6,725 matches
-
o decizie pripită, care n-a avut nicio fundamentare. Nu numai că nu mi s-a motivat această decizie, dar n-a fost loc nici măcar de o analiză sau o discuție vizavi de situația de la echipă. Dar nu-i de mirare ce s a întâmplat, dacă ne uităm la ce se întâmplă acum în Țara asta. Rep.: Considerați că Știința va mai propune vreun jucător la echipa națională în viitorul apropiat ? O.H.: În viitorul apropiat, nu cred. Cei tineri trebuie
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
mai de care mai caraghioase, în timp ce arbitrii ieșeni Bogdan Anton și Iulian Cristea au reușit să enerveze pe toată lumea cu unele decizii fără legătură cu ceea ce se petrecea pe teren. În asemenea condiții, scorul de la pauză, 8-8, nu e de mirare, fiindcă handbalistele băcăuane, de exemplu, au luat la Țintă toate bannerele din spatele porții adverse. Știința a trecut 239 pentru prima oară în avantaj abia în minutul 31, dar minunea n-a Ținut decât trei minute, după care oaspetele au egalat
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
alcool, atâta reziduu fix etc., adică ceva uniform sau entropizat. Dar personalitatea lui, legată de an, loc, om, tinde spre zero. Comparați cele spuse acum cu pâinea de casă, respectiv de la brutăria turcească. Și În acest context, nu-i de mirare dacă cutare restaurant din Tokio afișează o listă de mari vinuri cu sublinierea că oricare poate fi preparat acolo, imediat. În spiritul comentariilor mele legate de mesajele chimice ce integrează biosfera, dacă vinul Înseamnă, așa cum se afirmă adesea, un mesaj
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
această poziție s-a petrecut intensificarea corupției sale. Cariera lui era o conspirație sistematică de deturnare a banilor publici în beneficiul său prin sabotarea proceselor de contractare a numeroase organe desemnate. Făcând aceasta, a descoperit, fără îndoială spre propria-i mirare, cât de ușor și de ieftin era să corupi funcționari publici și aleși, cât de ușor le dispărea vanitatea și cât de inocenți erau mulți dintre ei privind însemnătatea a ceea ce făceau. Pe scurt, guvernul local nu a fost în
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
că „simțul rea lității“ dirijează viața noastră, ci mai degrabă instinctele, pasiu nile, plăcerile, durerile, fantezia și capriciul Încurcă și descurcă, cum spune Platon, „resorturile care mișcă, cu necesitate, orice ființă omenească“. [...] Departe, prin urmare, de ce te-ai fi așteptat, mirarea mea și a dumitale, cititorule, este aceeași: Cum de nu am ajuns pe drumuri, cum de nu m-am declasat, cum de nu m-am prăfuit În izolare ca mulți alții dintre contemporanii mei, de-o vârstă și de-o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
coboară din mașină, traversează strada, chiar prin dreptul stației de troleu unde se află un chioșc, de unde cumpără mai multe ziare. Unii din trecători l-au recunoscut și s-au oprit privindu-l. Pe chipurile lor se vedea bucuria și mirarea că le-a apărut așa, deodată, în cale. Din acest moment, drumul a fost fără oprire până la Taxobeni, la cimitirul unde își dorm somnul de veci părinții, ștefan și Natalia Ilașcu. La mormintele părinților, Ilie Ilașcu a fost întâmpinat de
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
patruzeci de euro pe zi“, am zis mai mult în glumă, ca să văd ce efect are un preț atât de mic asupra unei persoane care nu mai prididea cu inventarul averilor. „Atât de scump!“, a exclamat cu glasul sugrumat de mirare Carlota. Și susurul izvoarelor din piscină a încetat brusc. Jurnal de spital În orașul F., un spital al cărui director e liberal capătă de la buget mai mulți bani decât al doilea spital. Nu contează din ce partid face parte directorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
suprarealist de nefericire cu urmări de durată. Punându-mă mental în locul lor, mi-am dat seama că aș fi recurs foarte probabil la niște răspunsuri la fel de stupide ca întrebările. Răspunsuri care, dacă nu rezolvau situația, îi dădeau totuși o noimă. Mirarea aceea nervoasă a persoanelor pe care nu le satisfăceau dotările toaletei te îndreptățea să le zici lucruri precum: „Da’ de ce vă trebuie oglindă, că vede toată lumea ce boccii sunteți?“, „La mămicile voastre acasă, când nu găseați oglinda, tot așa vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
frustrarea zeci de ani, ca fetușii aceea care zac extrauterin, împachetați într-un strat de calciu, ani de zile. Primul interviu, dacă e de un ceas, două, îi face până și pe resemnați mai vioi, însă tot cabotini. E de mirare cât de convenționali și de plicticoși pot fi oamenii care ar avea ceva de zis, dacă nu trec de punctul critic al oricărui interviu mai consistent. Într-un dialog de șase ceasuri însă, se schimbă treaba. La început, inventatorul i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
obraznicele îi cuceresc ușor pe bărbați. E o prejudecată. Cu tupeu stăpânești un om, dar iubirea e altceva. Femeia aceea cu o față de cal, cu un nas care-i cădea în gură și cu ochi care produceau un soi de mirare hipnotică, fiindcă erau tot timpul umezi și ușor adormiți, se purta de parcă ar fi fost Nefertiti. Juca cu grație și cu un soi de nonșalanță surâzândă un rol, cel al femeii perfecte, sigură pe efectul nimicitor al prezenței sale între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
faptul că locotenentului, când era mai prietenos și ne povestea unde se născuse el, zicea numele satului și apoi al comunei, dar întotdeauna cu precizarea că Tupchilești se găsea „încă de pe vrerea lui Cuza“ în plasa Covurlui. O întâmplare cu mirări Totul a început cu un simplu „mulțumesc“. De uimire, Otilia Coteț, secretara deputatului Șapcă, a leșinat. În opt ani de slujbă, era pentru prima oară când matahala de Șapcă nu pleca de la birou tunând și înjurând, ci, dimpotrivă, zâmbitor, mulțumindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
-i permiteau funcția, locul 12 în broșura Cele mai de succes 50 de femei de afaceri, doctoratul în testosteroni și caracterul. Când domnul Coteț a dat buzna în catedră, cu o figură răvășită, strigând: „S-a întâmplat, s-a întâmplat!“, mirarea celor unsprezece profesori care așteptau încă din 1992, de când Universitatea privată a Casandrei funcționa ilegal, să fie arestați s-a transformat într-un leșin atipic, pe picioare. De îndată ce și-a revenit, glaciala șefă a catedrei de testosteroni și-a dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a dat seama că există necazuri și mai mari decât invadarea Chinei și un tsunami pe Herăstrău. Că un al doilea bărbat care s-o suporte, dacă se lepăda de domnul Coteț doar pentru că acesta suferise o criză devastatoare de mirare, nu mai găsea. Spre mirarea și mai mare a celor unsprezece profesori penali, trufașa, meschina, odioasa șefă de catedră și proprietară a Universității neatestate s-a lăsat în genunchi, l-a strâns pe contabilul Coteț la pieptul ei pietros și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
necazuri și mai mari decât invadarea Chinei și un tsunami pe Herăstrău. Că un al doilea bărbat care s-o suporte, dacă se lepăda de domnul Coteț doar pentru că acesta suferise o criză devastatoare de mirare, nu mai găsea. Spre mirarea și mai mare a celor unsprezece profesori penali, trufașa, meschina, odioasa șefă de catedră și proprietară a Universității neatestate s-a lăsat în genunchi, l-a strâns pe contabilul Coteț la pieptul ei pietros și inamovabil și l-a mângâiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
un tropăit uriaș. Ca și cum o sută de milioane de ruși invadaseră China. Ca și cum sărise planeta în aer. Sau ca și cum milioane și milioane de români auziseră în același timp că grobianul Șapcă spusese, pentru prima oară în viață, „mulțumesc“. Și, de mirare, se prăbușiseră într-un leșin național, dar și profund. Pâinea, dacă nu-i proaspătă La Poliție, soția reclamă dispariția soțului. Acesta, un distins universitar cunoscut pentru manierele sale deosebite, are obiceiul, ca lorzii, să-și anunțe sosirea când ajunge la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
actele. Altfel, exclus. Că nu-s nebun să-mi ia Fiscul jumătate.“ La cuvântul vapor, bunicuțele din imediata apropiere a domnului Aron au holbat ochii. Și aveau dreptate să caște ochii mari, ba chiar să le tremure și bărbia de mirare. Nici unul dintre călătorii obișnuiți ai tramvaiului 21 nu mai avusese ocazia să vadă un negustor de vapoare. Doar țigani care vindeau șervețele și ace din China. „Mă, Mitică - a continuat coborând amenințător vocea domnul Aron -, deranjăm lumea cu fleacuri. Te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pe secretară că, în următoarele trei zile, dacă nu se luau măsuri, toată grădinița se umplea de râie. „Și dumneavoastră vorbiți cu glas tare de față cu toți despre faptul că aveți râie în familie?“ s-a mirat secretara. În mirarea ei era și o doză mare de reproș, ca și cum râia se lua și prin telefon. „Măi, Lenuțo - i-a zis Popescu nevesti-sii -, ori eu sunt nebun, ori e ceva în neregulă cu țara asta. E vorba despre apă și săpun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
din Rădăuți. La următoarea sesiune de admitere, din 1953, a dat examen la Facultatea de Mecanică Agricolă, prin care spera să ajungă din nou pe câmpurile copilăriei sale, să respire aerul curat al recoltelor. După afișarea rezultatelor, spre propria să mirare mărturisita mai tarziu, ara reușit pe locul doi, fapt care a demonstrat că prima încercare de la arhictectura a fost un incident. După absolvire, cu gândul de a putea avea grija de părinții săi, pe care-i iubea foarte mult, a
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93295]
-
găsim un oraș unde să sudăm bara ruptă. Prietena noastră, sîrma, a rezolvat provizoriu problema. Ne-am strîns lucrurile și am pornit, neștiind prea bine cît de departe ne aflam de cea mai apropiată zonă locuită. Mare ne-a fost mirarea cînd, după ce am ieșit din a doua curbă, am zărit o casă. Am fost primiți bine, iar foamea ne-a fost potolită cu o excelentă friptură de miel. De acolo, am mers pe jos 20 de kilometri, pînă Într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
dar voi fi Încă președintele societății Prietenii Insulei Paștelui“, ne-a spus, ca o mărturie indirectă a Înfrîngerii iminente În alegeri a lui González Videla. La plecare, portarul ne-a spus să ne luăm și cîinele cu noi și, spre mirarea noastră, ne-a arătat un cățel care Își făcuse nevoile pe covorul din hol și acum rodea piciorul scaunului. CÎinele probabil că ne urmărise, atras de aspectul nostru de vagabonzi, iar portarul și-a Închipuit că e un accesoriu al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ce mai avea În stomac, iar pe la cinci, fiind morți de foame, iar țărmul nevăzîndu-se deloc la orizont, ne-am prezentat la căpitan ca pasageri clandestini. A fost mirat să ne revadă În asemenea condiții, dar, pentru a-și ascunde mirarea față de ceilalți ofițeri, ne-a făcut apăsat cu ochiul, În timp ce ne Întreba, cu o voce răsunătoare: „Voi chiar ați crezut că pentru a călători singurul lucru pe care trebuie să-l faceți e să vă ascundeți În prima barcă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
frecvența popasurilor a devenit notabilă. Ne-am oprit să ne odihnim la cinci după-amiaza, observînd indiferenți silueta unui camion care se apropia. Ca de obicei, Încărcătura sa era formată din ființe umane, transportate ca niște vite. Dar, spre marea noastră mirare, camionul s-a oprit și l-am văzut pe unul dintre băieții din Garda Civilă din Tacna făcîndu-ne vesel cu mîna și invitîndu-ne să urcăm; n-a fost nevoie, bineînțeles, să zică de două ori. Indienii aymara care se găseau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
scoate din ritmul său. De pildă, într-o zi s-a oprit din lucru și s-a așezat pe marginea roabei. La apostrofarea brigadierului Zubrinschi (poate cel mai fioros dintre toți, „Il Capo” de la canal): „Ce faci acolo, Butnarule?”, spre mirarea tuturor a răspuns: „Domnule brigadier, mă găsesc la o intersecție de planuri și nu știu pe care s-o apuc!” Lucru de mirare, conflictul s-a soldat doar cu atâta iar părintele Ionică, cum îi spuneam noi, s-a sculat
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
brigadierului Zubrinschi (poate cel mai fioros dintre toți, „Il Capo” de la canal): „Ce faci acolo, Butnarule?”, spre mirarea tuturor a răspuns: „Domnule brigadier, mă găsesc la o intersecție de planuri și nu știu pe care s-o apuc!” Lucru de mirare, conflictul s-a soldat doar cu atâta iar părintele Ionică, cum îi spuneam noi, s-a sculat și a mers mai departe. Tot la canal, părintele Dumitru Lucaciu a impresionat prin cultura sa vastă. Pe un șantier unde se lucra
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
lecția; nu te-ai pregătit, nu vei ști-o. La fel, fraților, se întâmplă și în câmpul spiritual: l-am cultivat bine, vom culege roadă bună; l-am cultivat rău, vom culege spini și pălămidă. De altminteri nu-i de mirare. De aceea, iată trebuința de a cunoaște chipul de a trăi bine pe pământ și cu atât mai mult în viața cealaltă. Pentru aceasta însă se cer cinci lucruri de căpetenie: 1) voința; 2) ascultarea; 3) îndeplinirea sau punerea în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]