6,868 matches
-
ochilor, întocmai ca și pe Bărăgan, o netezime aproape ca a mării. Doar unde și unde, dacă zărești câte un pâlc de pădure, ce se ridică deasupra câmpiei, ca o insulă abia răsărită la orizont. Cu atât mai mare e mirarea când, aproape de Brăila, vezi ivindu-se în depărtare un lanț de munți, având profilul culmilor carpatice. Privind peste vapoarele ce lunecă pe Dunăre și peste ostroavele pline de sălcii, “munții” de la Măcin ademenesc asemeni ca și culisele unui teatru. S-
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de împărat și începu să vorbească: Oprește-te stăpâne; oprește-te tată! Și abia rosti cuvântul tată, că-i căzură coarnele și pielea de pe el și se ivi băiatul crezut atâta vreme mort. Negură se trase câțiva pași înapoi, de mirare și de bucurie. Băiatul mai vorbi: Lăsați-l pe bătrân în pace, mulțumiți-i că m-o scăpat de la moarte! Dacă nu era el, tăticule, nu-ți mai vedeai băiatul niciodată. Și băiatul povesti tatălui său ce se întâmplase: Precum
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
si a zbughit-o pe portiță, să nu-l mai vadă mama ce face fiindcă stiți? lui Gheorghiță pâinea nu-i place; mănâncă ce-i pe deasupra, iar pâinea o aruncă. Vai, nu-i păcat de-atâta muncă? auzi el cu mirare, când pâinea se rostogoli pe cărare. Cine vorbește? Și despre ce "muncă" pomenește? se opri Gheorghiță pe loc, cu urechea ciulită. Sunt eu, felia de pâine azvârlită. Poate că mâine, dacă vei ști ce comoară se-ascunde într-o felie
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
afară a dispărut și am văzut un soare roșu, înălțîndu-se din mare, ca într-un început de lume. Cineva din spate mi-a șoptit: "Ar trebui să fugi". Asta și fac. Încerc să fug. În definitiv, nici nu-i de mirare. 5. Doctorul Luca făcu un gest indecis. ― Profesiunea mea e sufletul omului, băiete, dar n-am bănuit, când am cunoscut-o pe Tereza, că mă voi dovedi un psihiatru fără har. De fapt, nu era frumoasă. Avea un fel de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cunoaște. "Cum poți să visezi pe cineva pe care nu l-ai cunoscut?" m-am mirat eu, sincer. S-a uitat la mine lung: "Tu n-ai visat niciodată lucruri pe care nu le-ai văzut?" Și, oarecum, surprinsă de mirarea mea, a schimbat vorba: Sunt în mâna ta acum, Luca. Și știi de ce?" "De ce?" "Simplu ― a zis ea. Dacă poți să-mi aduci bucurie sau tristețe, înseamnă că sunt în mâna ta". Adevărul e că exista ceva care mi se
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
obosind oamenii. Permanent doar briza adia la intervale regulate și mult așteptate de toți încât ajunseseră să creadă că zăpușeala nu se va termina nicicând. Laur îmbrăcă slipul din mașină și a pășit pe plaja visurilor, însorită dar pustie spre mirarea lui... de obicei venea lumea dar acum, nu era nici țipenie de om și se gândea: - Cu atât mai bine! Când a zărit nisipul galben, măcinat în granule fine, fără scoici nerăbdarea puse stăpânire pe el. Dorind să alerge spre
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
între ele! Cealaltă, destinata, nu mă atrăgea în mod deosebit, cu toate că ea era mobilul aducerii mele în seara aceasta. Nu aveam nici un pretext, dar mă îndrăgostisem subit! Deci, ca de obicei, făceam invers decât fusesem programat, dar m-a cuprins mirarea! Și Giulia se uita surprinsă. Asemenea slăbătură simpatică nu mai întâlnise! A fost ceva reciproc, o atracție neînțeleasă din care am ghicit că umblasem aiurea până atunci. Aș fi dorit să le fi schimbat planificarea, dar Edy nici nu se
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
fie desfăcut contractul doamnei Winshaw și să primească o compensație care să țină seama în mod realist de situația financiară actuală a companiei. Ședința s-a încheiat la ora 16.41. Din Guardian, „Cronică“, 26 noembrie 1983 SPRÎNCENE ridicate a mirare peste tot la aflarea veștii că Hilary Winshaw a plecat recent de la televiziunea... A șocat nu atât faptul că a fost dată afară (majoritatea observatorilor preziceau acest lucru de ceva timp), cât suma imensă plătită drept compensație: 320 000 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vagon s-a întunecat și mai mult, podeaua a început să-mi fugă de sub picioare și am auzit pe cineva spunând: Atenție, leșină! și ultimul lucru de care mi-a amintesc este că m-am gândit: săracu’, nu e de mirare cu astmul lui: apoi nimic, nici o amintire despre ce a urmat, doar beznă și neant, care nu știu cât au durat. — Arăți cam terminat, spuse Patrick după ce ne-am așezat. — N-am mai ieșit de mult. Uitasem cum e. Se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ce să-și spună. Dar, în sfârșit, era desigur Roddy însuși. Îi prinsese privirea vinovată de mai multe ori și văzuse cum și-o ferise, speriat, deci era clar că n-avea nici un gând de împăcare. Nici nu era de mirare: singurul motiv pentru care venise ea la vernisaj era să-l facă să se simtă prost. Dar fusese o naivitate din partea ei să creadă că va reuși. Ea se simțea prost deocamdată, în timp ce îl privea cum se mișcă degajat printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
câțiva ani. I-am sunat pe părinții mei, dar nici ei nu știau unde putea fi, așa că până la urmă am sunat-o pe Joan și am întrebat-o dacă nu mai are ea una din întâmplare. Și o avea, spre mirarea mea; se pare că o păstrase atâta amar de vreme. Mi-a trimis-o și - a fost plăcut să luăm legătura din nou, pentru că de atunci nu prea mai avusesem ce să ne spunem... ce să zic... după căsnicia mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
asta. A organizat o excursie de șaizeci de kilometri cu sponsorizare în urmă cu câteva luni. — Păi - îmi făcu cu ochiul ca între bărbați, confidențial, într-un fel - ești un tip norocos, e tot ce pot spune. Nu-i de mirare că n-o împarți cu nimeni într-o zi ca asta. E o minunăție. — Nu pentru asta am venit aici. — O... — Nu. Am venit... din motive de sănătate, le-am putea numi. Nevoia de a se mărturisi cuiva deveni brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a zidului. Zbura molcom, purtat de aripi cafenii. Hu hu! Hu hu! Fără temere, se așeză pe o piatră. În sfârșit veni și ziua când aripatele vorbesc, zise. Și clipi din ochii lui rotunzi. Nu-i așa? ─ Ce-i de mirare? i se răspunse. Am citit undeva că omul poate vorbi până și cu umbra lui, dacă știe cum s-o ia. Și-apoi nu e zi, e noapte, și câte nu i se întâmplă omului noaptea, care la lumina zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
bucure când mă așez în ogradă la ei și-i chem acasă, în sfârșit... Fâl-fâl, fâl-fâl. Fire, fire peste tot. De curent, de telegraf, cruciș, curmeziș, și peste fire neoane, și peste neoane, avioane... Vai de noi! Nu-i de mirare că migratoarele o iau razna. A fost odată ca niciodată Ileana Cosânzeana, în cosiță floarea-i cântă, nouă-mpărății ascultă, acuma și-a tăiat părul, l-a vopsit, l-a răsucit, l-a făcut permanent, i-au mai rămas în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
întărâtat prin vreo haită de maidan, acest câine care latră gros și rar nu va mușca totuși niciodată, nu el, pe oaspetele întârziat ce cutează să o pornească prin noaptea de iarnă, singur, mult după trecerea ultimului autobuz. E de mirare cum izbutește să doarmă cu burta pe zăpadă, pe gerul ăsta, fără să-i pese. Răsuflarea i se încheagă în perii din blană, încununând-o cu țurțuri străvezii. Oamenii îl lasă mai departe să doarmă, se uită doar la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să vină, nici călătorii la uzinele Grivco să suie în el, și cu toate acestea se vor sui, vor merge, vor ajunge, presele vor presa, ciocanele pneumatice vor izbi, degeaba crâcnesc. Autobuzul sosește. Roțile scrâșnesc pe gheața neagră. E de mirare că zimții tăioși ai zăpezii înghețate nu sfâșie cauciucurile devenite rigide, aproape casante. Înăuntru, scăldați într-o lumină nefiresc de vie, șed și stau călătorii adunați de prin celelalte stații - pe scaune, boierii, cu respectabile căciuli și priviri pierdute în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
târziu. Iarăși intervine „atotștiutorul” autor! Dar nu văd nimic rău în asta, mai ales că nu a făcut vreun efort de a se sustrage total din această poveste, pentru a fi „cât mai obiectiv cu putință”.) Naratorul nu-și ascunde mirarea față de rapiditatea cu care Profesorul s-a prins în joc. „Parcă ar avea 20 de ani!” exclamă P.H.L. După care admite totuși că bărbatul este un „animal ciudat”: în fața unei femei care îi place se comportă ca un potențial cuceritor
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
principilor și la felul în care el trebuie respectat. Regele Ludovic a pierdut, așadar, Lombardia pentru că n-a ținut seama de regulile urmate de alții care au cucerit provincii și care au voit să le păstreze. Nu este nimic de mirare în aceasta, ci, dimpotrivă, lucrul este foarte obișnuit și firesc. Am discutat chiar despre aceasta la Nantes, cu cardinalul de Rouen, atunci cînd ducele Valentino (căci așa i se spunea obișnuit lui Cezar Borgia, fiul papei Alexandru) a pus stăpînire
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mană; toate lucrurile converg prin urmare întru mărirea voastră. Restul trebuie să-l faceți Domnia-voastră. Dumnezeu nu vrea să facă totul pentru ca să nu ne ia nouă libertatea acțiunii și partea de glorie care ni se cuvine. Și nu este de mirare că nici unul dintre italienii numiți mai sus nu au putut să facă ceea ce putem nădăjdui că va face ilustra voastră familie, după cum nu trebuie să ne mirăm că în atîtea răsturnări care s-au petrecut în Italia și în atîtea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
oameni atunci cînd nu vrea ca ei să se opună planurilor ei." (II, 29) Dacă dovedesc că Roma însăși, unde se găsea atîta virtute, atîta religie, atîtea instituții înțelepte, ne oferă exemple de astfel de orbire, va fi oare de mirare să găsim aceste trăsături la popoare mult mai puțin înzestrate cu toate aceste avantaje?" (II, 29) Oamenii pot să ajute soarta, dar nu i se pot opune." (II, 29) "Republicile și principii cu adevărat puternici nu-și cumpără aliații cu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
aici reguli pentru aceia ale căror crime îi ridică la mărirea supremă? Este chiar titlul acestui capitol. Dacă Machiavelli ar preda lecții despre crimă, dacă ar dogmatiza perfidia într-o universitate de trădători, atunci n-ar fi un lucru de mirare ca el să trateze materii de această natură, dar el vorbește pentru toată lumea; căci un autor care-și dă opera la tipar se comunică lumii întregi: el se adresează în principal acelor oameni care ar trebui să fie cei mai
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Jupiter. CAPITOLUL XI [Despre principatele ecleziastice] Nu prea văd, în Antichitate, preoți deveniți suverani. Mi se pare că dintre toate popoarele despre care ne-au rămas oarecari mărturii, doar evreii au avut o suită de pontifi despotici. Nu este de mirare că, în cea mai superstițioasă și cea mai ignorantă dintre toate națiunile barbare, cei care erau conducători religioși au pus stăpînire, în cele din urmă, și pe manevrarea afacerilor; dar peste tot, în alte părți, preoții nu se amestecau în
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
vom acoperi la nevoie. Numaidecât cei doi, Toaibă și Trestie, au pornit pe derdeluș. Pășeau cu mare grijă, să nu se rostogolească. Trestie băiete, hai să folosim armele ca punct de sprijin. Ne va fi mult mai ușor. Coborau - spre mirarea lor - fără mare dificultate, fiindcă panta era lipsită de iarbă și astfel nu alunecau. Când peretele a devenit aproape vertical, și-au dat drumul ca pe derdeluș... Într-o clipită erau la piciorul pantei. Trestie, fă o pe cucuvaia După ce
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
timpul să dăm semnalul. Ia să auzim broscoiul! Trestie a început să orăcăie... Oprește-te! Ori mi se pare mie ori de undeva din fața noastră se aude zgomot de motor de camion - l-a făcut atent Urecheatu. Nu-i de mirare, fiindcă nu departe de aici trebuie să fie șoseaua pe care tocmai o căutăm - a răspuns Toaibă. În scurtă vreme, a ajuns și grupul condus de sublocotenent. Aveți noutăți? Doar zgomot de motoare ambalate peste poate, ceea ce înseamnă că transportă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pusă pe foc a dat în clocot și ciubărul cel mare era adus în mijlocul casei, Toaibă a început să se dezbrace... Rămas în cămașa și izmenele cazone, a avut o senzație de jenă în fața Marandei. Nu mică i-a fost mirarea când la pulpa piciorului rănit a văzut o pată... „Ce s-o fi întâmplat cu rana? În momentul când m-o pansat la plecare mi-o spus că rana îi prinsă... De nu s-or fi smintit oasele” - gândea Toaibă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]