6,308 matches
-
Leopold dar a fost rechemat de vocea Charlottei. Când a intrat în cameră Prințesa era moartă. Prințul Regent a fost prosternat de durere și nu a putut să participe la funeraliile copilului său. Prințesa Carolina a auzit știrea de la un curier și a intrat în șoc. Chiar și Prințul de Orange a izbucnit în lacrimi iar soția lui a poruncit doamnelor de la curte să poarte doliu. Cel mai mare efect l-a simțit Prințul Leopold. Prințesa a fost înmormântată cu copilul
Prințesa Charlotte Augusta de Wales () [Corola-website/Science/319620_a_320949]
-
pe rând profesor de limbă și literatura română, județul Vaslui și Galați, inspector la "Întreprinderea Cinematografică" Suceava, 1957-1959, Redactor la ziarul "Clopotul", Botoșani, 1958-1070, Redactor coresp. "România liberă", 1971-1974, Redactor la "Tribuna României", 1979-89; Redactor șef secție cultură și civilizație, "Curierul Românesc", serie nouă. 1989-2000; Redactor coordonator "Suplimentul Cultural", "Meridianul Românesc", Anaheim, California, UȘA, 1997-2009. Debut literar: primele versuri salutate de G. Călinescu în revistă "Contemporanul", articolul "POEZIE" joacă rolul de urârea de "bun venit" în lit. română. „Ion Murgeanu cântă
Ion Murgeanu () [Corola-website/Science/319350_a_320679]
-
de Artă „Jean Mihail” cu 153 lucrări de pictură și grafică. Până în prezent, a participat la peste 235 expoziții ale filialei U.A.P., 126 expoziții de grup care au fost marcate în reviste :„Arta Plastică”, „Ramuri”, „Lamura”, „Mozaic”, „Scrisul Românesc”, „Curierul”, precum și în ziarele „Înainte”, „Gazeta de Sud”, „Ora”, „Cuvântul libertății”, „Momentul”, „Independentul” etc. Ca ilustrator de carte este prezent în cotidienele craiovene sau în cărțile: „Retrospectiva vieții (Ed. Scrisul Românesc)”, „Craiova orașul întâlnirilor” (Ed. Scrisul Românesc), „Arborii Vieții (Ed. Cârțu
Alexandru Pascu-Gheorghe () [Corola-website/Science/315718_a_317047]
-
putea înscrie în competițiile canine. Prima participare la un dog-show s-a consemnat în anul 1895 la München, iar un an mai târziu ia ființă Deutscher Boxer Club.În timpul Primului Război Mondial au fost folosiți în armata germană, primind diferite misiuni: câini curieri, câini pentru transport muniție, pentru atac și pază. Sunt câini atletici, cu un corp foarte musculos, necesită multă mișcare pentru a îndepărta riscul obezității. Au un cap mare ,pătrat, cu fălci puternice și un bot turtit, cu buze mari. În
Boxer (câine) () [Corola-website/Science/315797_a_317126]
-
Ruptura laziană, Melidonium, 2012. Sânziana Batiște: Ruptura.. - Geo Vasile: Geologul, antierou și scrib, Rom. Lit. Nr.33/24-30 aug.2005, pag. 9; - Ion Murgeanu: Geologul versus scriitorul, Meridianul românesc, California USA, 25 iunie 2005, pag.20; - Ion Murgeanu: I.L.: Sălbaticul, Curierul de Vâlcea, oct. 2005, p. 19; - Victor Ursu: Lansarea unui nou roman al scriitorului I.L. Olt pres, 6 mai 2003, p. 2; V.Ursu. I.L își lansează noul său roman, Oltpress, 30 mai 2003, p. 2; - Dan Stanca: Un
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
Uniunii Scriitorilor din România. Fondator al revistei "Școala Ardeleană", fondator și președinte al Societății Culturale și al Fundației "Școala Ardeleană", fondator și președinte de onoare al Societății Culturale "Alexandru Papiu Ilarian". A fost redactor al revistei "Vatra" și al publicației " Curierul de Transilvania". Premiul Asociației Scriitorilor din Târgu-Mureș pentru cartea sa „Dicționar de personaje dramatice”
Serafim Duicu () [Corola-website/Science/316736_a_318065]
-
articole și interviuri în presa centrală și locală din țară și străinătate, precum și la posturile de televiziune, mai ales, în perioada mandatului parlamentar și diplomatic (peste 50 de articole și interviuri); Membru de onoare al Colegiului de redacție al Revistei Curierul judiciar; Membru al Colegiului științific al Revistei Române de Executare Silită; Participare la diferite conferințe sau simpozioane internaționale Caracas, Merida, Valencia, Barcelona, București, Sibiu, Rennes și Oajaca (Mexic); Distins în anul 2003 de către Institutul Român pentru Drepturile Omului cu diploma
Ioan Leș () [Corola-website/Science/315115_a_316444]
-
meserie geamgiu, mai târziu funcționar de bancă - și al lui Cécile Catherine Philip. Nașul său de botez era un pictor pe atunci cunoscut - Joseph Lagrange. În anul 1820, familia Daumier se mută la Paris. Tânărul Honoré întrerupe școala și devine curier la un notar, anul următor vânzător într-o librărie. În clipele libere învață să deseneze. Primele lecții le ia de la pictorul Alexandre Lenoir, fost elev al lui Louis David. La atelierul lui Lenoir rămâne doar pentru puțin timp, preferă să
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
Mihai, Mircea Eliade sau Ion Rațiu. Inspirați de către cercetașii din Marea Britanie, aflată în război încă din 1914, la data ieșirii României din neutralitate (august 1916) cercetașii români s-au organizat în "“Corpul cercetașilor de război”", fiind încadrați ca sanitari, brancardieri, curieri, telefoniști, factori poștali și alte specializări. Gh. D. Mugur preia de la principele Carol comanda Marii Legiuni. Prin efortul lor susținut, cercetașii au reușit să elibereze un surplus important de combatanți pentru prima linie și au contribuit la menținerea unor activități
Cercetașii României () [Corola-website/Science/318577_a_319906]
-
istoricului J.R. Edmondson, un texan a murit. Santa Anna a postat o companie la est de Alamo, pe drumul spre Gonzales. Almonte și 800 de dragoni se aflau de-a lungul drumului spre Goliad. Pe timpul asediului, aceste orașe primiseră numeroși curieri trimiși de Travis pentru a cere întăriri și provizii. Cea mai celebră misivă a sa, scrisă în 24 februarie, era adresată "către poporul Texasului și către toți americanii din lume". Istoricul Mary Deborah Petite afirmă că scrisoarea este „considerată de
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
texană să o treacă și să i se alăture; se zice că doar un om a refuzat. Povestea aceasta este ignorată de mulți istorici. Ultimul texan despre care se știe că a plecat din Alamo a fost James Allen, un curier care a transmis mesaje personale din partea lui Travis și a mai multor oameni ai săi în ziua de 5 martie. La 10 p.m. în ziua de 5 martie, artileria mexicană a încetat bombardamentul. Așa cum anticipa Santa Anna, texanii extenuați au
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
de negustori, care l-au trimis să studieze chimia la Berlin. Acolo a cunoscut scrierile la modă, care tratau marxismul și psihanaliza. În 1931 a fost trimis de Comintern la o „școală de instructori” și a avut apoi atribuții de curier. Din fondurile care i-au fost încredințate, după propriile sale declarații, și-a însușit ilicit o parte. Kofler era asistentul lui Ștefan Foriș, care a fost ales în 1940 secretar general al Partidului Comunist Român. El a fost cel care
Remus Kofler () [Corola-website/Science/321107_a_322436]
-
cerut sfatul scriitorului Ivan Turghenev, al cărui editor era tot Hetzel. Acțiunea romanului are loc în secolul al XIX-lea în Imperiul Rus condus de țarul Alexandru al II-lea. În timpul unei invazii a tătarilor în Siberia, acesta trimite un curier către Irkutsk la fratele său, Marele Duce, pentru a-l sfătui să se ferească de trădătorul Ivan Ogareff, care vrea să predea orașul invadatorilor. Curierul, pe nume , pornește din Moscova incognito, sub numele Nicolas Korpanoff. Pe drum, el se întâlnește
Mihail Strogoff () [Corola-website/Science/321307_a_322636]
-
țarul Alexandru al II-lea. În timpul unei invazii a tătarilor în Siberia, acesta trimite un curier către Irkutsk la fratele său, Marele Duce, pentru a-l sfătui să se ferească de trădătorul Ivan Ogareff, care vrea să predea orașul invadatorilor. Curierul, pe nume , pornește din Moscova incognito, sub numele Nicolas Korpanoff. Pe drum, el se întâlnește cu Nadia, o livoneză care merge la Irkutsk pentru a se alătura tatălui ei, exilat acolo, și cu doi reporteri: francezul Alcide Jolivet și englezul
Mihail Strogoff () [Corola-website/Science/321307_a_322636]
-
mama lui, Mihail este recunoscut de aceasta, fiind demascat în fața trădătorului Ogareff. Făcut prizonier, el este orbit cu fierul roșu, iar scrisoarea din partea țarului îi este luată de către Ogareff, care merge la Marele Duce și se dă drept Mihail Strogoff, curierul țarului. Nadia îi rămâne fidelă lui Mihail, ajutându-l să își continue drumul spre Irkutsk, unde ajung chiar în momentul în care tătarii se pregătesc de asediu, profitând de trădarea lui Ogareff care, după ce câștigă încrederea Marelui Duce, șubrezește apărarea
Mihail Strogoff () [Corola-website/Science/321307_a_322636]
-
o largă libertate de acțiune. În dimineața zilei de 18 aprilie, Gage a ordonat unei patrule călare de circa 20 de oameni sub comanda maiorului Mitchell din Regimentul 5 Infanterie să se deplaseze în zona rurală înconjurătoare pentru a intercepta curierii care ar putea fi pe drum călare. Această patrulă s-a comportat altfel decât celelalte patrule trimise de la Boston în trecut, rămânând pe teren după lăsarea întunericului și întrebând călătorii întâlniți unde se află Adams și Hancock. Aceasta a avut
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
și de adunare rapidă a milițiilor locale în caz de urgență. Coloniștii utilizaseră periodic acest sistem încă din primii ani ai războaielor indiene din colonie, înainte ca el să nu mai fie folosit în timpul Războiului Francez și Indian. Pe lângă alți curieri călare care au transmis rapid mesaje, clopotele, tobele, focurile de armă trase în aer, focurile de tabără și trompetele au fost utilizate pentru comunicarea rapidă de la oraș la oraș, anunțând zecile de rebeli din fiecare sat din estul Massachusetts-ului că
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
atingă scopul”. „Ce scop?” ar fi întrebat Percy. „Tunul de la Concord”, i s-a răspuns. Auzind aceasta, Percy s-a întors repede la Province House și a transmis informația generalului Gage. Uimit, Gage a dat ordine de a împiedica ieșirea curierilor din Boston, dar era prea târziu pentru a-i împiedica pe Dawes și pe Revere să plece. Trupele regulate britanice, circa 700 de infanteriști, proveneau din 11 dintre cele 13 regimente de infanterie ale lui Gage. Pentru expediție, maiorul John
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
ora 3 am, colonelul Smith l-a trimis pe maiorul Pitcairn în față cu șase companii de infanterie ușoară cu ordine să avanseze rapid spre Concord. Pe la ora 4 am a luat hotărârea înțeleaptă, dar întârziată, de a trimite un curier înapoi la Boston să ceară întăriri. Deși adesea denumită bătălie, ceea ce s-a întâmplat la Lexington a fost doar o mică ciocnire. Când avangarda trupelor regulate, condusă de Pitcairn, a intrat în Lexington la răsăritul soarei în ziua de 19
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
rămas de pază la pod. Aceste companii, aflate sub comanda relativ neexperimentatului căpitan Walter Laurie, știau că sunt depășite numeric de cei peste 400 de voluntari aflați la doar câteva sute de metri depărtare. Căpitanul Laurie, îngrijorat, a trimis un curier la Smith cerând întăriri. Folosind informațiile detaliate date de spionii loialiști, companiile de grenadieri au căutat provizii militare în micul oraș. Când au ajuns la taverna lui Ephraim Jones, de lângă arestul de pe drumul South Bridge, au constatat că ușa este
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
cu o rază de acțiune efectivă de circa . Unitățile de infanterie puneau presiune pe flancurile coloanei britanice. Când ieșea din raza lor de acțiune, aceste unități se deplasau înainte pentru a reataca coloana mai înainte pe drum. Heath a trimis curieri să intercepteze unitățile de miliție, direcționându-le spre locurile potrivite pentru a-i ataca pe soldați. Unele orașe au trimis căruțe cu provizii pentru a ajuta la hrănirea și reînarmarea milițiilor. Heath și Warren au condus personal mici grupări în acțiuni
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
a ocupat postul de profesor de istorie la licee din Râmnicu Sărat și Ploiești. În cel din urmă oraș, el a îndeplinit atribuțiile directorului de studii de la actualul Colegiu Național "“I.L. Caragiale”", unde a contribuit și la editarea revistei școlare "„Curierul Liceului”". Între anii 1974 și 1979, când a fost diriguitor în domeniul culturii și artei, el a avut dese ocazii de a participa activ, în străinătate, la colocvii și mese rotunde, inclusiv la festivaluri internaționale de folclor, conducând formații populare
Ion Ștefan Baicu () [Corola-website/Science/320613_a_321942]
-
de muncă la combinatele de bere, de zahăr, de spirt, la Uzina mecanică de utilaj agricol, la aeroportul local. Îndeplineau tot felul de munci sub supraveghere . Într-o zi de joi, la 7 mai 1992 din inițiativa redacției ziarului local Curierul de Nord, în lunca Răutului, unde s-a descoperit osemintele foștilor lagăr de concentrare de pe teritoriul Combinatului de Blănuri, a fost sfințită o troiță. Crucea din lemn de brad a fost meșterită de Pavel Curatu și Maxim Odagiu. La ceremonie
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
Ei, dumbravă, crâng întunecat!", " Țipăt în miez de noapte", "Studii autumnale", "Secara se vântură") și "Enciclopedia umoristică". Doar nuvela "Cobzarul" și povestirea " Țipăt în miez de noapte" au fost traduse în limba română de Ostap Borodai-Șandru și publicate în revista "Curierul ucrainean". Criticul literar Oleksa Romaneț distinge trei cicluri de poezii în opera lui Hariton Borodai: poezii despre natură, versuri dedicate soției și fiului și poezii patriotice (cum ar fi acrostihul "Slavă Ucrainei"). În prefața la volumul "Strevojeni zori", scriitorul Mihail
Hariton Borodai () [Corola-website/Science/321696_a_323025]
-
(01 Decembrie 1974, București) este jurnalist român, CEO și acționar principal al revistei Q Magazine. A publicat în „Curierul național”, „Evenimentul zilei”, „Ziua” și din 2007 a fondat revista Q Magazine. A lucrat ca redactor acreditat la Președinție și Guvern. A debutat în revistă literară „Contrapunct” la 15 ani, iar la 16 ani , a publicat volumul de poezii „Podoabe
Floriana Jucan () [Corola-website/Science/320792_a_322121]