6,399 matches
-
oriolidelor ("Oriolidae"), ordinul paseriformelor ("Passeriformes") care cuprinde 29 de specii răspândite în Africa, Asia și Europa. Sunt de mărimea graurilor. Au un cioc puternic, lung și drept, ușor curbat spre vârf și zimțat în partea terminală. Aripile sunt lungi și ascuțite, iar coada scurtă și trunchiată. Penajul este frumos și viu colorat în galben, roșu, verde și negru, prezentând un accentuat dimorfism sexual și de vârsta. Își construiesc cuiburi deschise, în formă de cupă sau farfurie, adesea țesute artistic, suspendate ca
Oriolus () [Corola-website/Science/329851_a_331180]
-
a corpului se curbează în spirala, concavitatea spirei corespunde feței dorsale; are doar un singur testicul și un singur spicul de 2 mm lungime, înconjurat de o teacă sau prepuț acoperit pe toată lungimea sa de spini mici deși și ascuțiți. Ductul ejaculator se unește cu intestinul anterior la cloacă. Femela la extremitatea posterioară arcuată simplu, posedă un singur ovar, vulva se află la originea porțiunii îngroșate a corpului, aproape de joncțiunea dintre esofag și intestin; uterul este torsadat și conține numeroase
Tricocefaloză () [Corola-website/Science/328305_a_329634]
-
din București a fost amenajat de primăria sectorului 5 în cartierul Cotroceni, pe un teren în pantă accentuată, lângă Universitatea Națională de Apărare „Carol I”, loc cunoscut în trecut sub denumirea „la Țăcălie”, termen arhaic însemnând "vârf (ascuțit) de deal". Este un parc îngust și lung, cuprins între strada Alexandru Vitzu, (1852-1902), zoolog român, membru corespondent (1897) al Academiei Române, la partea superioară a dealului, și strada Doctor Mihail Romniceanu (1891-1960), fost licențiat în drept, cu studii la Paris
Parcul Romniceanu () [Corola-website/Science/327996_a_329325]
-
a realizat un mic pridvor, prin prelungirea șarpantei acoperișului și sprijinirea acesteia pe cinci stâlpi din lemn, pentru a proteja fundația de apele de infiltrație. Deasupra pronaosului se înalță micul turn-clopotniță de forma unei prisme cu baza pătrată și coif ascuțit. Din inventarul acestei biserici nu mai fac parte obiecte de valoare, iar starea de conservare impune o intervenție urgentă.
Biserica de lemn din Comlod () [Corola-website/Science/327191_a_328520]
-
Organizarea familială era de tip patriarhal. i locuiau în colibe și foloseau vase de argilă, făcute cu mâna, uscate la soare sau la foc. Aceste vase erau uneori decorate înaintea uscării / arderii lor cu desene lineare trasate cu un vârf ascuțit ori cu ajutorul altor obiecte care permiteau imprimarea sau incizia. Aceste ceramici rudimentare constituie mărturia tehnicilor din Epoca neolitică. Principala lor activitate economică era agricultura. Oscii foloseau mijloace primitive și cultivau mici parcele, în apropierea colibelor lor. Unitatea de măsură de
Osci () [Corola-website/Science/327339_a_328668]
-
zboare cu adevarat. Au fost primii pterozari, apărând în Triasicul Superior și raspandindu-se în timpul jurasicului. Asemeni pterodactiloizilor, care i-au înlocuit în cele din urmă aveau aripi de piele, dar aveau și trăsături primitive, cum ar fi dinții foarte ascuțiți și coadă lungă și subțire, terminată cu o formațiune în formă de romb. Mulți dintre ei se hrăneau cu pește, pescuind probabil din zbor. Ceilalți erau insectivori. Pterodactiloizii erau o grupa de pterozauri foarte răspândită în Jurasicul Superior. Până la începutul
Sanco prerus () [Corola-website/Science/327372_a_328701]
-
însă doar parțial modernizat), DJ119D DN2 - Valea Seaca - Parava (DJ206B), DJ119A Sascut - Urechești (DN11A), DJ118B Enăchești (DJ118) - Strugari. În partea de est Magistrală CFR 500 între Bacău și Adjud și 501 în sud-est între Adjud și Onești flanchează în unghi ascuțit arealul. Cel mai apropiat aeroport este la Bacău. La mică distanță de municipiul Bacău la poalele dealului Moșului, în satul Sărată sunt izvoare cu apă sulfuroasa, clorurata, iodurată, calcica și bromurată. Aici funcționează o bază de tratament balnear care aparține
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
W, X și Z nu se folosesc deloc. Litera L și digrama Rr se folosesc doar în cuvinte preluate din limba spaniolă. Tilda pe o vocală înseamnă că această vocală este pronunțat nazală: ă, ẽ, ĩ, õ, ũ, ỹ. Accentul ascuțit (´) se folosește pentru a marca accentuarea ("muanduhe"). Dacă accentul ascuțit este omis, atunci se accentuează ultima silabă. Guarani nu a folosit nici un sistem de scriere în timpul precolumbian. Standardizarea ortografiei s-a făcut abia în 1950 la un congres în Montevideo
Limba guarani () [Corola-website/Science/327391_a_328720]
-
și digrama Rr se folosesc doar în cuvinte preluate din limba spaniolă. Tilda pe o vocală înseamnă că această vocală este pronunțat nazală: ă, ẽ, ĩ, õ, ũ, ỹ. Accentul ascuțit (´) se folosește pentru a marca accentuarea ("muanduhe"). Dacă accentul ascuțit este omis, atunci se accentuează ultima silabă. Guarani nu a folosit nici un sistem de scriere în timpul precolumbian. Standardizarea ortografiei s-a făcut abia în 1950 la un congres în Montevideo. Alfabetul guarani are 33 litere: 21 consoane (6 fiind digrame
Limba guarani () [Corola-website/Science/327391_a_328720]
-
lung, pereche. Are o diafiză sau corp și două epifize. Diafiza, prismatic triunghiulară, prezintă 3 fețe: medială (se poate palpa sub piele), laterală și posterioară, care are o linie oblică numită linia solearului. De asemenea, tibia are 3 margini: anterioară (ascuțită, numită creasta tibiei care se termină în sus cu tuberozitatea tibiei), medială și laterală sau interosoasă. Epifiza superioară este mai voluminoasă, formată din doi condili: medial și lateral. Fața superioară sau platoul tibiei prezintă două suprafețe articulare separate printr-o
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
mulți pori. Oasele nazale prezente. Au 10-20 raze branhiostege și 43-67 vertebre. Parapofizele nu sunt contopite cu vertebrele. Mezocoracoidul lipsește, oasele nazale sunt perechi. Oasele parietale sunt separate prin supraoccipital. Spinii branhiali sunt reduși la plăci de denticuli mici, foarte ascuțiți. Intestinul fără apendice pilorice. Vezica înotătoare fără legătură cu urechea internă, însă comunică cu esofagul. Aparatul lui Weber lipsește. Tuberculi nupțiali absenți. Dimensiunea maximă (știuca nord-americană, "Esox masquinongy") este de aproximativ 165 cm. Vârsta maximă este de 30 de ani
Esocide () [Corola-website/Science/330694_a_332023]
-
foarte scurți, următorii doi sau trei spini, uneori, alungiți și filamentoși. Înotătoarea anală are 3 spini și 7-16 raze moi. Ultima rază moale a înotătoarelor dorsală și anală este bifurcată chiar de la bază. Înotătoarea pectorală este, de obicei, lungă și ascuțită. Înotătoarele pelviene (ventrale) cu poziție pectorală sunt inserate sub sau imediat în spatele bazei înotătoarelor pectorale și cuprind un spin și 5 raze moi. Solzii axilari sunt prezenți. Înotătoarea caudală este mai mult sau mai puțin bifurcată. Există o singură linie
Sparide () [Corola-website/Science/330700_a_332029]
-
aceea, echivalentul lui „mare”, care se scria până atunci ba "grant", ba "grand", se va scrie numai "grand", prin analogie cu femininul său "grande" și derivatul "grandeur" „mărime”. Tot în perioada Renașterii apar și inovații. Se introduce é, cu accent ascuțit, apostroful și sedila cu funcția de astăzi. Începe să se folosească și accentul grav, cu valoare distinctivă pentru omonime (de exemplu "a" „are” vs. "à" „la”) și pentru e pronunțat altfel decât /ə/. Începe să fie folosit și accentul circumflex
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
este subțire, îngust, mai rar de o lățime medie, și prezintă, la unele specii, o carenă laterală moderată sau carene perechi bilaterale sau șanțuri ventrale și dorsale. Capul este moderat alungit și rotunjit sau scurt, înalt și foarte comprimat. Botul ascuțit sau obtuz. Falca inferioară proeminentă sau subîntinsă. Ochii mici sau mari, acoperiți cu o pleoape adipoase mai mult sau mai puțin dezvoltate. Dinții fălcilor sunt pluriseriați sau în benzi, mici sau minusculi, uneori cu un rând de canini mari recurbați
Carangide () [Corola-website/Science/330753_a_332082]
-
înotătoare mici, formate din câteva raze fiecare, separate una de alta și situate posterior de înotătoarea dorsală și anală. Înotătoarele pectorale cu 1 spin și aproximativ 14-24 raze moi, fie lungi și falciforme (în formă de seceră) sau scurte și ascuțite sau rotunjite. Înotătoarele pelviene, așezate sub cele pectorale (poziție pectorală), cu 1 spin și 5 raze moi, de la moderat lungi la unele specii până la rudimentare la altele sau lipsesc la "Parastromateus niger" și "Parona signata". Înotătoarea caudală adânc bifurcată cu
Carangide () [Corola-website/Science/330753_a_332082]
-
sunt puternic lanceolați sau aciculari (în formă de ac) pe torace. La multe specii în lungul liniei laterale (mai ales în regiunea posterioară și pe peduncul caudal) se află plăci osoase proeminente numite scutele (solzi mai mari, groși și adesea ascuțiți). Scutelele sunt reduse la unele specii și absente la unele genuri. Linia laterală este completă, mai mult sau mai puțin curbată în sus în regiunea anterioară și dreaptă în regiunea posterioară și se extinde pe înotătoarea caudală. Vertebre 24-27 (10
Carangide () [Corola-website/Science/330753_a_332082]
-
pești teleosteeni marini pelagici, de talie mică sau mijlocie, răspândiți în apele temperate, subtropicale și tropicale ale oceanelor Atlantic, Indian și Pacific. Au corpul fusiform, asemănător cu o săgeată, acoperit cu solzi mărunți, cicloizi. Capul este alungit, cu un bot ascuțit. Gura mare orizontală este înarmată cu dinți mari pe ambele fălci și palatine. Falca inferioară este mai lungă decât cea superioară. Au două înotătoare dorsale scurte și larg separate. Înotătoarea anală este mult deplasată înapoi, înotătoarea caudală bifurcată, înotătoarele pectorale
Sfirenide () [Corola-website/Science/330854_a_332183]
-
până la 200 cm. Au un corp alungit, fusiform, ușor comprimat, aproape cilindric, asemănător cu o săgeată. Corpul și capul (pe partea superioară și pe părțile laterale) sunt acoperiți cu solzi mărunți, cicloizi (netezi la atingere). Capul alungit, cu un bot ascuțit. Ochii, situați lateral, sunt mari. Gura mare și largă, tăiată aproape orizontal, cu fălcile alungite. Falca inferioară (mandibula) este considerabil mai lungă decât falca superioară (maxila). Maxilare fălcii superioară sunt fixate la premaxilare și falca superioară devine neprotractilă, aceasta fiind
Sfirenide () [Corola-website/Science/330854_a_332183]
-
este considerabil mai lungă decât falca superioară (maxila). Maxilare fălcii superioară sunt fixate la premaxilare și falca superioară devine neprotractilă, aceasta fiind o modificare secundară care adaptează peștele pentru a se hrăni cu o pradă mai mare. Dinții mari puternici, ascuțiți, conici sau aplatizați, de mărime inegală pe ambele fălci și palatine (bolta palatină), dar absenți pe vomer; în apropierea vârfului fălcii inferioare sunt de obicei 1 sau 2 dinți canini (caniniformi) ascuțiți puternici. Fantele branchiale sunt largi; pseudobranhiile bine dezvoltate
Sfirenide () [Corola-website/Science/330854_a_332183]
-
specii sunt pescuite local. Familia cuprinde 3 subfamilii, 10 genuri și 44 specii. Pești predominant mari (până la 1-2 m lungime totală). Corpul extrem de alungit, puternic comprimat și rubanat (în formă de panglică), efilat în partea posterioară. Capul este lung, botul ascuțit. Gura mare, neprotractilă, falca inferioară proeminentă. De obicei au un apendice cutanat la extremitatea fiecărei fălci. Maxilarul ascuns (acoperit) de preorbital. Gura este înarmată pe ambele fălci și palat cu dinți canini puternici, lungi, ascuțiți și tăioși. Pe partea anterioară
Trihiuride () [Corola-website/Science/330883_a_332212]
-
posterioară. Capul este lung, botul ascuțit. Gura mare, neprotractilă, falca inferioară proeminentă. De obicei au un apendice cutanat la extremitatea fiecărei fălci. Maxilarul ascuns (acoperit) de preorbital. Gura este înarmată pe ambele fălci și palat cu dinți canini puternici, lungi, ascuțiți și tăioși. Pe partea anterioară a fălcii superioare și uneori pe partea anterioară a fălcii inferioare dinții sunt asemănători cu colții. O singură nară pe fiecare parte laterală a botului. Operculul fragmentat. O singură înotătoare dorsală joasă și foarte lungă
Trihiuride () [Corola-website/Science/330883_a_332212]
-
laturile corpului. Înotătoarele pelviene reduse la un spin turtit asemănător cu un solz și 0-1 raze moi rudimentare mici ("Lepidopus") sau complet absente ("Trichiurus"). Înotătoare caudală este mică și bifurcată ("Lepidopus") sau absentă, corpul se subțiază treptat într-un vârf ascuțit ("Trichiurus"). O singură linie laterală simplă. Pielea este goală, fără solzi. Fără carene pe peduncul caudal. Au 58-192 vertebre (34-53 abdominale + 24-151 caudale). Corpul de obicei argintiu, ușor mai închis pe spate, cu nuanțe irizate, fără semne sau pete distinctive
Trihiuride () [Corola-website/Science/330883_a_332212]
-
regiunile temperate sau reci și se întorc în apele calde pentru depunerea icrelor. Figurează printre cei mai rapizi pești teleosteeni ai oceanelor, atingând viteze între 60 și 100 km pe oră. Au corpul alungit și comprimat, acoperit cu solzi lungi, ascuțiți, care sunt înglobați în piele. Falca superioară mult alungită formează un cioc sau rostru în formă de suliță sau lance care este folosit pentru a doborî peștii de pradă. Gura largă cu dinți mărunți, în formă de răzătoare. Au două
Istioforide () [Corola-website/Science/330899_a_332228]
-
înotătoare dorsală. Prima înotătoare dorsală și prima înotătoare anală pot fi îndoite (pliate) înapoi în niște șanțuri. Înotătoarele pectorale lungi și falciforme sunt inserate jos. Înotătoarele pelviene alungite și foarte înguste sunt compuse din 2 sau 3 raze raze moi, ascuțite, fuzionate cu un spin și pot fi îndoite (pliate) într-un șanț. Înotătoarea caudală este mare, puternică și bifurcată; la peștii adulți are două carene laterale pe fiecare parte a bazei sale. Carena superioară este puțin mai mare decât carena
Istioforide () [Corola-website/Science/330899_a_332228]
-
mai mare decât carena inferioară. O crestătură superficială pe partea superioară și inferioară a pedunculului caudal. Linia laterală persistă pe tot parcursul vieții și este întotdeauna bine vizibilă cu excepția exemplarelor mari de "Makaira nigricans". Corpul este acoperit cu solzi lungi, ascuțiți, înguști și bine osificați, care sunt mai mult sau mai puțin înglobați în piele. Au 24 vertebre. Spatele și partea dorsală a flancurilor sunt albastre, mai mult sau mai puțin închise; partea inferioară a flancurilor și abdomenul alb-argintii. La unele
Istioforide () [Corola-website/Science/330899_a_332228]