6,861 matches
-
maghiară din comitate. Voievodul Transilvaniei își exercita autoritatea doar asupra comitatelor maghiare. Comitatele maghiare au fost următoarele: Fostele Scaune săsești și secuiești din Ardeal au fost în urma reformei administrative din anul 1876 desființate și incorporate în cele 15 noi comitate ardelene. Aceste 15 comitate au dăinuit până în anul 1918. Tratatul de la Trianon a afectat vechiul sistem de comitate din 1876. Multe comitate au ajuns integral, altele parțial, sub administrația statelor urmașe ale Imperiului Austro-Ungar. Comitatele rămase pe teritoriul Ungariei nu și-
Comitatele Ungariei () [Corola-website/Science/299753_a_301082]
-
localnicii, evacuați de autorități, au revenit la gospodăriile lor. După ocuparea Ardealului de Nord în toamna anului 1940, pentru populația românească a început unul dintre cele mai întunecate capitole ale istoriei recente. La acțiunile de răzbunare ale unor maghiari naționaliști ardeleni împotriva românilor s-au adăugat abuzurile militare, măsurile polițienești de teroare impuse de noile autorități, arestări ilegale, execuții sumare și aroganța agresivă a reprezentanților noilor structuri administrative. În cursul unor acțiuni de depistare erau vizați, în primul rînd, etnicii români
Masacre în Transilvania de Nord, 1940-1944 () [Corola-website/Science/299733_a_301062]
-
lagăr au fost internați în luna septembrie 1940 1.315 români, mult peste capacitatea sa maximă. În consecință, încă din aceeași lună au fost înființate alte lagăre la Someșeni și Florești, lângă Cluj Napoca. Au existat și expulzări în masă ale ardelenilor peste noua frontieră impusă prin Dictatul de la Viena, îndeosebi a etnicilor români considerați periculoși sau prezumtiv ostili noului regim. Începute în anul 1940, expulzările au fost practicate până în 1944, când, în septembrie și octombrie, autoritățile ungare au fost alungate de
Masacre în Transilvania de Nord, 1940-1944 () [Corola-website/Science/299733_a_301062]
-
practicate până în 1944, când, în septembrie și octombrie, autoritățile ungare au fost alungate de unitățile militare sovietice și române. Până la 1 ianuarie 1941, au fost în total 109.532 de refugiați români, la care se mai adaugă 11.957 de ardeleni expulzați de autoritățile maghiare (între care și cazuri de etnici maghiari nerecunoscuți ca maghiari). O statistică vizând perioada 1 septembrie 1940 - 1 decembrie 1943 indică un total de 218.919 persoane expulzate. Acestora li s-au adăugat numeroșii refugiați, care
Masacre în Transilvania de Nord, 1940-1944 () [Corola-website/Science/299733_a_301062]
-
ucis "oláhok" ("vlahi"). Au fost însă, ce-i drept în puține cazuri, și localnici unguri care s-au implicat în salvarea unor familii de români. Printre aceștia este cunoscut cazul lui Iosif Gáll, care a salvat de la moarte mai mulți ardeleni în timpul masacrului de la Treznea. O mărturie în acest sens este și aceea a lui Gavril Butcovan, unul dintre supraviețuitorii dramei din comuna Ip, Sălaj: Au existat cazuri în care localnici maghiari au căzut jertfă alături de români. Între aceștia a fost
Masacre în Transilvania de Nord, 1940-1944 () [Corola-website/Science/299733_a_301062]
-
de președintele Andrei Șaguna, vicepreședintele Timotei Cipariu și secretarul George Bariț. Asociația transilvană pentru literatură și cultura poporului român, ASTRA, cum i s-a spus în mod curent, a fost înființată la 23 octombrie 1861 la Sibiu, de către "„inteligențiile românești ardelene”", cum erau numiți intelectualii vremii. Statuetele Asociației precizau următorul scop al acestui for cultural: "„Înaintarea literaturii române și cultura poporului român în deosebitele ramuri prin studii, elaborare și editare de opuri, prin premii și stipendii pentru diferitele specialități de ltiință
Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român () [Corola-website/Science/299054_a_300383]
-
Sibiu în 1906, pe strada Schewis nr. 2, an ce coincide cu alegerea în funcția de secretar al ASTREI. Primul număr apărut la Sibiu a fost nr 17-18 din 15 octombrie. Luceafărul devine “oglinda vie a a spiritului de creație ardelean”. Până la Unire, în fruntea ASTREI au fost ca președinți personalități politice și culturale proeminente: Andrei Șaguna, Vasile Ladislau Pop, Iacob Bologa, Timotei Cipariu, George Barițiu, Ioan Micu-Moldovan, Alexandru Mocioni, Iosif Sterca-Șuluțiu, Andrei Bârseanu, inițiatori de mari înfăptuiri, ideologi și animatori
Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român () [Corola-website/Science/299054_a_300383]
-
, supranumit și Klein sau Clain, pe numele laic Maniu Micu, (n. septembrie 1745, Sadu - d. 13 mai 1806, Buda) a fost un teolog greco-catolic, istoric, filolog, lexicograf și filozof iluminist român, reprezentant al Școlii Ardelene. A fost nepotul episcopului unit Inocențiu Micu. A învățat la Gimnaziul din Blaj, pe care l-a absolvit în anul 1762, după care a intrat în Ordinul bazilian, călugărindu-se sub numele Samuil (14 octombrie 1762). Mai târziu a fost
Samuil Micu () [Corola-website/Science/299160_a_300489]
-
Sucevița, pe locul unui lăcaș de cult mai vechi, din lemn. Ctitoria a devenit ulterior necropola familiei Movilă. S-a căsătorit în anul 1587 cu Elizabeta Csomortany, cu care a avut o familie numeroasă. Elizabeta era fiica marelui nobil maghiar ardelean Toma Csomortany (Csomortáni Tamás), proprietar al unei întinse mosii la Lozna lânga Lwow. Csomortáni Erzsébet era de religie romano-catolică și a influențat esențial creșterea romano-catolicismului în Moldova la începutul secolului 17. A avut următorii copii: Primii doi fii au devenit
Ieremia Movilă () [Corola-website/Science/299273_a_300602]
-
care „decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România”. După acest eveniment istoric, Vaida devine membru al Consiliului Dirigent, pentru a pregăti unificarea administrativă cu Vechiul Regat și s-a numărat între cei patru delegați ardeleni (alături de Vasile Goldiș, respectiv episcopii Iuliu Hossu și Miron Cristea) care au adus regelui Ferdinand I Rezoluția Unirii pentru a fi ratificată. În primele luni ale anului 1919, Vaida-Voievod este primit în loja masonică intelectuală „Ernest Renan”, apoi, în același
Alexandru Vaida-Voevod () [Corola-website/Science/299269_a_300598]
-
Parlamentar [4]. Inițial, regele Ferdinand l a solicitat pe Iuliu Maniu să prezideze noul guvern, însă acesta a refuzat pe motiv că nu vorbea suficient de bine limba franceză, limba oficială a Conferinței de Pace de la Paris. În realitate, fruntașul ardelean nu dorea să-și lege numele de semnarea Tratatului cu Austria, a cărui tergiversare dura de mai bine de șase luni. Prin acesta, Marile puteri urmăreau să-și creeze baza legală pentru a interveni în treburile interne ale României, sub
Alexandru Vaida-Voevod () [Corola-website/Science/299269_a_300598]
-
doi supravietuitori sunt Vasile Petrean, originar din comuna clujeană Pălatca, și Vasile Ivașcu, care ulterior a înnebunit parțial. Dintre cele 31 de victime, 24 erau originari din județul Mureș, 3 din județul Cluj și 4 din județul Maramureș. Acești țărani ardeleni erau internați în lagărele de muncă din orașul Vișeu de Sus, fiind acuzați de ""trădare de patrie"", de patriotism românesc ori partizanat. În condițiile înaintării forțelor militare aliate, cei mai mulți dintre cei încorporați în unități de muncă obligatorie au dezertat, încercând
Masacrul de la Moisei () [Corola-website/Science/299761_a_301090]
-
de Academia de Științe a R. P. Chineze, unde a fost omagiat ca „cel mai vechi cercetător european în viață al florei chineze” (oamenii de știință chinezi cunoșteau lucrarea sa din 1914). Alexandru Borza s-a aflat în rândul cărturarilor ardeleni care la 1 decembrie 1918 au participat la Alba Iulia la votarea unirii Transilvaniei cu România. A fost în perioada interbelică președintele Asociației Generale a Românilor Uniți (AGRU) din Eparhia de Cluj-Gherla, arestat din acest motiv în anul 1948, după
Alexandru Borza () [Corola-website/Science/299818_a_301147]
-
Borza. Om de mare cultură, s-a ocupat de asemenea de arheologie și istorie, studiindu-le cu pasiune. Patrimoniul cultural românesc îi datorează, între altele, identificarea unor manuscrise de mare importanță ale lui Gheorghe Șincai, reprezentant de seamă al Școlii Ardelene. În 1954 a fost ales președinte de onoare al "Congresului Internațional de Botanică de la Paris". Savant de renume european, în 1990 a fost ales membru post-mortem al Academiei Române.
Alexandru Borza () [Corola-website/Science/299818_a_301147]
-
comerțul cu străinii, căci local tranzacțiile - chiar și cele de anvergură - se făceau prin troc (schimb în natură).. Aceste monezi (florini, dinari, perperi) ajungeau mai mult în visteria domnească, iar o vreme fuseseră necesari plății tributului către suzeranul ungar. Negustorii ardeleni aveau la dispoziție trei drumuri comerciale: Brașov - Bran - Rucăr - Câmpulung (unde plăteau tricesima) - Giurgiu, Brașov - Pasul Buzău - Brăila și Sibiu - Turnu Roșu - Calafat. Aceștia vor fi avut și ei privilegiile lor, ca mai târziu, căci actul lui Vladislav I către
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
istoric cuprinzător cu bogate informații despre Rebra și locuitorii săi, este „Conscripția Fiscală” din 1750, întocmită de senatorii bistrițeni Samuel Schuler și Georgius Decani. Iată cum descriau aceștia comuna Rebra: În anul 1947 s-a întocmit un recensământ al satelor ardelene, după modelul celui din anul 1941 din vechiul regat. Spicuim din acest document câteva date și descrieri ale localității Rebra: Dacă privim configurația actuală a satului Rebra ne dăm seama că această denumire ’’colina’’ corespunde cel mai bine. Actuala localitate
Rebra, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/299277_a_300606]
-
a actualului județ Mureș; în afara acestei zone, scaunele secuiești cuprindeau și câteva localități din județele Alba și Cluj (între Turda și Vințu de Sus, care țineau în trecut de Scaunul Secuiesc al Arieșului), trei comune din județul Neamț (Bicaz-Chei, Bicazu Ardelean și Dămuc) și o comună din județul Bacău (Ghimeș-Făget), incluse prin reforma administrativ-teritorială din 1968 în cele două județe moldovene. Scaunele secuiești, inițial șapte la număr, apoi cinci (prin constituirea celor Trei Scaune în unul singur), au fost desființate în
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
nume Ion Boldijar al Glanetașului, care nu avea pământ și pronunța acest cuvânt cu „atâta sete, cu atâta lăcomie și pasiune, parc-ar fi vorba despre o ființă vie și adorată ...“ O altă sursă o constituie amintirile sale de copil ardelean, care a observat în jurul lui mentalitățile și obiceiurile țăranilor, viața lor complicată și complexă din cauza ocupației Imperiului Austro-Ungar. Prima variantă a romanului „Ion“ a fost o schiță, scrisă de Rebreanu în 1908. Această schiță purta titlul „Rușinea“, iar subiectul ei
Ion (roman) () [Corola-website/Science/299444_a_300773]
-
tipică sămănătoriștilor și poporaniștilor. Capodopera lui Liviu Rebreanu este romanul „Ion”, dar acesta a mai scris și alte romane izbutite artistic, precum: „Pădurea spânzuraților”, „Răscoala” și romanul de dragoste „Adam și Eva”. Romanul „Ion“ este o monografie a realităților satului ardelean de la începutul secolului al XX-lea, ilustrând conflictul generat de lupta aprigă pentru pământ, într-o lume în care statutul social al omului este stabilit în funcție de averea pe care-o posedă, fapt ce justifică acțiunile personajelor. Soluția lui Rebreanu este
Ion (roman) () [Corola-website/Science/299444_a_300773]
-
Contribuțiuni privitoare la originea și moartea mitropolitului Moldovei Dosoftei, l-a pronunțat la 28 mai 1919, ca un omagiu adus predecesorului său, filologul bucovinean Ioan G. Sbiera. La aceeași dată, 10/23 octombrie 1918, au mai fost primiți în Academie ardeleanul Alexandru Lăpedatu, la secția istorică, și basarabeanul I. Inculeț, la secția științifică, alegerea celor trei reprezentanți ai culturii din provinciile românești aflate pînă atunci sub stăpîniri străine îmbrăcînd o semnificație mai mult decît științifică în anul marii uniri a tuturor
Ștefan Ciobanu () [Corola-website/Science/299449_a_300778]
-
nu e altceva decât ritul bizantin propriu-zis, având, în cazul Bisericii Greco-Catolice, multe particularități în Ardeal. Unii consideră ritul bizantin românesc în general ca fiind un usaj inspirat deodată de uzajul grec și de cel slav. Alții iau practicile ardelene drept latinizări sau drept uniatism pur, fără a distinge în Ardeal elementele liturgice care n-au nimic de-a face cu ritul latin. Până în anii 1990 uzajul liturgic era același în tot Ardealul, atât pentru comunitățile ortodoxe, cât și pentru
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]
-
vechi au intrat în ritul nou. Acest fenomen a dat un specific ritului bizantin din Ardeal. Așadar elementele proprii ritului bizantin din Ardeal nu sunt latinizări, ci rămășițe din secolul X, transmise dintr-o generațiune într-alta. Totuși ritul bizantin ardelean de astăzi e amenințat de două lucruri: Colindele de origine transilvăneană cântă de multe ori despre parusie. Aceasta e o rămășiță din ritul galic, căci în ritul galic, în duminicile postului Crăciunului se citesc evangheliile parusiei. Postul Crăciunului nu e
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]
-
locul loc. Înainte de toate, trebuie menționat că ritul bizantin propriu-zis prescrie liturghia înaintesfințitelor pentru miercurile și vinerile din păresimi, pe când zilele de luni, marți și joi sunt zile "aliturgice", adică în acele zile nu se săvârșește euharistie. Totuși ritul bizantin ardelean (cel greco-catolic) prevede liturghia în fiecare zi, chiar și în păresimi. Chiar dacă unele comunități săvârșesc liturghia înaintesfințitelor în zilele de vineri, totuși restul săptămânii rămâne euharistic, săvârșindu-se euharistia cel puțin de luni până joi. Câtă vreme epistolarul și evangheliarul
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]
-
Bisericilor Răsăritene, întrucât această carte biblică nu face autoritate în materie de liturgică. Din contră, în riturile galice există multe cântări liturgice scoase din Apocalipsă; în plus Apocalipsa la galici se citește de la Paști la Rusalii. În acest caz, metoda ardeleană de a citi Apocalipsa în păresimi tot nu pare a fi cea ideală, pentru că Penticostarul urmează păresimilor. Dacă bisericile bizantine - afară de melkiți - nu cunosc procesiunea cu stâlpările, acestea există în Ardeal, la sfârșitul liturghiei. Ce e drept, liturghia cu vecernie
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]
-
epitaful să fie pus pe masa altarului în vinerea mare seara, la vecernie, apoi, la laudele de sâmbătă dimineața, să se facă o procesiune în jurul bisericii cu epitaful, iar apoi să fie așezat în mijlocul bisericii, până înainte de utrenia învierii. Tradițiunea ardeleană a reținut un maximum din aceste datini, adaptându-le vechiurilor obiceiuri galice. Astfel epitaful este expus de la sfârșitul liturghiei joii celei mari, și nu în mijlocul bisericii, ci la o parte, încât formează un "reposorium" occidental. Pe acest "reposorium" - pe care
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]