7,296 matches
-
mortului, au resimțit desigur în seara aceea o groaznică tristețe, o adâncă descumpănire, care dintr-o dată le spulbera toate nădejdiile și aproape tot ce credeau". Steinhardt spunea de asemenea:,,Părăsit și trădat de ai săi, Hristos se zvârcolește pe cruce, chinuit de sete și acoperit de batjocuri". Da, este o viziune tragică asupra creștinismului, dar e o consecință a libertății Iisus, Dumnezeu fiind, ar fi putut evita moartea pe cruce, a avut libertatea de a o face, dar a refuzat, ba
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
a participa la actul mântuirii de pe poziții neomenești. Dacă Iuda ar fi judecat altfel simplu, țărănește, bătrânește, modest el n-ar fi ajuns să cadă în groaznicul său păcat. Că păcat a fost, a recunoscut-o singur, de vreme ce l-au chinuit remușcările, că a restituit banii și că, în cele din urmă s-a sinucis. Cei care încearcă să-l apere pe Iuda săvârșesc o greșeală asemănătoare cu păcatul său: judecă prea subtil și prea sofisticat. (...) Lucrurile acestea le-ar fi
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
păsa. Mereu spuneam: Sunt așa pentru că viața m-a educat așa. Sunt așa pentru că răutatea oamenilor ma modelat după ea. Sunt bună și rea, egoistă și miloasă, capricioasă și modestă. Sunt asemeni oamenilor de pe pământ. Nu știu de ce m-am chinuit să dau explicații și să mă justific întotdeauna când cei din jur mă vedeau ciudată și de pe altă lume. Nici eu nu am înțeles ceea ce m-am străduit să explic unora în zadar. Sunt doar un fir de nisip care
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
mers iar la părinții ei. Iarăși a muncit. În toamnă ar fi trebuit să plecăm, eu și Timeea, însă mama a început să meargă din nou la doctori. Acuza mereu dureri de spate, mai ales jos la coloană, ce o chinuiau continuu. De atunci, din septembrie, viața a mers înainte, dar existența mea a rămas pe loc. Am început să observ și eu că nu arăta bine. Inițial am crezut că se preface, că, având remușcări pentru că m -a bătut, îi
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
chimioterapie, mama avea stări de greață, dar nu vomita. După citostatice a început. Îi era tot mai rău, nu era zi să nu vomite, vomita mai mult decât respira. De multe ori se întâmpla să fiu lângă ea și se chinuia atât de tare să se abțină. Îi vedeam rugămințile în ochi, mă implora să plec de acolo. Nu mai avea timp să ajungă la baie, vomita pe unde apuca. În afară de dormitor, toată casa mirosea a vomă. Mai avea putere să
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
mine și m-a ajutat. M-a sfătuit să încerc să mă odihnesc un pic și să am grijă de Timeea. Să mă gândesc ce fac cu mama pentru că nu e nebună, iar în afară de durerile jos la coloană care o chinuiesc permanent nu are nimic. Și-a dat și dumneaei cu părerea că nu e vorba de un cancer la plămâni, și că, după ce s-a uitat la analizele ei nu crede că ar fi cancer deloc. În acea perioadă vorbeam
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
Stătea incomod cu gâtul, practic toate oasele ei erau făcute zob. Am spălat-o cu tot cu fotoliu și covor. Era din ce în ce mai grea și nu mai aveam putere să o mișc. O spălam plângând și o rugam să mă ierte că o chinui: „ Iartă-mă, mamă, te rog, dar vreau să te spăl să fii curată, iartă-mă! Și ea mi-a răspuns: „ Spală-mă, mamă, că bine faci Cu atâta rămân... ” M-a rugat apoi să o duc un pic pe balcon
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
face. Mă asigura că mă iubește și îmi zicea să nu fiu speriată, că ea ne iubește pe amândouă dar că, acum chiar e foarte obosită și vrea să meargă acasă să se odihnească. Îmi era și milă că o chinuiam să vorbească, dar vroiam să o mai aud. Îmi ceream într-una iertare și mă privea mirată, neînțelegând de ce tot fac asta. Erau momente când dădea ochii peste cap și iar o trăgeam și o țineam de vorbă. A doua
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
am vrut să o strâng tare în brațe. Băiatul atunci a pus mâna pe mine m-a dat la o parte. M-am uitat urât la el. Se bâlbâia și nu am înțeles ce mi-a zis. Am ieșit afară chinuindu-mă să nu plâng din cauza fetei. Când am ajuns afară ploua deja, începuse ploaia când eram înăuntru. Stropi mari de ploaie îmi cădeau pe față și astfel mi-au acoperit lacrimile. Am putut să plâng și eu cu ploaia. Ploaia
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
că le am până la ora 13:00. Tu fă ce te-am rugat. ” Săracul știa cum stau lucrurile în astfel de cazuri, dar m-a ascultat. Rugile mele au fost ascultate. La ora 13:00 aveam hârtiile. Ce s-au chinuit ei să facă? Au trecut-o pe mama ca și cum a venit la cabinet să-și ia medicamentele și i s-a făcut rău acolo și așa au dus-o la Terapie Intensivă. CE TÂMPENIE... Păi de câteva zile bune ea
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
dat telefoane să mă ajute cineva. După rugăminți: „ Faceți ceva pentru mama mea, dacă mai puteți! ” De ce la bolnavii de cancer nu se grăbește salvarea niciodată? De ce nu înțelege nimeni că bolnavul acela are copii care-l văd cum se chinuie? Pentru că sunt condamnați la moarte? Pentru că nu înțelege nimeni disperarea copiilor și că despărțirea de mamă e groaznică? Pentru că așa cere sistemul? Sistemul medical o să facă într-o zi lumea să linșeze doctorii. Va fi suficient doar privirile oamenilor să
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
mamei și am început să plâng în hohote. O rugam să mă iubească și să-mi dea un semn că a ajuns bine „acasă” unde mă ruga să o duc. Nicu, nanul fetei, mi-a povestit ulterior că s-a chinuit ceva timp să mă ia de acolo. Când m-a văzut că încep să o dezbrac pe mama, s-au speriat și el și vărul meu și m-au scos afară din capelă. Am vrut să o dezbrac pentru că la
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
le uit niciodată, le accept și le recunosc rând pe rând pe toate pe care le-am făcut. Odată cu înmormântarea mamei am sperat, eu și Timeea, că ne vom odihni. S-a întâmplat după câteva luni. Luni în care ne chinuiam să dormim fiindcă de la o zi la alta făceam descoperiri despre sufletele noastre. Luni în care eu m-am odihnit scriind într-o cameră iar fata în cealaltă. Fragmente din ce scria ea m-au făcut să sufăr și mai
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
păzitor mi se zicea mereu că e în cer și nu coboară când vreau eu. Păi nu înțelegeam fiindcă mi se citea din Biblie că îngerul te păzește de când te-ai născut și până mori. Că sunt oameni ce se chinuiesc singuri, formându-și mii de cercuri de contradicții în jurul lor, am înțeles, dar de ce încearcă să-i convingă și pe alții de contrazicerile lor? După moartea mamei am primit sfaturi de la mulți. Le-am ascultat pe toate: fă așa, fii
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
și II ale piesei: „Da știi?... bucățică tăietă... Ba încă ce?... să mă arăte la o mulțime de boieri, cum m-am troienit în Păcurari, și cum îmi fac sprincenile, și cum mă sfădesc cu Ioana țiganca, și cum mă chinuiesc ca să-mi mărit fetele!...“ Iată, cred, în cadrul literaturii noastre, primul exemplu de „punere în abis“ („enclavă întreținând o relație de similitudine cu opera ce o conține“, „oglindă internă reflectând ansamblul povestirii“ - L. Dällenbach, Le récit spéculaire), făcut să-mi reamintească
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
drag prizonierii, mai cu seamă atunci când aceștia recunosc existența infernalelor planuri de război biologic. Schema lui Baranga are un aer de déjà vu: "Hull: Spune, Tom, spune vechiului tău prieten, ce ți-au făcut acolo? Te-au bătut? Te-au chinuit? Te-au ținut în întuneric, te-au înfometat, te-au legat în lanțuri? Ce ți-au făcut, pentru Dumnezeu, de-ai ajuns în halul ăsta? Hull: Fii liniștit, Pepper, nu mi-au făcut nimic. Privește-i pe toți prizonierii care
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
condiționalului-optativ i se adaugă adverbul poate, sintagma "nu știu ce vis neisprăvit", ghilimele utilizate pentru a pune sub semnul întrebării existența realității pe care o desemnează termenul respectiv ("Ar trebui să ghicesc poate în noapte/ chemările unui "dincolo" nebănuit/ și să plâng chinuit de înălțimea pereților/ sau de nu știu ce vis neisprăvit..."). Strofa finală marchează punerea-n opoziție a realității cu universul literar, "Din toate astea nu se-ntâmplă nimic -/ sunt atâtea lucruri din care poți să faci o poezie!.../ Fapt e că cerul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
lume”16). Amanții Prezent de cîteva ori, cuvîntul „amant” apare, la Bacovia, doar ca plural: amanți/ amante și înseamnă (nu-i chiar inutil să precizez) „îndrăgostiți”, acesta din urmă lipsind din poezia sa1). Ce fel de îndrăgostiți însă? Dintre cei chinuiți de povara sentimentului, atinși de disperare. Siluetele lor se desenează, prima dată, în „Nervi de toamnă”: „E toamnă, e foșnet, e somn.../ Copacii, pe stradă, oftează;/ E tuse, e plînset, e gol.../ Și-i frig, și burează.// Amanții, mai bolnavi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Amintirea unei greșeli, care revine periodic în minte, un gînd imposibil de înăbușit, obsedant. Cert e, după confruntarea cîtorva ipoteze, că zbaterea sa este una de natură morală, legată de evenimentele tinereții sale boeme, ale anilor de libertinaj, dezordonați. îl chinuie, fără îndoială, și ceea ce i-au făcut alții, dar, cred, mai ales, regretele pentru propriile erori. în proză, o dată, lucrurile sînt spuse aproape direct 2). în poezie, în schimb, ele sînt abia sugerate, cauza nevoii de uitare fiind mai greu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sugerat pe cît de discret, pe atît de ingenios: fereastra solitarului cu mușcate în geam - unul din elementele metaforice, expresive ce se repetă; celelalte sînt picătura de apă ce stă să cadă de pe o ramură, un arbore singuratic, niște file chinuite de manuscris - devine, la sfîrșit, din vineție și rece, policromă și, la fel, priveliștea din dreptul ei. Drama poetului apare oarecum estompată, dar nu mai puțin semnificativă decît în reconstituirile literare cunoscute. „Bacovia - poemul de mîine” n-are tentă didactică
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
un monolog interior în forma cu care suntem familiarizați. În ciuda acestui lucru, sunt reflecții ale sentimentelor și gândurilor pe care le-a avut în acel moment chiar dacă sunt amintiri îndepărtate ale acestora: el chiar a simțit "dorul" pe care se chinuie să îl descrie. Monologul interior va evolua ca tehnică a romanului de ficțiune care poate fi invidiat doar de jurnalistul literar narativ care ajunge, dacă dorește să rămână pur "nonficțional", să i se spună ce gânduri trec prin mințile oamenilor
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
pentru cauza socialismului și reflecta generalizările atotporuncitoare și obsedante ale acestei cauze: "Este de necontestat faptul că acești copii (de orășeni) cresc între adulți declasați, fără bărbăție, abrutizați, cu mintea încețoșată, fără vlagă, sufocându-se la fiecare pas, care se chinuie să se ridice și să se arunce în lupta fără legi pentru existență cu hoardele care năvălesc de la țară" (31). În mod clar locuitorul de la mahala nu are nici o șansă. Reprezintă un asemenea pasaj o mostră de jurnalism literar narativ
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
interzice micșorarea distanței dintre subiect și obiect. Când Jack London spune că "este de necontestat faptul că acești copii (de orășeni) cresc între adulți declasați, fără bărbăție, abrutizați, cu mintea încețoșată, fără vlagă, sufocându-se la fiecare pas, care se chinuie să se ridice și să se arunce în lupta fără legi pentru existență cu hoardele care năvălesc de la țară," este clar că el le atribuie acestora statutul de Alții, de fără valoare (31). La fel, atunci când emigranții de la țară sosesc
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cel puțin nu-i acceptă. Acest ultim aspect îl reia și în altă parte când scrie confidentei sale Anna Strunsky, scrisoare în care dezvăluie motivarea care l-a făcut să scrie People of the Abyss: Această carte cu care mă chinui acum, nu va fi o carte mare. În două săpătămâni și câteva zile am terminat aproape jumătate din ea. E scrisă în primul rând pentru bani; și în al doilea rând, în modestul ei loc, pentru binele oamenilor" (309). Banii
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
îndelungată secetă care a pustiit totul, nelăsând locuitorilor acestor provincii vreo speranță în dobândirea unei recolte, Vasile cel Mare nu s-a mulțumit să țină doar cuvântări fulminante, pline de patetism, în care să îndemne la milostenie, amintind de cei chinuiți de foame, ci el însuși a făcut o a doua împărțire a averii la săraci, hrănindu-i, fără a face deosebire între oameni, fie ei creștini, păgâni sau evrei" (Petcu, 2009, p. 165). În timpul păstoririi sale în Cezareea Capadociei a
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]