67,494 matches
-
prins dușmanul prin crăpătura formată și l-a scos la judecată. Părul a răsuflat ușurat, iar doctorița a zburat spre alt copac. Acesta era un nuc bătrân, care avea o scorbură găunoasă chiar la încheietura ramurilor. Atunci ciocănitoarea și a amintit de pățania ei când a găsit scorbura în care veverița adunase alune și ea, ca o hoață, i le-a mâncat până când stăpâna comorii i-a rupt coada. Amintirea aceasta a făcut-o să suspine și să plece în căutarea
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
îmi plăceau poveștile care înfățișau viața vietăților din livadă, care încercau să trăiască în bună înțelegere cu copacii și plantele de aici. Am învățat că livada are suflet și trebuie să o îngrijim și să o protejăm. Mereu îmi voi aminti de întâmplările din livada bunicului, care mi au luminat copilăria cu frumusețea lor. Proverbe și zicători Mănâncă merele așa cum le găsești în livadă! Cade pară mălăiață în gura lui Nătăfleață! Pomul cât e mic se îndreaptă. Îndreaptă copacul cât e
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
biet moralist". Un moralist care și-a fixat datele unui ideal sub egida "mandarinului valah", construind o machetă a "omului superior". Aceasta răspunde principiului noocratic al lui Camil Petrescu, pe care autorul Patului lui Procust, vai, nu și-l mai amintea după 1947, reprezentînd firește o sfidare a doctrinei oficiale. Pentru Pandrea, "heghemonia proletariatului este o tîmpenie. Sarea pămîntului sînt intelectualii. Mandarinatul conduce frîiele istoriei". în direcția abstracțiunilor, avem a face cu sublime propoziții. Mandarinul se plasează în mișcarea cosmosului, "conștient
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
Pan din Iași, după celebra Vasiliana din aceeași urbe, a venit rândul mai titratei Vinea să editeze Jucăria mortului a lui Constantin Acosmei, oferindu-i, cât de cât, posibilitatea unei întâlniri cu cititorii și criticii literari. Ca prin vis, îmi amintesc de o întâlnire cu autorul, un ins cu figură de călugăr rus, la un Târg "Gaudeamus". Mi-a dat oare cartea, într-una din cele trei ediții ale ei? Nu mi-a dat-o? Greu de răspuns. Tot ce pot
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
Sorin Lavric Nu știu dacă vă amintiți amărăciunea cu care Noica deplîngea faima pe care gînditorii de mîna a doua au ajuns s-o capete în cultura română. În ochii filozofului, cultura noastră semăna cu o seră a asimilărilor nefirești și disproporționate, un fel de mediu în
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
impropriu local și instituționalizat în timpul din urmă) ale D-lui Jean Mouton au atras cea mai multă lume și au avut cel mai mare succes. "Hallul" central improvizat în sală de concert, cu scările și galeriile lui gemând de auditori, amintea de colegiile medievale în care studioși din toată lumea, vorbind toate limbile, veneau să asculte cuvântul unui bun și doctissim magister. Căci directorul Institutului Francez era un autentic om de cultură și un talentat exeget literar și critic de artă, autor
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
asculte cuvântul unui bun și doctissim magister. Căci directorul Institutului Francez era un autentic om de cultură și un talentat exeget literar și critic de artă, autor al multor lucrări ce-i vădesc din plin aceste calități și din care amintesc doar câteva titluri ce confirmă cele de mai sus: Le style de Marcel Proust; Proust devant Dieu; Suite ŕ la peinture; Littérature et sang froid; Les intermittences du regard chez l'écrivain. Dar în calitatea sa și cu disprețul pe
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
amenajat de dânsul, în care galbenul alterna cu albastru. într-un colț, un mic desen de Ingres; în altul un desen de Picasso. A fost fericit în ziua în care i-am spus că salonul acela, aranjat de el, îmi amintea de apartamentul Donnei Maria, din Rue du Bac (cam prin 1928), un apartament numai oglinzi și văluri albe. 11 iunie 1945 - (ziua mea de naștere; împlinesc 46 de ani). Ultimele cincisprezece zile au fost pentru mine pline de întâmplări dureroase
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
în plină stradă de o mașină care l-a doborât. Era un spirit subtil; aveam încredere în el și i-am arătat ce-am scris despre Proust și despre pictori. I-a plăcut, și lectura mea despre Proust i-a amintit această remarcă a lui Chesterfield despre Thomas Hardy: "I will not pretend to sympathise with his philosophy as a truth, but I think it is quite possible to sympathise with it as an error; or in other words to understand
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
mai pline de vitalitate, de prospețime, cu mesajul lor creștin nediminuat, fiindcă ele, spunea C. Brăiloiu, "reprezintă, în ansamblu, o adevărată Biblie a imaginației populare, o Biblie plină însă de ecouri păgâne", cu textele lor arhaice și cu muzica lor amintind de aceea a colindelor apusene, cum spunea tot Brăiloiu, cum toate secțiunile lor - protocolare, cosmogonice, profesionale, flăcăul și fata - iubiți și pețitori, despre curtea feudală, edificatoare și moralizatoare, biblice și apocrife, colinde-baladă, colinde-cântec. Cât de înrădăcinate sunt în memoria populară
Colinde cu lei by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8951_a_10276]
-
versiune, diferind doar vesta."2 Fără să-și facă prea multe probleme, de tehnică sau de preț, Grațian Jucan acreditează ideea potrivit căreia din acest portret eminescian există șase fotografii, din care "3 ovale și 3 dreptunghiulare"3, fără să amintească nimic despre deosebirea de culoare a vestei, deși toate fotografiile în care portretul este încadrat în medalionul oval sunt numai cu vesta de culoare închisă, asortată cu haina. De aici decurg unele întrebări, cum ar fi: când și cum au
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]
-
le-a creat și în ce scop, de ce a trebuit să apară imaginea poetului cu vesta asortată cu haina și încadrată într-un medalion? Întrebări la care vom încerca să dăm un răspuns adecvat. Pentru aceasta, mai întâi trebuie, să amintim inițiativa studenților universitari de a ridica, în anul 1890, un bust lui Eminescu, la Botoșani. Pentru adunarea fondurilor necesare, studenții ieșeni, pe lângă organizarea unor manifestări cultural-artistice (concerte și spectacole de teatru, baluri și conferințe, tombole și chete publice), pentru a
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]
-
Iași, unde portretul poetului este alături de acela al surorii sale, Henriette, dar nu comentează nici încadrarea portretului în medalionul oval și nici culoarea vestei, asortată cu haina, de la fotografia pe care o reproduce el în fruntea romanul Geniu pustiu. Revenind, amintim că fotografiile executate de Bernhard Brand 10, s-au răspândit pe mai multe căi. Dincolo de acel concert, pentru care au fost făcute, inițial, și poate și alte manifestări organizate de studenții ieșeni, au fost distribuite și de studenții bucureșteni, după cum
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]
-
am descifrat: "ASOCIA}IUNEA GENERAL|/ A/ STUDEN}ILOR UNIVERSITARI/ ROMÂNI/ SEC}IUNEA BUCURESCI", iar în mijlocul ștampilei, scris de mână, cu cerneală violet, prețul fotografiei: "2 Lei". Referitor la preț, ni se pare cam ridicat, 2 lei o fotografie, pentru comparație, amintim că volumul Poesii de Mihail Eminescu, îngrijit de Titu Maiorescu, costa 5 lei. 6 Inventar nr. 5429. 7 M. Eminescu, Geniu pustiu, roman inedit, cu o introducere critică și note de Ion Scurtu, doctor în litere, București, Editura Institutului Grafic
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]
-
mai lăsat posterității un fiu, pe Alexandru Davila. l Iubita de la Ipotești, ipotetica tînără, moartă la vîrsta de 19 ani... l Thomas Mann era căsătorit cu Katia Pringsheim, provenită dintr-o familie de evrei trecuți la creștinism, de felul, să amintim, al lui Tudor Vianu, cu care concepuse șase copii. l Acela care a fascinat saloanele cu dansul oriental al Chiralinei purta un nume modest ca al florilor de baltă din care de fapt s-a născut: Panait Istrati. l în
PERLE... P@RLE... PERLE... by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8952_a_10277]
-
ai săi au dresat, cum se obișnuia, un proces-verbal, apoi noile vizite făcute lui de către martorii lui Stere, prima, în care le-a atras atenția asupra procedurii neobișnuite și, la cererea de a li se indica o soluție, le-a amintit "codul", care impunea în cazul că martorii celor două părți nu se înțeleg apelul lor (al celor patru martori) la un arbitru, un astfel de oficiu îndepli-nin-du-l, în Iași, de mai multe ori, decanul baroului, Grigore N. Macri, vizită urmată
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
interval de 11 ani pe care Alexandra Noica îl va înfățișa cu ochii unei fetițe căreia climatul sumbru al epocii nu putuse să-i întunece dispoziția sufletească. "Avînd servitori în casă, mama a fost crescută în spiritul unei demnități aristocratice amintind de rigoarea tihnită a moravurilor secolului al XIX-lea. De altfel, părinții îi insuflaseră convingerea că viața ei va continua în acest fel pînă la moarte și că, în consecință, nu este nevoie să învețe să gătească, din moment ce întotdeauna va
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
dacă tata chiar știe ce i s-a pus în farfurie... Odată chiar i-a spus că e absolut sigură că, dacă i-ar da să mănînce o bucată de carton, el nici nu ar observa. Amîndoi se amuzau copios amintindu-și de acest moment." (pp. 27-28) Scena este patognomonică pentru structura interioară a lui Noica, căci surprinde una din trăsăturile aparte ale filozofului: ușurința cu care se abstrăgea din lumea înconjurătoare, lăsîndu-se absorbit de universul gîndurilor speculative. Judecate prin prisma
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
totuși ni se spunea acolo că doctrina comunistă era singura capabilă să salveze omenirea și că noi, generația următoare, țineam viitorul patriei în mîinile noastre. Iată că aceste lozinci mi s-au întipărit foarte bine în minte, din moment ce mi le amintesc și acum..." (p. 103) În fine, cartea descrie călătoriile lui Noica în Occident, suportate de Wendy sau de copiii, precum și tracasările la care era supus filozoful din partea autorităților. "Autorităților comuniste le era teamă de un singur lucru: de răsunetul mediatic
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
români, în rest tăcerea politicoasă (plicticoasă) belgiană. Nu-l recunoșteam. Obrazul cu trăsături aspre și boțite, glasul cu tăinuite accente ardelenești, privirea lehămesită, învăluită în obidă, omul care telefona calm, răbdător și evident - nu prima dată - domnișoarei de la Salvare, îmi aminteau un chip cunoscut, un personaj, un prieten. Uitat? Pierdut? Abia când Dana Dogaru i-a deschis ușa - ușor iritată la vederea lui - și mai apoi - tot ea cu un aer îndulcit de gospodină cumsecade i-a adus niște "musaca", abia
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
execuție" e încarnat de Fiscuteanu ca un sărman Tom shakesperian, într-o învolburată furtună a istoriei. Cu viclenie aburită el se mișcă, hurducăind găleți de var stins, ștergând urmele crimei, pe "pământul nimănui", la hotarul dintre nebunie și înțelepciune. îmi amintesc finalul: obrazul îi devenise o mască chinuită intrată adânc în carne. Bietul Pasăre e o făptură deosebită, alcătuire omenească aparte într-o vreme aspră, tensionată, e război... Dante Remus Lăzărescu, biet bolnav anonim, pensionar oarecare, sfârșește purtat din targă în
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
mai sus nu parodiază în vreun fel analiza (altfel controversată) a lui Harold Bloom. Nici nu trimite - în notă vag peiorativă - la exercițiile canonice din spațiul nostru predominant jocular. Restabilește mai curînd, cu toată seriozitatea, o realitate istorică prea puțin amintită în sofisticatele teorii ale postmodernității. Este vorba despre originea răsăriteană, dacă nu chiar balcanică, a termenului ce identifică acțiunea "canonizării". În recentul (2006) ei studiu* asupra canonului și mutațiilor valorice pe care acesta le produce în literatură și cultură (e.g.
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
tineri autori". Inclusiv cei prezenți în această antologie, a cărei singură mică bizarerie o constituie prezența lui Ioan Es. Pop. Aproape congener cu ceilalți patru băutori de absint, Pop e oarecum sustras din atât de casanta generație '90 (să ne amintim că Ieudul fără ieșire a apărut în 1994). Spre binele vizibilității lui, ce e drept. Dincolo de toate detaliile de încadrare și de toate analizele - câteva strălucite - pe care Bogdan Crețu le instrumentează în primele pagini ale cărții, avem, totuși textele
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
1945: "La data de 13 mai 1941, Nichifor Crainic, ministrul propagandei naționale, a suspendat ziarul meu "București", sub pretext că avea o atitudine democratică. I-am trimis atunci o telegramă de protest, pe care găsind-o violentă și jignitoare, deoarece amintea de viața lui imorală - a sesizat parchetul militar, care a și ordonat încarcerarea mea la închisoarea Malmaison, pe data de 20 mai. După patru săptămâni am fost pus în libertate. Iar la 23 octombrie, când s-a judecat procesul la
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
care se aprind, parcă, de roșul ca focul al părului ei. Cum sînt acum impresionată de cum cîntă actorii. Trebuie spus aici că reușita muzicală remarcabilă a trupei are doi protagoniști: Stollar Xenia, care a făcut orchestrația - pe care mi-o amintesc cîntînd divin la o violă da gamba în "De Sade" și, mai apoi, în "Cumnata lui Pantagruel", cîntînd și jucînd, cot la cot cu mari actori - și Incze G.Katalin, dirijor și conducător muzical. Ar merita privit, o dată, numai spectacolul
O mio babbino caro by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8991_a_10316]