7,032 matches
-
glas răsună pretutindeni: "La arme, cetățeni!". Sunt înarmați studenții, muncitorii, femeile. Lisabona e transfigurată de un nou mesianism: "Republica trebuie salvată!". Și e într-adevăr salvată, nu atât prin abilitatea și eroismul cetățenilor lui Antonio José, cât prin haosul ce domnea la Monsanto și Porto ca și prin greșeli de intuiție politică, de tactică militară și chiar de propagandă, pe care le fac insurgenții. Aleg, la Monsanto, o poziție care nu putea fi apărată. Artileria lor numeroasă nu le folosește la
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
telegrame trucate, cum a fost, bunăoară, aceea a revoltei trupelor din Sudul țării. La Lisabona, Manuel Murias este acela care anunță lovitura de la Braga, știre repede difuzată de nucleele civile revoluționare. Guvernul instaurează cenzura și dă următorul comunicat oficial: "Liniștea domnește în toată țara. Doar o parte a garnizoanei din Braga s-a revoltat, sub comanda generalului Gomes da Costa. La Porto, liniștea e absolută. S-au organizat două coloane care se îndreaptă spre Braga, pentru a înfrînge pe rebeli". Și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
atât de urâte încît biruința de la 28 mai a fost primită cu simpatie de aproape toată lumea. Dar, încă din primele ceasuri, oamenii au simțit că nu se găsesc în fața unui nou Sidonio Paes. Foarte repede s-au aflat disensiunile care domneau între biruitori. Monarhiștii, și în deosebi integraliștii, vedeau cu uimire că Mendes Cabeçadas își ia toate măsurile de apărare a Republicii, înconjurîndu-se de exact aceeași oameni politici împotriva cărora triumfase lovitura de la 28 mai. Democrații și clientela vechilor partide republicane
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de grupările monarhiste păreau că sunt pe cale de a fii înlăturate. Sentimentele și doctrinele monarhiste câștigau neîncetat teren în elitele portugheze. Conflictul între constituționaliști și integraliști își pierduse virulența după așa numitul "Acord de la Paris", prin care ultimul rege care domnise în Portugalia, Don Manuel II, recunoaște ca moștenitor al Tronului pe Don Duarte, descendent din ramura miguelistă a dinastiei Bragança. În 1932 Don Manuel II moare în Anglia; corpul neînsuflețit al ultimului monarh portughez e adus în patrie și înmormîntat
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
conferințele, cu beletristica și cu Lolita (căci era pe drum - a fost o naștere grea, fiind un copil dificil). Blazonul Rukavișnikovilor este mai modest, dar și mai puțin convențional decât cel al Nabokovilor. Șildul este o versiune stilizată a unui domna (cuptor de cuvă primitivă), fără Îndoială o aluzie la topirea minereurilor din Ural descoperite de aventuroșii mei strămoși. Doresc să remarc că acești Rukavișnikovi - pionieri siberieni, prospectori de aur și ingineri minieri - nu sunt Înrudiți, după cum au presupus din neglijență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cu ciolan.“ Celălalt țigan se așezase pe ciotul acela de coloană și scosese o sticlă cu un lichid verzuliu. Bău cu sârg. Dădu să se ridice să vină spre noi, se răzgândi și se întoarse la locul lui. „Zi lu’ domni că e bine, să ne dea la ziar, că avem meserie“, strigă spre noi. „Ne-a dat și pufoici, și cizme, și mânuși, de toate ne-a dat partidul. Facem icspre planu’, să nu se zică că nu corespundem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
explozie de viață, se nășteau În apropierea insulei ce se distingea acum, neagră, sălbatică și pustie, dedesubtul aripilor lui mari. Acolo era locul lui, iar el știa asta. Patria albatroșilor uriași; locul unde se năștea, iubea și murea pasărea care domnea asupra mărilor și În fața căreia pescărușii, pelicanii americani, fregatele, bâtlanii și corbii-de-mare nu erau decât niște biete caricaturi Înaripate, fără pic de grație. Semeț, a dat din nou ocol, cercetînd Încă o dată cunoscutul povîrniș de lavă fisurată care se ițea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pentru că, după legendă, zombi nu vorbeau și nu li se Îngăduia să părăsească cimitirul decît ca să muncească pentru stăpînii lor, fără glas, fără să se vaite, neobosiți, răbdători și indestructibili, Înzestrați numai cu forța divino-demoniacă a Elegbei, zeița neagră care domnea, de la Începutul timpurilor, În adîncul pădurilor din Dahomey. - Vino! Îi porunci apoi autoritar, fericit că În sfîrșit cineva trebuia să Îl asculte, să i se supună și să-i suporte prezența fără să-i arate dispreț sau silă: Vino, urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
răpire și piraterie, Îi atrase atenția Dominique Lassa, francezul care vorbea spaniola. Iar asta, după legile de pe mare, se pedepsește cu spînzurătoarea... Răpitorul lui nu-și putu stăpîni un zîmbet: - Și cine o să mă spînzure? Tu, poate? Legile mării nu domnesc aici. Aici nu contează decît legea lui Oberlus; ceea ce spun eu e bine și orice altă opinie e rea... Vrei să-ți demonstrez asta? Interpretul aruncă o privire către cioturile lui Sebastián Mendoza și tăgădui printr-un gest, În timp ce Oberlus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
făcut bucăți. „Dar n-o să mă azvîrliți voi pe mine de-aici, mormăi el, mușcîndu-și cu furie cuvintele. Nici marea, nici focul, nici cutremurele, vulcanii sau cataclismul nu-mi vor veni de hac, pentru că eu sînt Oberlus, Iguana, și voi domni pe insula asta chiar dacă va fi Înghițită de măruntaiele pămîntului, fiindcă dacă va fi cazul voi Învăța să respir pe sub apă...” Și era cu adevărat capabil să-și țină făgăduiala, pentru că ființa aceea, care se asemăna numai parțial unui om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Și nu v-ați gîndit niciodată să evadați? Sebastián Mendoza o privi de ca și cum o clipă ar fi bănuit sau și-ar fi imaginat că era vorba numai despre un spion trimis de odiosul călău. Arătă spre steagul macabru care domna insula: — Gamboa a Încercat și uite rezultatul, spuse. Pe stînca asta blestemată nu ai unde să te duci, nici lucruri cu care să construiești o plută practică... SÎntem prinși În capcană. O privi fix. SÎnteți de multă vreme aici? — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
șoșonii. Cheile, banii, tichetele pentru autobuz, ochelarii de lucru. Pe acestea în orice caz nu le vor găsi în odaia ei. Oh! Bine că mi-am adus aminte! Andrelele și lâna. Tricota mereu la birou. ― Prostii! făcu Grigore Popa. ― Credeți? Domnii de la Miliție vor discuta cu colegele ei. Știți cum e când se apucă femeile să trăncănească." Valericăi îi plăcea să lucreze. Era foarte pricepută, or să spună prietenele. Croșeta tot timpul..." Găsind andrelele și lucrul început acasă înseamnă că Valerica
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Și de-a lungul râurilor S-așterneau pustiurilor. Iară șoimul tinerel Pe asupra-i sboară el Și din gură-i cuvînta: Să trăiești Măria Ta! {EminescuOpVI 107} DRAGOȘ VODĂ CEL BĂTRÎN Dragoș Vodă cel bătrân Pe Moldova e stăpân Și domnind cu toată slava Șade-n scaun la Suceava, La Suceava lăudată Cu ziduri încunjurată, Zid de piatră nalt și gros Că pe el merg cinci pe jos Și au loc cu de prisos, Că merg trei călări alături Și mai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
loc, mam-, - aș nebuni. {EminescuOpVI 247} P. STRIGĂTURI 252 Vecine, dragă vecine, Nu lăsa Nevasta ta Să spele cămeși la vale, Că-i prea albă la picioare - Că cîndu-i văd piciorul gol Stau în loc să mă omor. 253 Pe ulița cei domnească Este - o albă de nevastă Vrea birăul s-o iubească - Da o iubi el pă dracu Că l-o întrecut altu. 254 Bărbatul mi blestemat - Când vine sara din sat Nu coată cine-i în pat Ci se culcă și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-le, albatros, Noapte bună, papagal-de-mare, Noapte bună, albatros. În ciuda urărilor convenționale ale ministrului, puținul care mai rămânea din noapte nu i-a prea folosit comisarului. Somnul nu venea, coridoarele și ușile creierului erau închise, iar înăuntru, regină și stăpână absolută, domnea insomnia. Pentru ce a cerut el fotografia, se tot întreba, ce a vrut să spună cu amenințarea că voi avea vești de la el înainte să se termine săptămâna, cuvintele, luate fiecare în parte, nu prea erau de amenințare, dar tonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nu exact asta, atunci ceva foarte apropiat. M.F.P. era prea în largul ei în acest loc ca să fie străină de el, se simțea prea bine în propria piele ca să fi venit aici din altă parte. Aici îi era locul și domnea peste cvartal ca și cum i-ar fi fost domeniu din prima clipă de viață. — Întotdeauna judecați oamenii după cum sunt îmbrăcați? m-a întrebat ea. — N-a fost o judecată de valoare, am spus. Doar o deducție. Poate una tâmpită, dar, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pierduse. Una peste alta, ce ne spunea plecarea fetei despre mariajul Aurorei? Era el dezastrul de care ne temuserăm amândoi sau sora lui Tim văzuse, în sfârșit, lumina și îmbrățișase viziunea soțului ei asupra lumii? Dar, dacă în casa lor domnea armonia, ce căuta fiica lor în Brooklyn? Și uite-așa, ne-am învârtit în cerc, vorbind, vorbind, vorbind, fără a fi în stare să găsim răspunsul fie și la o singură întrebare. Vom vedea, am zis în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în unele state. Mergem cu pași mari înapoi, spune el. Zi de zi, mai pierdem câte o bucată de țară. Dacă e ales Bush, n-o să mai rămână nimic. Spre surprinderea mea, Honey e perfect de acord cu el. Pacea domnește timp de aproape treizeci de secunde, apoi ea anunță că intenționează să voteze cu Nader. Nu face asta, îi spune Tom. Un vot pentru Nader e un vot pentru Bush. — Ba nu e, îl contrazice ea. E un vot pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
domina și nu-l sufoca. Zi după zi, îl preschimba lent în omul care fusese dintotdeauna destinat să devină. Cu atâtea lucruri bune care se întâmplau la capitolul dragoste, cititorul s-ar putea lăsa ademenit să creadă că fericirea generală domnea peste peticul nostru de Brooklyn. Dar vai, nu toate căsniciile sunt menite să dureze. Toată lumea știe asta, dar care dintre noi ar fi ghicit că cea mai puțin fericită persoană din cartier în decursul acestor luni avea să fie fosta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fi să le aduni pe toate într-un personaj generic, ar rezulta un soi de Mitică parvenit, devenit baron local, al cărui portret este păstrat cu evlavie pe noptiera „celorlalți” români. Rămîn însă în plan secund cîteva trăsături asupra cărora domnește un relativ consens, fiind și autoatribuite de către fiecare individ în parte, și percepute ca existente la cei din jur. Pe primul loc al acestei (relative) coerențe se află spiritul de familie. A rămas un lucru bun pe care fiecare român
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
atît un sponsor generos al tuturor parti delor politice fără excepție, cît și furnizor important de voturi din partea romilor în alegerile generale și municipale. În schimbul favorurilor sale, i s-a permis să se eschiveze din fața legii în nenumărate situații. A domnit ca un baron local în satul Katunitsa, fiii săi atacînd, bătînd și amenințînd oamenii. De ani de zile, sătenii din Katunitsa, și romi, și bulgari, depun plîngeri la poliție și la procuratură, fără să fi primit vreodată un răspuns. Cu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
potolească, era tot mai agresiv. Și sigur că Alexandru Beldiman, fondatorul ziarului, i-a onorat primul cu valuri de fiere neagră pe Carol și pe moștenitorul tronului, Principele Ferdinand, despre care repeta ca o cobe că n-o să ajungă să domnească nici măcar o zi. Dacă însă de adevăr e vorba, e bine de știut că se pavaseră o seamă de străzi, iar banii pentru statuia lui Brătianu nu erau din buzunarul sau „ciorapul“ primăriei, ci din fonduri obținute la tombole organizate
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
boală va trebui să părăsească cele supuse stricăciunii și să se îndrepte cu gândul către cele care nu se pot strica niciodată. Când a fost veleatul 1693, în luna lu‟ Martie în 17 zile, au murit și Cantemir-Vodă, după ce au domnit opt ani și au fost îngropat în gropnița Bisericii Sf. Nicolae-Domnesc din Iași... apoi, i-au luat oasele la Sf. Mănăstire Bursuci. Iaca, măi Fanachi, aista o fost răzeșul Constantin Silișteanu, crescător de cai; Constantin al lui Teodor din Silișteni
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
care plutea în jurul meu, o simțeam până în adâncul inimii mele mângâindu-mi parcă toate fibrele trupului meu. Soarele asfinți curând și înserarea căzu tristă și în grabă, parcă era fugărită de cineva din urmă... era parcă ceva neliniștit în aer... domnea totuși o tăcere adâncă și apăsătoare, care începu să mă strângă din toate părțile... Fumegarea amurgului s-a împânzit într-aceeași liniște neclintită de nici o adiere. După aceea s-a înnoptat și s-au aprins stelele într-un văzduh fără
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
diferit, căci, în viața unui nebun, nicio zi nu seamănă cu alta. Când nu stătea în delir la pat, femeia se preocupa de curățenia din odăița ei, inspectând toate lucrurile și așezându-le atent la locul lor. Astfel, acolo mereu domnea o ordine amănunțită și strategică. Câteodată, Victor îi mai aducea în dar și câte o carte, carte a cărei lectură era destinată pentru momentele de aproximativă luciditate ale femeii, ce se împuținau cu fiecare zi încheiată. Iar acesta era cel
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]