7,769 matches
-
nemarginile" sufletului său: (Sărmanul Dionis) Așadar, o altă ipostază a naturii se prefigurează astfel în opera eminesciană: orice peisaj poate fi interpretat ca o sugestie subiectivă a absolutului. Multiplele valențe simbolice pe care le cumulează elementele ce îl compun, viziunea cosmică generatoare de spații fantastice a căror determinare temporală evocă lumea basmului a paradisului pierdut -, complexa rețea de arhetipuri din care gândirea poetică eminesciană țese un univers al propriilor mituri sunt câteva modalități prin care Eminescu atribuie spațiului poetic descris perspective
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
perspective nelimitate, ample deschideri către infinit. Dar nu numai pictura sau arhitectura pot oferi asemenea sugestii ale deschiderii unei perspective nelimitate. Spațiul poetic eminescian, devenit proiecție a fanteziei creatoare, a unei proprii viziuni filozofice, uimește prin forța revelatoare a orizonturilor cosmice nemărginite (cum le numește Edgar Papu). Această deschidere către „metaspațialitate" se conturează pe de o parte la nivelul conținutului imagistic, dar și la nivelul expresiei poetice', în poezie, cuvântul, imaginea, efectul fonetic creează astfel de sugestii imagistice, aspecte deja discutate
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
1908 la Cernăuți : . Cum vedem, acest stadiu al scenariului mitic poate fi întradevăr povestit: există o putere creatoare care, cu ajutorul unei alte puteri, creează pământul și lumea văzută de om, prin încercări și confruntări ce iau forma unei adevărate drame cosmice. Toată povestea cosmogonică poate fi reluată asemenea unei reprezentări dramatice, ca la teatru, întrucât există protagoniști, actori, intrigă, confruntare, o desfășurare în timp și rezultate evidente ale întregii confruntări. Simplu vorbind, există personaje, motive și acțiuni, încât naratorul poate să
Naraţiune şi dramă în mitologia cosmogonică românească. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
de evenimente, și cea afectivă, cu implicațiile întregii palete erotice și caritabile: După cum se poate observa, în scena decupată aidoma din lumea satului dunărean, este redată ciclicitatea unei lumi înscrisă în tipare arhaice prin succesiunea anotimpurilor. Este reiterat un ciclu cosmic prin simbolul celor douăsprezece luni corespunzătoare celor patru anotimpuri. Descrierea unui astfel de spațiu este desprinsă de sfera concretului și inserată domeniului fenomenologic, cu rădăcini în arhetipal și sfârșind în istoric și mitologic. Pe acest demers fenomenologic se realizează identificarea
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
satului, într-o dimineață de duminică, prevestitor, parcă, al desacralizării ei: Imaginea apocaliptică este întregită de transferul sinestezic care se realizează, din cimitir, în curtea lui Ilie Moromete, devenită acum un "imago mundi” a satului: Acest bocet simbolic, o litanie cosmică, devine un ecou al dezorientării omului care se află "sub vremi”. Imaginea descrisă este în perfectă consonanță cu aceea a căderii salcâmului, personificat și hiperbolizat: Este tăcerea începutului sfârșitului unei lumi anunțată mai întâi prin perceptibile semne, apoi prin înregistrarea
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
acestuia - prilej de a da acolo și de termenul de „homosexual“ și deci de a lua la cunoștință că atracția față de cei din propriul tău sex are un nume generic aparținând realității comune și, ca atare, nu constituie o singularitate cosmică; de „perversități“, luasem deja la cunoștință din romanul lui Octave Mirbeau, Journal d’une femme de chambre, citit clandestin în traducere românească, șocat și impresionat fiind mai ales de fetișism), am devenit cititor asiduu mai cu seamă al celor dintâi
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
nici heterosexual - fie că atunci când am dorit nu a fost posibil, fie că atunci când lucrul s-a întâmplat o ciudată rezervă fizică m-a împiedicat. Așa că, deși țâșnind dintr-o sexualitate bogată, sălbatică, precum dintr-un profund izvor de energie cosmică, iubirea o cunosc în primul rând în mod ideal. Beatitudine nu am avut decât o singură dată, într-un vis, când se părea că mergem amândoi pe un câmp și chiar această tovărășie de drum mă umplea de fericire nespusă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
a descoperi soluții rămase perene, care continuă să uimească și în vremurile moderne. Sufletul era o parte a naturii, fiind interpretat alături de fenomenele naturale. Gânditorii greci făceau observații sistematice, existența omului a fost considerată ca parte a universului, sufletul materiei cosmice, totul respectând o ordine de gândire coerentă, logică. Pe această linie de gândire s-au realizat explicații în problemele fundamentale ale reflectării și vieții psihice, care dăinuie până astăzi. Paradigma epocii s-a definit printr-o concepție generală panteistă, având
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Aceste elemente se animau între ele, diferit după concepția gânditorilor lor: apa la Thales, apeiron-ul la Anaximandru, aerul la Anaximene, focul la Heraclit. Următoarele idei se regăsesc la toți acești gânditori: (a) sufletul este parte a naturii și a substanței cosmice și este explicat în relație cu legile naturii; (b) concepțiile despre suflet s-au născut atunci când credința mitologică a putut fi preschimbată într-o alta despre materie; (c) sufletul era dotat cu proprietatea automișcării; ( d) omul făcea parte din sistemul
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Concepția sa panteistă vorbea de nemurire a universului și a omului, ca fiind de natură divină, iar acțiunea inițială în facerea lumii a fost îndeplinită din ordinul unui atotputernic creator. 1.2. Heraclit din Efes (544-483 î.I.C.) 1. Dialectica cosmică și problema existenței sufletești la Heraclit. Heraclit a ales focul ca element de bază al lumii, cu toate derivatele lui. Ele sunt exprimate astfel: focul trăiește moartea Pământului; apa trăiește moartea aerului; Pământul trăiește moartea apei. Natura întreagă, precum și universul
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
aproximeze ordinea lucrurilor, să descopere logica lor și a elementelor din jur, care dau rost ordinii sufletești umane. Cele mai importante elemente ale dialecticii heraclitiene sunt date de faptul că: a. sufletul individual se află în legătură indisolubilă cu lumea cosmică; b. evoluția progresivă a stărilor sufletești se face de la "umezeală" spre "incantare"; c. fenomenele sufletești se conduc după aceleași legi după care se conduc și cele materiale. 1.3. Parmenide (~ VI-V î.I.C.) Un alt gânditor renumit din vechea
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
a considerat sufletul (pneuma) de natură materială, mișcător în corp și distribuit în întregul univers, în eter. Pitagoreicii au adăugat eterul celor patru elemente fundamentale de structurare a cosmosului, alături de aer, foc, apă și pământ. Sufletul, deci, este de natură cosmică, localizat în spațiile siderale, în corpurile cerești, unde se întoarce după ce viața se stinge sau se eliberează din corp. Metempsihoza pitagoreică se bazează pe transmigrația sufletelor, de la locașurile lor astrale spre "temnițele" corporale terestre. Pitagora a fost primul gânditor grec
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
aprecieri fundamentale asupra legăturii strânse dintre viața organică și cea psihică, dintre ele și lume externă, dintre om și elementele primare ale vieții. Contactul sufletului cu aceste elemente este nemijlocit, asemenea respirației. Alkmeon opina că sufletul este parte a aerului cosmic. Asemenea lui Heraclit, el spune că focul lumii trece prin corp, poate fi sesizat acest lucru la nivelul respirației, prin dependența acesteia de lumea externă. A evidențiat rolul senzațiilor în elaborarea proceselor psihice de diverse feluri. Prin el a fost
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
nemijlocită a obiectului, chiar dacă acesta se află la distanță. Se menționează, de asemenea, importanța alcătuirii diferitelor modalități de recepție, construcția acestora, felul în care ele sunt pregătite pentru receptarea scurgerilor doar de o anumită mărime. Sufletul este parte a naturii cosmice. Empedocle formulează în acest sens principiul "asemănătorului prin asemănat": pământul poate fi văzut doar prin pământ; apa doar prin apă; dragostea doar prin dragoste. Principiul acționează asemenea unei forțe cosmice și încearcă să explice substanțele vieții sufletești. Concepția sa psihofiziologică
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
doar de o anumită mărime. Sufletul este parte a naturii cosmice. Empedocle formulează în acest sens principiul "asemănătorului prin asemănat": pământul poate fi văzut doar prin pământ; apa doar prin apă; dragostea doar prin dragoste. Principiul acționează asemenea unei forțe cosmice și încearcă să explice substanțele vieții sufletești. Concepția sa psihofiziologică se clădește nu numai pe existența combinată a celor patru elemente, ci și pe progresele de până atunci ale anatomiei recepției. La acea vreme nu se cunoștea rolul central și
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
accentul cade pe omul înțeles ca o ființă ce dispune de proprietăți lăuntrice deosebite, care reprezintă mai mult decât o formă corporală aparținând naturii. Asemenea celorlalți gânditori ai vremii, Socrate recunoaște că omul este parte a naturii, este o ființă cosmică, dar, diferit de aceștia, declară că omul este o ființă gânditoare care se raportează la sine, la o lume "interioară" alcătuită din gândire, din decizie și din intenționalitate. Omul se înțelege cu semenii săi pentru că are inteligență. Calea lui Socrate
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
ar însemna că pentru a construi o casă ar fi suficient să pronunți cuvântul "casă". Corect este să se spună că sufletul gândește, că acesta se hrănește, compătimește, etc. La fel, cauza hrănirii nu trebuie căutată într-o lume fizică cosmică, așa cum au făcut-o gânditorii antici înaintași. Hrănirea are loc în raport cu modul de organizare al vieții, fiind ceva care se conformează legilor naturii. Funcțiile sufletului. Pentru Aristotel, sufletul este ceva divizibil și reprezintă un principiu al vieții și dezvoltării ființelor
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
știe că teologii au refuzat cu ostentație contribuțiile anticilor despre suflet, concepția lor asupra ideii preexistenței vieții sufletești epicurienii au ajuns din această cauză proscriși. Ei nu admiteau valabilitatea ideilor platonice și a celor ale stoicilor despre existența unui suflet cosmic și, ca un fragment al acestuia, a celui individual, cu propriul său destin. Împăcarea opiniilor a avut loc când s-a ajuns la sufletul individual, în accepțiunea teologilor născut dintr-un act divin, și care, din porunca lui Dumnezeu, își
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
spiritului vechi, contemplativ al grecilor, care să fie dirijat spre un mod de viață activ, comutat într-un stil de viață explorator și cutezător. Completat cu o purificare etică, moștenită din creștinism, își va reintegra diferit natura din jur, nemărginirea cosmică, relațiile dintre oameni. Se va păstra vechiul interes pentru transcendență, pentru eternitatea valorilor umane, realizat însă nu prin contemplare, nu prin predicarea unei speranțe iluzorii, ci prin postularea și susținerea unei metafizici active a realului. Se află aici reprezentată sintetic
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
nu prin predicarea unei speranțe iluzorii, ci prin postularea și susținerea unei metafizici active a realului. Se află aici reprezentată sintetic contribuția revoluționară a Renașterii; fenomenele sociale sunt subordonate nu misticii iluzorii a unei lumi de apoi, ci unei ordini cosmice sensibile, eliberată de supunere necondiționată față de un Atotputernic, ordine în care omul are posibilitatea să pună stăpânire pe forțele sale creatoare. Epoca creștinătății a fost dominată de credința în Dumnezeu, conceput ca o ființă perfectă, care a existat înaintea prezenței
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
a pus umărul" la trezirea și dezvoltarea interesului pentru gândirea mecanicistă, de explicare în acest fel a fenomenelor naturale, a fost Galileo Galilei (1564-1642). Galilei a contribuit la fundamentarea unei noi ordini geometrice de gândire a fenomenelor naturale, a celor cosmice și pământene. În accepțiunea sa, ideile se pot valorifica doar pe calea reprezentării geometriei lor naturale. Ceea ce el a elaborat conceptual, a fost o geometrie socială unitară, care a cuprins tot ce putea intra în câmpul vizual al unui om
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
conservării speciei prelungite (antro-pomorfic) cu abilitate de Freud spre problematica umană a conștiinței sinelui. Instinctul morții, pe de altă parte, are ca finalitate reîntoarcerea la stabilitatea materiei anorganice. Nașterea vieții din materia anorganică a fost posibilă sub influența unor forțe cosmice, care asigură pe mai departe crearea ființelor vii. Continuitatea vieții este asigurată de instinctul de reproducere, unde regresia spre moarte este la fel de posibilă și la fel de instinctivă. Iată o paradigmă a vieții instinctive umane care a suscitat numeroase dispute în rândul
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
p.287) Se succed apoi legendele pedepselor mitice, eroii evocați de fantezia colectivă a lumii antice, care sunt preschimbați în pietre, plante și animale, unde Daphne devine copac, Narcis floare, Echo ecou, Acteon cerb etc. În tot tragismul acestor fenomene cosmice și naturale Ovidiu a înserat câte un crâmpei de iubire, ca fiind o poveste care a stat la baza acestora ca să le înfrumusețeze. Astfel, Orpheu și Euridice, de exemplu, au devenit celebrii prin intensitatea sentimentelor lor de dragoste, prin devotamentul
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
clasificatori recenți 1, căci el descurajează explicit orice preluare conformistă și exterioară a tradiției. Chiar dacă nu așa metodic ca René Guénon, André Scrima se referă la carențele constitutive ale modernității. El vorbește undeva, cu aluzie la teoria hindusă a ciclurilor cosmice, despre solidificarea accelerată a umanității actuale, din ce în ce mai puțin capabilă să se miște pe verticala lumilor. Asemenea, de pildă, lui Gabriel Marcel, el consideră că Dumnezeu e mort reprezintă proiecția și dovada morții omului, care nu-și mai onorează condiția definitorie
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
de tip paradoxal a prevalat în modernitate, ci una mai confortabilă pentru rațiune. Nominalismul și Reforma au exaltat distanța dintre cele două sfere, neasemănarea lor, pe care spiritul omenesc era incapabil să o îmblînzească. Pentru gîndirea de tip nominalist, spectacolul cosmic și social nu mai reflectă atît logosul divin, cît mai degrabă o transcendență care poate transgresa orice ordine și lege, devenind astfel de neînțeles, refuzîndu-se oricărei abordări prin înaintarea continuă a raționamentelor. Omul, ca ființă gînditoare, și Dumnezeu ajung doi
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]