7,204 matches
-
suferit mai mult sau mai puțin diverse vexațiuni din partea sistemului și care, din primul ceas al revoluției, și-au întrebuințat toată priceperea și energia pentru a pune în valoare trecutele inconveniente. Imediat după Decembrie ’89, deși ne-am întors cu grabă și bucuroși de a lua parte la noua libertate politică și culturală a României, nici eu și nici Țepeneag nu am fost cooptați în Biroul de conducere al Uniunii Scriitorilor (dar a fost „cooptat” un G. Liiceanu, ne-scriitor, la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
relație personală, de prietenie, de rudenie sau de iubire, e infinit mai ușor - deși suntem „înfrânți” deseori și acolo, pe acele „terenuri” sensibile pentru care încă nu există legi! - decât în „mărturia și complicitatea”, așa cum am descris-o puțin în grabă mai sus, cu societatea în mijlocul căreia ai viețuit decenii și care, la urma-urmelor, ți-a dăruit existența, „te-a făcut posibil”: ca individ și ca artist! Unii se întreabă, poate, de ce Breban nu a „ales libertatea” atunci când, în cel puțin
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
la închisoarea de la Oradea-Mare; de unde a evadat și, ascunzîndu-se în remorca de cărbune a unei locomotive românești care transporta armament greu german, a ajuns la Turda, unde, la tribunal, a întâlnit-o absolut întâmplător pe Mama, ce se refugiase în grabă, cu cei doi copii mici, și apoi la Lugoj, la Episcopia Greco-Catolică, unde a funcționat ca preot-funcționar până la desființarea abuzivă a Bisericii de către Dej, în ’48. Iată, gestul, reacția tatălui meu în acel moment de mare criză națională îmi este
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
văii înguste. Cu maica arhondăriță Polixenia Caragea vorbim despre multe, despre viața de-acolo din timpul verii, despre distracții. Anul acesta încă n-au prea venit vizitatori și ea e bucuroasă că poate vorbi cu cineva: răspunde bucuroasă și cu grabă, cu ochi vioi pe fața albă pe care au mai rămas urmele unei vechi frumuseți. Pe la 3 1/2 pornim cu piciorul iar peste munte spre Varatec. Pe un drum nou, abia acum desfundat, peste nenumărate poduri, printre rariști, prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
rostea sub bolțile reci ale bisericilor rugăciuni neînțelese, pe când gândurile cu dorurile pribegeau spre înflorirea altor plaiuri. Flăcăul Aron se opri fermecat în locul lui, îndărătul mănăstirii. Și noaptea nu putu închide ochii, și la slujba miezului de noapte coborât în grabă, furișat la vale, stătu cu ochii spre lumina care se aprinsese sus la geamul săpat în zid; ș-a doua zi, supt același brad, cu inima bătând aștepta să se deschidă fereastra, să se lumineze lumea. Ș-apoi, după aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mă văd la lumină și căldură, în casa încăpătoare și primitoare a lui cuconu Nicu, fost primar multă vreme la Șipote, cred că am intrat în fericirile raiului. Un borș bun de puiu dres cu smântână, o friptură rumănă, în grabă făcute, cu dragoste slujite, ne aduce inimile la loc și Eliseu procurorul uită să ne spuie dacă barometrul său mai prevestește ori nu, ploae. Veselul nostru căpitan Pastia, pe care noi l-am proclamat președintele reservei, nu mai contenește cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
noapte foarte frumoasă pe pământ, supt lună, cu fața la stele. "Nici-o știre de la inamic." Ciușmeaua lui Issim-pașa, de piatră și marmură. Luni 8 Iulie 1913 Dela Ghighen mergem la Staroselț. Ajungem noaptea târziu și dormim în ploae într-un cort cu grabă făcut. Iar a doua zi dimineață pornim mai departe și ne oprim în sat la Mahlata, la dediu Andrei, care-i un tip foarte interesant. Aici văd pentru prima oară o gospodărie cuprinsă bulgărească, cu șurile acoperite cu țiglă, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
părțile zării, încât ea se istovește și piere, iar tinerele colonii mărunte rebegesc la cele dintăiu vânturi reci de toamnă; ci ia pildă de la această colonie tânără și harnică, care-și organizează munca, și în primăvara vieții ei strânge cu grabă mana florilor pământului; nu râvnește la strânsura altui roi și păstrează acele răzbunătoare numai pentru adevărații dușmani din afară! De câte ori zbiera măgărița maiorului, de-atâtea ori soldații îi răspundeau cu chiote și râsete. Când a venit generalul Pătrașcu în tabără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-i o mână de fecioară Ș-alt vis se desfășoară din cerul veșniciei Când pacea se întinse în urma bătăliei. Era parcă spre seară ș-ai noștri toți cu fală Făceau în Etropole intrare triumfală În bivuac oștenii se așezau cu grabă Bătea zefirul dulce c-o adiere slabă... Și vechea boare-a nopții din zeci de bivuace Când pe batalioane porneau toți să se... Venea infectând somnu seninului maior Și cum dormea supt cortu-i ca un copil ușor, Avu un vis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la căminuri cu gente de piele sub braț, tropăind mărunțel. Din când în când se opresc cașicum și-ar fi adus aminte de părinți ori le-ar fi fulgerat în cap o descoperire: deschid geanta și se privesc cu mare grabă într-o oglingioară, apoi scoțând tot din aceiași geantă un puf își pudrează anume părți ale feții care nu li se par mulțămitor pudrate. Se uită cu coada ochiului în profil, dinspre dreapta, dinspre stânga. Închid geanta. Apoi o deschid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-se la tâmplă, subt zulufi. Ei? acuma cum o duceți? Rău, țadic, foarte rău! Vai de capul nostru. Mai rău nici nu se poate. Așa să trăiască dușmanii! Cum se poate? Atunci nu rămâne decât să te întorci cu mare grabă acasă să vâri și vaca după capră și după cucoș. Bine, am să vâr. Ș-am să viu să dau samă. Când se întoarce Ovreiul a treia oară începu să se bată cu pumnii în cap și în piept. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
poate. În urma acestei replici d-șoara a avut probabil o primă dezamăgire). Despre ce e vorba, mă rog? Domnișoară, voiam să comunic domnului profesor că ieri, ieșind dela Academie, mi-a furat galoșii. Vocea domnișoarei, uimită și consternată, a întrebat cu grabă: Ce? Cum ați spus? Văzând că am de a face cu o persoană care înțelege precis vorbirea, am atenuat cuvântul și l-am înlocuit cu "schimbat". Nu; doctorul poartă șoșoni; servitorul se înșală, a lămurit, științificește, domnișoara de la telefon. Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Domnule Costică Boroianu căprari La târgu ocnii la fabrica de sare La hoț RĂVAȘ Multe serutări Draga costică De când Mata tei dus tare uri tu Ma mănâncă Dragă costică tarare amslăbit că mamă nâcă urâtu mă rog semi scrii de grabă îna poi că sun cu ne răbdare Multe serutări Dragă Costică să nute superi semi trimeț și despre mine cei auzit Dragă Cos foarte mult mam bucurat că mei trime scrisoarea la nu după ameză Te rog și se nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dat faliment. Ce fel de faliment? Faliment fraudulos: văd că așa-i zice. E posibil așa ceva? Am avut toată încrederea în dumneata. Cu neputință! Ba pe onoarea mea, vă rog să mă credeți. Enric IV, trudit de drum lung în graba cu care ducea ajutor de oaste orașului Cambray, avea a trece prin Amiens. Acolo mai-marii orașului se adună și-l întâmpină cu discursurile de rigoare pregătite. Primul magistrat începe cu patos: O prea măritule, prea bunule, prea dreptule, prea milostivule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Îți trebuie o ocă de înțelepciune ca să susții un dram de noroc. Mă urăsc unii confrați nu pentrucă le-am făcut rău ci pentrucă am avut succes. Mustră pe ai tăi, ca să se creadă că ești fără cusur. Făgăduiește în grabă sărmanului și uiți imediat numele și existența. N-ai destulă putere ca să judeci bine. Cumpătarea nu e merit al nostru ci al celor care ne-au dat cu viața și echilibrul fizic. Tânguirile lui Ojog cresc în măsura în care se supraevaluează el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
literatură nu poate să aibă decât urmări bune, atunci când la mijloc este talent. Această însușire înobilează orice. Nuvela gen care dispare? A, nu! Cu mai multe și mai serioase argumente, acum douăzeci de ani, se prezicea decăderea și dispariția romanului. Graba vieții moderne,electrificarea, automobilul, aeroplanul etc., se zicea vor face pe cetitor să nu mai dispuie de orele lungi și tihnite ale unor lecturi de volume compacte. Romanul, început în serii de tomuri nesfârșite, s-a redus la unul. Reducerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din sudul Moldovei. Cu ajutorul călăreților din Țara de Jos, oastea lui Ștefan s-a ridicat la 5000-6000 oameni, cifră deloc neglijabilă pentru vremea respectivă. Evenimentele s-au desfășurat cu mare repeziciune. Petru Aron a trebuit să părăsească Suceava în mare grabă și să-l întâmpine pe Ștefan la 12 aprilie, 1457. „Într-o marți, în săptămâna mare, înaintea Paștilor atunci a venit Ștefan voievod, un fiu al lui Bogdan voievod, care a venit cu putere mică, cu muntenii, cu țările de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cu Imperiul Otoman, era suspendarea dării de 2.000 de galbeni, pe care o plătise Porții în fiecare an de la urcarea sa în scaunul Moldovei. Ștefan nu se așteptase ca domnia lui Laiotă să fie atât de scurtă. Cu toată graba lui de a strânge din nou oastea, pentru a-i respinge pe turci, aceștia nu l-au așteptat pe voievodul moldovean și s-au retras cu mult înainte ca el să ajungă în sudul țării. În timp ce Ștefan își aduna oastea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care încăpeau câte 16 cai. Restul, ienicerii, azapii au trecut care cum au putut. De la începutul lui noiembrie 1474 și până la începutul lui ianuarie 1475, timp de două luni, această masă enormă de oameni și cai a înaintat fără nici o grabă spre hotarul Moldovei. Calculând etapele de marș, pentru călăreții care au trecut Dunărea la Vidin, însemnează că aceștia n-au parcurs mai mult de 10 km pe zi ca să ajungă în Moldova. Acest calcul este necesar, pentru a demonstra că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
silit să renunțe la planurile sale. Nu însemna însă că toate eforturile, întreprinse până atunci, pentru organizarea flotei și a oastei de uscat n-aveau să servească la ceva. Dacă nu se putea porni împotriva Moldovei, a fost alcătuit în grabă planul aservirii țărmului din nordul Mării Negre, cu scopul de a strânge și mai mult în clește Moldova. Cucerirea țărmului nordic al Mării Negre proiectată de turci afectează, în cel mai înalt grad, interesele economice ale Moldovei. Comerțul dintre Europa occidentală și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
noaptea, cu toate puterile Măriei Sale și cu toți oamenii pe care i-a dat Dumnezeu. Și astfel nu ne va lăsa să pierim, noi și țara noastră de acești păgâni”. Solilor săi, domnul le cerea să vină cu aceeași mare grabă cu răspunsul regelui. La începutul lunii iulie, solii lui Ștefan cel Mare, împreună cu Dominic, prepozitul de Alba, Gospar de Othwan și Mihai de Pesth ajung la Suceava. Ca urmare a tratativelor cu regele Ungariei, Ștefan acorda un salv-conduct negustorilor din
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
întreprinde nimic serios, iar sultanul a înțeles că, cele două cetăți nu puteau fi cucerite, decât după ce Ștefan cel Mare ar fi fost înfrânt. Cum nu s-a întâmplat acest lucru, iar sultanul a fost silit să părăsească Moldova în grabă, problema cuceririi Chiliei și Cetății Albe avea să constituie, după 1476, una dintre preocupările principale ale oamenilor politici și militari de la Constantinopol. Și din scrisoarea slujitorului lui Vlad Țepeș aflăm amănunte în legătură cu dificultățile întâmpinate de oastea otomană pe pământul Moldovei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și credem că se referă la incursiunea lui Țepeluș. Domnul știa că se fac pregătiri pentru atacarea Moldova și, de aceea, trebuie să se fi aflat prin părțile Bacăului, fapt care i-a determinat pe năvălitori să se retragă în grabă. Riposta domnului nu s-a lăsat așteptată și, așa cum se scrie în Letopiseț: „În anul 6989 (1481), luna iulie 8, duminecă, a fost război cu muntenii și cu Țăpăluș la Râmnic și a biruit iarăși Ștefan voievod, cu mila lui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
la Chilia, a împresurat cetatea de pe apă și de pe uscat. Zidurile și porțile cetății fiind străpunse ca și inimile crude ale ghiaurilor netrebnici, inima pârcălabului s-a strâns de groază și de frică. Acesta a hotărât s-o predea în grabă, fără condiții «la 15 iulie 1484» într-o zi de miercuri. Astfel, șahul cel puternic a isprăvit cucerirea cetății făcând slujba de vineri în biserica acesteia. „Chilia era lacătul acelui ținut și a fost cucerit cu sabia. Astfel, lacătul s-
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
neînvins, în 1475, Ștefan cel Mare reușește să obțină o victorie strălucită asupra turcilor, iar un an mai târziu, fără să îl ajute cineva, domnul român îl înfruntă pe sultan cu toată puterea lui și îl obligă să treacă în grabă Dunărea. A exagerat Dlugosz, este numai o voce care predică în deșert ? Dar, șeful spiritual al episcopului polon și al creștinătății catolice, Papa de la Roma, îl numește în două rânduri pe Ștefan, după cele două campanii, din 1475 și 1476
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]