7,802 matches
-
vreo câteva clipe înainte de apariția Aglaiei pe terasă. Cuprins de o tulburare inexprimabilă, asemănătoare cu un val de spaimă, prințul strânse iarăși hârtia în palmă și sări cât putu de repede de sub fereastră, de la lumină, ca și cum ar fi fost un hoț speriat: dar la această mișcare se ciocni deodată cu un domn care se oprise chiar în spatele lui. — Vă urmăresc, prințe, spuse domnul. — Dumneata ești, Keller? strigă prințul, mirat. — Vă caut, prințe. V-am pândit lângă casa Epancinilor. Firește, nu puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se închideau ochii, mi se năzărea mereu Ivan Fomici, care parcă ar fi căpătat milioane de ruble. Nu știa nicidecum ce să facă cu banii, își bătea capul cu ei, tremura de spaimă ca nu cumva să i-i fure hoții și parcă, în cele din urmă, s-a hotărât să-i îngroape în pământ. Până la urmă, l-am sfătuit ca în loc să îngroape degeaba în pământ o grămadă atât de mare de aur, să toarne din toată această grămadă un sicriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
interesa că pleacă și, mai ales, că se duce la Vilkin? La ce bun să dea de știre? Nu, aici e o subtilitate, o subtilitate hoțească! Asta înseamnă: „Uite, cică, în mod intenționat nu-mi ascund urmele, ce fel de hoț mai pot fi după așa ceva? Oare un hoț ar fi anunțat unde se duce?“ E o precauție excesivă de a îndepărta bănuielile și, ca să zic așa, de a șterge urmele de pe nisip... M-ați înțeles, mult-stimate prinț? — Am înțeles, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
duce la Vilkin? La ce bun să dea de știre? Nu, aici e o subtilitate, o subtilitate hoțească! Asta înseamnă: „Uite, cică, în mod intenționat nu-mi ascund urmele, ce fel de hoț mai pot fi după așa ceva? Oare un hoț ar fi anunțat unde se duce?“ E o precauție excesivă de a îndepărta bănuielile și, ca să zic așa, de a șterge urmele de pe nisip... M-ați înțeles, mult-stimate prinț? — Am înțeles, am înțeles foarte bine, dar nu-i prea puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aceea!? exclamă prințul, bătând înciudat cu pumnul în masă. — Întrebarea e dintr-o comedie veche. Dar, preablândule prinț! Văd că puneți prea mult la inimă necazul meu! Nu merit. Adică, unul ca mine nu merită; dar dumneavoastră suferiți și pentru hoț... pentru acest om de nimic, care-i domnul Ferdâșcenko? — Da, da, într-adevăr m-ai făcut să mă îngrijorez, îl întrerupse prințul distrat și nemulțumit. Deci, ce intenție ai... dacă ești atât de sigur că hoțul este Ferdâșcenko? — Prințe, mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dumneavoastră suferiți și pentru hoț... pentru acest om de nimic, care-i domnul Ferdâșcenko? — Da, da, într-adevăr m-ai făcut să mă îngrijorez, îl întrerupse prințul distrat și nemulțumit. Deci, ce intenție ai... dacă ești atât de sigur că hoțul este Ferdâșcenko? — Prințe, mult stimate prințe, cine altul ar putea să fie? o scălda Lebedev, cu înduioșare crescândă. Căci faptul că nu mai am la cine mă gândi de rău și, ca să zic așa, absoluta imposibilitate de a bănui pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
au mirat când ea, pe un ton atât de serios, i-a trimis tatei complimente. De ce tocmai lui? Și dacă știe, înseamnă că i-a spus prințul! — Nu-i mare lucru să-ți dai seama cine i-a spus! Un hoț! Asta ne mai lipsea. Un hoț în casa noastră, „capul familiei“ noastre e hoț! — Prostii! strigă Varia, supărându-se cu totul. O istorie întâmplată la beție și atâta tot. Și cine a scornit-o? Lebedev, prințul... care nici ei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ton atât de serios, i-a trimis tatei complimente. De ce tocmai lui? Și dacă știe, înseamnă că i-a spus prințul! — Nu-i mare lucru să-ți dai seama cine i-a spus! Un hoț! Asta ne mai lipsea. Un hoț în casa noastră, „capul familiei“ noastre e hoț! — Prostii! strigă Varia, supărându-se cu totul. O istorie întâmplată la beție și atâta tot. Și cine a scornit-o? Lebedev, prințul... care nici ei nu-s mai breji. Ce să zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
complimente. De ce tocmai lui? Și dacă știe, înseamnă că i-a spus prințul! — Nu-i mare lucru să-ți dai seama cine i-a spus! Un hoț! Asta ne mai lipsea. Un hoț în casa noastră, „capul familiei“ noastre e hoț! — Prostii! strigă Varia, supărându-se cu totul. O istorie întâmplată la beție și atâta tot. Și cine a scornit-o? Lebedev, prințul... care nici ei nu-s mai breji. Ce să zic, au amândoi un car de minte. Pe povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
întâmplată la beție și atâta tot. Și cine a scornit-o? Lebedev, prințul... care nici ei nu-s mai breji. Ce să zic, au amândoi un car de minte. Pe povestea asta eu una nu dau nici atâtica! — Bătrânul e hoț și bețiv, continuă Ganea cu venin, eu sunt calic, soțul surorii mele e cămătar - avea și la ce râvni Aglaia! Frumos, nimic de zis! — Acest soț al surorii tale, cămătarul, te... — Hrănește, nu-i așa? Te rog, nu te jena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe acest pământ orbi, surzi sau nebuni? Cum să mă bucur de lumina pe care altul n-o mai poate vedea sau de sunetul pe care nu-l poate auzi? Mă simt responsabil de întunericul tuturora și mă cred un hoț al luminii. Oare n-am furat noi toți lumina celor care nu văd sau sunetul celor care n-aud? Nu e responsabilă luciditatea noastră de întunecimea nebunilor? Nu știu de ce, dar când mă gândesc la asemenea lucruri îmi pierd curajul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Reușește să zâmbească chinuit. Sigur că i-a pătruns șiretlicul de la bun început. S-a amuzat chiar, ca o proastă. N-a înțeles că singurul mod în care Gallus intră în viața oamenilor este numai pe ușa din dos, ca hoții sau ca servitorii. Nu va alege niciodată calea scurtă și dreaptă a adevărului. Minciuna și duplicitatea fac parte din natura lui și îl împiedică să se comporte normal... O mână grea se lasă brusc pe umărul ei. Întoarce ochii și-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
unchiul prințesei Mariamne. Iar eu eram soldat. Trebuia să respect ultima dorință a regelui. Am dat ordin oștenilor să-l slujească pe Archaelaus și să lupte alături de romani, însă când au auzit că procuratorul Sabinius a pus mâna ca un hoț ordinar pe 400 de talanți din tezaurul sfânt, s-au alăturat rebelilor. Nu i-am mai putut ține în frâu. Au trecut de partea mulțimii dezlănțuite. Un nod îl apasă dureros în coșul pieptului. Rachela... Își aduce aminte unde se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vederea valului de solicitanți ce năvălesc pe ușă împingându se și aproape călcându-se în picioare. Aceasta este gașca pe care se bazează puterea mea, își zice, turma asta de trântori, tot timpul pe drumuri de la un patron la altul, hoți și criminali la nevoie, dacă sunt bine plătiți, mațe-fripte în căutarea unei mese bune, poeți a căror singură resursă de trai este spiritul... — În țarina săracă, stăpâne, nici taurul nu se silește, îi întrerupe gândurile un individ numai piele și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
stea tot timpul cât va dura procesul la un hotel, urmând să facă numai drumul până la tribunal. Fermierul a fost condamnat la scaunul electric, iar iubita lui la muncă silnică pe viață. Justiția e foarte severă în privința poliției rurale. Un hoț de găini a fost condamnat la 4 ani închisoare. Cazurile acestea de furt sunt foarte rare, dar aspru pedepsite, întrucât înmulțirea borfașilor ar îngreuia viața fermierilor. Curtea, casa, mașinile pe câmp rămân fără nici o pază. Sâmbăta de obicei, orășelele sunt
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
căutam o revelație, voiam o informație. Îmi imaginam că În celelalte săli ar fi fost greu să găsesc un loc unde să pot scăpa de controlul paznicilor (e meseria lor să facă ocolul sălilor În momentul Închiderii, atenți ca vreun hoț să nu se pitească pe undeva), dar aici, În naosul Înțesat, ce loc ar fi mai bun ca să te strecori ca pasager În vreunul din ele? Să te ascunzi, viu fiind, Într-un vehicul mort. Jocuri Încercaserăm noi chiar prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Alaltăseară, În periscop, nu aveam nici o dovadă că ceea ce-mi dezvăluise imprimanta era adevărat. Încă mai puteam să mă apăr prin Îndoială. Către miezul nopții aveam să-mi dau seama că venisem la Paris, că mă ascunsesem ca un hoț Într-un inofensiv muzeu al tehnicii numai pentru că mă vârâsem ca un prost Într-o macumbă organizată pentru turiști și mă lăsasem pradă hipnozei provocate de niște perfumadores și de ritmul pontos-urilor... Iar memoria mea Încerca, rând pe rând, ruperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Îți Îngăduie să acționezi asupra naturii și a forțelor ei punând În mișcare asemănătorul prin asemănător. Înțelepciunea e insesizabilă, volatilă, scapă oricărei măsuri. Iată de ce În epoca aceea zeul Învingător a fost Hermes, inventatorul tuturor șiretlicurilor, zeul căilor Încrucișate, al hoților, dar și meșterul scrierii, artă a iluziei și a diferenței, al navigației, ce te trage către capătul oricărui hotar, unde totul se confundă la orizont, al vinciurilor de ridicat pietre de la pământ, și al armelor, care preschimbă viața În moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
la sfârșitul povestirii pune o notă În subsolul paginii, care zice: 1. Istoric.” „Exact. Și-i adevăr istoric că Annibale Cantalamessa și Pio Bo se numeau așa, și nici nu era ăsta defectul lor cel mai mare. Erau niște prefăcuți, hoți de cărți de aventuri ilustrate de pe la chioșcurile de ziare, furau tuburi de cartușe de la cei care aveau o colecție ca lumea și-și puneau sanviciul cu salam direct pe cartea de aventuri de mare și de uscat pe care abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
unde era cheia și s-ar fi Întors În fugă s-o ia, dar nu suporta să se Întoarcă, nici măcar pînă la sertarul din debara. Trase cîteva lăzi, le puse una peste alta și se cățără pe ele, ca un hoț, pînă ajunse În vîrful zidului, apoi se lăsă să cadă În partea cealaltă, aterizînd ca un bolovan, rănindu-și piciorul și sărind În jur. Dar brusc, sentimentul de a avea o ușă Încuiată În spatele lui era minunat. Spuse cu vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ar fi ca o viață năpădită de cancer. — E Înspăimîntător? Întrebă Helen, captivată de descrierea Juliei. Cred că pe mine m-ar Înspăimînta. — Și pe mine mă sperie puțin. Apoi, poate ai șansa de a mai găsi pe cineva - un hoț care a ajuns acolo ca tine. Băieți care s-au dus să se distreze. Vezi tot soiul de obscenități pe perete, uneori; ți se face milă de familia care va trebui să se Întoarcă. Alteori, casa n-a fost deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sticla Înapoi, să fim singurele ființe vii din oraș. Crezi că sînt fantome pe-aici, Julia? Julia bău. Își șterse gura. — Ar putea fi fantoma lui Samuel Pepys. El venea la biserica asta. Odată s-au năpustit asupra lui doi hoți. Mi-ar plăcea să aflu despre asta, spuse Helen, dar să nu fiu amețită. — Te amețești repede. — Eram și Înainte amețită, dar nu mi-a făcut plăcere s-o spun. Oricum, e ziua mea de naștere și am voie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
natală. Casa lui este aici, dincolo de poarta albastră. Începe să plângă și în cele din urmă adoarme tremurând, un somn greu. Orașul își continuă viața în jurul lui. Câinii vagabonzi continuă să adulmece prin grămezile de gunoaie și prin șanțuri. Polițaii, hoții, cheflii, cei care curăță haznalele, birjarii, hamalii si alte personaje nocturne își continuă treburile pe străzile care, în unele locuri, sunt la fel de aglomerate ca ziua. Pagină separată Este o dimineață mohorâtă, iar Pran se trezește înghețat și dezorientat. Deasupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de dreapta, cu spate alb RUKHSANA (centrat, în partea de sus a paginii) Pagină separată, de dreapta Mulțimea aflată pe peronul gării Fortului pulsează ca o singură inimă. Funcționari cu gulerele murdare, vânzători de ceai și dulciuri, de ziare, cerșetori, hoți de buzunare, soldați englezi nebărbieriți, sufocați de căldură, cântând cântece deocheate, gentlemeni hinduși, îmbrăcați îngrijit, subalterni tunși chilug, care îi vor alunga pe respectivii gentlemeni de pe locurile rezervate, madame-sahib cu un aer nemulțumit, mergând în fața hamalilor care le poartă valizele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
erau înclinați spre sodomie, dar nici una dintre aceste tendințe nu contravenea disciplinei de armată. Privett-Clampe și-a condus pathanii în munți cu diverse ocazii, să dea foc la sate, pentru a pedepsi raidurile de frontieră și să prindă bandele de hoți de cai. Asta se întâmpla cu mult înainte de uciderea mecanizată din războaie, când luptele erau purtate cu onoare și decență.Privett-Clampe (și toți cei care au fost încartiruiți cu el, au stat la aceeași masă, sau au mers în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]