întreaga familie. Om cu foarte multe talente, cantorul nu stăpânea numai diverse instrumente muzicale (chitara, flautul și vioara), ci nutrea și anumite ambiții în domeniul literaturii, scriind poezii și tratate pe teme religioase, care-l arată ca adept al ideilor de emancipare a evreilor. Într-un cartier de mici negustori al Köln-ului s-a născut la 20 iunie 1819 Jacob, viitorul compozitor. Dând
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
tipicar și puțin infatuat, a refuzat întâi cererea neregulamentară, invocând originea străină a tânărului violoncelist, însă a fost până la urmă convins de o probă a măiestriei lui Jacob, permisă datorită insistențelor unui tată care nu voia nicidecum să renunțe la ambițiile sale. Acesta a mai rămas timp de trei luni la Paris, alături de fiii săi, cărora le-a procurat o locuință și un modest venit datorat înscrierii în corul unei sinagogi. Tatăl Isaac nu a reușit să pună bazele unei noi
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
o locuință relativ modestă din Passage Saulnier. Rezultatul convertirii la catolicism este că pe mormântul lui Offenbach la Paris se află crucea creștină. Noua poziție socială, legăturile strânse cu lumea mondenă și dorința de stabilitate materială au redeșteptat în curând ambițiile lui Offenbach de a reuși și în calitatea de compozitor. Aceste ambiții vizau, în parte datorită firii sale dar desigur și favorizate de un mediu receptiv pentru senzațiile ușoare și fugitive ale teatrelor de varietăți și a vieții de noapte
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
că pe mormântul lui Offenbach la Paris se află crucea creștină. Noua poziție socială, legăturile strânse cu lumea mondenă și dorința de stabilitate materială au redeșteptat în curând ambițiile lui Offenbach de a reuși și în calitatea de compozitor. Aceste ambiții vizau, în parte datorită firii sale dar desigur și favorizate de un mediu receptiv pentru senzațiile ușoare și fugitive ale teatrelor de varietăți și a vieții de noapte, genurile parodiei și bufoneriei muzicale. Prima operă care a fost ținta râsului
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
a durat din 1618 până în 1648 și a fost un război purtat sub pretext religios. Cauza principală a fost lupta pentru hegemonie în Europa, în special ambiția Franței, condusă de cardinalul Richelieu, de a se profila pe plan european în detrimentul Imperiului romano-german și puterii Habsburgilor. Astfel, regatul Franței, prin subsidii financiare și sprijin moral, a încurajat și amplificat resentimentele antiimperiale ale principilor protestanți germani. Aceștia, sub conducerea
Războiul de Treizeci de Ani () [Corola-website/Science/303487_a_304816]
-
a reîntâlnit pe Mazzini. Deși continuaseră să corespondeze, relația dintre cei doi se răcise, întrucât aveau idei divergente; Mazzini avea ca obiectiv revoluția unitară și republicană, Garibaldi dorea să elibereze țara de austrieci, cu prețul de a lăsa deocamdată deoparte ambițiile republicane. Garibaldi a trebuit să meargă la Brescia cu legiunea pe care o organizase și pe care o numise „"Battaglione Italiano della Morte"” (Batalionul Italian al Morții, cu 3700 de oameni între care și Mazzini). Acolo a suferit la 25
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
vecină la sud-est de Transilvania, se pare că Ordinul Cavalerilor Teutoni a primit sau au pus stăpânire pe terenuri suplimentare, în zone necontrolate de regatul Ungaria, și chiar și un accept de a construi castele de piatră. Dar în 1225, ambițiile și activitățile militare ale cavalerilor teutoni în zonă s-au încheiat brusc . Devenind din ce în ce mai puternic, ordinul a început să-și extindă autoritatea și dincolo de munții de graniță, construind fortificații la Tabla Buții (Pasul Buzău) și la Podul Dâmboviței (după pasul
Ordinul Cavalerilor Teutoni () [Corola-website/Science/303602_a_304931]
-
l-a descoperit, așa cum obișnuiește să facă înaintea unei mari confruntări. În mijlocul juniorilor, Badea părea extrem de emoționat, iar după ce "Părintele" l-a prezentat a dat noroc cu toți copiii. "Așa a fost și el, ca voi, dar prin muncă și ambiție a ajuns acolo unde a meritat". După ce i-a privit pe micuți aproximativ 10 minute la antrenament, atacantul stelist a ținut morțiș să poarte o discuție separată cu Sdrobiș. A intrat în biroul acestuia, unde a stat preț de câteva
Valentin Badea () [Corola-website/Science/303711_a_305040]
-
și Brazilia, 1977-1988). În anii 60 era considerat, alături de Nicolae Ceaușescu, ca unul dintre principalii posibili succesori ai lui Gheorghe Gheorghiu Dej. Din cauza, în parte, a lui Ion Gheorghe Maurer, care ca prim-ministru al României îl prefera pe Ceaușescu, ambițiile lui Apostol de a ajunge liderul partidului au fost zădărnicite. Apostol a manifestat ulterior resentimente puternice față de Ceaușescu și Maurer. La Congresul al X-lea al PCR din anul 1969, a fost atacat de către Constantin Dăscălescu, care în acel moment
Gheorghe Apostol () [Corola-website/Science/303731_a_305060]