6,806 matches
-
pentru a stinge o astfel de înclinație neorânduită, să cerem în dialoguri (chiar dacă ar fi împotriva trupului), ca Domnul să ne aleagă pentru sărăcia materială; și să vrem, să cerem și să implorăm numai ceea ce este spre slujirea și lauda bunătății Sale dumnezeiești. 158. ZIUA A CINCEA. Contemplarea plecării lui Cristos, Domnul nostru, de la Nazaret la apa Iordanului, și a botezului Său2. 159. Prima notă. Această contemplație se va face o dată la miezul nopții și încă o dată dimineața; se vor face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
crească, să simtă etc.; după aceea, să reflectez în mine însumi. 237. Al patrulea, să privesc cum toate cele bune și darurile coboară de sus, precum puterea mea mărginită de la preamarea și nesfârșita putere de sus; și tot așa, dreptatea, bunătatea, îndurarea, milostivirea etc.; precum din soare coboară razele, din izvoare apele; după aceea să închei, reflectând în mine însumi, după cum s-a spus. Să închei cu un dialog și cu un Pater noster. 238. TREI FELURI DE A SE RUGA
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
fericiții din trecut; căci nu puțin se greșește în aceasta, și anume, spunându-se: „Acesta știe mai multe decât sfântul Augustin, sau celălalt este la fel sau mai mare decât sfântul Francisc, sau că este un alt sfânt Pavel în bunătate, sfințenie etc.” 365. A treisprezecea. Pentru a ajunge în toate la țintă trebuie să fim gata a crede că albul pe care îl vedem e negru, dacă așa hotărăște Biserica ierarhică; crezând șde asemeneaț că între Cristos, Domnul nostru, mirele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mulțumesc! Cine ar fi crezut una ca asta, să spui tu așa despre mine! Bărbatul o privise ca și cum i-ar fi luat măsuri pentru o rochie, o cercetă din cap pânăn picioare, apoi spuse pe un ton nedumerit, dar cu bunătate: - Deocamdată e mulțumit cu ce i-am povestit eu. Ea încuviință din cap, șovăind o clipă. - Nici nu știi cât de mult mi-am dorit să te revăd. Dacă mi-ar fi ghicit cineva în cafea că te voi întâlni
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
un dar de la Dumnezeu, iar moartea este un lucru sfânt. Este dreaptă și neînvinsă de nimeni. - Să ne bucurăm că existăm, iar dacă avem prieteni, nu ne trebuie nici dușmani și suntem bogați, spuse Carlina pe un ton plin de bunătate. C. Pe cărările iubirii Soarele era strălucitor, de un galben deschis, aproape alb incandescent. Copacii erau înmuguriți, iar pământul se pregătea să explodeze cu toată forța lui într-un verde proaspăt. Vântul adia ușor peste pământul fără margini, iar apusul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
înlăture ravagiile din interiorul ei pentru că atunci când iubești, vezi persoana iubită perfectă, o vezi ca pe un înger căzut din cer, emoțiile sunt mari și necontrolabile, uiți de tine, nu vezi decât ființa iubită, iar inimia ți se umple cu bunătate și sufletul de bucurie. Realitatea se vede mult mai târziu. Nu ai cum să știi dacă tu vei fi victima acestei iubiri. Viața își face drum singură, iar destinul nu ai cum să-l cunoști. Cu aceste gânduri păși pentru
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
încăperile precum o briză care intră și-ți inundă casa. În toată casa nu mai găseau o oază de liniște, făcându-i să se simtă ca pe un teritoriu străin. Aroganța lui nu putea fi anulată nici cu dinamită, tandrețea, bunătatea, duioșia, umărul pe care voia să își pună capul, erau lucruri greu de găsit. Pentru el nu mai era decât un obiect, o ființă respingătoare, un canal înfundat de gunoaie, sau o noapte întunecoasă fără stele. Căsnicia avea un iz
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
țesem, iar la sfârșit ne zvârcolim ca o insectă prinsă în ea. Bătrânul părea că intuise starea în care se clătina Carlina și apucând-o strâns în mâinile lui îi zise: „Dacă eu voi muri, tu să nu-ți strici bunătatea de căpușor cu plânsul că vei avea nevoie de el atât cât vei trăi. Așa e lăsată viața, unii pleacă alții vin. Dintotdeauna lumea se rotește și trăiește între cele două elemente opuse: viața și moartea.” Sfârșind de spus acestea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ei. Când tatăl său ținea cont de părerea ei, bucuria îi era evidentă. După ce se recăsătorise taică-său, mama ei vitregă o crescuse cu toată dragostea și cum știuse ea mai bine. Deși era o fărâmă de femeie, era energică. Bunătatea ei o făcuse să accepte să crească patru copii, fără să aibă și ea vreo unul, fără a avea multă experiență. O învățase cum să se poarte în lume, o învățase școala vieții. Acum strângea la piept toată învățătura părinților
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ajungă niciodată la așa zisa confruntare, dar se simțea ca un elev silitor când primește o notă mare. Nu era decât o fată provenită de la țară și nu era mai bună cu nimic față de alte persoane. Poate se deosebea prin bunătatea care o caracteriza. Câtă vreme înveți încă din copilărie ce înseamnă mila și bunătatea, să prețuiești valorile morale, nu poți fi altfel, dar și acestea uneori pot tulbura apele sau le pot limpezi. Carlina adăugă: - Nu întotdeauna putem controla și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
primește o notă mare. Nu era decât o fată provenită de la țară și nu era mai bună cu nimic față de alte persoane. Poate se deosebea prin bunătatea care o caracteriza. Câtă vreme înveți încă din copilărie ce înseamnă mila și bunătatea, să prețuiești valorile morale, nu poți fi altfel, dar și acestea uneori pot tulbura apele sau le pot limpezi. Carlina adăugă: - Nu întotdeauna putem controla și face ordine în sufletul nostru așa cum ne-am dori. Există întotdeauna niște simțăminte care
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
era adeseori starea lui sufletească de grație. Atunci îi cânta cel mai mult sufletul. Sâmburele puterii de a merge tot mai sus cu afacerile era de necontestat și se afla în interiorul lui, în creierul lui. Persoană sensibilă și plină de bunătate, puteai să te odihnești pe umărul său, să plângi sau să găsești ceea ce cauți. Fiecare dintre noi avem povestea vieții noastre pe care o ducem în spate până la un timp hărăzit de Sus, timp pe care nu -l cunoaștem ca
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ale trecătorilor. De-ar trăi încă Viorel Huși, trecătorul care s-ar încumeta să intre în podgorii l-ar surprinde, desigur, cu șevaletul pe-un drumeag dintre vii, unde fiica Margareta și-a temeluit casă. Urmașii lui își amintesc de bunătatea paternala, de altruismul sau, dar, mai ales de pasiunea fără opreliște pentru actul artistic. Hușii a rămas tot un orășel liniștit, pitoresc, discret ocolit de vântoasele vremelnicei civilizații contemporane, cu atmosfera patriarhala, cu oameni ospitalieri și prietenoși, cu străzi întortocheate
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
comuniști și membri ai partidului. Cu vreun sfert de ceas înainte de miezul nopții, apare Gheorghiu-Dej; e primit cu aplauze. Se sting luminile, iar când se reaprind, la 12 fix, Dej era suit pe scaun și urina binedispus deasupra farfuriilor cu bunătăți care alcătuiau bufetul. Toți cei prezenți aplaudă. A doua zi, spune Caraion, și-a redactat demisia în termeni foarte duri. Acest text a constituit, de fapt, adevăratul motiv al proceselor de mai târziu (a doua oară a fost condamnat la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
chiar dacă n-o să te pot vedea mireasă, oacheșa mea frumoasă; în fiecare seară va trebui să-mi dai seamă de ziua ta bine petrecută, în care vei scrie alături de dulcele nume pe care mi-l dai cuvintele: cinste, onoare și bunătate! Eu am să te ador, orice ar fi. III Îți scriu aproape clătinându-mă, atât mi-e inima de grea; disperarea ia proporții uriașe. Am pus pe aparatul de radio fotografia ta cu ochi mirați de la vârsta de 3 ani
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Fata mea cuminte, așa de dragă, scumpă inimă vitează, tandră și plină de dragoste. Nimeni pe lume nu-i ca tine. Draga mea, sunt mândră de tine și am să încerc să fiu demnă de tine. Dragostea ta, duioșia ta, bunătatea ta față de mine nu au pereche pe lume. [...] Ver. a lucrat foarte bine; i-a făcut lui Ly o splendidă piesă de porțelan roz; nu se observă nimic. Bineînțeles, nu e chiar ca înainte, dar vorbește și începe să mănânce
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
tine. Cadou. — Insist, spune Randall. Dacă nu pot să-mi sprijin propriul frate... — Randall, te rog. Vocea lui Danny tremură de atâta sinceritate. Lasă-mă să-ți fac și eu un cadou. Măcar atâta lucru să fac și eu în schimbul bunătății cu care m-ai ajutat toți anii ăștia. Te rog. Dacă ții tu neapărat, spune Randall în cele din urmă, ridicând din umeri. Se uită la ceas. Trebuie să plec. Îmi pare bine că te-am văzut, Becky. — Te duc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
că a fost onorat să-mi cunoască părinții, care s-au purtat extraordinar de prietenos și de îndatoritor cu un cuplu de străini, și că acum înțelege de unde am moștenit eu ceea ce el a numit „marca Bloomwood“ de fericire și bunătate. Și a mai spus că în ultimul timp m-am maturizat foarte mult. Că a avut ocazia de a mă vedea făcând față unor situații extrem de dificile și că nu vrea să intre în amănunte, dar am avut ceva provocări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
1938 <endnote id="(602, p. 111)"/>. Câteodată, evreii Înșiși au fost tentați să preia stereotipul „pro- ver bialei toleranțe românești”. În 1926, de exemplu, deputatul evreu Carol Klüger, vorbind În Parlamentul României despre „caracterul poporului român”, observă că „toleranța și bunătatea sufletească constituie latura sa nobilă”. Este drept că aceste obser- vații s-au dovedit a fi doar un paratrăsnet pentru restul discursului, Îndreptat „Împotriva acelora care predică intoleranța, spiritul de șicană, robirea noastră [= a evreilor] ; Împotriva acelora care tulbură tineretul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
XIX-lea, liberalul domn al Moldovei Grigore Alexandru Ghica a ridicat interdicția („În ființă de mai de mult”) ca „jâdovii să ție băcălii [= băcănii] În Iași”, pentru a nu face guvernul său „suspect de intoleranță religioasă În fața străinătății”. „Marea lui bunătate de inimă” a fost considerată de Radu Rosetti ca fiind o „slăbiciune” care Îl „Împiedica să arăte rigoarea cuvenită” față de „jâdovi” <endnote id=" (680, p. 225)"/>. În 1884, Încercând să justifice de ce sunt discriminați negustorii evrei prin prevederile noii „Legi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
falimentul nostru sigur” : „Vitalitatea iudaică este atât de agresivă, Încât toleranța noastră față de acest popor, exploatată, ar Însemna falimentul nostru sigur”. „Nu există o ființă mai bună decât românul. Acesta este dezastrul”, conchidea Cioran, răsturnând termenii ecuației tradiționale. Pentru el, „bunătatea” și „omenia” deveneau false „virtuți naționale”, fiind mai degrabă vicii, care „ne-au ținut În loc atâta vreme”. În schimbul lor, ar trebui descoperită și activată adevărata virtute etnică - xenofobia: „Adversitatea față de streini este atât de caracteristică simțirii naționale românești, Încât nu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vom fi antisemiți cu fanatism până la exces și până la scandal dacă va trebui” <endnote id="(718)"/>. Scriind În 1940 despre „bunăvoința și toleranța noastră” față de „evreime”, Nicolae Iorga ajungea și el la concluzia că „români- mea” ar fi „de o bunătate prostească față de musafiri și jecmănitori” <endnote id="(391)"/>. Tot el scria În 1938 că, pentru români, evreii sunt „cotropi- tori”, „alogeni”, inserați „În mijlocul organelor de viață ale unei societăți istorice stupid ospitaliere” <endnote id="(67, p. 165)"/>. Cu alte cuvinte
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Tot el scria În 1938 că, pentru români, evreii sunt „cotropi- tori”, „alogeni”, inserați „În mijlocul organelor de viață ale unei societăți istorice stupid ospitaliere” <endnote id="(67, p. 165)"/>. Cu alte cuvinte, pentru Iorga, „românimea” era față de „evreime” de „o bunătate prostească” sau de o „ospitalitate stupidă”. Acest tip de retorică era foarte la modă În epocă, astfel că și un intelectual neangajat politic ca G. Călinescu a derapat puțin pe această pantă. Comentând romanul Profeți și paiațe (1931) al scriitorului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
scrie Andrei Cornea -, ci și un ins Înconjurat de o aură de mister. Cine e el de fapt, de unde vine ? și este el cu adevărat cel care spune că este ?” Poate că este un vrăjitor ambulant, un „solomonar” care testează bunătatea sătenilor (vezi capitolul „Evreul vrăjitor”) <endnote id="(14 și 519)"/>, sau vreun „doctor fără-de-arginți”, precum sfântul creștin Thalaleu Athanase, care umbla „teleleu Tănase” prin sate să vindece pe gratis boli ale trupului și sufletului <endnote id="(171, p. 129)"/>, sau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
toate trei de la lat. hospes = „străin”). Ospitalitatea este percepută de români ca o mare calitate națio- nală. În schimb, toleranța propriu- zisă este văzută ca o slăbiciune gravă, care le-ar permite „străinilor” să-i Încalece pe români, ca o bunătate prostească, deci ca un grav defect național. În mai toate sondajele de opinie realizate În anii ’90, românii se percep pe ei Înșiși ca fiind foarte ospitalieri. Este un autostereotip pozitiv puter- nic Înrădăcinat. De regulă, „ospitalitatea” este calitatea psihomorală
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]