6,495 matches
-
cinstește hramul sfântului marelui mucenic izvorâtorul de mir Dimitrie, toată partea de moșie din Viișoara ce este pe apa Tesluiului, sud Romanați” - în 1765 domnul Ștefan Mihai Racoviță dă biserica în grija episcopului Partenie al Râmnicului, făcând-o metoh al Episcopiei și rânduiește ca aici să fie școală pentru învățătura străinilor și a copiilor săraci, dar și pentru cei ce vor sa devină preoți. Tot acum dă bisericii Sf. Dumitru moșia Craiovei care nu va fi dată în altă parte.] În
Catedrala Mitropolitană din Craiova () [Corola-website/Science/326718_a_328047]
-
a predicat în ziua de sfântul Silvestru a anului 2007 împotriva vederilor acestei formațiuni. În ianuarie 2009 a interzis episcopului Richard Williamson, membru al Societății Sf. Pius al X-lea și negaționist al Holocaustului, accesul în toate instituțiile patronate de Episcopia Catolică de Regensburg. În octombrie 2008 a cerut Primăriei Regensburg să nu autorizeze un marș al neonaziștilor, cu argumentul că „sunt inacceptabile demonstrațiile care atentează la drepturile și libertățile fundamentale ale omului.”
Gerhard Ludwig Müller () [Corola-website/Science/326832_a_328161]
-
exercitarea toleranței joacă un rol semnificativ în viața unitarienilor. Acest lucru, din punct de vedere al istoriei bisericii, înseamnă că trecutul nu ne este pătat de violență, sânge sau opresiunea altor confesii. Biserica Unitariană din Transilvania este organizată într-o episcopie cu sediul la Cluj, care coordonează cele cca. 120 de parohii grupate în șase protopopiate: Cluj, Turda, Mureș, Odorhei, Cristur și Sfântu Gheorghe. Din anul 2009 episcop al Bisericii Unitariene din Transilvania este Ferenc Bálint-Benczédi. Biserica centrală a episcopiei, cu
Biserica Unitariană din Transilvania () [Corola-website/Science/326870_a_328199]
-
o episcopie cu sediul la Cluj, care coordonează cele cca. 120 de parohii grupate în șase protopopiate: Cluj, Turda, Mureș, Odorhei, Cristur și Sfântu Gheorghe. Din anul 2009 episcop al Bisericii Unitariene din Transilvania este Ferenc Bálint-Benczédi. Biserica centrală a episcopiei, cu rang de catedrală, este Biserica Unitariană din Cluj, edificiu ridicat între 1792-1796, pe actualul Bd. 21 Decembrie. În anul 2016, un episcop din biserica unitariană a anunțat că este de acord cu căsătoria între persoane de același sex. Emblema
Biserica Unitariană din Transilvania () [Corola-website/Science/326870_a_328199]
-
de răspândire cresitna devin în primul rând orașele, între care de cinste deosebită se bucură Tesalonicul, comunitate creștină apostolica, cu tradiția Sf. Apostol Pavel, care i-a adresat chiar două epistole speciale. ORGANIZAREA MITROPOLITANA ÎN ILIRIC În existența autonomă a episcopiilor creștine intervine însă reorganizarea administrativă a imperiului român prin Diocletian și C-tin cel Mare, ambii originari di Iliric. Imperiul este împărțit în patru prefecturii, care se compunea din dieceze și acestea din provincii, si anume: Prefectura Orientului cu Egiptul
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
bucură de privilegii bogată; ce priveste Dacia traiana și malvensa, nu se știe dacă mai ținea de Salonic ci mai de grabă de Constantinopol, pt.ca Sucidava era direct supusă prefectului Gerontie al Constantinopolului. Dar Justineanei par să fie supuse episcopiile din Ad Mediam și Morisena. Dar Justinean se poartă diplomatic cu mare atenție față de drepturile onorifice bisericești; astfel în 529 el declară biserică din Constantinopul în frunte tuturor celorlalte și episcopul ei patriarh ecumenic, iar în 533 recunoaște pe Agapet
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
Nouricul, Galia, Hispania, Panonia, Africa, Sicilia, Sardnia și Corsica. E redarea stării cunodcute îndeobște pt jurisdicția episcopului român. Virgilius se discredideaza însă prin oscilațiile sale în privința celor “ trei capitole “ ale siodului V ecumenic din 553, în cât e respins de episcopii italici și africani, ca și de cei ilirici fapt care îi îndeamnă pe unii să creda că “vicariatul rămân doar onorific” și Justinian îl desdăunează pe Virgiliu prin sancțiunea din 555. el reorganizează Italia d.p.d vedere bisericesc și politic
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
fără vicariadul iliric, în care au avut loc cu aceste împrejurări, schimbări de protos între Frontinus cu Benenatus, aplecat poliicii acestuia. Era un joc al intereselor locale duse de arhiepiscopii tesalonicieni. În realitate sinodul V ecumenic precizează, ce pe langă episcopii patriarhi din Romă, Constantinopol, Alexandria, Antiohia și Ierusalim să se mai numească arhiepiscopi și episcopii-mitropoliti din Cipru, Neoiustineana, Iberia, Efes și Tesalonic; primi 8 erau proestoși ai unor beserici autocefale, iar ultimii 2 pt importantă orașelor lor de reședință. În
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
Alexandria, Antiohia și Ierusalim să se mai numească arhiepiscopi și episcopii-mitropoliti din Cipru, Neoiustineana, Iberia, Efes și Tesalonic; primi 8 erau proestoși ai unor beserici autocefale, iar ultimii 2 pt importantă orașelor lor de reședință. În regunea ilirica se mențin episcopii la Sirmiu. În aceeasta vreme încetează latinitatea ilirica din cauza încetării latinității imperiale care între 578-602 vine înlocuită cu greaca-bizantina a Bisericii. Din cauza unor surse apusene, istoricii papali cred în dependența permanentă a Iliricului de Romă. Astfel primul patriarh român, care
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
Tesalonicul se mai menține, și viața Sf. Dimitrie de Tesalonic, scrisă mai apoi de Simeon Matafrastul amintește încă de prefectura Iliricului și de metropola Tesalonicului, ambele dependente de Bizanț . în fața distrugerilor săvârșite de avari, papa Onoriu adresează epistole indemnatoare către episcopii din Epir-Albania. De aceea enciclopedistul din Sevilla(-636) nu mai menționează Iliricul în hartă să deși indică regiunile Panoniei, Istriei, Dalmatiei, Macedonia și Tesalia. Iar în hartă geografului anonim de la Ravena (sec. VII) Iliricul e indicat vag între Dalmatia, Panonia
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
obiect de dispută. Clerul a fost și el afectat puternic. Majoritatea longobardă continua să fie păgână și nu avea niciun respect față de cler și proprietățile Bisericii. Mulți clerici și-au pierdut episcopatele pentru a scăpa din calea longobarzilor, așa cum făcuseră episcopii principali din nord, Honoratus de Milano și Paulin de Aquileia. Totuși, numeroși episcopi au căutat o cale de înțelegere cu longobarzii, cum a făcut în 569 episcopul Felix de Tarvisium când a pornit la drum de-a lungul râului Piave
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
restituirea bunurilor sale, în schimbul unui act de omagiu. Se pare că unele sedii episcopale și-au menținut neîntrerupt șirul succesoral de-a lungul invaziei și în anii următori. Tranziția a fost înlesnită și pe fundalul unei anumite ostilități din unele episcopii nord-italiene față de papalitate și Imperiu. În teritoriul controlat de longobarzi, clerul era cel puțin siguri că putea evita disputele religioase. Prima rezistență puternică în fața migrației lui Alboin a avut loc din partea orașului Ticinum (Pavia), al cărui asediu regele longobard l-
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
sa soție, Adelida de Wolfratshausen. În 1111, Berengar s-a numărat printre nobilii care au fost prezenți la încoronarea imperială a lui Henric al V-lea, fiind garant al acestui act. În 1120, Berengar este consemnat ca acordând o donație episcopiei princiare de Bamberg, iar apoi ca întemeietor al Berchtesgaden și al Baumburg din districtul Traunstein. De asemenea, a fost co-fondator al abației de Kastl. S-a numărat printre semnatarii Concordatului de la Worms din 23 septembrie 1122). În august 1125, el
Gertruda de Sulzbach () [Corola-website/Science/325182_a_326511]
-
911, iar fratele său, care i-a succedat ca duce, a murit în 939, pe când se răscula împotriva regelui următor. Regele nu a mai numit un nou duce de Franconia, iar ducatul a fost fragment în mai multe comitate și episcopii, subordonate direct regelui Germaniei. În partea apuseană a Franconiei, numită Franconia renană se aflau mai multe comitate care aparțineau dinastiei saliene. Membrii săi au fost uneori menționați ca fiind duci de Franconia, ei devenind dinastia regală a Germaniei în 1024
Ducatul de Franconia () [Corola-website/Science/325281_a_326610]
-
(20 decembrie 1808-1889) Informații generale: - mâna dreaptă a Mitropolitului Andrei Șaguna - Cărturar pașoptist, membru activ al revoluției de la 1848 - Ctitor al primului gimnaziu brașovean - Întemeietorul primei episcopii ortodoxe în Caransebeș - Născut în 20 decembrie 1808 - părinții lui (Ioan și Stana) sunt din neam preoțesc - veniți din Vălenii de Munte. Tatăl lui era negustor de pește, iar mama lui era o femeie înțeleaptă - de la ea vocația de preot
Ioan Popazu () [Corola-website/Science/324643_a_325972]
-
și apoi Arhimandrit la Biserica Sfânta Treime din Brașov. La 7 mai 1864 e numit președinte al Consistoriului. În aceastp poziție a fost numit regalist în dieta transilvăneană care îl alege deputat în senatul de la Viena. În 1865 Șaguna face episcopie la Caransebeș și în fruntea episcopiei e pus Popazu. În 6 iulie 1865 a fost recunoscut de împărat ca mitropolit și e hirotonit de Andrei Șaguna în 15 august la Biserica din Rășinari. În 15-25 aprilie 1887 cu ocazia împlinirii
Ioan Popazu () [Corola-website/Science/324643_a_325972]
-
Treime din Brașov. La 7 mai 1864 e numit președinte al Consistoriului. În aceastp poziție a fost numit regalist în dieta transilvăneană care îl alege deputat în senatul de la Viena. În 1865 Șaguna face episcopie la Caransebeș și în fruntea episcopiei e pus Popazu. În 6 iulie 1865 a fost recunoscut de împărat ca mitropolit și e hirotonit de Andrei Șaguna în 15 august la Biserica din Rășinari. În 15-25 aprilie 1887 cu ocazia împlinirii de 50 de ani de preoție
Ioan Popazu () [Corola-website/Science/324643_a_325972]
-
satul făcea parte tot din domeniul Gherlei și era înregistrat cu 40 de sesii populate și 6 pustii. Trebuie menționat că domeniul Gherlei, alături de domeniul Oltețului (Beșimbac) și domeniul Sâmbetei de Jos au fost domeniile cu care a fost dotată Episcopia greco-catolică de Alba-Iulia și Făgăraș în urma propunerii de canonizare făcute de împăratul Carol al VI-lea. Conscripțiile bisericești și recensămintele făcute în secolul al XVIII-lea aduc primele referiri concrete cu privire la viața bisericească din Vima Mare. Astfel, în 1733 în
Biserica de lemn din Măleni () [Corola-website/Science/324646_a_325975]
-
onoare lipsită de conținut pentru casele ducilor de Bavaria sau Carintia. Ca urmare, împărații romano-germani au început să numească vicari pentru a fi reprezentați în teritoriul Veronei, în locul markgrafilor. Începând din 1004, unele teritorii din nord-vestul Italiei au fost atribuite episcopiei imperiale de Trento de către împăratul Henric al II-lea "cel Sfânt", al cărui succesor, Conrad al II-lea a acordat autoritatea comitală în Trento episcopilor, începând din anul 1027. În 1061, împărăteasa-văduvă Agnes de Poitou l-a înfeudat pe contele
Marca de Verona () [Corola-website/Science/324831_a_326160]
-
vecini în vest, megieșii vișineni. În hrisovul vremii se întâlnește termenul de “Vișina Seaca” folosit de Mitropolitul Țării Românești, Neofit, care anula hotărârea diaconului Radu de la Vișina Seaca, județul Vlașca, la 8 mai 1747, pentru că fără voia lui, emigrând de la Episcopia Craiova s-a hirotonisit acolo. Din documentele istorice, locuitorii Vișinei au devenit liberi cu ocini și moșii, răscumprând libertatea în bani, încă din secolul al XVII lea. Vechii locuitori ai satelor fuseseră puși la biruri grele că și vecinii lor
Vișina, Dâmbovița () [Corola-website/Science/324835_a_326164]
-
sună foarte mult cu numele divinității solare slave Svantevit. Două populații religioase, creștinii în creștere și comunitatea păgână în scădere, au trăit simultan în castelul Praga, cel puțin până în secolul al XI-lea. În anul 1060, după ce a fost înființată Episcopia Pragăi, prințul Spytihněv al II-lea a dorit să construiască o biserică mai spațioasă deoarece a devenit clar că rotonda existentă era prea mic pentru a-i găzdui pe credincioși. În locul ei a fost construită o bazilică romanică mult mai
Catedrala Sfântul Vitus din Praga () [Corola-website/Science/324833_a_326162]
-
spiritual al prinților cehi. O reședință episcopală a fost construită, de asemenea, la sud de biserica nouă și a fost lărgită considerabil și extinsă la mijlocul secolului al XII-lea. Actuala catedrală gotică a fost fondată la 21 noiembrie 1344, când Episcopia de Praga a fost ridicată la rangul de arhiepiscopie. Piatra de temelie pentru noua clădire a fost pusă de regele Ioan al Boemiei. Patronii săi au fost capitlul catedralei (condus de un decan), arhiepiscopul Arnost din Pardubice, și, mai presus
Catedrala Sfântul Vitus din Praga () [Corola-website/Science/324833_a_326162]
-
823) și markgraf de Toscana din jurul anului 828 până la 833. Bonifaciu a succedat tatălui său Bonifaciu I în Lucca, în ceea ce se poate numi un exemplu timpuriu de succesiune ereditară. El și-a extins puterea asupra înregii regiuni. Pe parcursul domniei sale, episcopii de Lucca au pierdut treptat controlul asupra guvernării municipale, care a revenit conților. Începând de prin 770, conții de Lucca primiseră sarcina de a apăra coastele Toscanei și Corsicii. În februarie 825, la Marengo, Lothar I a emis o "Capitula
Bonifaciu al II-lea de Toscana () [Corola-website/Science/324849_a_326178]
-
surprins într-o ambuscadă trupele lui Landulf, la La Cava. În anul următor, Gisulf s-a aliat cu Landulf și a asediat orașul Nola din Ducatul de Neapole. În octombrie 953, el a emis o diplomă prin care erau favorizați episcopii de Napoli, însă politica diplomatică lipsită de scrupule a vecinilor săi se pare că nu i-a fost favorabilă. În orice caz, cândva în jurul anului 955, el a fost numit "patrikios" de către Marianus Argyrus, "strategos"-ul bizantin de Bari. În
Gisulf I de Salerno () [Corola-website/Science/324858_a_326187]
-
Pe de altă parte, secolul al VIII-lea a fost martorul unei reacții a păgânismului, însă sosirea în Bavaria în jurul anului 734 a Sf. Bonifaciu a consolidat creștinismul în regiune. Bonifaciu a organizat biserica bavareză și a înființat sau restaurat episcopiile din Salzburg, Freising, Regensburg și Passau. Devenit duce de Bavaria în 749, Tassilo al III-lea a recunoscut în 757 supremația regelui franc Pepin cel Scurt, însă ceva mai târziu a refuzat să contribuie la războiul acestuia din Aquitania. Mai
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]