8,674 matches
-
se datorează lui. Crede-mă, ridicăm cu toții paharele de piña colada În cinstea lui. L-am așteptat să-și ia mîna de pe mine; prin cămașă, atingerea Îi era atît de fină, de-ai fi zis că-i aparținea celui mai delicat dintre proxeneții care te sîcÎiau la colț de stradă. Afabil și mieros, cu un surîs fățiș lingușitor, Își cultivase un stil plăcut, dar evaziv, care masca, bănuiam eu, un soi sofisticat de viclenie. Ochii Îi era Întotdeauna În altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de whisky.) Hai În bucătărie. Aici nici nu poți să gîndești ca lumea. Mă simt ca un personaj din cărțile cu Alice. Intră În bucătărie și se așeză la masa cu blat de sticlă, În vreme ce eu bîntuiam prin spațiul acela delicat, printre tigăile de aramă brunată și vasele de ceramică, prosoapele cu volănașe și rolele de hîrtie absorbantă. Deasupra chiuvetei de piatră era un avizier acoperit cu o diversitate de lucruri personale: cărți poștale din vacanțe petrecute la Sylt și Mykonos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să-mi ureze bun-venit, Îmboldindu-mă, iar eu Îi mîngîiam vulva și-i simțeam mirosul glandelor din jurul anusului. I-am sărutat genunchii, apoi am tras-o către pat și i-am lins apăsat subsuorile ca să-i gust făgașele dulci cu delicatele lor ascunzișuri. Pofteam la trupul său, dar În același timp aveam pentru ea și o afecțiune aproape frățească, născută din Închipuirile mele cu ea Îmbrățișîndu-l pe Frank, iar asta m-a făcut s-o strîng la piept. — Paula, eu... Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de la barul În aer liber, privindu-mă cum testam elasticitatea trambulinei. Chipeș și binevoitor, privirea cu care mă fixa era deschisă, dar În același timp circumspectă, ca a unui subofițer care trebuie să selecteze un nou recrut pentru o misiune delicată. — Așadar, Charles..., mi-a spus cînd m-am așezat lîngă el la bar. Mă bucur că ai venit În excursia asta. Tocmai ai văzut clipul promoțional care li se prezintă tuturor noilor proprietari la Residencia Costasol. A fost convingător? — Categoric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de a vedea și gândi lumea ce ne Înconjoară. Este ceva mai mult decât un alt altar faimos al iubitorilor de natură, cum ar fi Selborne sau Coate Farm sau Walden Pond. De fapt, cu tot aerul său tihnit și delicat, se aseamănă mai mult unei explozii nucleare, ale cărei radiații și mutații În interiorul creierului uman au fost incalculabile și continuă să rămână astfel: locul unde a poposit o sămânță intelectuală care acum, ajunsă copac, umbrește Întregul glob pământesc. Sunt un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
istovit, un baldachin Înalt și cenușiu, fără vreo adiere care să-l Înfioare sau să-l sfâșie. Florile, atâtea câte sunt, steluțe galbene de buruiană de cinci degete, mustăți albastre și cenușii de amăreală, violete de luncă cu movuriul lor delicat, par firave și neîndestulătoare. Undeva În ținuturile Întunecoase și nelocuite, sus spre nord, cârâie un corb. Scrutez cerul, Însă e prea departe pentru a putea fi zărit. Străbatem o milă din acest ținut sever, pe urmă urcăm pieptiș un deal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
cele două cornițe bălăioare, trase spre tâmple, în formă de spirală și, fără să mai zică Noapte bună, iubitule ! (desigur, acesta era, dealtfel, sensul reverenței), se răsuci pe tocuri, cu o eleganță de balerină sprințară. Se depărtă de Mircea, tropotind delicat, pe aleea îngustă, întocmită din lespezi solide, de pe timpuri, printre crini imperiali cu corola de mătase și printre tufe de iasomie. Portița, având o lucrătură de fier forjat, destul de simplă (dacă omitem inițialele stăpânului casei, A. S., străbunicul Cristinei și anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Vous permettez, monsieur? când, într-o franceză impecabilă, cu un perfect și armonios "r" roulé, îi făcea lu' mămica și lu' tăticu' fetei promisiunea că vor fi cuminți și el, și domnișoara, până la mariaj: își deplasă încetișor degetul subțire și delicat sub ochi, trăgându-și ușor pleoapa în jos, a sanchi, s-o crezi tu! Zise, cu un fel pronunțat de a sublinia absurditatea respectivei idei în lumea atât de sexualizată a contemporaneității: Nu, prostuțule, nu vreau să pretind că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în poiana tainicei păduri. Târându-și coada lungă prin iarba mătăsoasă, ea se opri la picioarele echipate într-un soi de sandale ale lui O'Piatră. Înclinându-și către ea panașul multicolor, stăpânul o ridică în brațe. Cu un gest delicat și precaut, Vânătorul o apropie de obrazul Profesorului, adânc brăzdat de dunga roșie. Maimuțica arătă pe dată înțelegerea a ceea ce i se cere, gâlgâi câteva șuierături de acceptare a sensului misiunii poruncite și, făcând un salt dibaci, se micșoră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
maimuțica se reîntoarse țopăind, cu o ramură având pe ea câteva frunze rotate, fiecare mustind de o grăsime lipicioasă. Aborigenul alese, cu băgare de seamă, una dintre cleioasele frunze, o atinse, mai întâi, cu buzele, pe urmă, o lipi, apăsând delicat pe marginile zgârieturii de pe fața Profesorului. Prea bunule Vânător O'Piatră, îți mulțumesc! suspină alinat Profesorul, lăsându-și iar pleoapele, cu un oftat de ușurare și de recunoștință. După unele clipe de tăcere, deschise din nou ochii, adulmecând o incertă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dându-i târcoale acestei făpturi, ce obținu în luminiș înțelesul de femeie foarte tânără, cu brațe rotunde, cu profil de vioară și cu un gât atât de prelung, cum numai girafele îl pot avea. De la umeri până sub bărbie, grumazul delicat îi era ferecat în cercuri de aramă strălucitoare, clădite fără număr, unul peste altul, încât capul îi părea a fi proțăpit pe un teanc instabil de discuri roșcate de metal. Cu veșmântul ei dintr-un văl străveziu, ca o aripă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de îndelungă mânuire, acționară pe cea de a șaptea strună, pentru a se furișa în grupul reprezentant. Duelul secret al jinduitorilor, deja, începuse să se înfiripe, când unii dintre greieri intuindu-și lipsa oricărei șanse își modificară părerile, așa cum mirosul delicat al smirnei se risipea în aroma de tutun și în boarea de vin consumat în bănuitoare conciliabule: Vai! ziseră aceștia, ștafeta nu ne-a adus din partea furnicilor o binevoitoare invitație, ci o autoritară chemare. Câțiva tineri greieri, cum sunt tinerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
prin preajmă. O invită la dans și, pe netede hexagoane de piatră pestriță, își exhibă nenumărata colecție de figuri coregrafice. Pe când ghitarele se tânguiau languros, o înghesui ofensiv în extremitățile obscure ale sălii de marmură, pipăindu-i talia filiformă. Considerând delicatele împotriviri ale tinerei furnici drept avansuri acceptate, greierele-viorist încercă să o ademenească spre o canapea cu husă vegetală, care era dispusă în penumbră. Se trezi cu un croșeu fulgerându-i fragilul maxilar și pe când își freca falca, abia îndrăznind să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pânza ei albă ies picioarele Andreei, tolănită. Trebuie să mă ridic În picioare să văd mai bine. Andreea e În sutien, stă pe burtă, cu fața Îngropată Într-o pernă. - Andreea! Spatele se Încovoaie, șira spinării lucește, până și umerii delicați au sclipici. De-acolo vine mirosul de pepene: Andreea e unsă cu ulei Înmiresmat. Și mâna agățată de aer a senatorului e unsă, a inversat omul rolurile din fantezia cu masajul, Încercată mai Întâi cu Laura. Andreea s-a supus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
pe canapea, se opintește și-n chelia uleiosului, se ridică În picioare, sunt și eu În picioare acum, ne privim prostește unul pe celălalt. Din spatele meu apare Leac, trece de mine, ajunge lângă canapea, Îi Întinde mâna, ea Îl apucă delicat, de parcă ar vrea să coboare dintr-o caleașcă. Râde, ridică un picior și-l trece peste căpățâna senatorului, saltă scurt pe celălalt, Își pierde echilibrul, Leac o prinde În brațe, n-apucă s-o țină lângă el prea mult, Andreea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cobilițele încărcate cu vase de tablă albe pline cu lapte sau iaurt, modiste cochete, băieți de prăvălie. Soarele încă necopt dar plin de vitalitate eliberase din strânsoarea căciulilor grele de iarnă părul strălucitor al femeilor și aduse pe trotuare zgomotul delicat al tocurilor înalte de la pantofii ușori, făcând uitate ghetele grele, frigul, umezeala și zăpada. Semnele războiul aproape nici nu se văd. Aspectul pașnic, liniștit, contrastează izbitor cu realitatea oribilă a carnajului desfășurat la numai câteva sute de kilometri. Doar drapele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
scrisă cu cerneală ușor decolorată taie în diagonală umărul fetei: "Sunt aici pentru totdeauna, Smaranda". Deschide larg ferestrele prin care se furișează mirosul proaspăt al primăverii. Dincolo de perete, din apartamentul vecin, acolo unde locuiește o studentă la conservator, pătrunde trilul delicat al unui flaut. Sunetele care plutesc grațios precum gingașe fire de păpădie, seduc urechea lui Marius și ritmicitatea lor melodioasă induc instantaneu o stare de calm și liniște. Se gândește o clipă la puterea miraculoasă ce izvorăște din partiturile maeștrilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Melania, o veche prietenă a mamei lui. Vila era atât de aproape de mare, încât uneori, atunci când vântul bătea mai puternic, valurile stropeau veranda de lemn perdeluită cu iasomie. Uneori, aici îi găseau diminețile, îmbrățișați, suflet lângă suflet, el atingând-o delicat cu buzele pe frunte în timp ce ea zâmbea furișat, prefăcându-se că doarme. Tot acolo, într-o seară, în timp ce priveau amândoi din hamacul încăpător cum soarele se retrage către binevoitoarea găzduire a mării, i-a șoptit la ureche "Te iubesc". A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
aflată în salonul mare și luminos, se văd aranjate perfect tacâmuri de argint, veselă fină, pahare elegante din cristal, șervete albe, scrobite și introdu-se în inele speciale. Chiar pe mijloc, un minunat gallé încântă privirile cu imaginea unor garoafe delicate, de seră. O duzină de scaune încăpătoare, capitonate și îmbrăcate în pluș albastru, se rânduiesc în jurul mesei, între ele existând suficient spațiu ca fiecare invitat să nu simtă coatele vecinului. Ușă glisantă din mijlocul peretelui din dreapta este deschisă și oferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dulce abandon al epuizării, pare replica vie a celebrei Maja desnuda a lui Goya. Întreaga ei făptură îi aduce aminte lui Marius de o căprioară văzută când fusese prima dată la vila ei din Sinaia. Aceleași încheieturi fine și glezne delicate, aceeași expresie gingașă precum a micului animal. Stinge țigara în scrumieră și se îndreptă cu pași leneși către mica încăpere a băii să facă un duș. Revine în cameră cu prosopul înfășurat în jurul taliei și câteva momente stă nemișcat lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
parte din Abwehr 41, mai nou face buletine informative pentru Schellenberg 42. Mă întâlnesc foarte des cu el la clubul de tenis, unde este cunoscut chiar și printre profesioniști ca un jucător cu lovitura extraordinară de rever. Ofițerul german duce delicat șervetul la gură, se ridică, trage marginile vestonului parcă pentru a îndrepta niște cute invizibile ale uniformei, apoi se îndreaptă fără grabă către masa lor. Mișcările ferme trădează condiția fizică perfectă a unui trup robust, întreținut prin permanente vizite la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
impresia că au ceva irevocabil și definitiv în ele. Partir c'est mourir un peu57... murmură Smaranda neauzit. Marius vede o floare cu petale multicolore, tare frumoasă și se apleacă să o culeagă. O pune după urechea fetei, îi aranjează delicat părul și o sărută apoi ușor pe tâmplă. Prezența ta e mult mai necesară aici. Oamenii au nevoie de tine. "Și eu, enorm de mult!" continuă el în gând. O prinde de umeri și o trage spre el. Fata se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
scoate în evidență drăgălășenia trăsăturilor arse de soare, pune jos coșul de nuiele plin cu legume apoi primește copilul cu grijă ocrotitoare în brațele sale. Își desface ia, apucă sfârcul sânului între degetul mare și arătător și ghidează atent și delicat micuța gură către el. Liniștit, pruncul începe să sugă cu poftă. De afară, prin zid, pătrund detunăturile seci ale bombelor ce se întretaie cu bubuiturile surde ale tunurilor. Undeva, în apropiere, lovește un trăsnet asurzitor. Toate privirile fixează tavanul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Zefir. Sigur se va bucura. Încearcă să schițeze un zâmbet, ca imediat glasul să i se înnoade în gât. Se străduise să pară normală și veselă, dar nervii nu o mai ajută. Câteva lacrimi izbutesc să treacă involuntar de bariera delicată a genelor și masca veseliei se topește, arătând-o așa cum se simțise din momentul când colonelul Pietrosu îi comunicase ce se întâmplase cu Marius. Speriată de cât de repede se poate schimba totul. Face un efort vizibil să-și controleze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cunoscuți. Și mulți, foarte mulți ofițeri nemți care petrec în București așa cum nici la ei acasă nu pot să o facă. Brusc, muzica încetează. Se aude un "Ah!" general, urmat de stingerea luminilor. Un spot luminos încadrează pianistul ce mângâie delicat clapele, răspândind către cei care-l ascultă acordurile unui blues. Din întuneric, pătrunde în conul de lumină o mulatră înaltă, drapată, în rochie roșie ca focul. Cu vocea ușor răgușită și ochii pierduți în zări numai de ea știute, oferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]