7,681 matches
-
o purcică, a strigat unul dintre cei trei, economistul de la o fermă agricolă, fost condamnat pentru furt, grațiat datorită infirmității (avea doar un picior și mergea în cârje). Era cel mai reclamat om din comună. Toată lumea îl poreclea „Șontorogul” și „Hoțul”. Fișierul din birou conținea mai multe dosare cu reclamații făcute de săteni în care faptele acestuia erau aduse la cunoștință conducerii comunei. Când voiam să luăm măsuri cu el sau să înaintăm vreo reclamație, șefii ne cereau clemență pe motiv
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cizma de cauciuc plină de noroi uscat amestecat cu baligă de la animale, a strigat furios: Cred c-am să-ți scot inima din tine! Am s-o tai și am s-o dau la toți să mănânce din ea. Sunt hoț, ai? Unde ai ascuns tabloul „iubitului tău conducător”? Luați-l din sala de ședințe, dacă aveți nevoie de el. E acolo împreună cu steagul și cărțile. Frica a pus stăpânire pe mine. Nu știam ce va urma. Eram în mâinile celor
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
numai că în socialism nimic nu era simplu și mai ales clar. Spunea cineva: "România este o țară minunată, păcat că e locuită". Și avea perfectă dreptate. Bineînțeles că nu se referea la românii harnici, cinstiți, ospitalieri, ci la nepricepuți, hoți, leneși, de care în anii "epocii de aur" țara nu ducea lipsă chiar și la cele mai înalte niveluri. Pentru ce călătoresc oamenii într-o țară sau alta? Excluzându-i pe cei care o fac în interes "de serviciu", care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de închisoare și deportare la „canal”. În acea veme și în pușcărie se aplica „lupta de clasă” deținuții erau (categorisiți) împărțiți în trei mari categorii: drept comun, sabotori și politici. Cei de drept comun, care erau după fapta lor, escroci, hoți, tâlhari, violatori, criminali ș.a. erau tratați omenește cu număr cât mai redus în camere aerisite, cu paturi foarte bune, cu așterut, pernă, pătură înfățată, plimbări până la prânz și după masă; cei de la sbotaj se bucurau de paturi suprapuse, cu pătură
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
de închisoare și deportare la „canal”. În acea veme și în pușcărie se aplica „lupta de clasă” deținuții erau (categorisiți) împărțiți în trei mari categorii: drept comun, sabotori și politici. Cei de drept comun, care erau după fapta lor, escroci, hoți, tâlhari, violatori, criminali ș.a. erau tratați omenește cu număr cât mai redus în camere aerisite, cu paturi foarte bune, cu așterut, pernă, pătură înfățată, plimbări până la prânz și după masă; cei de la sbotaj se bucurau de paturi suprapuse, cu pătură
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
de aici, este mai mult presimțit decât vizibil. Nu știu din ce motiv, în mulții ani cât am fost slujbașul spitalului deși mi-am propus de sute de ori s-o iau razna pe această cărare, care se cheamă ,,dealul hoților'', nu m-am învrednicit să o iau spre cer. O frână interioară, sau cine știe ce motiv, din lumea tainelor sufletului, nu mi-a dat voie să mă duc într-acolo. Acum, privind, zilnic, la acest drumeag, mi se pare că este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de o cinste exemplară. Când îl întreb ce este interzis: "adică din calendar, cu roșu". "Adică, îi spun, străpuns de o idee, mașinile nu se fură în zilele trecute cu roșu în calendar?... "Duminica-i interzis, poliția aduce interzisul la hoți și îi prinde dacă nu stau la biserică, așa le trebuie..." Nu știu dacă puțina lui înclinare spre credință se datorează lipsei de educație religioasă. Nu cred, totuși, că el ar putea face excepție de la ambianța de regim comunitar de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
chiar cu oarecare aroganță, s-a tocmit un proces verbal, urmând să ne prezentăm, după amiaza, la Poliție. Eram așteptați la ora trei. Disperarea noastră era totală. Cinstea însemna, în acei ani, ceva mult mai important decât astăzi. Un elev hoț era condamnat la disprețul public, nemailuând în seamă exmatricularea, arestarea și procesul. Ezitam, disperați, să semnăm ceva, refuzam chiar orice declarație. "Faceți cum credeți, dar scoateți ceasul, ne-a declarat, clar, comisarul. Altfel e rău de voi". Ceva, însă, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în văzul lumii la cer; încet, încet, ca un nor, s-au pierdut în cerul pe care apăruse luceafărul și luna. Acu, dacă ar fi fost de neam, încă ar mai fi fost o poveste de crezut. Dar mirele era hoț de cai, temut de la Buzău la Brăila, din Craiova la Ismail, și mireasa era una din Strada Venerei, strașnică fată, sprâncenată, focoasă și nu prea dusă la biserică. Dar i-a luat Dumnezeu la El, undeva, într-o abureală albastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Strada Teiulu, locuri plăcute, se vede, lui Dumnezeu, ca și simțirile sufletului celor doi tineri; și le-a șters toate păcatele lor, de hoție și de altele, că L-a bucurat pe Dumnezeu simțirea lor. Au rămas cu gurile căscate hoții și toți vagabonzii de la "La zece mese", i-a dat o boabă în ochi și lui Ghiță Cuțit. Dar fetele, ce se mai smiorcăiau... Și au băut cât au putut (cât au vrut) vin tămâiet și nu s-a îmbătat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
formă indecisă, bună doar pentru a inspira pe câte un grafician suprarealist. Dar nu trece pe acolo nici un artist suprarealist. Numai vântul, cu suflarea lui plină de toane, viguros iarna, când învăluie sau spulberă zăpada, leneș în celelalte anotimpuri. Nici hoții nu se mai văd pe acolo, pentru că nici nu au ce fura, nici nu se pot ascunde pe terenul atât de deschis vântului și fără nici o ascunzătoare. Foarte rar, mai izbucnește, fugind grăbit, câte un iepure bezmetic. * Nici o întrebuințare nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
care duce la Prut. Dar eu cred că este un drum secret care duce la cer. De mâine, încălțat cu adidași, o să o iau într-acolo, pe cărare, în sus. Vreau să-mi încep vacanța. Drumul se numește, îmbietor, "Drumul hoților". O veche complicitate Bat clopotele, se aud, în orașul nostru, "orașul celor șapte coline", cum picură, din cer, ca o boabă sonoră, sunetul clopotelor, în preajma învierii. Se simte prin cartierele vechi (târzii rezervații ale unui timp demult dispărut), un duh
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
costume, situații și corăbii adecvate și un foarte original traseu metanarativ. Naratorul e Israel Hands și el afirmă în marginea ramei epice care încadrează povestea că, în situația greu de crezut a mărețului imperiu britanic jefuit de o gloată de hoți, trebuia să existe o posteritate demnă de consemnat : poți ucide un om, dar nu poți ucide legenda !. Scenele și personajele sunt cât se poate de veridice, asta și pentru că, printre consultanții filmului, s-au numărat doi specialiști ai fenomenului, Marcus
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
mare parte a consumului din gospodăria proprie. „Statul” nu ajunge acolo. Școlile dispar treptat, singura autoritate intelectuală rămânând preotul (și acesta adesea part-time). Jandarmii și poliția ajung rar. Oamenii își fac potere dacă prăduiala se extinde sau se resemnează afurisind hoții în biserică. Sub anumite aspecte viața lor este mai bună decât a celor din mahalaua urbană: au lapte de la vaca proprie, ceva brânză, au legume, porumb și grâu, ouă, unul sau porc-doi. Își petrec viața hrănind viețuitoarele cu care se
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
direct de cetățeni. Doresc să mențină politica de castă, să mențină zone tabu pentru ochii cetățenilor, legate de sursa propriei averi. Ce fac pentru asta? Desigur, multe: cumpără masiv presă și comandă diversiuni și minciuni. Strigă pe cât mai multe canale „hoții, hoții!”, strigă împotriva tulburării ordinii „publice”, strigă împotriva tulburării liniștii și stabilității propriei surse de câștig, împotriva înfățișării nude a incompetenței individuale, cu alte cuvinte, practică o grotescă mineriadă de castă politică. Pe fețele lor se citește, la fel ca
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
de cetățeni. Doresc să mențină politica de castă, să mențină zone tabu pentru ochii cetățenilor, legate de sursa propriei averi. Ce fac pentru asta? Desigur, multe: cumpără masiv presă și comandă diversiuni și minciuni. Strigă pe cât mai multe canale „hoții, hoții!”, strigă împotriva tulburării ordinii „publice”, strigă împotriva tulburării liniștii și stabilității propriei surse de câștig, împotriva înfățișării nude a incompetenței individuale, cu alte cuvinte, practică o grotescă mineriadă de castă politică. Pe fețele lor se citește, la fel ca pe
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
competitiv și respectă legea. În schimb, discernământul și alegerea i-au funcționat pe deplin ca să medalieze cu premii de mâna întâi oameni străini de democrație, fățiși inamici ai acesteia și să grațieze dușmani ai statului de drept: ucigași din 1989, hoți ai banilor publici la scară mare și, peste toate, pe personajul care întruchipează „mânia proletară de serviciu”, gata oricând să transforme minerii în slugi obediente pentru salvgardarea ultimei redute a comunismului întruchipat de Ion Iliescu și camarila de securiști și
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
loc. Pentru mine, vecina noastră mică a constituit cel dintâi flirt. I-am și dăruit o păpușă cât mine de mare pe care, dacă o puneai cu fața în sus, claxona „mama”. Pe strada noastră au trecut odată, încătușați, doi hoți escortați de polițiști. Unul furișa într-o parte priviri rele. N-am putut niciodată să uit privirile acestea și, mai târziu, felul acesta de ochiri m-a prevenit asupra celui care le arunca. Când coborai pe la Spiridonie, șinele de tramvai
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
genunchi, oamenilor le aburesc spinările. Au preocupări ciudate: câte unul priponește un podeț cu furca; altul caută în răchiți găinile cu cocoș care trâmbițează despărțirea apelor de pământ. Oameni aspri și dârji, între ei s-au numărat adesea haiduci și hoți. Nopțile, munții răsună de bubuituri: sunt vânătorii de fiare și uneori de oameni. Pământul e sărac încât, de multe ori, nu dă nici lutul care să fie pus pe pereți. Pe dinafară casele rămân din lemn doar cu un pătrat
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
șeful partidului conservator. Consecință a acestei sărăcii și a slabelor venituri la buget, moneda se deteriorase (cînd am sosit la Roma opt livre valorau un franc francez...), iar cînd coborai din Italia de nord în cea de sud, dădeai de hoții ce împînzeau locurile. Nu mai era ca pe timpul lui Stendhal, iar hoții erau tot mai alungați și mai urmăriți de carabinieri, ei se aventurau totuși pînă aproape de Roma. În momentul sosirii mele se vorbea de recenta tentativă a unei bande
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
buget, moneda se deteriorase (cînd am sosit la Roma opt livre valorau un franc francez...), iar cînd coborai din Italia de nord în cea de sud, dădeai de hoții ce împînzeau locurile. Nu mai era ca pe timpul lui Stendhal, iar hoții erau tot mai alungați și mai urmăriți de carabinieri, ei se aventurau totuși pînă aproape de Roma. În momentul sosirii mele se vorbea de recenta tentativă a unei bande de a o captura, pentru a obține o bună răscumpărare, pe prințesa
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de a o înăbuși. Legația României, pe durata stagiului meu în Italia, a primit direct o dovadă a acestei neputințe a autorităților. În urma unui furt important de la o bancă română, poliția a fost pusă în situația de a anunța că hoții s-au refugiat pe teritoriu italian. Directorul adjunct al Siguranței franceze, Cochefert, binecunoscut în analele de la Quai des Orfèvres37, fusese însărcinat de banca păgubită să pună mîna pe vinovat sau vinovați. Într-o dimineață, acesta sa prezentat la Cancelaria noastră
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
s-au refugiat pe teritoriu italian. Directorul adjunct al Siguranței franceze, Cochefert, binecunoscut în analele de la Quai des Orfèvres37, fusese însărcinat de banca păgubită să pună mîna pe vinovat sau vinovați. Într-o dimineață, acesta sa prezentat la Cancelaria noastră: hoțul fusese găsit și identificat. "Acum este rîndul dumneavoastră să acționați ca să obțineți arestarea sa de către autoritățile italiene...". Însă în această privință Cochefort era sceptic întrucît hoțul era chiar ginerele șefului poliției din Neapole, un sportiv, care poseda cai de curse
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
mîna pe vinovat sau vinovați. Într-o dimineață, acesta sa prezentat la Cancelaria noastră: hoțul fusese găsit și identificat. "Acum este rîndul dumneavoastră să acționați ca să obțineți arestarea sa de către autoritățile italiene...". Însă în această privință Cochefort era sceptic întrucît hoțul era chiar ginerele șefului poliției din Neapole, un sportiv, care poseda cai de curse și o diligență, ale cărei goarnă și cai îi înnebuneau pe copii. Printr-o fericită întîmplare, Președintele Consiliului, ministru de Interne, era pe atunci un piemontez
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
sunt plecați. Acești politicieni care cotcodăcesc plini de ifose chiar să nu-și dea seama că politica anticulturală are drept consecință directă o imensă demoralizare a unui întreg popor? Că această demoralizare produce în mod necesar tot mai mulți cerșetori, hoți și criminali? Iar aceștia au tendința firească să-și extindă zona de activitate! E totuși la mintea cocoșului: cei care nu pot fura în țară, fură peste hotare... Culmea e că același ministru, despre care am auzit că nu e
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]