6,528 matches
-
El judecă operele nu În legătură cu felul și gradul În care slujesc lupta poporului muncitor, ci cu Îndeplinirea anumitor „condiții” mai mult sau mai puțin „eterne” ale artei. Un exemplu e articolul Cunoașterea vieții, izvor al măiestriei artistice În creația poeților ieșeni (Iașul nou, nr. 1-2, 1950, p.158-171), semnat de D.Costea. (Ă). În esență, criticul ieșean nu spune lucruri greșite. Numai că, pe de o parte, el schematizează problemele prin clasificarea școlărească a „condițiilor” necesare oricărei creații „artistice”, pe de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Îndeplinirea anumitor „condiții” mai mult sau mai puțin „eterne” ale artei. Un exemplu e articolul Cunoașterea vieții, izvor al măiestriei artistice În creația poeților ieșeni (Iașul nou, nr. 1-2, 1950, p.158-171), semnat de D.Costea. (Ă). În esență, criticul ieșean nu spune lucruri greșite. Numai că, pe de o parte, el schematizează problemele prin clasificarea școlărească a „condițiilor” necesare oricărei creații „artistice”, pe de altă parte, face o critică judecătorească, cerând „conformarea” poeților la „aceste condiții”, ca și cum ar fi vorba
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ar fi vorba de niște legi dinafară. Într-adevăr, când trece la analizarea unor poezii, criticul ia bucățile și le confruntă nu cu viața ci, pe rând cu fiecare din cele trei condiții. Astfel, el constată că mulți din poeții ieșeni nu cunosc Îndeajuns viața. Prin urmare, ei vor cădea bineînțeles În formalism și schematism. Mai constată că nivelul lor cultural nu e prea ridicat și astfel explică de ce, În loc să-și Însușească În mod creator experiența clasicilor, ei Își Însușesc doar
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
formalism și schematism. Mai constată că nivelul lor cultural nu e prea ridicat și astfel explică de ce, În loc să-și Însușească În mod creator experiența clasicilor, ei Își Însușesc doar expresii, metafore dintrânșii. În fine, D.Costea constată că poeții tineri ieșeni stăpânesc prea puțin tehnica poetică, de unde explicația unor stângăcii ale lor. (Ă). Am zăbovit asupra acestui articol deoarece În el Îndeletnicirea de a masacra producțiile literare vârându-le În patul procustianal unor pretinse legi imuabile este mai evidentă. Aceeași manieră
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
acestea nici nu sunt cele mai semnificative. Altminteri, romanul se desfășoară neted, urmărind firul autobiografic al vieții autorului pe o durată de timp determinată. Prezența lui se simte În paginile cărții sub masca străvezie, abia obiectivată, a eroului principal, studentul ieșean Petruț Voinescu, care devine astfel purtătorul de cuvânt fidel al sentimentelor, gândurilor și impulsurilor - mai ales a impulsurilor proprii temperamentului scriitorului. (Ă). În fine - clipa mult așteptată a eliberării. Ultimul capitol al romanului deschide o vastă perspectivă spre viitor, Înfățișând
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
numeroase întreprinderi economice, în special în sectoarele industrial și comercial. Ritmul scăzut înregistrat de orașele Iași și Botoșani are drept cauze principale „lenta dezvoltare economică, reducerea treptată a imigrărilor și intensificarea fenomenului emigraționist în rândul populației evreiești, precum și plecarea multor ieșeni la București”. După gradul de ocupare a mediului urban, Moldova se situa pe locul al treilea, cu un procent de 20,2% din totalul de 1.848.122 locuitori (mediile întrunite), după Dobrogea și Muntenia, dar înaintea Olteniei - cu doar
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
lei), haine, așternuturi și alte obiecte în valoare de 240 lei”. La polul opus se aflau sumele vehiculate în jurul căsniciilor contractate în lumea marilor negustori sau, putem, doar, presupune, a marii burghezii. Spre exemplu, în actul dotal întocmit de comerciantul ieșean Ancel Segal, la căsătoria fiicei sale Leya cu negustorul băcăuan Iancu Bachman, erau specificate următoarele valori (1903): „6.000 lei în numerar, trusou în valoare de 1.500 lei, haine în valoare de 1.000 lei, obiecte casnice în valoare
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
stagiar. Își ia licență în filosofie și litere, termină și Conservatorul, la clasa lui Mihai Codreanu. Actor timp de patru decenii, este și titular al Catedrei de psihologie și estetică teatrală la Conservator (1921-1926), mai tarziu director al Teatrului Național ieșean (1937-1939) și secretar literar (1954-1960), decorat în 1957 cu Ordinul Muncii clasa a III-a. Se numără printre inițiatorii Societății Autorilor Dramatici Români. Începe să publice versuri, schițe literare și articole în revistă „Curierul liceului” din Ploiești,iar în 1912-1913
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290121_a_291450]
-
Adrian Păscu), Moșnenii (1927) și Ion Creangă (1938, în revistă „Teatru”, în colaborare cu Adrian Păscu). Colaborează la „Adevărul literar și artistic”, „Flacăra”, „Zburătorul”, „Azi”, „Tot”, „Universul literar”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Dimineață”, „Adevărul”, „Rampă”, „Tribuna” (Sibiu), „Icoane maramureșene” (Arad), „Însemnări ieșene”, „Opinia”, „Iașul literar”, „Flacăra Iașului”, „Teatrul”, „Luceafărul”, „Nistru”, „Moldova socialistă” (Chișinău). A mai semnat cu pseudonimele Sandu Țel, Tudor Zăganu. Inegale, scrierile lui Ț. au relevanță mai cu seamă când este vorba despre proza. Astfel, românul Turnuri în apă, radiografie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290121_a_291450]
-
Flacăra Iașului”, „Teatrul”, „Luceafărul”, „Nistru”, „Moldova socialistă” (Chișinău). A mai semnat cu pseudonimele Sandu Țel, Tudor Zăganu. Inegale, scrierile lui Ț. au relevanță mai cu seamă când este vorba despre proza. Astfel, românul Turnuri în apă, radiografie a mediului boem ieșean al anului 1918, evocă nostalgic o lume apusa, căreia i se surprinde culoarea inalienabila, oferindu-se totodată și un document cu privire la imaginea orașului distrus de război. Prin intermediul protagonistului, Gabriel Donici, tânăr pictor de talent, Ț. se apropie de dramă creatorului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290121_a_291450]
-
locuitorii, sfidând moartea ce bântuise în vreme de război, trăiesc tumultuos, cu frenezie, bucurându-se de fiecare clipă. De aceea, cârciumile orașului, cu meniuri opulente și vinuri aducătoare de bună dispoziție, devin emblematice pentru cronică orașului: „Câteva firme de cârciumi ieșene merită gloria de a intra în istorie: «La Bolta-Rece», « La Raiul lui Adam», «La Lupu Fleica», «La Șapte Pulpe», «La Picior de Paris», «La Iancușor», «La Trei Sarmale», «La Viață Lungă», «Parcul Vânătorilor», «Mânaș Cantar», «Simon Pașcanul»; unele dispărute, altele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290121_a_291450]
-
și-a definit personalitatea, Ț. elogiază grandoarea, dar înregistrează și semnele vremelniciei, care pecetluiesc „cetatea” și locuitorii săi. În periodice i-au rămas traduceri din Molière, Pirandello, Racine ș.a., iar în manuscrise se păstrează crochiuri evocatoare ale unor personalități culturale ieșene. SCRIERI: Lacrimi de copii, Ploiești, 1912; Când ies pâraiele... din matcă, Crefeld, 1918; Au înflorit castanii, Iași, 1924; Cuiburi sfărâmate (în colaborare cu Adrian Păscu), Iași, 1924; Casă cu muscate albe, Iași, 1925; Poveștile lui Hinu Ion, București, 1925; Craiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290121_a_291450]
-
albe”, „Năzuința românească”, 1925, 3; G.M. Zamfirescu, „Porunca inimii”, „România literară”, 1933, 75; Perpessicius, Opere, ÎI, 303-306, VI, 141-143, VII, 86, 253-255; Șerban Cioculescu, „Drumul dragostei”, RFR, 1934, 1; G. Călinescu, „Drumul dragostei”, ĂLA, 1934, 727; C. Săteanu, Românul bohemei ieșene, ADV, 1936, 15 947; Ovidiu Papadima, „Turnuri în apă”, G, 1936, 2; Călinescu, Ulysse, 369-371; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 215-216; Ovidiu Papadima, „O fată singură”, G, 1938, 1; Anestin, Schița, 118; G.D. Loghin, „Legiunea de onoare”, IIȘ, 1940, 8
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290121_a_291450]
-
8; Leon, Umbre, ÎI, 171-174; Grigore Ilisei, Cu George Lesnea prin veac, București, 1977, 97-102; Maftei, Personalități, III, 321-322; Valentin Chifor, Scriitori uitați: Sandu Teleajen, F, 1991, 6; Sandu Teleajen, DRI, V, 210-221; Dicț. scriit. rom., IV, 523-525; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 408-409. O.I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290121_a_291450]
-
și proza romînăî. 2 Poate nu e excesiv de pedant a aminti că, cu acest cuvânt - "pedant" -, ocărăște A. Russo în scrierile sale pe latiniști. Și, un fapt caracteristic, istorisit de dl Panu în Amintirile sale de la "Junimea": la înființarea societății ieșene, care a fost "Junimea", fondatorii se opriseră mai întîi asupra numelui de "Ulpia Trajana"... Dar pentru o școală anti-latinistă, numele nu era potrivit... Dl Teodor Rosetti a propus numele "Junimea"... dl Pogor, mulțumit, începu să cânte pe nas ca un
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
noi, care avem aspirări către orizonturi necunoscute sub cerul țării?"3 - sentimente ce lipsesc la A. Russo și M. Kogălniceanu, care au fost adevărați liberali, sentimente care ni-l arată ca pe un "occidentalizat" fin, rău impresionat esteticește de societatea ieșeană, și din care vedem la Alecsandri, pe lângă, desigur, o sinceră nemulțumire de mizeriile țării, și ceva din ceea ce se cheamă dandysm ori snobism. Dar vom vorbi pe larg despre Alecsandri aiurea. Așadar, umilirea națională, interesele de clasă ale boierinașilor - și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
soarta unui bonjurist sub domnia lui Mihai Sturdza, a avut o cauză personală 1 Nesiguranța aceasta, lipsa unei concepții unitare asupra vieții, îl va face să arate sentimentele cele mai contrazicătoare. Am văzut cum, la 1840, se înnădușă în societatea ieșeană "semiorientală", unde boierii se uitau așa de urât la bonjuriști, la duelgii; Mîncăm oamenii", zicea Alecsandri. Dar în 1867 (Scrisori, p. 26) vorbește cu regret despre "datinele care se pierd" și suspină după "boierii, cucoanele de acum 20 ani", adică
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
spuie anume că moldovenii se poartă excelent pe câmpul de război"3 . M. Eminescu, Scrieri politice și literare, editate de Ion Scurtu, Minerva, p. 362. ăEdiția 1905, vol. 1 (1870-1877); articolul Repertoriul teatrului românesc. Teatrul lui Scribe. Teatrul și actorii ieșeni. Școala de muzică din Iași.î 2 Ibidem, p. 281. ă Articolul Presa bucureșteană și instrucția publică.î 3 Ibidem, p. 589. ă Articolul Moldoveni și munteni în războiul din 1877, publicat de I. Scurtu cu titlul Moldoveni și munteni
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și unor poeți foarte naționali, produși de împrejurările noastre. Se poate, de pildă, un poet mai național decât dl Demostene Botez - atât de național, încît unii critici au putut să intre și în subdiviziuni, taxîndu-l drept poet moldovan și chiar "ieșan"? Ce asemănare poate fi între acest poet prin excelență al pământului nostru și imitatorii artificialismului parizian? (Vom vedea imediat ce înțelegem prin aceste ultime cuvinte.) Acest artificialism a înflorit mai ales acum douăzeci de ani: sunt versificatorii cei cu "etajere", cu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
început de amenințarea morții. Este descoperit de Lucian Valea, profesorul său de literatură, care în 1965 îi înlesnește debutul cu versuri în pagina culturală a ziarului „Zori noi” din Suceava. Student fiind, e prezent cu poezie în mai toate revistele ieșene și inclus în antologia Cerul în apă (1970). A colaborat la „Iașul literar”, „Alma Mater” („Dialog”), unde semnează cu pseudonimul Daniil Vania, „Cronica”, „Amfiteatru”, „Luceafărul”, „Convorbiri literare”, „Ateneu”, „Clopotul” (Botoșani) ș.a. Debutează cu un volum personal, Frații mei blânzi, în 1974
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288921_a_290250]
-
Personalități, IV, 220-222; Radu Mareș, Pe cont propriu, Cluj-Napoca, 1986, 260-287; Miron Blaga, „Voce eternă. Pro Patria”, F, 1986, 2; Nicolae Turtureanu, Celui care tace. 15 ani după Corneliu Popel, CRC, 1993, 13; Dicț. scriit. rom., III, 814-816; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 346-347. S.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288921_a_290250]
-
selectați după aptitudini pentru îndeletniciri speciale; 2. școli superioare țărănești, obligatorii și cu caracter mai general, dar adaptate zonei și regiunii în care există școala. Demersurile pedagogice ale lui Stanciu Stoian găsesc ecou și la Ștefan Bârsănescu, profesor la Universitatea ieșeană, care elaborează Pedagogia agricolă, pe care o prezintă și la cursurile de vară ale organizațiilor învățătorești, pornind de la ideea că trebuie formați formatorii pentru adulți, educația acestora fiind o „chestiune de competență, pentru care e necesară o temeinică pregătire științifică
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
selectați după aptitudini pentru îndeletniciri speciale; 2. școli superioare țărănești, obligatorii și cu caracter mai general, dar adaptate zonei și regiunii în care există școala. Demersurile pedagogice ale lui Stanciu Stoian găsesc ecou și la Ștefan Bârsănescu, profesor la Universitatea ieșeană, care elaborează Pedagogia agricolă, pe care o prezintă și la cursurile de vară ale organizațiilor învățătorești, pornind de la ideea că trebuie formați formatorii pentru adulți, educația acestora fiind o „chestiune de competență, pentru care e necesară o temeinică pregătire științifică
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
mă oprească a mă furișa seara, în umbra reflectoarelor, să mai urmăresc (poate! poate!) pe cei care-mi fuseseră atît de dragi. Pînă acum două săptămîni. Cînd mi-a fost dat să văd cel mai grotesc spectacol oferit de trupa ieșeană (din fericire, nu în întregul ei). I-am văzut, la un t.v., pe actori, primiți ca delegație a oamenilor muncii, brrr, de năimiții puterii, cîteva mărimi locale și... republicane, pe cît de mediocre în fostul lor statut profesional, pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
poet, și a-l pune pe altcineva în loc. Halal! Iată în ce scenariu de cea mai joasă speță jdanovistă s-au lăsat implicați (conștienți?, inconștienți?) iubiții mei actori. Și tare mi-e teamă că, tot specializîndu-se în schimbarea directorilor, actorii ieșeni au deja mentalitatea că numai atunci vor fi ei mari, cînd... vor avea directorul care le convine. Oricum, știu că repulsia mă va împiedica de-acum înainte să mai pun piciorul în teatrul la care atît de mult am ținut
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]