7,953 matches
-
cronică pe o cochile de scoică, apoi ai aruncat-o în mare și asta nu că te-ar interesa ce cred valurile despre cum te așezi în canoanele pilulei de diazepam. Anatomic, nebunia se întâmplă acolo unde sferele sfidează gravitația. Nebunul ține fruntea în palme cât să tragă obloanele. Furtună. Neuronii, într-un exces de egoism geometric, desenează săgeți în burțile cerului. Neuronii sunt ca niște stele neîmblânzite, nu pot fi fixate pe cer precum gâzele în insectarul elevului pasionat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
paranteză pătrată. Am cunoscut pe unii care trăiau continuu într-un viitor amânat, se temeau de eșec, conservau visele și schimbau etichetele. Când ajungeau la termen, nimic mai proaspăt ca o iluzie în suc propriu, ambalată pentru iarnă. Sunt și nebuni care, de dragul unui prezent pus în ramă, developează neîntrerupt fotografii. Pe tine nu te înțeleg, te refuzi de tot ceea ce înseamnă "exist". Ar fi prea banal să crezi, domnule doctor, că izolarea mea se întâmplă, pentru că la unul din capete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
rest, toată jungla poate să-i adulmece excrementele. Soțul Anei era fochistul spitalului de neuropsihiatrie. Sigur, acele scene nu făceau parte din terapiile de șoc ale doctorului Chelemen și nici nu erau unice. Spitalul Socola, cea mai fertilă casă de nebuni, și apoi ce importanță are dacă aprinzi pipa păcii cu un muc de lumânare sfințită sau cu fitilul dinamitei, focul motivează orice intenție. Ana i-a atins de câteva ori umărul, amical, a compasiune gestul, un fel de a spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
secționau noaptea pe din două: dincolo de zid, libertatea luneca printre degete, dincoace, precum niște grăunțe de smoală, întunericul se rostogolea în sânge. O stare de biserică părăsită umplea toate ungherele. Să fii prieten cu Dumnezeu, noaptea, într-un spital de nebuni, nimic mai intim. În genunchi păcătoșilor, în genunchi! Paște calul floarea de păpădie până-și umple burta cu rouă, potcoavele îi scapără scântei de lună plină, coama înverzește a iarbă de coasă, primăvara sub șa ca sub o ultimă brazdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
două ori. Pe câte o bordură de lumină, sub grinzile cerului, liliecii făceau echilibristică. Ghearele spintecau razele lunii, viscol cu îngeri blonzi la fereastră. Dumnezeu, în postul Paștelui, mătura cerul de stele, mamiferele își ancorau zborul de alt cer. Dumnezeul nebunilor, închide ochii cât să înfigem pioneze în tavan! La noapte întunericul va ermetiza uterele cimitirelor, visele vor despleti curcubeul ca pe o fata morgana în călduri. Pe scaun în dreptul ușii, paznicul dormea cu țigara arsă pe jumătate între degete, cizmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
degete, cizmele rupte în talpă împrăștiau somnul pe dușumele, pufoaica puțea a lagăr, căciula roasă dosea bilețele de papagal, tristețile împăturite ermetic deconspirau așteptările. Voi ieși de aici, nene Matei, chiar dacă va trebui să mă strecor pe sub pardoseală. Nu sunt nebun, crede-mă, libidinosul acesta de terapeut se lovește de noi, ca să-și justifice leafa, ieri imprima plânsul unui copil pe o bandă magnetofon, azi culegea lacrimi pe o foiță de turnesol. L-am văzut eu într-o dimineață cum lega
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
el, legat de grindă! Să nu-l văd prin casă, că îl omor! L-am hrănit, l-am purtat în școli, am cheltuit bani! Citește în pizda mă-ti ce scrie aici: PARANOIA. Asta îți este meseria, cruciulița mă-ti? Nebunul satului și-a terminat studiile, leagă-i muiere diploma de gât să vadă lumea ce om mare a ajuns fiu-tu. Laudă-te, băiatul meu a ajuns om mare! Paranoia într-o unitate militară, mai mare grad doar comandantul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
așa rămâne cerul până trec ele înapoi de la școală, trec prin inima mea de două ori în zi: la 7 și la 13 le deschid poarta. Matei, pedofilul băgat la balamuc pentru că și-a violat copiii, profesor de filozofie, singurul nebun cu mintea limpede. Ochi de vultur, de cățea gudurându-se la picioarele stăpânului, de păianjen ce sugrumă razele soarelui, ochi absenți de pește mort în acvariu, sticloși ca de șarpe, ochi de apă ce îmbie la înec. Matei, căzut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de primăvară. Femeia are miros de dragoste. Mama miroase a lapte. Tata miroase a șantier. Fetița, miros de păpușă tristă. Băiatul miroase a camion plin cu ciocolată. Bunicul miroase a lagăr. Bunica, a fântână neîncepută. Tanti Didina miroase a curvă. Nebunul miroase a vis. Diazepamul slobozea curelele. În vis nu există timp ca în realitate. Șarpele nu este doar o ispitire a minții, ci și a ceasului din inima celui ispitit. Vezi mărul? Gustă-l! Acum îți este frică, mâine vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu bagă bine. Termini și te culci, la 5.30 mă trezești. Am înțeles, domnule doctor. A, și încă ceva. Dacă te mai prind în centrală la Costică, vă bag pe amândoi în cazanul cu sodă caustică. Nu am destui nebuni pe cap, m-am pricopsit și cu doi poponari. Dar, domnule doctor, noi ne iubim. Ce faceți, mă, vă iubiți? Dumnezeii mami voastre de lepre, spurcăciuni ordinare! Vă fac eu oameni! Mâine în genunchi vă țin toată ziua, să primiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
toate nefăcutele mele, mă pocăiesc pentru ispitirea că sunt, mă umilesc pentru neștiința că merit, mă urăsc... Sigur, voi fi tras de limbă, spânzurat de limbă, până când toate cuvintele se vor desprinde pietre de pe cerul gurii. Eu știu să tac. Nebunul veritabil se ascunde sub pleoape ca după un capac de sicriu și moare în cuvânt precum viermele într-un cocoloș de mătase. Nimic mai umil decât să te jupești primăvara de propria piele ca o desfrunzire timpurie, apoi să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
viermele într-un cocoloș de mătase. Nimic mai umil decât să te jupești primăvara de propria piele ca o desfrunzire timpurie, apoi să-ți croiești din ea cămașă de nuntă sau de înmormântare. Nimic mai claustrofob decât strâmtorarea propriului păcat. Nebunul mereu are soluții, așteaptă cuminte o primăvară mai generoasă, pentru a decupa din el ca dintr-o revistă; la ultima întomnare, a rămas fără mâneci. Nu a disperat, a luat un foarfece, și-a croit o altă îmbrățișare, apoi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-l ung monah pe Marcu la mânăstirea Poiana Mărului. Înscrie-mă în audiență la interne! Dar domnul ministru este, din câte știu, este fiu de preot, nu cred că va fi încântat de... a ctitorit biserica penitenciarului, a spitalului de nebuni... Domnul... Auzi, Florentina, pune mâna pe telefon și sună la minister mai repede că-ți și fut una peste meliță dacă mai ai și alte păreri personale! Dacă o mai faci pe-a mironosița cu mine, te bag sub masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
forma pașilor ce fug, părinte. Eu am ucis fetița din grădina botanică. Avea 9 ani și era atât de frumoasă! Alerga după fluturi, semăna cu o statuetă galbenă, de ceară. Nu trebuia să-l conving pe nenea Matei să iasă. Nebunul se temea de propriul sine, de propria nestăpânire se temea nenea Matei. În noaptea evadării, pe o pagină albă, a desenat nuferi, apoi a lipit-o peste fereastră. Ierbar într-o mină de creion. "Ochi de floare au fetițele tatii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
periculos nu ești, dar nici om nu scot din tine. Blagosloviți și mă iertați, părinte Visarion! Domnul să vă binecuvânteze! Ia zi, a ciripit ceva porumbelul? Numai prostii, părinte Spiridon, numai prostii. Eu cred că ne-am procopsit cu un nebun, nu-i în stare de nimic. Ce să facem cu el? Are minte de copil. Să-i dăm drumul slobod prin pădure ne bate sfântul Stelian. Să-l îngăduim printre noi o grijă în plus. Eu zic să-l lăsăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
făcut palat până la cer cu bănișorii mei preasfințiții, o să-i sfințesc cu un cartuș în tâmplă! Unul nu-mi scapă. Masoni îmbrăcați popă, vă scot eu masoneria din cap, jidani împuțiți! Părinte stareț, în biserică, cuviosul Petru saltă ca un nebun deasupra focului cu icoana Fecioarei în brațe și flacăra nu-i arde și fumul nu-i înăbușă. Minune, părinte stareț, peste ei coboară focul ca la înviere și focul este numai lumină. Minune este că nu te-am aruncat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Mi-ați lipsit, onorată prezență! V-am ținut loc aici lângă mine, la fereastră. Nu vă faceți griji, am plătit eu biletul pentru dumnea-voastră dus întors. Pentru mine, pentru mine, ce mai contează? Cobor la prima. Dumnezeii mă-ti de nebun! Doamne, cum m-am legat la cap cu sănătocul acesta. Ce dracu să mai aflu de la el? Bă, dilimandosule, eu îți desfac cătușele, tu te îmbraci cu ce ți-am adus aici vezi că ți-am cumpărat și ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
O să-l otrăvești, îi spunea domnul Chawla, realmente îngrijorat când își începu eforturile de a crea o nouă bucătărie. Va reuși să le distrugă cu totul norocul. Dacă nu era renumele familiei în joc, te duceam imediat la azilul de nebuni, murmură el. Odată cu trecerea anilor, descoperise că o înțelegea din ce în ce mai puțin în loc să o înțeleagă mai mult. Ce se petrecea în capul ei? se trezea uneori întrebându-se. Oare gândea ca o ființă umană? Vedea pe fața ei expresii neliniștite, fericite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
întrebaseră ce i se dădea de mâncare lui Sampath, dar, pe măsură ce ambiția lui Kulfi creștea, pe măsură ce devenea mai sigură de ceea ce făcea, un singur miros era suficient cât să-i înnebunească. Departe de a o trimite la un azil de nebuni, se învârteau lacomi în jurul ei, încercând să arunce o privire în oalele care bolboroseau sau să-și bage degetele printre grămăjoarele de mirodenii din piatra de măcinat. Numai că ea îi alunga cu sălbăticie. Nu-i pentru voi, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
de păianjeni sau de câini. De când îi mușcă doamnele din oraș pe domni? o întrebă polițistul pe Pinky care mocnea dură și aparent lipsită de regrete, sprijinită de spătarul unei bănci la secția de poliție. O să ajungi la azilul de nebuni dacă vei demonstra în continuare că acolo îți e locul. Dar ea îl privea neclintită. Nu era ea genul care să se sperie de astfel de amenințări. În definitv, tocmai azilul acesta fusese menționat de câteva ori în legătură cu mama, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
și presa din țara asta susține porcăria asta. De fapt, presa e de vină pentru propagarea ei. Prinde un zvon și îl traduce în limbaj oficial și normal că toată lumea care citește înghite imediat chestia ca fiind adevărul curat. Locul nebunului ăstuia e la azil, dar priviți cum dau fuga toți la el să-i ofere cadouri. Vorbi atât de mult timp și cu atâta lipsă de pasiune că, pentru mulți din public, ora cinei deja trecuse. Un membru se aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
uneori în fața lor și alte ori în spatele lor, dispărând pe străzi lăturalnice, apoi reapărând, era acolo dubița cu înghețată! — O să-l împușc, articulă brigadierul, vorbind dintr-odată încet. Pe cuvânt, am să-l împușc și-am să-l omor pe nebunul ăla. — Vai, domnule, spuse domnul Gupta, ridicându-se și chirăind ca o pasăre alarmată. Nu faceți asta, domnule. E un biet vânzător de înghețată. Alb la față, perceptorul districtual atârna de marginea jeep-ului. În ce se transformau lucrurile? Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Deși ar trebui să ne Întrebăm, și nu numai dintr-o curiozitate științifică legitimă, cum ar putea supraviețui cele două părți separate În acele cazuri În care stomacul ar rămâne Într-o parte și intestinele În alta. Oricum, numai unui nebun perfect de legat i-ar veni ideea să tragă primul foc. Și acesta, slavă domnului, n-a ajuns să fie tras. Nici măcar faptul că unii soldați de dincolo au hotărât să dezerteze În Eldorado-ul unde nu se moare n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
dar și ateii, agnosticii, ereticii, cei care recad În erezie, necredincioșii de tot felul, adepții altor religii, cei buni, cei răi și cei și mai răi, virtuoșii și maphioții, călăii și victimele, polițiștii și hoții, asasinii și donatorii de sânge, nebunii și cei cu judecata sănătoasă, toți, toți fără excepție, erau În același timp martorii și beneficiarii celei mai Înalte minuni observate vreodată În istoria miracolelor, viața veșnică a unui trup unit pe vecie cu viața veșnică a sufletului. Ierarhia catolică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
că trăiește o viață care n-ar trebui să mai fie a sa, că, dacă lucrurile ar sta așa cum ar trebui, el ar fi Îngropat de cel puțin opt zile, iar câinele negru ar umbla acum prin oraș ca un nebun căutându-și stăpânul, sau ar sta la intrarea imobilului, fără să mănânce, nici să bea, așteptând Întoarcerea sa. Pentru o clipă moartea se eliberă pe sine Însăși, extinzându-se până la pereți, umplu camera toată și se alungi ca un fluid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]