8,321 matches
-
la constituirea fenomenală ca act. Mai mult, regulativul stabilește un sens, care, ce-i drept, nu are nici el funcție constitutivă, dar se definește el însuși numai prin raport cu aceasta. Regulativul, prin urmare, nu are de-a face cu aparența. Ideile transcendentale o creează pe aceasta numai atunci când depășesc registrul firesc al regulativului, asumându-și sarcini constitutiv-fenomenale. Absența" timpului se traduce în termenii criticii ca mod regulativ de funcționare a Ideilor transcendentale. De fapt, este vorba despre imposibilitatea intervenției celor
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca apercepție transcendental-originară sau timporizare prin categorie, ca imaginație transcendentală sau timporizare prin schema imaginativ-temporală, ca punere în formă a unui obiect sensibil sau timporizare prin intuiția sensibilă. Orice pretenție de timporizare prin rațiune, dusă la bun sfârșit, conduce la aparență dialectică. "Absența temporală", așadar, nu este "fenomen" al dialecticii. Fenomenul orice constituire fenomenelă nu este, așa cum s-ar putea crede, opusul aparenței; acești doi termeni nu pot fi opuși, fiindcă ei nu aparțin aceluiași gen. Iar neapartenența în cauză ține
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sensibil sau timporizare prin intuiția sensibilă. Orice pretenție de timporizare prin rațiune, dusă la bun sfârșit, conduce la aparență dialectică. "Absența temporală", așadar, nu este "fenomen" al dialecticii. Fenomenul orice constituire fenomenelă nu este, așa cum s-ar putea crede, opusul aparenței; acești doi termeni nu pot fi opuși, fiindcă ei nu aparțin aceluiași gen. Iar neapartenența în cauză ține de jocul timpului, de prezența (operațional-timporizatoare) sau absența sa. Opus fenomenului nu poate fi decât ceea ce nu poate fi constituit fenomenal: de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
lămurește imediat ce socotim Ideea ca și cum ar fi timporizată, ca și cum am avea de-a face cu "prezența" timpului. În acest caz, Ideea are pretenție obiectuală, ca și cum obiectul ei ar fi dat, cumva, în intuiție. Abia acum avem de-a face cu aparența dialectică. Dar care este, din această perspectivă, opusul aparenței? Asemenea oricărui termen, trebuie să participe și ea la un gen și să aibă un opus. Nu putem gândi un răspuns decât acceptând ca gen alt-ceva decât "absența" timpului; de fapt
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
am avea de-a face cu "prezența" timpului. În acest caz, Ideea are pretenție obiectuală, ca și cum obiectul ei ar fi dat, cumva, în intuiție. Abia acum avem de-a face cu aparența dialectică. Dar care este, din această perspectivă, opusul aparenței? Asemenea oricărui termen, trebuie să participe și ea la un gen și să aibă un opus. Nu putem gândi un răspuns decât acceptând ca gen alt-ceva decât "absența" timpului; de fapt, ceva care nu este timp. Până acum s-a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
doar nimicul. Totuși, acesta a fost el însuși socotit "ceva", de vreme ce Kant i-a găsit patru specii pe care le-a sistematizat potrivit "firului director" al grupelor de categorii ale intelectului. De aceea, ne-ar mai fi îngăduit să luăm aparența nu ca ceva în sine nefiind nici o posibilitate în acest sens, cel puțin fiindcă nici o categorie nu i se poate aplica, așadar nici aceea a existenței ci după Ideea transcendentală pe care o însoțește în exercițiul constitutiv al acesteia. Aparența
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aparența nu ca ceva în sine nefiind nici o posibilitate în acest sens, cel puțin fiindcă nici o categorie nu i se poate aplica, așadar nici aceea a existenței ci după Ideea transcendentală pe care o însoțește în exercițiul constitutiv al acesteia. Aparența poate fi, astfel, schemă de aplicare constitutivă a Ideii transcendentale; și sunt atâtea scheme câte Idei. De aceea aparența suportă variații de la o idee la alta. Sub aspect tehnic, judicativul constitutiv este cu totul dominant în dialectica transcendentală, ca parte
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
se poate aplica, așadar nici aceea a existenței ci după Ideea transcendentală pe care o însoțește în exercițiul constitutiv al acesteia. Aparența poate fi, astfel, schemă de aplicare constitutivă a Ideii transcendentale; și sunt atâtea scheme câte Idei. De aceea aparența suportă variații de la o idee la alta. Sub aspect tehnic, judicativul constitutiv este cu totul dominant în dialectica transcendentală, ca parte a unei critici a rațiunii pure. Mai sus a fost arătat că raționamentul, în sens logic, reprezintă operația principală
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pure. Mai sus a fost arătat că raționamentul, în sens logic, reprezintă operația principală rațională. Dar raționamentul, cum însuși Kant susține, nu este altceva decât o judecată. De altfel, în privința paralogismelor rațiunii pure (legate de Ideea psihologică), judecata este "judecătorul" aparenței produsă prin constituirea rațională a unui eu ca substanță simplă, unitară și opusă unor obiecte posibile în spațiu. În fiecare situație dintre cele patru (eul ca substanță, simplu, unitate, în relație ...) este implicată judecata analitică. Desigur, pretenția psihologiei raționale este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
eu" își primește predicatele intuitiv- sensibil. Dar și antitetica rațiunii pure (legată de Ideea cosmologică) este prezentată și "criticată" de Kant după formula judecăților aflate în raport de contrarietate (care nu pot fi împreună adevărate, dar pot fi împreună false). Aparența rezultă, în acest caz, din faptul că ambele poziții teza și antiteza, aflate, cum arătam, nu în raport de contradicție, ci de contrarietate pretind existența obiectului lor ca atare, ca lucru în sine, s-ar putea spune; și, mai departe
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
contradicție, ci de contrarietate pretind existența obiectului lor ca atare, ca lucru în sine, s-ar putea spune; și, mai departe, fiecare pretinde că este adevărată. Judecata (ca formă logică) susține și în acest caz tehnica scoaterii la iveală a aparenței. În cazul idealului rațiunii pure (care are legătură cu Ideea teologică) sesizarea judicativului constitutiv este îngreunată de faptul că de la bun început este propusă forma unui raționament disjunctiv pe care s-ar baza "determinarea logică a unui concept prin rațiune
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
bun început este propusă forma unui raționament disjunctiv pe care s-ar baza "determinarea logică a unui concept prin rațiune".154 Dar, în fapt, judecățile ce alcătuiesc acest tip de raționament sunt elementele unui "aparat" logic prin care se creează aparența. Tocmai pentru că prin paralogismele raționale eul apare ca fiind altceva decât este cu adevărat: anume el este o simplă "conștiință" de sine, susține Kant, iar nu o substanță (simplă etc.), pentru că prin antinomiile raționale noumenul este luat drept fenomen și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
adevărat: anume el este o simplă "conștiință" de sine, susține Kant, iar nu o substanță (simplă etc.), pentru că prin antinomiile raționale noumenul este luat drept fenomen și pentru că prin idealul rațiunii pure "obiectul în Idee" apare ca obiect al experienței, aparența "se constituie", dar, aparență fiind, nu în modul fenomenal, adică prin timporizare (prin intervenția timpului cu cele trei ipostaze ale sale). Aparența nu are nici o legătură cu timpul; prin urmare, nu are nici cu necondiționatul. Acesta din urmă este un
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o simplă "conștiință" de sine, susține Kant, iar nu o substanță (simplă etc.), pentru că prin antinomiile raționale noumenul este luat drept fenomen și pentru că prin idealul rațiunii pure "obiectul în Idee" apare ca obiect al experienței, aparența "se constituie", dar, aparență fiind, nu în modul fenomenal, adică prin timporizare (prin intervenția timpului cu cele trei ipostaze ale sale). Aparența nu are nici o legătură cu timpul; prin urmare, nu are nici cu necondiționatul. Acesta din urmă este un "obiect rațional" care își
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este luat drept fenomen și pentru că prin idealul rațiunii pure "obiectul în Idee" apare ca obiect al experienței, aparența "se constituie", dar, aparență fiind, nu în modul fenomenal, adică prin timporizare (prin intervenția timpului cu cele trei ipostaze ale sale). Aparența nu are nici o legătură cu timpul; prin urmare, nu are nici cu necondiționatul. Acesta din urmă este un "obiect rațional" care își capătă sensul numai prin raportarea la condiționat și numai din afara unității posibilității experienței. Relația dintre timp și necondiționat
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fi adevărul, dar într-o nouă înțelegere, diferită de cea valabilă în limitele dictaturii judicativului. Într-un text care se ocupă tocmai de "esența adevărului", Heidegger vorbește și despre depășirea metafizicii: "Meditația (asupra adevărului ființei notă C.) se menține în aparență pe căile metafizicii și, cu toate acestea, în fazele ei hotărâtoare acelea care duc de la adevărul conceput drept corectitudine la libertatea ec-sistentă și, de la aceasta, la adevărul conceput ca ascundere și rătăcire realizează o modificare în modalitatea interogării, modificare ce-
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ontologică" pusă pe seama lor: pro-ducerea noului, adică, în termenii reducției judicative, în-ființarea, constituirea a "ceva". Acest scurt excurs "românesc" identifică fapte care completează propriul meu orizont cultural; este vorba despre elemente care nu pot fi ascunse sau puse pe seama unei aparențe culturale nedorite, care, mai mult, sunt sau ar trebui să fie sublimate. De fapt, în absența lor însăși tematizarea de față nu ar fi putut înainta așa cum înaintează, iar reducția judicativă a dictaturii judicativului ori nu s-ar fi pus
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este, de asemenea, toate cele de mai sus la un loc; și orice ființare este la fel. Am ajuns, prin această descriere, din nou, la ceea ce tocmai voiam să părăsim mai devreme, anume la ceea-ce-este-formal. Am ajuns, dar numai în aparență; de formal nu putem scăpa și nici nu trebuie să scăpăm; trebuie doar să-l punem la locul lui. În cazul de față, orice ființare este totalitatea celor numite, toate acestea la un loc; dar atunci, toate acestea numesc același
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Petre, Schiță a unei logici naturale Logică operatorie, Editura Științifică, București, 1969. Cantemir, Dimitrie, Istoria ieroglifică, Editura Junimea, Iași, 1988. Caputo, John D., Radical Hermeneutics: Repetition, Deconstruction, and the Hermeneutical Project, Indiana University Press, Bloomington, Indiana, 1987. Carchia, Gianni, "Elogiul aparenței", trad. Ștefania Mincu, în vol. Gândirea slabă, Editura Pontica, Constanța, 1998. Cohen, Marc, Glossary of logical terms, 2004, http://faculty.washington.edu/ smcohen/120gl. Collingwood, Robin G., O autobiografie filosofică, trad. Florin Lobont și Claudiu Mesaroș, Editura Trei, București, 1998
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în felul arătat înainte; va fi demonstrativă, dacă este adevărată și derivată din premise admise de la început; va fi dialectică, dacă cel care pune o întrebare cere alegerea între două contradictorii sau dacă se conchide la ceva ce este o aparență și probabil ..." Analitica primă, I, 1, 24 a, b; în Organon II; pp. 5 6. A se vedea și Topica, I, 1, 100 a 101 a; în Organon IV; p. 3 7, unde Aristotel distinge între "filosofemă" (raționament demonstrativ), "epicheremă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
logica transcendentală, a se vedea și: Alexandru Surdu, "Studiu introductiv" la Imm. Kant, Logica generală. 99 Analitica transcendentală este o logică a adevărului; Dialectica transcendentală este "o critică a intelectului și rațiunii cu privire la folosirea ei hiperfizică, pentru a descoperi falsa aparență a pretențiilor ei neîntemeiate și pentru a reduce ambițiile ei cu privire la invenție și extindere, pe care crede a le descoperi cu ajutorul principiilor transcendentale, la simpla pretenție de a aprecia intelectul pur și de a-l preveni contra judecăților sofistice." Immanuel
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ia drept părți ale unei "teorii a elementelor", în diferență de o "metodologie", pentru că aceasta din urmă nu mai este posibilă, din anumite motive, în contextul precizat). 101 CRP, II, p. 101. 102 Toți acești termeni: paralogism, antinomie, ideal, regulativ, aparență etc. vor fi lămuriți în partea a doua din această prezentare a analiticii și dialecticii transcendentale kantiene. 103 CRP, II; (1994) p. 274. 104 Cf. CRP, partea finală a Analiticii transcendentale, Apendice: Despre amfibolia conceptelor reflecției care rezultă din confundarea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în mod firesc, ne-a captivat, ne-a fascinat, ne-a transformat. Și ocazii de a-i mărturisi acestea nu prea au existat, pentru că părea că nu lasă loc de așa ceva, pentru că personalitatea sa copleșește. Târziu am înțeles că, în ciuda aparențelor, Profesorul Mustață dorea să ne cunoască mai bine, să ne înțeleagă, să ne perceapă, așa cum suntem fiecare dintre noi. Și totuși, acesta era și este un exercițiu dificil. Poate, astăzi, am reușit să facem un prim pas... Nu cred că
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
un principiu bine cunoscut în domeniul nostru . După cum constat, renașterea unor Țări din zona fostei „cortine de fier” este reluată după legile unei istorii perimate. Și Grigore Antipa continuă: au știut să îmbrace într-o formă științifică - și uneori cu aparență de simpatie prefăcută - toate ticluirile și insinuările lor, spre a le putea strecura în organele cele mai importante de publicitate din toată lumea, sau spre a le publica în cărți cu aparențele cele mai serioase de obiectivitate științifică, contestându-ne originea
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
să îmbrace într-o formă științifică - și uneori cu aparență de simpatie prefăcută - toate ticluirile și insinuările lor, spre a le putea strecura în organele cele mai importante de publicitate din toată lumea, sau spre a le publica în cărți cu aparențele cele mai serioase de obiectivitate științifică, contestându-ne originea, limba, toate calitățile culturale și însușirile firești - trupești și sufletești - progresele ce le-am făcut etc. Chiar de pe Catedra fostei Universități maghiare din Cluj, rectorul de atunci al acestei universități - cunoscutul
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]