6,604 matches
-
granițelor țării nu au fost angajate în lupte regulate până la mijlocul anului 1944. De exemplu, soldații Diviziei I de infanterie canadiene, care era mobilizată în afara granițelor încă din decembrie 1939, au petrecut o bună parte a timpului în care fuseseră mobilizați în Anglia, fără să fie implicați în lupte directe. Pe de altă parte, trupele canadiene staționate în Anglia au asigurat alături de cele britanice apărarea teritoriului Regatului Unit într-o perioadă în care pericolul de invazie a insulelor britanice de către germani
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
austriece militare se aflau însă la mare distanță de Galiția, iar aprovizionarea cu muniție și piese de schimb a devenit un motiv major în pierderea războiului cu Polonia. Conducerea Republicii Populare Ucrainene era bine organizată și a fost capabilă să mobilizeze aproximativ 100.000 de oameni în primăvara anului 1919, dintre care 40.000 erau gata de luptă. Datorită situației socio-economice din Ucraina, armata era încadrată cu foarte puțini ofițeri. În armata austro-ungară, proporția ofițerilor de etnie ucraineană era de 2
Armata Ucraineană Galițiană () [Corola-website/Science/320088_a_321417]
-
Primul război mondial, să nu-și piardă independența, fiind împărțită între imperiile coloniale ale învingătorilor. După înfrângerea suferită de Imperiul Otoman la sfârșitul primei conflagrații mondiale, activitatea naționaliștilor turci din Anatolia a culminat cu formarea Marii Adunări Naționale, care a mobilizat majoritatea resurselor naționale sub conducerea lui Mustafa Kemal Pașa împotriva prevederilor tratatului de la Sevres, care practic punea Turcia sub tutelă și atribuia largi teritorii Aliaților, Greciei și Armeniei. După războaiele cu Grecia, cu Armenia și cu Franța, revoluționarii turci, biruitori
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
început să studieze serios situația și au încercat să determine ce mijloace erau necesare pentru ca să îi înfrângă pe naționaliști. Raportul mareșalului Ferdinand Foch sublinia că sunt necesare nu mai mult de 27 de divizii, dar britanicii nu își permiteau să mobilizeze asemenea efective în Turcia. O implicare militară de o asemenea amploare ar fi avut consecințe dezastroase din punct de vedere politic la Londra. Luptele Primului Război Mondial se încheiaseră doar de puțină vreme, iar opinia publică britanică nu ar fi sprijinit o
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
În luna octombrie al anului 1917 participă la lucrările congresului soldaților moldoveni. Uniunea Social- democrată îl înaintezează deputat în Parlamentul basarabean "Sfatul Țării". La 28 iunie 1940 se evacuează la Iași, lucrează în transportul feroviar. După 22 iunie 1941 este mobilizat la restaurarea căii ferate Iași-Ungheni-Chișinău. Din anul 1944 locuiește la Sibiu, unde este devansat în serviciu din funcția de inspector în cea de stagiar. Lucrează până la pensionare (1953) în Simeria. Dumitru Dron a fost căsătorit cu Elena Gonța (Dron)- prima
Dumitru Dron () [Corola-website/Science/320147_a_321476]
-
la Tiraspol, de tentativele autorităților centrale de la Chișinău de a reunifica țara. Forțele armate sunt compuse din 4.500-7.500 de soldați, împărțite în patru brigăzi de infanterie motorizată în orașele Tiraspol, Bender/Tighina, Rîbnița și Dubăsari (suplimentar pot fi mobilizați încă 15.000).
Forțele armate din Transnistria () [Corola-website/Science/320187_a_321516]
-
a ordonat să fie aduși copii mici în fața sa, să fie puși la pământ și uciși, spărgându-li-se capetele cu pietre. În timp ce Nicefor I și armata sa se ocupau cu jaful, devastările și incendierea capitalei bulgarilor, Krum și-a mobilizat poporul (inclusiv femei) pentru a face alte capcane și ambuscade în trecătorile munților. Pe drumul spre Constantinopol, împăratul a primit informații despre aceste pregătiri de luptă, s-a panicat și a declarat de mai multe ori însoțitorilor săi: Chiar dacă am
Krum () [Corola-website/Science/320223_a_321552]
-
închisă, fiind înlocuită de cea actuală spre vest. Acest ultim adaos amintește de efortul organizatoric al comunității de dinaintea festivităților din 1871, ocazionate de sărbătorirea a 400 de ani de la rectitorirea Mănăstirii Putna de către Ștefan cel Mare, un eveniment care a mobilizat la Putna elitele culturii românești. Ca urmare a creșterii numărului de credincioși, vechea bisericuță de lemn a devenit neîncăpătoare. Temându-se că lăcașul de cult s-ar putea prăbuși, primarul satului Putna și epitropul Elisei Bicu, o sprijină cu pari
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Putna () [Corola-website/Science/320372_a_321701]
-
octombrie 1938 devine student al Facultății de Litere și Filosofie a Universității București. Urmează, în paralel, și Școala Militară de Artilerie (pe care o absolvă în noiembrie 1939 cu gradul de sublocotentent în rezervă, armă artilerie). În noiembrie 1941 este mobilizat și pleacă pe Frontul de Răsărit cu Regimentul 36 Artilerie (Armata a III-a), cu care participă la luptele de la Odesa, Sevastopol, Cotul Donului, asediul Stalingradului. Este rănit de două ori pe front și în iulie 1942 este decorat cu
Florea Răgălie () [Corola-website/Science/321040_a_322369]
-
orașului Danzig. Prim-ministrul Chamberlain s-a simțit trădat de ocuparea Cehoslovaciei de către naziști și a înțeles că politica sa de satisfacere a pretențiilor lui Hitler a eșuat, astfel că a început să se opună naziștilor. Printre altele, el a mobilizat armata Imperiului Britanic pe picior de război. Franța a făcut același lucru cu propria armată. Italia s-a văzut amenințată de flotele britanice și franceze și a început propria invazie a Albaniei în aprilie 1939. Deși nicio acțiune imediată nu
Acordul de la München () [Corola-website/Science/321070_a_322399]
-
exemplu Ioannis Metaxas. Aceste evenimente i-au permis lui Venizelos să se reîntoarcă în Atena pe 29 mai 1917, iar, după acest moment, Grecia unificată a intrat în mod oficial în război de partea Aliațlor. Întreaga armată elenă a fost mobilizată, (deși în cadrul forțelor armate au continuat să existe tensiuni între ofițerii sprijinitori ai regelui exilat și cei venizeliști), și a participat la operațiunile militare împotriva Puterilor Centrale pe frontul din Macedonia. În toamna anului 1918, armata elenă cu efective de
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
loc în timpul Războiului Civil Spaniol. Pentru majoritatea distrugerilor este răspunzătoare "Legiunea Condor", deși o parte din distrugeri au fost efectuate de trupele voluntare italiene "Corpo Truppe Volontarie". Conducerea acțiunilor de bombardare fusese coordonată de generalul Wolfram von Richthofen. Luftwaffe a mobilizat 24 de bombardiere pentru acest raid, echipate cu bombe de 1, 50 și 250 kg. Acestea au atacat în 2 valuri succesive: primul val, slab coordonat, compus din 6 bombardiere, a lovit orașul pe 26 aprilie, provocând daune minore. Al
Bombardamentul de la Guernica () [Corola-website/Science/321222_a_322551]
-
cea din Paris, condusă în perioada 1884-1902 de Piotr Racikovski. Ohrana trebuia să-și îndeplinească sarcinile prin orice mijloace, de exemplu prin desfășurarea de operațiuni sub acoperire, infiltrarea de agenți provocatori și violararea corespondenței („perlustration”). În sprijinul activităților Ohranei erau mobilizați chiar și diplomații ruși din străinătate. Ohrana a excelat în infiltrarea de agenți provocatori, printre cei mai vestiți fiind Evno Azef, Roman Malinovski și Dmitri Bogrov. Ohrana a încercat să compromită mișcarea sindicală prin crearea unor sindicate controlate de poliție
Ohrana () [Corola-website/Science/320710_a_322039]
-
de administrație începând cu primele săptămâni ale lunii decembrie 1918. Ocuparea Constantinopolului de către Aliați a fost pentru prima oară când orașul a fost predat unor forțe străine de la cucerirea orașului de către otomani în 1453. Ocuparea Constantinopolului, împreună cu Ocuparea Izmirului a mobilizat fortele naționaliste turce și a dus la declanșarea Războiului de Independentă al Turciei Populația estimată a Istanbulului în 1920 era de 1.000.000 - 1.200.000 de locuitori. Dintre aceștia, 560.434 erau musulmani, 384689 greci fanarioți ,118.000
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
o lungă dezbatere cu privire la amploarea efectivelor care să lupte împotriva naționaliștilor. Mareșalul Ferdinand Foch a apreciat într-un raport că era nevoie de 27 de divizii. Numai că britanicii nu dispunea de aceste divizii în regiune și nu puteau să mobilizeze din țară forțe noi, de vreme ce guvernul de la Londra proclamase încheierea războiului cu victoria aliată. O mobilizare de o asemenea amploare ar fi avut consecințe care ar fi depășit capacitatea politică a guvernului britanic. Britanicii au ajuns la concluzia că mișcarea
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
de țărani în satul Garilovskaia din gubernia Vladimir a Imperiului Rus. A început să lucreze de foarte tânăr ca cioban în satul Turov, gubernia Iaroslav (1905 - 1910) și muncitor pietrar în construcții în Moscova (1910 -1915). În 1915 a fost mobilizat în armata țaristă și a luptat în Primul Război Mondial, ajungând la gradul de subofițer într-un regimente de infanterie. În 1918 s-a alăturat Armatei Roșii. Aici a ocupat funcția de comandant de pluton și de adjunct al Statului
Vasili Blohin () [Corola-website/Science/320723_a_322052]
-
să într-un stat independent. Ei s-au opus de-a lungul timpului integrării lor forțate în Irak, nerenunțând nicio clipă la ideea unui stat independent. Cei mai multi kurzi nu se considerau ca cetățeni ai noului stat irakian. Liderii kurzi au mobilizat diferitele grupuri înarmate,care luptaseră de-a lungul timpului alături de mai multe puteri imperiale, funcție de interesele lor tribale. Cea mai mare parte a kurzilor s-a considerat trădata de britanici, care le promiseseră independența de sub stăpânirea otomană și care acum
Provincia Mosul (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321536_a_322865]
-
armata romană era o miliție temporară, iar în "census" erau înregistrați cetățenii suficient de înstăriți pentru a putea fi recrutați. Soldații nu erau obligați să lupte mai mult de 16 campanii, timp de peste 16 ani. Senatul decidea numărul oștenilor de mobilizat și unde anume să fie trimiși. Armatele erau conduse de "magistrați" aleși pentru un an. Senatul putea să le prelungească mandatul. "Consulii" erau aleși anual și aveau sarcini militare importante. "Pretorii" aveau rang inferior consulilor, le încredințate operațiuni de o
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
ulterior să se retragă. Legiunea nu era tot timpul formată din exact 4200 de infanteriști și 300 de cavaleriști. În timpul campaniilor, din cauza morții pe câmpul de luptă sau bolilor, evident, armata se micșora. De asemenea, în situații dificile, Senatul putea mobiliza legiuni de 5000, până la 6000 de soldați. Equites și hastati, erau aleși dintr-un număr restrâns de oameni, de aceea, atunci când erau formate legiuni mai mari, soldații erau împărțiți în mod egal între hastati, principes și velites. Pe câmpul de
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
cu invadarea Italiei de către Hannibal. El a reușit să obțină victorii foarte importante la Trebbia, în 218 î.H., iar anul următor la lacul Trasimene. În anul 216 î.H. a avut loc bătălia de la Cannae, în care romanii au mobilizat un număr foarte mare de soldați. Romanii totalizau 80.000 de infanteriști și 6.000 de cavaleriști, în timp ce cartaginezii aveau 40.000 de infanteriști și 10.000 de cavaleriști. În fruntea armatei romane fiind Lucius Aemilius Paulus și Marcus Terentius
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
care lupta în războiul numidian. Înainte reformei lui Marius, Gaius Gracchus a făcut statul responsabil pentru frunizarea de echipament și îmbrăcăminte legionarilor și interzicerea înrolării soldaților romani sub 17 ani. După ce lui Marius i s-a interzis dreptul de a mobiliza noi legiuni pentru a întâri armata aflată în Africa, acesta a făcut o mutare fără precedent, apelând la cetățenii cei mai săraci, care nu aveau bani pentru recrutare. Legătura între proprietate și serviciul militar a dispărut complet. Recruții proveneau tot
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
Pelivan a îmbrăcat o haină de doliu, purta o cocardă tricoloră cernită, (în unele surse - o brățară de doliu). Au urmat anchetările urmate de demisia lui Pelivan din magistratură, și se înscrie în baroul avocaților din Bălți . În 1916 este mobilizat în armată, având gradul de căpitan și ajunge și pe frontul român, unde va lucra în interesele soldaților basarabeni . După revoluția din februarie 1917, în Bălți se întoarce Ion Pelivan, având o serie de întâlniri publice, în oraș și în
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
acțiuni i-au determinat pe liderii britanici și pe cei rebeli să ia în calcul posibilitatea unei invazii a provinciei Quebec de către forțele rebele ale celui de al Doilea Congres Continental, iar guvernatorul Quebecului, generalul Guy Carleton, a început să mobilizeze forțele defensive ale provinciei. După ce a respins la început ideea unui atac asupra Quebecului, Congresul l-a autorizat pe comandantul Departamentului de Nord al Armatei Continentale, general-maior Philip Schuyler, să invadeze provincia dacă va considera că este necesar. Schuyler a
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
de pe malul sudic al râului Sfântul Laurențiu, a sosit la Quebec City și l-a informat pe Carleton că sunt 200 de oameni pe malul sudic al râului gata să-i atace pe americani. Aceștia, dar și alții, au fost mobilizați pentru a ataca bateria americană de la Point Levis, dar avangarda acestei miliții loialiste a fost învinsă în martie 1776 în bătălia de la Saint-Pierre de un detașament de miliții locale proamericane. Când a sosit generalul Thomas, situația din tabără l-a
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
a încercat zadarnic să obțină dreptul de a rămâne în Bucovina, argumentând că și-a format o familie în care a apărut și un copil, iar socrul său, învățătorul Ioan Copaciuc, era ofițer (sublocotenent) în rezervă în Armata Română, fiind mobilizat în cadrul Pirotehnicii din București. În primăvara anului 1942, Hariton Borodai a fost expulzat peste graniță, stabilindu-se în orașul Kameneț-Podolsk din regiunea Hmelnițki (URSS), ce se afla sub ocupație germană. Acolo a lucrat ca redactor la ziarul ucrainean „Podolyanen“, care
Hariton Borodai () [Corola-website/Science/321696_a_323025]