8,169 matches
-
nimic... Sau eram paranoic, nu schizofren, nu mai știu ce eram, lucram la disperare, trăiam bine, așa vedeam eu, și ăștia erau dușmanii poporului, trebuia să-i lichidăm". Un licăr de conștiință îl îndeamnă la un gest disperat. Taie cu cuțitul un alt brigadier din lagăr, cu speranța că va scăpa de a mai fi dus la numărul 9. Este prins și legat în fiare, dar pentru puțină vreme. Va veni personal Alexandru Drăghici care-i luase locul mazilitului Teohari Georgescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de Triumf. Ceea ce m-a impresionat în mod deosebit a fost vizita pe care am făcut-o la Palatul Justiției, și anume a acelei aripi care se cheamă La Conciergerie. Aici, într-o încăpere, am văzut sinis- tra ghilotină sub cuțitul căreia au căzut capetele lui Ludovic al XVI-lea și al nefericitei Maria Antoaneta. Mi-am plimbat, împreună cu Vladimir, mâinile pe cuțitul ghilotinei și am avut senzația stranie că îmi plimb palmele pe gâtul catifelat al reginei... Pe o măsuță
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a acelei aripi care se cheamă La Conciergerie. Aici, într-o încăpere, am văzut sinis- tra ghilotină sub cuțitul căreia au căzut capetele lui Ludovic al XVI-lea și al nefericitei Maria Antoaneta. Mi-am plimbat, împreună cu Vladimir, mâinile pe cuțitul ghilotinei și am avut senzația stranie că îmi plimb palmele pe gâtul catifelat al reginei... Pe o măsuță rotundă, sub un cristal, se aflau ciorapii reginei, precum și o batistă de-a ei pe care se aflau împun- sături de ac
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și persoanelor care mă Înconjurau, a fost, atunci, În antichitatea existenței mele, instinctivitatea mea. Ceea ce biologii definesc ca prima calitate a ființei vii - iritabilitatea. Da, pe aceasta o aveam, deși În false proporții! Și o foloseam așa cum folosesc copiii marile cuțite de bucătărie la care ajung ridicându-se pe vârful picioarelor - rănindu-se mai ales pe ei, decât pe inamicii de aer cu care se luptă. Reflexele mele de atunci m-au urmărit până azi și mi-au pregătit un confortabil
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
tronul În altă parte și se lăsau Înconjurați de o camarilă servilă, excesiv, suspect de servilă care, după ce le ridica monumente desfrînate, Îi izola de lume și de realitate și apoi Îi ucidea. Într-un fel sau altul, prin otravă, cuțit sau glonț. Bucuroasă de libertate - deși libertatea Încă nu era pe nicăieri, aproape, deoarece libertatea este una nu numai formală, afirmată, chiar „legiferată”, ci ea este reală și funcțională când ne intră În reflexe, când legile, oricare ar fi, sunt
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pariul cu Alberto Porlan, care mizase, evident, pe succesul spaniolilor. Nu-l mai sun, la această oră, să-mi povestească detaliile unei noi înfrângeri a conaționalilor săi, care au ratat din nou un turneu final. În ajun, îi cam „răsucisem cuțitul în rană”, spunându-i că este aproape incredibil cum fotbalul spaniol nu a înregistrat până acum nici un succes major la nivelul selecționatei, deși Real Madrid e cel mai puternic club de fotbal din lume. VITALIE CIOBANU: Ce diferență între rebotezarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Îl întreb dacă a aflat și ce se spune despre el în Trenul Literaturii. Da. Că își schimbă în fiecare zi hainele, că se parfumează abundent, că este lăudăros, bogat, că vorbește tare și mult, că s-a certat la cuțite cu attendent-ul turc, Sezer Duru, că o simpatizează pe însoțitoarea ucrainenilor, iar aceasta, spre ghinionul lui Chingiz, este cu soțul ei, Andriy Bondar. Interlocutorul nostru nu e deranjat de vorbele care circulă pe seama lui, mai ales că multe dintre aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Castro. Iată în ce menghină era prinsă elita românească, reacționând, evident, diferențiat la presiunile brutale ale aparatului de propagandă și ale poliției politice. Blaga - dat afară de la catedră, interzis de a publica și denunțat de Beniuc în Pe muchie de cuțit ca agent ideologic al idealismului cu nuanță fascistă, Ion Barbu interzis de a publica și retras la catedra sa de matematică de la Politehnică, Călinescu exclus de la catedră, dar având rubrică săptămânală în Contemporanul și „ales” deputat, Vianu, șef de catedră
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
am publicat un ciclu de poezii la România literară luptând cu cei de la c.c., care nu înțelegeau de „ce-l apăr pe Beniuc”. Nu-l apăram, dimpotrivă, îl disprețuiam, nu uitam ticălosul său „denunț literar”, în Pe muchie de cuțit, unde îl încondeiază pe marele poet și filozof Lucian Blaga, care l-a primit în casă și i-a acordat amiciția, ca pe un fascist în ideologie, fapt ce a provocat un „dosar Blaga” la securitate, urmărirea lui și pregătirea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dogmatismului stalinist într-o adversitate pe față, politică. Dovadă, printre altele, detențiile unor Negoițescu, Balotă, Doinaș, Cotruș, din „Cercul de la Sibiu”, acuzați între altele și de rațiuni „estetice”. Ca și Blaga, de altfel, denunțat de Beniuc în Pe muchie de cuțit ca „fascistoid”, fapt ce a avut ca urmare, o vedem azi, la dezgroparea arhivelor securității, punerea sa sub urmărire! 4 Când mi-a apărut Francisca, în toamna lui ’65, Nichita se afla la al treilea volum de versuri, Dreptul la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și de bijuterii fastuoase, ușori și încântați nu numai de existență, dar și de noi înșine, de lutul nostru ce ne târăște, în pubertate și adolescență, prin atâtea confuzii, mlaștini ideatice, temnițe culturale și neînțelegeri dureroase ca o rană de cuțit... Eram, de fapt, spre ghinionul și spre norocul nostru triumfător, niște adolescenți întârziați în „boala lor de origine divină”, cum cânta Nini, fericiți ca niște nătângi ciudați de „infirmitatea” lor ce le crea mereu, cu o insistență drăcească, neplăceri sociale
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
hai, ce ziceți?! De altfel, dumneavoastră aveți cunoștință de romanul meu Francisca? - Cum să nu, a replicat personajul, zâmbind șiret pentru prima dată - până atunci arborase masca de gheață a celor în mâinile cărora se află nu numai pâinea și cuțitul dar, și Adevărul. Și a extras de sub un maldăr de cărți și de hârtii romanul Francisca, pe care îl ascunsese, probabil, înainte de venirea mea. Și, astfel, întrevederea s-a terminat pe un ton neutru, cât de cât. De altfel, mulți
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cât în lumea complicată și vastă a romanului - la relectură, imaginam, „speram” pentru eroii mei ce se „poticneau” un alt deznodământ, fericit. Sufeream asistându-i în „gafele” lor sociale, deși înțelegeam și acceptam morala socială sau religioasă sub ale cărei „cuțite” ei cădeau, adeseori învinși definitiv și dezonorați, nu mă puteam împiedeca, aproape de fiecare dată și la fiecare lectură sau relectură, de a „lua partea lor, a ambițioșilor”! Era, probabil, cum o spuneam mai sus, o instinctivă preluare a unor iraționale
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de la universitatea de pe muntele Scopus, face acest efort. Și, în numeroase spitale, vezi stând alături medici și pacienți de origini diferite. Dar, de regulă, un evreu nu merge în Est (chiar și șoferii de taxi bombănesc): de frica atacurilor cu cuțitul (au fost destule). Iar un arab nu merge în Vest: se teme de controlul actelor de identitate (nu se face întotdeauna). În această ignorare reciprocă ostilă, care să fie locul comun al înțelegerii? Fiecare comunitate își are propriu-i circuit
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
trapezoidală, mare cât esplanada Invalizilor, suprem inervată, supravegheată, filmată, prin excelență sacralizată (exact ca și Zidul de mai jos, numai că acesta e locul sfânt pentru un miliard și jumătate de ființe umane) și deci făcută să atragă focul, gloanțele, cuțitul și grenada, este înainte de toate un loc de recreație și de joacă în care copiii arabi din împrejurimi (n-am văzut decât fetițe, nu și băieți) pot veni și pleca de aici liber, doar escortați de educatoare. Porțile sunt închise
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nobilul lor proiect. Pe ziariștii și pe diplomații cărora vederea de la balcon nu le e suficientă, acești real-politicieni ai lui Dumnezeu i-ar putea edifica asupra culiselor conspirației în curs. Nu la ei, sau nu numai la ei se ascut cuțitele, dar, în general, ei știu adresa furnizorilor. Prin natura lor, religiile sunt păstrătoare ale limbilor, gesturilor și scrierilor. Din acest punct de vedere, liturghiile Orientului constituie cel mai bun exemplu: ele servesc ca refugiu al timpului imobil acolo unde, în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fost nevoie ca "israeliții", cum erau ei numiți odinioară, să-și refacă poporul așa cum își refac alții sănătatea. De unde și neliniștea pe care o percep în rândurile fostei "tabere a păcii": a seculariza iudaismul nu înseamnă oare a fabrica un cuțit fără lamă? Dincolo de această linie verde, aceeași perplexitate și la ex-progresiștii de la Ramallah: a imagina o mișcare de eliberare națională ca oricare alta, fără rădăcini islamice nu înseamnă cumva a intra în competiție cu o mașină fără motor? Acele politice
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dă desnădăjduit din cap: Mi se pare că ne depărtăm!" Eliseu ne prevestește ploae, iar Nicolau tace cu îndărătnicire. Însfârșit, ajunși după necazuri multe, la popotă toată lumea mânâncă cum poate. Fiecare ofițer a împrumutat de la gazdă două farfurii, furculiță și cuțit, și așa înarmați, mânâncă cu poftă o mâncare cum a dat Dumnezeu, în grădina publică, între două ziduri de curioși cetățeni perciunați și de cetățene gătite, cari cu toții și cu toatele nu mai pot de bucurie că au venit ofițeri în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu mânile lui butucănoase, cu cismele unse cu dohot, și nu mai știa să vorbească îngrijit, nu mai știa să umble pe parchet luciu a lunecat și a căzut. La masă nu mai știa să se slujească de furculiță și cuțit. Nu mai trăia apoi nimeni dintre ai lui. S-a plictisit, despărțit cu totul moralicește de copiii lui. Și ei au fost bucuroși și el a fost bucuros să se întoarcă în Deltă, în stuhăriile lui, la viața-i primitivă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
facă această observație, că stomahul chiar al unui țăran, nu poate digera asemenea alimente, a fost pedepsit cu închisoarea, și d. colonel a adăogat că soldatul, dacă vra să mânânce grâul fără coajă, n-are decât să-l curețe cu cuțitul ori cu baioneta de hoaspa lui. Rechizițiile făcute banditește, trupa tratată ca o turmă de robi, omul acesta nu mai poate sta la locul lui, a adăogat d-rul N.; trebuie adus înaintea justiției... Când am văzut Dunărea, la 13 A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
plecai, Cu Maica Precistă mă-ntâlnii. De mâna dreaptă mă luă La fântână mă duse. Acolo văzui șarpe trist și mânios. Ce stai, șarpe, trist și mânios? (Șarpe = Drăghici sau Pelinița) Am mușcat pe cutare. Leacul lui ce este? Argintul, cuțitul, aurul. Păsărică pestriță De foc aprinsă Mușcătură de șarpe vindecată! Minunile sunt niște zâne, menite să devie femei îndată ce le-am cunoscut. Într-o împrejurare de roman, unul dintre eroi cade în mâna adversarilor săi, care întăiu vor să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
duce, după cum ne-a fost învoiala. Meșterul Meșterul Perdaf. Hulubița a întrebat pe șerpe: De ce te târăști? Ca să pot mușca. Sfatul muierii, muierilor folosește. Puneți pe dracul să tragă cu săgeata. Cât sunt de năcăjit, să dau în mine cu cuțitul, sânge nu iese. N-ai să îndrepți tu lumea cu umărul. Ți-ai întins vrejul ș-ai umplut lumea de castraveți. Mamă și tată nu găsești; muieri, câte vrei. (lui Ionuț, când se duce) Te port în spinare de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu un ciocănel și cu un clește. Aici toți sunt meșteri, știu să învârtă șuruburi, să dezbată, să așeze din nou. Fabricele lor fac toate câte îi trebuiesc omului civilizat și unele care, la dreptul vorbind, nu i-ar trebui. Cuțit de curățit portocale, cuțit strâmb de scobit și de mâncat "grapefruit", cuțit de curățit măr, furculiță de mâncat măr, furculiți și cuțite pentru prăjituri. Câte paisprezece feluri de pahare, farfurii, cuțite, cuțitașe, lingurițe, lopățele, cești și toate câte nici nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu un clește. Aici toți sunt meșteri, știu să învârtă șuruburi, să dezbată, să așeze din nou. Fabricele lor fac toate câte îi trebuiesc omului civilizat și unele care, la dreptul vorbind, nu i-ar trebui. Cuțit de curățit portocale, cuțit strâmb de scobit și de mâncat "grapefruit", cuțit de curățit măr, furculiță de mâncat măr, furculiți și cuțite pentru prăjituri. Câte paisprezece feluri de pahare, farfurii, cuțite, cuțitașe, lingurițe, lopățele, cești și toate câte nici nu-ți mai trăznesc prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să învârtă șuruburi, să dezbată, să așeze din nou. Fabricele lor fac toate câte îi trebuiesc omului civilizat și unele care, la dreptul vorbind, nu i-ar trebui. Cuțit de curățit portocale, cuțit strâmb de scobit și de mâncat "grapefruit", cuțit de curățit măr, furculiță de mâncat măr, furculiți și cuțite pentru prăjituri. Câte paisprezece feluri de pahare, farfurii, cuțite, cuțitașe, lingurițe, lopățele, cești și toate câte nici nu-ți mai trăznesc prin minte. Du pe acești oameni în pustietățile Călimanilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]