7,041 matches
-
cursurile Institutului Politehnic din București. Lucrează ca decorator, iar după 1991 ca ziarist, fiind pentru o scurtă perioadă redactor la „Luceafărul” și „Contemporanul - Ideea europeană”. Este director al Editurii Allfa. A frecventat Cenaclul din Tei condus de George Țâra, și Cenaclul de Luni, dirijat de Nicolae Manolescu. A fost foarte apropiat de Nichita Stănescu și unul dintre membrii stabili ai boemei gravitând în jurul acestuia. A colaborat la „Luceafărul”, „România literară”, „Contemporanul”, „Viața românească”, „Literatorul”, „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Cuvântul”, semnând și cu
FRAŢILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287080_a_288409]
-
și franceza la diverse școli, vreme mai îndelungată deținând o catedră la Liceul „Iulia Hasdeu”. Mare parte din poeziile date la iveală în „Vieața nouă” sunt adunate în placheta Flori de flăcări (1923; Premiul Academiei Române). După dispariția revistei, F. frecventează cenaclul lovinescian, unde va citi frecvent versuri și proză (romanele Prietenie, Oameni, Colțuri). Continuă să publice, semnând uneori și Amy ori Miriam, în „Adevărul literar și artistic”, „Sburătorul”, „Revista scriitoarei”, „Universul literar”, „Cetatea literară”, „Roma”, „Viața literară”, „Îndreptar”, „Observatorul”, „Vremea”, „Flori
FROLLO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287094_a_288423]
-
Valeriu Gheorghiu, Marin Sorescu, Victor Grecu, Eduard Neagu, Victor Iancu ș.a., o grupare cu caracter protestatar, de emulație spirituală, de dezbateri filosofice și asimilare a culturii și artei prin varii forme și surse, multe prohibite în acei ani, precum și un cenaclu cu o individualitate viguroasă. După îndepărtarea din liceu, în pragul bacalaureatului, a tuturor membrilor grupării, G. termină Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu. În urma retragerii, din lipsă de mijloace materiale, de la Facultatea de Filologie a Universității din Cluj, unde fusese admis
GABRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287121_a_288450]
-
Severin. Din 1964 urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității din București, pe care le va absolvi în 1969. În 1966 debutează în revista „Ramuri” cu un grupaj de versuri însoțit de o prezentare a lui Miron Radu Paraschivescu. Frecventează cenaclul Junimea al facultății, condus de George Ivașcu. Lucrează ca redactor, secretar general de redacție și redactor-șef la „Viața studențească” până în 1974, când redacția se contopește cu a revistei „Amfiteatru”, F. conducând apoi ambele publicații. În perioada 1976-1980 îndeplinește și
FRUNTELATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287102_a_288431]
-
poet debutând la „Literatorul”, colaborator la „Convorbiri literare” ca discipol și prieten al lui Titu Maiorescu, în sfârșit, diplomat, academician și om politic. Exegetul întreprinde largi incursiuni socio-politice, cu scopul de a reconstitui atmosfera epocii, descrie pas cu pas redacțiile, cenaclurile, hotelurile, orașele și țările pe unde a trecut sau a trăit „eroul” său. Cartea conține o abundență de fapte greu rezumabile. Din păcate, biografia se intersectează mereu cu prezentarea operei, ceea ce face ca firul „epic”, fragmentat, să fie dificil de
GAFIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287124_a_288453]
-
vine în București, unde se angajează ca inginer la Întreprinderea de Aparate și Utilaje pentru Cercetare a Institutului Politehnic. După 1990 lucrează în presă, la diferite ziare și reviste bucureștene: „Flacăra”, „Expres”, „Flagrant”, „Capital”, „Playboy”. A frecventat în orașul natal cenaclul „Noduri și semne”, iar în București, cenaclul Universitas, Clubul de lectură al Muzeului Literaturii Române și cenaclul „Litere” al Facultății de Litere. Debutează în 1980 la „Luceafărul” și editorial, în 1987, cu volumul Știri despre mine. Colaborează la „România literară
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
inginer la Întreprinderea de Aparate și Utilaje pentru Cercetare a Institutului Politehnic. După 1990 lucrează în presă, la diferite ziare și reviste bucureștene: „Flacăra”, „Expres”, „Flagrant”, „Capital”, „Playboy”. A frecventat în orașul natal cenaclul „Noduri și semne”, iar în București, cenaclul Universitas, Clubul de lectură al Muzeului Literaturii Române și cenaclul „Litere” al Facultății de Litere. Debutează în 1980 la „Luceafărul” și editorial, în 1987, cu volumul Știri despre mine. Colaborează la „România literară”, „Luceafărul”, „Noduri și semne”, „Convorbiri literare”, „Revue
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
Institutului Politehnic. După 1990 lucrează în presă, la diferite ziare și reviste bucureștene: „Flacăra”, „Expres”, „Flagrant”, „Capital”, „Playboy”. A frecventat în orașul natal cenaclul „Noduri și semne”, iar în București, cenaclul Universitas, Clubul de lectură al Muzeului Literaturii Române și cenaclul „Litere” al Facultății de Litere. Debutează în 1980 la „Luceafărul” și editorial, în 1987, cu volumul Știri despre mine. Colaborează la „România literară”, „Luceafărul”, „Noduri și semne”, „Convorbiri literare”, „Revue roumaine”, „Art-Panorama”, „Dialog”, „Flacăra”, „Poesis”. Cartea de debut este inegală
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
cele din urmă Școala Profesională Textilă. Lucrează doi ani ca muncitor calificat la Fabrica de Postav din Buhuși. Urmează apoi Facultatea Muncitorească din București (1954-1958) și tot aici, Facultatea de Filologie a Universității „C. I. Parhon”, făcând parte din primul cenaclu studențesc înființat după război. Funcționează ca bibliotecar la Șantierul Naval din Oltenița, director al Bibliotecii Raionale din Urziceni și ca activist cultural la Bacău, unde este și corector la revista „Ateneu”. În 1976 se mută la București, unde e funcționar
GANE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287159_a_288488]
-
în presă - corector, secretar de redacție, redactor. În 1935 se căsătorește cu Rodica, sora mai mică a lui B. Fundoianu. Călătorește în străinătate, face sejururi îndelungate în Franța, unde îl cunoaște pe B. Fundoianu, cu care se împrietenește. Participă la cenaclul literar al revistei „Cahiers du Sud”, întâlnește diferite personalități literare și artistice, legând cu unele dintre ele relații strânse (între alții, cu sculptorul Constantin Brâncuși și cu actorul Louis Jouvet). În țară, de prin 1938, frecventează ședințele cenaclului Sburătorul, unde
DANIEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286684_a_288013]
-
Participă la cenaclul literar al revistei „Cahiers du Sud”, întâlnește diferite personalități literare și artistice, legând cu unele dintre ele relații strânse (între alții, cu sculptorul Constantin Brâncuși și cu actorul Louis Jouvet). În țară, de prin 1938, frecventează ședințele cenaclului Sburătorul, unde citește, cu succes, din propria producție literară. Debutează editorial în 1938, cu volumul de proză scurtă Republica Barbă-Rasă (cu o copertă ilustrată de Perahim), semnat Paul I. Daniel, căruia i se adaugă, în 1945, Un sătul de viață
DANIEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286684_a_288013]
-
revine pe șantier ca mecanic de utilaje, apoi trece în învățământ, ca învățător la Bertea, iar mai târziu ca profesor suplinitor la o școală din comuna Aluniș (județul Prahova) și responsabil al Bibliotecii orășenești din Slănic. Ca elev, a frecventat cenaclul literar „Dimitrie Stelaru” de la Casa de Cultură a Sindicatelor din Ploiești și a debutat cu versuri în ziarul „Flamura Prahovei” (1972). Ulterior, a citit versuri și proză la cenaclurile din jurul revistelor „Luceafărul”, „Săptămâna”, „Flacăra” și „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului
DAVID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
și responsabil al Bibliotecii orășenești din Slănic. Ca elev, a frecventat cenaclul literar „Dimitrie Stelaru” de la Casa de Cultură a Sindicatelor din Ploiești și a debutat cu versuri în ziarul „Flamura Prahovei” (1972). Ulterior, a citit versuri și proză la cenaclurile din jurul revistelor „Luceafărul”, „Săptămâna”, „Flacăra” și „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, fiind prezent în paginile acestor publicații cu cicluri de versuri însoțite de recomandări elogioase semnate de Cezar Ivănescu, Eugen Barbu, Adrian Păunescu ș.a. Primele proze publicate în „România literară
DAVID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
membră a Societății Scriitorilor Români în 1937. Colaborează la numeroase publicații: „Vremea”, „Cuvântul liber”, „Evenimentul”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața românească”, „Rampa” (cu cronici dramatice), „Adevărul literar și artistic”, „Timpul”, „Familia”, „Muguri”, „Cuvântul femeilor”, „Scânteia”, „Contemporanul” ș.a. Citit mai întâi în cenaclul Sburătorul, romanul Tinerețe va prilejui lui E. Lovinescu o nouă încurajare a prozei feminine de analiză psihologică, tinerei autoare prezicându-i-se „un mare destin literar”. D. va publica în continuare numeroase volume de nuvele și multe romane, o proză
DEMETRIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286729_a_288058]
-
Cel de-al doilea, viitorul scriitor, urmează câteva clase la Gimnaziul „Tache Protopopescu” din Slatina, de unde este mutat în 1902, din cauza rezultatelor slabe, la Institutul „Clinciu și Popa” din București. Unul dintre colegi, Al. T. Stamatiad, îl va introduce în cenaclul lui Al. Macedonski și mai târziu în cercul lui Ovid Densusianu. Tot Stamatiad îl ajută să debuteze, cu o poezie, în 1906, în ziarul „Prezentul”. Din primăvara următoare i se publică versuri, note și traduceri în „Vieața nouă”. După trecerea
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
Studioul Teritorial de Radio Timișoara (1957-1962), funcționează din 1972 la revista „Orizont”, până la pensionare (1980). A debutat publicistic în 1952 în „Luptătorul bănățean”, cu o cronică semnată Valentina Cocișiu. De-a lungul anilor a colaborat la „Scrisul bănățean” (frecventând și cenaclul tinerilor creatori grupați în jurul revistei), „Orizont”, „Tribuna”, „Familia”, „Transilvania”, „Cronica”, „Reflex”, „Paralela 45” (supliment al ziarului „Renașterea bănățeană”), „Foaia noastră” (Gyula, Ungaria), „Românul american” (Detroit, SUA) ș.a. Debutul editorial s-a produs în 1972, cu Anotimp de aur, carte de
DIMA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286765_a_288094]
-
Cismaru), economistă, și al lui Ioan Dragolea, jurist. A fecventat clasele primare, gimnaziale și liceale în orașul natal, iar după bacalaureat și după stagiul militar, devine student (în 1975) al Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Participă la cenaclul Echinox și se integrează grupului de tineri scriitori din jurul revistei studențești cu același nume, în paginile căreia debutează cu eseul Caragiale în patru timpi (1977). Se atașează îndeosebi de profesorii Mircea Zaciu, Ion Vlad, Ion Vartic, Doina Curticăpeanu. După licență
DRAGOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286853_a_288182]
-
elev al Liceului „Ienăchiță Văcărescu” și colaborează cu poezii, recenzii, reportaje la gazeta „Chemarea” din Târgoviște, unde și debutează în 1950. Orfan de tată, este nevoit să lucreze ca muncitor necalificat la Sovromtractor din Brașov, perioadă când participă la activitățile cenaclului literar de la clubul uzinei. Timp de trei ani (1953-1955) este elev la Școala de Literatură „M. Eminescu” din București. Reîntors în Brașov, este încadrat redactor la ziarul „Drum nou” (1955-1958) și, din nou, muncitor necalificat la Uzina de Tractoare. Revine
DRAGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286845_a_288174]
-
Săvescu și Bonifaciu Florescu. Au colaborat Traian Demetrescu, Mircea Demetriade, Ana Ciupagea, Caton Theodorian, Elisabeta M. Z. Ionescu, C. Drăgulinescu, Vladimir Macedonski. Prea puțin o „gazetă a familiei”, cum se subintitula, D. și-a asigurat prin colaboratori, cei mai mulți trecuți prin cenaclul lui Al. Macedonski, o ținută modernă, la nivelul epocii. Revista intenționa chiar a face școală în teoria și practica versificației. Este evidentă influența formalismului macedonskian în numeroasele exerciții de versificație apărute în paginile D.: dactili (I. C. Săvescu), sextine (B. Florescu
DUMINICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286905_a_288234]
-
percepție sau slujitor la un boier pe valea Șomuzului. Mihail Sadoveanu, încă de atunci unul dintre prietenii săi, îi va născoci numele literar. În 1897 pleacă la București, având drept bagaj, așa cum mărturisea mai târziu, un caiet cu versuri. Frecventează cenaclul lui Al. Macedonski și începe să publice versuri prin reviste și gazete,semnându-le mai întâi I. Ivaciuc sau I.V. Ivaciuc. De prin 1903 se alătură un timp grupului de tineri care colaborau la „Sămănătorul”, unde îi apar mai multe
DRAGOSLAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286860_a_288189]
-
Steaua”, „România literară” ș.a. În 1926 se află printre scriitoarele care o susțin pe Adela Xenopol, sora istoricului A.D. Xenopol, să editeze „Revista scriitoarelor”. În 1928 se căsătorește cu poetul George Bacovia, iar după moartea acestuia, în 1957, va conduce Cenaclul „George Bacovia” de la Bacău și Muzeul Memorial „George Bacovia” din București. Numeroasele cărți de poezie publicate de G.-B. - Armonii crepusculare (1923), Muguri cenușii (1926), Pe culmi de gând (1934), Lumină (1965), Cu tine, noaptea (1969), Efluvii (1977), Șoaptele iubirii
GRIGORESCU-BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287358_a_288687]
-
română, Craiova, 1995; „Înstrăinarea” limbii române, Craiova, 1997; Calea de întoarcere, București, 1998; Eseuri subsidiare la „Adio, Europa!” de Ion D. Sârbu, București, 1999; Catedrala de sub stern, Craiova, 2002. Repere bibliografice: Ovidiu Ghidirmic, Corespondență „Ramuri”, R, 1968, 9; Ovidiu Ghidirmic, Cenaclul literar din Calafat, R, 1969, 5; Laurențiu Ulici, Prima verba, RL, 1981, 40; Voicu Bugariu, Două cărți de la Scrisul Românesc, LCF, 1982, 10; Dan Lupescu, Limpezind zarea unei fântâni, R, 1982, 3; Firan, Profiluri, 390; Ion Bogdan Lefter, Vitrina, RL
GRIGORIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287360_a_288689]
-
Universității din București, frecventând și Facultatea de Istorie. La Editura Militară din București este redactor-șef între 1956 și 1981, urmând concomitent și o carieră de ofițer (ajunge la gradul de colonel), calitate în care inițiază și conduce Pro Patria, cenaclul literar al scriitorilor militari. Debutează în 1956 la „Gazeta literară”, unde publică o serie de schițe și povestiri sub îndrumarea lui Eusebiu Camilar, iar editorial în același an, cu romanul Răzbunarea. Colaborează la „Viața militară”, „Pentru patrie”, „Gazeta literară”, „Luceafărul
GRECEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287345_a_288674]
-
Cluj), prozator și poet. Este fiul Elenei (n. Șufană), profesoară, și al lui Mircea Adrian Grănescu, medic. A frecventat școala generală și liceul la Cluj. După bacalaureat a urmat Facultatea de Filologie, secția română-italiană, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”. Participă la activitățile cenaclului revistei „Echinox” încă de la înființarea acestuia, iar în anii 1971 și 1972 este și redactor al publicației. Din 1972, când obține licența, lucrează în Cluj ca metodist la Centrul de Îndrumare a Creației Populare, documentarist, redactor la Editura Dacia până în
GRANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287342_a_288671]
-
Bruno din Les Particules élémentaires), apoi urmează cursurile școlii de Agronomie. Divorțat, are un fiu cu prima soție. Urmează o perioadă de depresie nervoasă (umplută cu anxiolitice, alcool), dar Începe tot acum să scrie poezie pe care o citește la cenaclul organizat de biblioteca arondismentului XII. Se angajează inginer informatician la Adunarea națională și În 1991 debutează cu poezie (H.P.Lovecraft). Se recăsătoreșe În 1998, an În care-și publică tube-ul. Mai mediatizat a fost romanul Plateforme (2001), Însoțit de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]