7,814 matches
-
uși și ferestre când vine străinul degrabă-mi dă veste Nu-mi lasă speranța să treacă grăbită sub aripi de nouri de hoți fugărită Cu drag mă-nconjoară în visuri de noapte și tihnă-mi aduce cu tainice șoapte Când biata ființă-mi se frânge-n suspine se-apleacă și-n taină vorbește cu mine Cu brațele-ntinse aștept îndurare și inima tristă culege iertare Aproape de ceruri mă simt ocrotită de orice-ncercare în lumea-nvrăjbită În marea-I iubire rămân ancorată
P?zitorul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83290_a_84615]
-
-se în nesecate fântâni de dor de prin marginea gândului. Orele mute, bat la porți invocând amintiri scurse-n clepsidre ce ard prezentul. Ani îmbătrâniți în vălmășagul din suflet cad pradă regretelor tardive, purtând lacrimi pe ochii ploilor de toamnă. Biet om, trecător prin timp trădat de propriul orgoliu, neatins cu Iubire, risipind comori, efemer în eternitate. De-aș putea, aș fereca ușa trecutului, si mi-aș rezervă clipe statornice în grădina Edenului.
Omul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83308_a_84633]
-
de furioasă, încât abia se stăpânea să nu tremure - distrugea orice idee și vorbă pe care celălalt le spusese ori era pe cale să le spună, într-un ritm ce, gândea mai târziu, o făcea să se simtă ca paralizată, iar bietul om doar deschidea gura și o închidea la loc și iar o deschidea, ca un pește mare și gras scos pe mal și sufocându-se în aer, ci la vorbele ei, nestrigate, rostite cu măsură, ferm și răspicat, urbane, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
frâu liber, să faci tot ce cred eu că se poate face cu mine, să mă iubești înainte de toate. Te încrunți din nou. Am întrecut măsura, știu asta, îmi cer scuze, domnul meu, îmi cer toate scuzele că eu, o biată femeiușcă, mi-am permis să te tulbur aducând iarăși în discuție obositorul și neplăcutul subiect, pentru că nu-i decât o bazaconie toată chestia asta cu iubirea. Nu-i așa? Dar cât crezi că am să mai rezist și să aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu zile până-și mișcă unul fundul să-și facă treaba și chiar atunci a apărut un medic mărunțel, cu ochelari groși, mișcări smucite și foarte grăbit, de parcă l-ar fi așteptat nenumărați pacienți cu probleme mai grave decât un biet preinfarct de care n-ai de ce să te sperii prea mult, domnule, doar să ai grijă, evită frigul, odihnește-te puțin, n-am ce hapuri să-ți dau în criza asta de medicamente, ți-am făcut o injecție acum, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
numele astea. Am căutat și am găsit și am simțit cum mi se strânge inima. Erau numele celor trei astronauți care plecaseră cu Apollo XIII și cărora li s-a defectat nava și rămăseseră față în față cu moartea, trei biete ființe închise într-o capsulă cât un sicriu, care alerga bezmetică prin Cosmos, piuind către Pământ mesaje. Iar oamenii ăia discutau cu cei de la centrul de comandă, unde computerele și colegii lor se străduiau să găsească o soluție și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
își cumpărase, din prima sau a doua bursă, un sacou în care arăta grozav - s-ar fi putut altfel? - și când a ajuns acasă maică-sa îl întrebase asta-i haina ta grozavă? Cu surprindere și uimire, pentru că era o biată stofă, nici măcar croită ca lumea, și n-a înțeles în prima clipă ce-a zis și pe urmă a izbucnit dintr-odată în lacrimi și s-a retras în camera lui, cu maică-sa după el frângându-și mâinile, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
este cuvântul potrivit) este că Godfrey nu a fost doborât de artileria germană, ci ucis de propriul lui frate, Lawrence. Nu doresc să zăbovesc în mod inutil asupra infirmităților vrednice de milă pe care soarta i le-a rezervat unei biete femei slabe de minte, dar chestiunea trebuie explicată în măsura în care are legătură cu povestea ulterioară a familiei Winshaw și, de aceea, trebuie expusă într-un anume context. Mă voi strădui cel puțin să fiu concis. Cititorul trebuie să știe deci că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
torențială. — Ce rușine, spunea bunica. Îi spusese verde unuia dintre îngrijitorii bazinului părerea ei, lucru de nedorit nimănui. Trebuia să puneți un anunț. Sau o diagramă care să ne spună care e temperatura apei. Ar trebui să scriem o reclamație. — Bietul mielușel, spuse mama. Încă mă mai smiorcăiam un pic. Ted, ce-ar fi să te duci până la mașină să aduci umbrelele? Altfel o să ne udăm toți până la piele. Te așteptăm aici. „Aici“ era un refugiu din stația de autobuze de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aduci umbrelele? Altfel o să ne udăm toți până la piele. Te așteptăm aici. „Aici“ era un refugiu din stația de autobuze de lângă faleză. Ne-am așezat toți patru pe băncile de acolo, ascultând ropotul ploii pe acoperișul de sticlă. Bunicul mormăi „bietul suflețel“ - semn sigur că ziua se precipita, după estimarea lui, spre dezastru - ceea ce îmi dădu ghes să reîncep văicăreala cu și mai multă vigoare. Când tata s-a întors, cu două umbrele și o glugă de plastic bine împăturită, mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în cap cu o crosă de croquet. Se pare că era cam a șasea oară. Au încercat să mă împiedice să văd ce se întâmpla, dar în timp ce eram toți la masă, au venit niște doctori și am auzit-o pe biata mătușică zbierând când au dus-o la ușa din față. Apoi am auzit duba plecând și atunci am văzut-o toți pentru ultima oară. Mater spune că a fost dusă într-un loc unde va fi „bine îngrijită“. Sper să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
jena să-mi atragi atenția. Mă tem că în ultimul timp am o tendință incorijibilă de a face avansuri. Cu cât îmbătrânesc mai mult, cu atât mai puțin reușesc să-mi controlez acest libidou nenorocit. Nu-i purta pică unui biet bătrân pentru slăbiciunile lui. Nu, desigur. Știam că vei înțelege. Am ajuns: Citroenul 2 CV albastru. Ne-a luat ceva timp să ne instalăm în mașină. Bătrânele articulații ale lui Findlay gemură puternic când se lăsă pe locul șoferului, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fi ales de scriitorașul ăla pe care nebuna de Tabitha l-a pus pe urmele noastre în urmă cu câțiva ani? A, ăla! Doamne, ce m-a enervat induvidul! Ce naiba credea ea... Clătină din cap. Oricum, nu e decât o biată femeie fără minte. — Ai vorbit cu individul, deci? — L-am invitat la birou. I-am făcut cinste cu o masă. Tot tacâmul. Și cu ce m-am ales în schimb? Cu o groază de întrebări impertinente. Avea o idee fixă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
asta se va termina. Dar știi cum era Ted, nu-i putea refuza nimic nimănui și când am ajuns acasă în seara aceea l-am întrebat și a spus că da, că nu-l deranja, că este măcar atât merită bietul om. Și așa, mai târziu în noaptea aceea, după ce tu te-ai dus la culcare, a venit în casă și l-am dus dus în dormitorul tău și a stat și te-a privit vreo cinci minute până când tu te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nou să apese pedalele. Ambreiaj, accelerație, viteza, ia piciorul de pe ambreaj, am recitat eu În timp ce mă străduiam să ignor urletele jalnice ale cățelușei care se auzeau de câte ori acceleram. Când plângea, când scheuna, când fornăia. Când am ajuns la apartamentul Mirandei, bietul animal era aproape isteric. Am Încercat să-l liniștesc, dar Înțelegea probabil că nu sunt Întru totul sinceră, și-apoi, nici nu aveam vreo mână liberă cu care să-l mângâi. Deci, de asta studiasem și analizasem cărți, piese de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Miranda trăgea atât de des la Ritz, Încât Întreg personalul hotelului cunoștea numele ei și al fetițelor. Da, Monsieur Renaud, și știu că și ea e Încântată să stea acolo, am mințit la rândul meu. Oricât de mult se străduia bietul recepționer să-i facă pe plac, Miranda Îi găsea mereu nod În papură. Dar, spre meritul lui, recepționerul nu Înceta nicicum să se străduiască din răsputeri să-i facă pe plac și nici nu Înceta să mintă cât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Lex și am analizat coada. Dacă erau mai puțin de opt sau zece persoane, preferam să stau la coadă ca tot omul. Dar, așa cum se Întâmpla În majoritatea zilelor, coada de azi era formată din mai bine de douăzeci de bieți oameni ai muncii, care așteptau chinuiți să-și cumpere doza necesară și scumpă de cofeină, și am fost nevoită să le-o iau Înainte. Nu era ceva care să-mi facă cine știe ce plăcere, dar Miranda nu părea să priceapă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din nou pe Briget și am rugat‑o să se ocupe ea de cei de la Ungaro. Era momentul să plonjez În garderobă. Carnețelul cu schițe ale diverselor mele „look‑uri“ era pus la vedere noptiera de la capul patului, În așteptarea unei biete victime a modei, cum eram eu, care să apeleze la el pentru a primi Îndrumarea spirituală necesară. Am trecut În revistă numeroasele titluri și subtitluri și m‑am străduit să Înțeleg ceva din toate astea. Prezentări de modă: Pe timpul zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Te termină! spuse domnul Mundy, chicotind. — SÎnt terminat! zise Duncan. Se dădu pe spate, prefăcîndu-se că leșină. În prezența domnului Mundy era uneori ca un băiețel... Apoi deveni serios. — Dumnezeule, spuse el, ce stare nasoală! Pus la pămînt de o biată țigară! Își ținu picioarele pe podea, dar se lăsă pe spate, sprijinindu-se În coate. Se Întreba unde erau tatăl lui și Viv În acel moment. Încercă să-și imagineze drumul de Întoarcere al tatălui său și nu reuși. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Ies imediat, zise ea, dacă-mi dați voie. El Își scutură capul. O reținea să Închidă sau să deschidă ușa. — L-am văzut pe tip și, Dumnezeule, e un tartor. L-am auzit mai devreme, Înfulecînd o halcă dintr-un biet drac care nu avea permisul În regulă. Dacă bate la ușă și-mi aude vocea, o să vrea biletul. — Ei, și ce vreți să fac? — Nu vreți să mă lăsați să intru pînă trece? Se uită la el uluită. — Aici, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
chiar spion. O spioană, ca Mata Hari. Atunci aveți grijă ce faceți, Îi zise ea. — Dar de unde știți, continuă el, că eu nu sînt spion? Sau, nu spion, ci tipul căutat de spioni. Nu apare niciodată unul ca ăsta? Un biet tont care are un mesaj secret la el, pentru că a Încălțat din greșeală cizmele altui tip sau a luat umbrela altcuiva? Și el și fata ajung să fie legați de scaun cu un gen de nod ce pare-a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
bont n-a putut birui, nici de data asta, candoarea inepuizabilă a poveștilor. Corneliu Traian Atanasiu Noapte geroasă - țârâitul greierului în dosul sobei O fi el greierul kigo de vară, dar acolo unde modernizarea n-a artificializat totul, într-o biată casă de țară, un greier își poate găsi sălaș lângă soba caldă și poate continua necurmat dialogul cu întunericul lungilor nopți de iarnă. Corneliu Traian Atanasiu Avem aici un bun exemplu, unde un kigo foarte răspândit în creația tuturor poeților
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
despre ea, dar ce am scris eu nu-i legendă, ci doar povestea de iubire a florii-soarelui, pe care mi-a spus-o printre lacrimi, într-o seară de august, la capătul grădinii mele, ea însași.. Iubita soarelui. Preșul uzat Biata coana Maria! O puteai vedea zilnic, la cotitura drumului ce dă spre piața mare. Era omul, care, pentru ceva mărunțiș, ținea loc oricui dorea. Stătea la rând pentru alții, la carne, brânză, ouă și la alte produse, pe care nu
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
frica lui eu am tăcut, Nici pâs n-am zis, că mi-a plăcut, Vai, ce bărbat! Surpriză Soțul, spre a-l întreține, A plecat în țări străine. Revenind, soția lui, Găsi alta, dând la pui Autodivulgare Are-un viciu bietul om, Ironia soartei: Își trădează noaptea-n somn Numele amantei. Idei incendiare Mă paște mereu ideea, Dar fiori vinele-mi strâng: De mai pot s-aprind femeia, Spune-mi, Doamne, cum s-o sting? Moda 2014 Pantalonii cu cârpeală, Bluza
ALEXEEV LOGHIN MARTIN by ALEXEEV LOGHIN MARTIN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83925_a_85250]
-
putea să spunem doar: Bună, mușchilor abdominali, vă mai aduceți aminte de mine? ar fi grozav. Nu e nevoie să-mi spui că ești ocupată, Katya. Îmi dau seama după greutatea capului tău. Ai Într-adevăr un cap foarte greu. Bietul cap stresat. Și ligamentele de la gât. Slabe! Slaaabe! Slaaabe! De-abia Îți susțin bietul cap. Iar acesta, la rândul lui, apasă Îngrozitor pe zona lombară inferioară. Și eu, care credeam că pe oamenii ăștia Îi plătești ca să te facă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]