11,066 matches
-
Dallas căzu din întâmplare pe o formă care, în mod vizibil, nu făcea parte din perete sau din sol. Avea aspectul unei urne delicate, sau a unei vaze, maronii, incredibil de lucitoare și lustruită. Se apropie de acest lucru, se aplecă deasupra vârfului știrbit și lumină înăuntru. Goală. Dezamăgit, se îndepărtă, uimit că un obiect care părea atât de fragil rămăsese întreg pe când altele zăceau, deteriorate, crăpate. Se întrebă dacă nu era mai bine să-și testeze asupra acestei urne capacitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
păreau mult mai organice. În încăperea de sus, Dallas se întoarse către Lambert. ― Cât timp mai avem până la apus? Ea își controlă instrumentele și declară: ― Douăzeci de minute. Apăsă pe aceste cuvinte cu o privire semnificativă. Fără comentarii, Dallas se aplecă iar deasupra puțului, continuându-și observarea neliniștită deși nu vedea nimic. Fascicolul strălucitor al lămpii lui Kane dezvăluia alte forme nemaivăzute, lipite ca niște ventuze pe planșeu, spre centrul încăperii. Se duse într-acolo și, făcu un tur, păstrând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ciudat, dacă-i așa. Poți să vezi dacă e ceva înăuntru? zise Dallas amintindu-și de urna goală. ― Un moment. Să mă uit. Făcu un pas spre specimenul pe care-l studia, îl atinse cu mâna. Nu se întâmplă nimic. Aplecându-se mai mult, o zgâlțâi de flancuri apoi de vârf. Pe suprafața ei nu era nimic ca un mâner sau ca o gaură de prins. ― Atingerea ei îmi dă o senzație ciudată, chiar și prin mănuși. Dallas se îngrijoră, ― Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
dacă încearcă să utilizeze unitatea sa de propulsie pentru a coborî iar? Dallas negă din cap. Arătă manivela. ― Nu poate. Sistemul e agățat de manivela trepiedului și la o unitate individuală. Va urca, de-i place, au ba! Lambert se aplecă deasupra puțului și încercă să străpungă întunericul. ― Nu văd nimic. Dallas lumină peretele cu lanterna. ― Nici eu. Dar greutatea urcă mereu. Încet, dar cablul se ridica din adânc, trecând prin fața a două figuri neliniștite. Se scurseră mai multe minute până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
obscenitate chiar... dar Kane nu mișca. ― Fii gata să-l prinzi dacă se balansează spre tine. Trepiedul gemu. Lambert se așeză în fața lui Dallas, de partea cealaltă. Corpul lui Kane apăru în marginea găurii, atârnând parcă fără viață. Dallas se aplecă deasupra golului, cu o mână gata să-l înșface de harnașament pe "exec". Era gata să-l prindă când văzu creatura brună, nemișcată, placată în interiorul vizierei, acoperind toată fața lui Kane. Își retrase brusc mâna, ca ars. ― Ce este? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
lucrul acela lipit de fața acestuia. ― Doamne! murmură. ― Este viu? întrebă Parker admirând simetria creaturii. Dar îi apăru și respingătoare. ― N-am de unde să știu, dar nu vă atingeți, zise Lambert scotându-și ghetele. ― Nici n-am de gând, zise Parker aplecându-se în față pentru a vedea mai bine. Ce-i face acum? ― Nu știu. Să-l ducem la infirmerie și-om vedea. ― Just, aprobă prompt Brett. Și cu voi e bine? Dallas aprobă din cap. ― Da. Obosiți numai. Creatura n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ști că e un loc pe unde nu trebuie să mai calci. ― De ce? îl întrebă Ripley uitându-se la el. ― Amin, zise Brett. ― Eu aș vrea să știu, zise Dallas, cu o mină preocupată, cum respiră Kane! Respiră? Ash se aplecă asupra rezultatelor analizei. ― Fizic, pare să fie sănătos tun. Nu numai că trăiește, deși a făcut drumul înapoi fără aer normal, dar toate semnele vitale sunt regulate. Azotul și metanul pe care le-a respirat în epavă ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
prin aliajele asta, nici nu vreau să mă gândesc ce-ar putea să cauzeze fețișoare; dumitale. ― Nu-ți face griji! Am eu grijă de fețișoara mea. Ocupă-te de cea personală. ― Pare-se că lichidul își încheie activitatea! zise Dallas aplecându-se deasupra găurii. Brett și Ash erau în fața lui, nădăjduind. Ash scoase un stilet din buzunar și sondă cavitatea. Metalul începu să se dizolve în stropi ca de mercur. Apoi activitatea încetă, după ce distruse extremitatea instrumentului. Ofițerul științific continuă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ale acesteia nu-l atinseseră. ― Îmi iau responsabilitățile de ofițer științific în serios ca și dumneata. Cred că ar fi de ajuns. M-a obosit povestea aceasta. Dacă vrei să formulezi o anumită acuzație, încredințeaz-o lui Dallas. Dacă nu... (se aplecă pe instrumentele: lui), fiecare cu treaba lui. ― Cum dorești. Ripley plecă spre coridor... tot nemulțumită. Dar n-ar fi știut să spună de ce. Răspunsurile lui Ash păreau valide și raționale. Era greu să le respingă. Dar nu asta o frământa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Un antagonism declarat trebuia înăbușit cu orice preț de la început. Nu avea timp de pierdut cu toanele lor. Pentru a-i face să mai uite de neânțelegerea lor, deplasă discuția spre Kane. ― Inconștiență și ușoară febră. Altceva? ― Nimic, răspunse Ash aplecându-se spre ecran. Organele vitale lucrează normal. ― Pronostic pe termen lung? Ofițerul științific ezită. ― Nu sunt medic. Nostromo nu este o unitate destul de importantă pentru a-și permite să aibă un medic. ― Știu. Dar cel mai apropiat de aceste chestiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
La garaj, Lambert! Unghiul de ascensiune al lui Nostromo începu să se încline încet, Trecură mai multe minute până când se auzi un bâzâit regulat pe pupitrul navigatorului. ― Iată-l, îi informă ea. Exact unde trebuia să fie! ― Bine, (Dallas se aplecă către consolă.) Pune-ne pe șine și să fim gata de acostare. Instrumentele își fredonară muzica lor pe măsură ce remorcherul își ajustă cu precauție poziția în raport cu muntele de metal și plastic. Ripley împinse un comutator. Nostromo, cu pupa înainte, înainta lent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și altele, astea te-au ținut în viață. Dar nu-s de-ajuns. Nu mă mir că ți-e foame. ― Mâhî, făcu Kane cu gura plină. E ca și cum... ca și cum... Tăcu deodată, se strâmbă, apoi păru deconectat, oarecum speriat. Ripley se aplecă spre el. ― Ce ai, ți-e rău? Nu ți-a priit mîncarea?. ― Nu... nu cred. Avea un gust normal. Nu cred că... Se opri din nou. Cu fața contractată, gemu de câteva ori. ― Atunci ce ai? întrebă Lambert îngrijorată. ― Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
el la extremități, adică acolo unde se aflau Dallas și Lambert. Atunci emitea un sunet ascuțit și Ash apăsa pe un buton care-l anula. Făcură o pauză în fața unei scări în spirală care ducea la etajul inferior. Lambert se aplecă și chemă celălalt trio. ― Nimic la voi? Aici suntem imaculați ca reputația mamei noastre! Brett și Parker strânseră mai tare plasa, iar Ripley, ridicându-și ochii de pe detector, strigă: ― Absolut negativ! Pe puntea superioară, Lambert și Dallas își continuată vânătoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
conținutul. Se gândi brusc că nu mai putea fi auzit de ceilalți doi. Se cutremură. Cu cât punea mai repede mâna pe mârtanul ăla, cu atât mai bine. ― Jones,... hai, motănel, vino. Vino la nenea Brett. Pis! pis! pis! Se aplecă pentru a se uita într-un pasaj îngust situat între două enorme lăzi și care era cufundat în beznă. Nu era nimic. Își șterse broboanele de sudoare de pe frunte care începuseră să i se prelingă pe pleoape. ― Da' unde dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Ajunge. Am luat o hotărâre, este irevocabilă. Îi întoarse spatele, se ridică până la conductă, apoi își luă arma. ― Așa n-o să meargă, mormăi scrutând în umbră. Nu e loc destul. Trebuie să mergi opri aplecat, ori să te târăști. Se aplecă și intră. Țeava era mai strâmtă decât nădăjduise. Cum reușise monstrul pe care-l descriseseră Parker și Ripley să se fofileze înăuntru, nu-și putea închipui. Deh, viitorul va lămuri acest lucru! Tare ar fi vrut ca țeava să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
iar Parker, omul era, în centrul fricii ei. Și la bordul lui Nostromo, oamenii cădeau ca popicele. Străbătu în fugă coridorul B și se uită prin hublou în interiorul sasului. Era gol. Apoi zări forma căzută pe punte: era Parker. Se aplecă peste el. Era groggy și pe jumătate inconștient. ― Ce s-a întâmplat? Puri terorizat! Ai...? Inginerul bălmăji ceva, se ridică cu greu și arătă spre sas. Ripley privi în direcția indicată și văzu o gaură, încă sfârâind, în tambuchi. Sasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de la sine: Lăsând la o parte creatura, era Ash la originea tuturor necazurilor lor? Programă întrebarea: ASH PROTEJEAZĂ CREATURA? Răspunsurile Mamei erau deosebit de succinte astăzi. DA. Își putea și ea permite să fie scurtă. Degetele alergară pe claviatură. DE CE? Se aplecă, cu toți nervii încordați. Dacă ordinatorul considera că nu mai era cazul să dezvăluie alte informații, ea nu mai cunoștea alte coduri susceptibile de a-i mai sustrage răspunsuri. Iar ordinatorul nu putea bănui motivele comportamentului incredibil al ofițerului științific
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ca rezultat al plecării preciptate din nava-mamă. Știa că aceste chinuri nu aveau să dureze mult timp. Termină cu atașarea chingilor și-și acordă o inspirație profundă de aer proaspăt. Din locul ei abia putea atinge cutia lui Jones. Se aplecă peste brațul fotoliului cu ochii înecați în lacrimi și trase cutia mai aproape. Fixă ecranul agățat în fața ei. În centrul dreptunghiului, un punct luminos deveni un măreț foc de artificii proiectând în spațiu maldăre de metal îndoit, topit, de plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
sigur că va face acest lucru. Nu-i așa Ionuț? M-am uitat la dumneavoastră și nu știam ce să cred ce spuneți. Apoi ați spus: „Ionuț, o vom lua de la capăt, adică de la abecedar!” Și așa a fost! Vați aplecat asupra mea cu încredere și blândețe. Când tata nu mă lăsa la școală, eu purtam abecedarul cu mine la păscut oile, iar la târlă, în momentele de răgaz, scriam la masa din adăpost pe un caiet zoios cu un creion
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
războiului cu Troia. - Vă mărturisesc că în Australia am învățat limba engleză mai bine ca pe a noastră. De lecturat, mai puțin, dar fiindcă mi-ați stârnit curiozitatea cu eroul pe care l-ați pomenit, vă asigur că mă voi apleca asupra acestei opere. - Ionuț, până acum ai relatat prima parte a odissei tale. Cât e ceasul? Mai ai timp să-mi povestești ce s-a întâmplat mai departe? - Da, mai am timp, mai bine de o oră să vă plictisesc
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
pahar de sticlă, de circa 300 ml. Pentru spălat ochii, am folosit un pahar de sticlă mic, cu diametrul gurii de circa 3 cm, potrivit pentru mărimea ochiului. Se umple paharul mic cu suc de castraveți, deasupra unei chiuvete, se apleacă capul în față și se introduce ochiul deschis în sucul din pahar. Marginea paharului vine în contact cu pleoapele, fără a presa. În timp ce ochiul este în contact cu sucul din pahar, se rotește privirea, pentru ca sucul să ude cât mai
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
apă, circa 30 de minute, am lăsat să se răcorească și am spălat ochiul într-un păhăruț. Întâi am spălat ochiul drept, apoi ochiul stâng. Am mișcat ochiul aflat în contact cu lichidul, apoi am ridicat capul și l-am aplecat spre spate, pentru ca lichidul să pătrundă mai bine în ochi. Am făcut acest tratament, cu fiertură de frunze de păpădie aproape două săptămâni, când făcându-se preaplinul, după atingerea dozei acceptate de organism, mia curs o secreție subțire din nara
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
Am introdus oala într-o găleată de plastic și am lăsat să se mai răcorească puțin. Găleata de plastic face manevrarea mai ușoară și mai sigură (nu te frigi). M-am retras lângă pat, cu găleata. Stând pe pat, am aplecat capul deasupra aburului. Am acoperit capul și găleata cu un prosop. Am lăsat să iasă câte puțin abur, din oală, descoperind parțial oala, prin manevrarea capacului. Inhalațiile le-am făcut călduțe, cu un debit mic de abur, având grijă să
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
mele, să înghită, zilnic, patru boabe de piper negru crud, cu apă, în timpul mesei. A înghițit câte un bob. Am făcut suc de castraveți proaspeți, cruzi. Nepoțica a tras pe nas, suc de castraveți, a ridicat capul și l-a aplecat pe spate. Sucul ia curs din nas în gât. A făcut gargară și a băut tot sucul de castraveți. (Se înghite și sucul cu care se face gargară). Doza: un pahar de suc de castraveți pe zi (cam 150 grame
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
locurile lor de dormit cu blănuri și a încropi astfel un strămoș al patului. Se poate schimba acum și una dintre cele mai importante „tehnici ale corpului”, aceea a acuplării : față de desenele rupestre care arată totdeauna bărbatul în spatele femeii, ușor aplecată în față, cam din această perioadă ce a urmat glaciațiunii Würm apar și primele reprezentări ale cuplului așezat și față în față. „Această poziție, cu femeia lungită pe spate și bărbatul deasupra, va fi considerată de atunci, și cel puțin
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]