8,023 matches
-
să am un oarecare sentiment de simpatie pentru deținuții din această Închisoare, una dintre cele mai dure din Germania. O menajerie alcătuită din gardieni pierdea vremea prin holul de la intrarea principală și unul dintre ei, un individ cu față de maimuță mirosind puternic a săpun dezinfectant, care avea la el un mănunchi de chei cam de mărimea unei anvelope de la roata unei mașini, m-a condus printr-un labirint, ca ăla din Creta, de coridoare pavate cu gresie Îngălbenită și apoi Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
decât zgomotul pașilor noștri, ai mei puternici și apăsați, de mers care are o țintă precisă, ai ei nervoși și pe jumătate În vârful picioarelor. La capătul coridorului m-am oprit și am privit Într-o bucătărie spațioasă și care mirosea groaznic. Grămezi de vase murdare zăceau În neorânduială. Pe masă, brânza și carnea se umpluseră de ouă și larve de muște. O insectă umflată Îmi zumzăi pe lângă ureche. Când am făcut un pas Înăuntru, duhoarea fu atât de puternică, Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pus la loc În torpedou arma Roșcovanului. În același timp, m-am autoservit cu câteva hârtii din alea cu pudră albă. Nu-mi Închipuiam că Dieter Roșcovanul era genul de tip care ține sare de bucătărie În torpedou, dar am mirosit totuși câteva fire de praf, destul cât să-mi dau seama că era cocaină. Nu erau multe doze În hârtiuțele alea. Nu valorau mai mult de o sută de mărci. Păreau a fi pentru uzul personal al Roșcovanului. Am Încuiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
tras afară din mașină și apoi pe jumătate cărat, pe jumătate târât Într-o clădire. Cătușele Îmi fură scoase și am fost așezat pe un scaun și ținut acolo astfel Încât să nu cad de pe el. Un bărbat În uniformă, care mirosea a dezinfectant, Îmi scotoci prin buzunare. Când le scoase cu căptușeala În afară, am simțit cum gulerul hainei mi se lipește de gât și când l-am atins am descoperit că era sânge curs din locul În care fusesem lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Am băut o gură de cafea și am dat Încet din cap. — Eu sunt Kriminalinspektor Hingsen, zise bărbatul. Și acesta e Waschmeister Wentz, adăugă el, arătând din cap spre bărbatul În uniformă care stătea În picioare lângă mine, cel care mirosea a dezinfectant. Poate că ne spui și nouă ce s-a Întâmplat, dacă nu te superi. Dacă gașca ta nu m-ar fi lovit atât de tare, poate că mi s-ar părea mai ușor să-mi amintesc, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
la o parte cu pantoful, În timp ce eu am Început să o dezleg pe Grete. De câteva ori privi jenat la dungile care fuseseră Întipărite adânc pe fesele și pe coapsele ei cu ajutorul unui bici scurt. Pielea ei era rece și mirosea puternic a spermă. Nu se putea spune de câte ori fusese violată. — Fir-ar a dracu’ de treabă, uite și tu În ce hal e, gemu Roșcovanul scuturând din cap. Cum să-l las pe Six să o vadă așa? — Să sperăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
fiecare Învinuindu-i pe ceilalți. Somnul nu venea cu ușurință. În celulă aveam o saltea de paie groaznic de urât mirositoare, pe care În prima noapte de Încarcerare am evitat-o, dar pe măsură ce zilele se scurgeau și găleata de lături mirosea și mai urât, am Încetat să mai fac nazuri. Abia În a cincea zi, când doi gardieni din SS veniră și urlară la mine să ies din celulă, mi-am dat seama cât de urât puțeam de fapt, dar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mine să ies din celulă, mi-am dat seama cât de urât puțeam de fapt, dar asta nu era nimic În comparație cu mirosul lor, care era acela al morții. M-au dus Într-un marș cu salturi printr-un lung pasaj mirosind a urină, până la un lift care ne duse cinci etaje mai sus, lăsându-ne pe un coridor mochetat care, cu pereții lui cu lambriuri din stejar și portrete Întunecate reprezentându-i pe Führer, Himmler, Canaris, Hindenburg și Bismarck, avea aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ai gândit vreodată să intri În Gestapo? Mi-am Închipuit că era rândul meu să Încerc să schițez un zâmbet: — Știți, costumul ăsta de pe mine nu era unul prost Înainte de a fi nevoit să dorm În el o săptămână. Oi mirosi eu, dar nu chiar așa de rău. El pufni amuzat: — Capacitatea de a vorbi la fel de dur precum echivalentul dumitale din literatură e una, Herr Gunther, să și fii la fel e cu totul altceva, Îmi spuse. Remarcile dumitale demonstrează fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
rugară ceilalți frați mai mici. Bine, dacă-l veți învăța, vom merge mâine cu Steaua! Steaua sus răsare Ca o taină mare Steaua strălucește Și lumii vestește... Frumoase colinde, dragii mamei copilași, suspină Natalița, intrată, fără veste în odaia caldă, mirosind a zăpadă proaspătă, cernută de vântul iernii. Dar Natalița avea în mâna dreaptă un castron, de unde se iveau, învârvoiate, turtele cu julfă, păturelele care-l înveleau pe pruncul Hristos. După ce vă potoliți foamea, să-l ajutați pe tăica să aducă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Privirile rele. Blocul ăsta care fojgăie de viață, viață tânără, viață bătrână, singurătate cu miros de om bătrân. Frustrarea mea de a nu produce destui bani, niciodată destui bani. Trag adânc în piept mirosul ei de pui de găină. Îi miros ceafa, miros de puf galben. Perfecțiunea corpului ei mic. Respirația ei parfumată. E o ființă fără trecut. Timpul pe care ea îl trăiește alături de mine nu se face trecut. Primul poem a venit singur, într-o după-amiază goală și rece
Zvera. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Domnica Drumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1770]
-
universului se jucă într-o baltă de sânge. Numai la inaugurarea marelui templu din Tenochtitlan au fost sacrificați, se pare, 20 000 de prizonieri. Desigur, a uita că această cruzime care mânjea cu sânge sărbătorile și făcea templele aztecilor să miroasă ca un abator era un preț dureros care trebuia plătit pentru a evita, după credința lor, o catastrofă cosmică, înseamnă a ignora chiar miezul tragediei aztece. Când soarele a răsărit prima oară, el n-avea viață. Apoi oamenii au trebuit
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cele două echipe. Deodată, și ei sunt alungați. Acum, securile de obsidian strălucesc în soare la fel ca bijuteriile din mâinile spectatorilor. Îl aud pe dr. Huerta. - E timpul să plecăm. Privesc pentru ultima oară arena goală, în timp ce aerul dogoritor miroase puternic a copal. A vedea? A recunoaște? Ce anume? despre tradiție În autobuz, dr. Huerta a ținut să ne explice diferența dintre tlascaltecii care l-au ajutat pe Cortes să cucerească Tenochtitlanul și neîngenuncheatul Cuauhtemoc, al cărui nume, printr-o
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
teamă să nu vină cineva să mă întrebe ce așteptam acolo. Ce puteam să-i spun? E dificil să dai explicații la o asemenea oră într-un hol pustiu de hotel fără să riști o privire bănuitoare. Și dacă nu miroși a pulque, ai putea fi crezut chiar nebun. Dar, probabil, nu e doar febra nopții de vină. Am ațipit câteva minute și m-am trezit speriat. M-am visat în junglă. Alunecam într-un desiș încîlcit, tulbure, printre fluturi mari
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
un puf de mustață. Căutam case foarte vechi, galbene, cu de-corațiuni prostești și solemne, sau blocuri bizare, înguste ca o lamă de brici, aruncîndu-și umbra ca de gnomon peste piațete singuratice. Uneori intram în aceste blocuri enigmatice, pătrundeam în holuri mirosind a vechi și a petrosin, suiam scări în spirală extrem de înguste, cu mici paliere din loc în loc, unde, în lumina aurie a unei ferestre rotunde, se răsuceau frunzele prăfoase ale câte unui ficus sau leandru uitat de toată lumea și aproape
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și alte bancuri, și alte cântece, până ce autobuzul a oprit în curtea largă a taberei de la Budila. Am coborât, ne-am întins ca să ne dezmorțim după orele de mers și am privit în jurul nostru. Ziua era mai departe însorită și mirosea a brad, a rășină scursă pe coaja brazilor și albită în crăpăturile ei. Acolo era conacul. Am fost fericit și fermecat când l-am văzut, căci nu era decât una dintre clădirile mele din București, nu se știe cum ajunsă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Cum auzeam tropăituri pe trepte în urma mea, aproape că am smuls ușa, luîndu-mi avânt să mă reped înainte pe vreun alt culoar. Dar nu era decât o minusculă, mizeră cabină de closet, cu pereții murdari de urme de degete și mirosind a urină învechită. Resemnat, am pus zăvorul și m-am așezat pe scaun, pe când ușa era zgâlțâită de lovituri de pumn. Ivărul zăvorului aluneca tot mai mult, sub ochii mei îngroziți... (Toate astea le-am scris dimineața, după ce m-am
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și plăcere feciorelnică, nimic din împurpurarea care cheamă și atrage în jocul bucolic al dragostei. Fața nimfei exprima teroare și repulsie, ca și când ar fi privit un vierme, o năpârcă, un păianjen dezgustător. Ochii goi nu priveau însă nimic din mlaștina mirosind a fermentație și sulf din bazinul oval. Groaza și scârba se nășteau, evident, din coridoarele întortocheate ale amintirii. îmi imaginam delicata nimfă zăcând în tihnă, cu un șold scos în afară, într-un crâng unde 50 șipotește o apă întunecată
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și mușețel, flori pestrițe, desfăcute în toată frumusețea lor, ca într-o pictură naivă. Clara era fascinată, a coborât și a intrat printre florile care îi ajungeau până la mijloc. Se oprea, lua câte una în palme și o privea atent, mirosea alta, lua de pe un lujer o buburuză lucioasă și-i dădea drumul să zboare de pe deget... Am coborât și eu. O astfel de văioagă îmi imaginasem când, pe la opt ani, culcat pe canapea, citisem prima carte de basme și când
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pe coridoare încîlcite, pline de camere cu ușile deschise, am ajuns într-o aripă a clădirii în care totul se întuneca progresiv. Acolo mă copleși teama. Ușile erau acolo pecetluite cu uriașe, obscene lacăte. Pe coridoare apăreau animale necunoscute, care miroseau îngrozitor. Pe jos nu mai erau covoare, ci un mozaic de ciment șlefuit, umed ca în sălile de baie. întunericul era roșcat, crepuscular, îndreptîn-du-se spre un cafeniu de lac în amurg. Drumul cobora, căci la capătul fiecărui culoar se aflau
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
urinoare pe un perete și cabine pe peretele opus. Conducte mai groase și mai subțiri alergau de-a lungul pereților păienjeniți. Aceleași animale fără blană, cu ochii plini de vinișoare și ieșiți din orbite, mișunau pe cimentul plin de băltoace mirosind a urină. Priveam în sus spre urinoare, și fața mi se oglindea în faianța lor lustruită. Atingeam cu degetele țevile transpirate. După asemenea nopți aproape de nesuportat, diminețile erau ca niște plăcute diapozitive color, cu soare și brazi, cu băieți și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
chibritul zornăindu-i în stânga și cu tubul de metal în dreapta. Unde vedea așezată vreo muscă, aprindea un chibrit și pulveriza spray spre flacăra lui. Izbucnea un jet de foc care transforma în friptură sfârâitoare musca martirizată. Curând în tot dormitorul mirosea grețos a proteină arsă. Pereții rămâneau înnegriți din loc în loc, cu câte un punct alburiu în mijlocul petelor, unde fusese musca. "Termină, bă, dracului, că ne-ai împuțit pe toți!" îi mai striga câte unul, dar Măgălie, rânjind ca într-un
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de peste tot, și 138 continuam să le strig în față versuri absurde: "Să ne coborâm în rîpa/Care-i Dumnezeu când cască/ Să ne scufundăm în lacul/Cu mătăsuri verzi de broască..." Riff-urile de chitară explodau ca artificiile pe deasupra, frigul mirosea a sudoare, înghesuiala trecea în singurătate și singură ta tea-n înghesuială. Fața-mi era toată de lemn, cu ochii ca două găuri prin care culoarea curgea direct în creier, se depunea acolo pe pereții țestei... Și-atunci, Victor, a
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mele minți. Peisajul se încărca de emoție, care devenea copleșitoare când mă apropiam de vila cea galbenă. Intram pe ușa glisantă, cu geam arzător, și mă trezeam în plin vis. Cunoșteam holul cel larg, vopsit în verde sumbru, știam ușa mirosind a culori de ulei prin care intrasem și ieșisem de atâtea sute de ori, iar scara melancolică, în melc, ducând la etaj era parcă sculptată în substanța cenușie a creierului meu. Un leșin, o fascinație dulce și tristă mă cuprindeau
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
lui Theo se-ndreaptă molatic spre gărdulețul de flori, îl sare grațioasă, Și părul ei bogat acoperindu-mi obrajii, Daniel fremătând, așteptând ca el să continue, mirosul trupului ei proaspăt spălat, părul doar pe jumătate uscat, părul Învățătoarei era negru, mirosind a flori de câmp?! nu-mi mai amintesc, dar asta am acum în nări, Ce știe Daniel despre mirosuri?! Theo tace acum, lăsându-mă pe mine la această ultimă imagine, părul ei acoperindu-mi obrajii, Mai departe?! el își derulează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]