13,698 matches
-
barba lui ajunge târâtă pe pământ. Și-n palme-i crește iarbă, iar membrele lui sunt De iederă cuprinse, și mâinile-i sunt crunte De ghimpi ce-i cresc pe brațe! Și-i crește mușchi pe frunte Și mușchi pe-obraz, căci anii lui nu-i chip să-i numeri Și păsările cuib își fac la el pe umeri." (Kalidasa Sakuntala) Într-o astfel de "grotă inițiatică"4 magul este "imaginea contemplativității amare": În decor de insulă și ruină, practicând orfismul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
necesită o mare concentrare vizuală, este recomandat să luăm câte o pauză în care să ne relaxăm mușchii ochilor și ai feței. Putem efectua exerciții de palming în care frecăm mâinile până acestea se încălzesc, după care le așezăm pe obraji și ochi, încercând în tot acest timp să respirăm cât mai corect. Relaxarea musculaturii feței și a ochilor este extrem de importantă, deoarece în timpul cititului mușchii sunt imobili și obosesc. Dacă munca noastră de birou necesită privitul în monitor timp de
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2994]
-
scuz și mă-ntorc la șevalet. Toți trei discută despre Coposu. Îi las. O muscă de argint face volute bezmetice de la unul la altul. Cioc, pauză lungă și iarăși cioc, cioc. Sar, îmi iau cămașa, nu mai ține, chestie de obraz, și deschid: Zilieru. Ghici, iubitule, de la cine ai dalbe salutări? De la cine? De la Vadim. Să cad, nu alta. Mă sprijin de Horică și m-așez. Intră și el în discuție cu ceilalți: Coposu. Din cînd în cînd, cîte unul vine
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Arhitectura anilor de avînt și împliniri avea și ea un reper luminos: orașul ideal al molohului roșu, spăimosul Phenian, transpus, la scară micuță, în Casa poporului, de pe Bulevardul Victoriei Soc... asupra... Sîntem noi, cu adevărat martorii acestui oribil retuș aplicat obrazului țării? Noi, cei care nu mai credeam să existe salvatorul antidot? Da. Noi sîntem. Și dacă un destin blestemat ne-a hărăzit acest urît segment de timp, același destin ne-a oferit inegalabila și nesperata supriză de a vedea retușul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spre ieșire. În momentul în care m-a ajuns, am auzit intervenția politicoasă a barmanului, ce-i arăta omului meu bancnota cu care acesta plătise. Nu vă supărați, domnule, dar e ieșită din uz de cîțiva ani. Să-mi crape obrazul, nu alta. Și "clientului" meu, oare? Îndoi-m-aș. (Și n-am cui.) 11 iulie E havuzul din fața Bibliotecii Universității (Fundației regale Ferdinand I, dacă vreți) sau, mă rog, din fața Casei Tineretului (și Studenților, dacă vreți), cum foarte inteligent se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a fost găsită vinovată de săvârșirea unei infracțiuni 158. În multe sisteme penale, jignirile sunt considerate infracțiuni (cum a fost, până de curând, insulta în dreptul nostru penal), dar nu toate jignirile sunt cu necesitate infracțiuni. Răzbunarea și iertarea, întoarcerea celuilalt obraz sunt individuale, în timp ce pedeapsa și recompensa sunt modalități sociale de a gestiona un comportament neplăcut 159. Obiecției că teoria retributivistă nu face altceva decât să pledeze pentru legile și ordinea socială existentă i se opune argumentația lui J. D. Mabbott
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
suferință se unesc.] Amestecîndu-și strălucirea cu tandrele ei mădulare, apoi spre-nalturi ea pluti 175 Peste ocean; minune luminoasă, Natura, Femeie jumătate și jumătate Spectru; toate încîntătoarele lui culori schimbătoare se-îngînă Cu a ei limpezime de cleștar curat; în buzele și-obrajii ei urcară ale lui otrăvi Îmbujorînd-o că pe dimineață, și-a lui solzoasă-armură îmblînzind-o, Un monstru-ncîntător în ceruri sau care umblă pe pămînt, 180 [Cu glas de spectru neîncetat plîngîndu-se, cu sete mereu nepotolita, Frumusețe îmbujorata de dorință, batjocorind teribilă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
demone-al furiei, 310 De mă-nfășoară fermecata Dumnezeu În nori de dulci tenebre frumoasă mea înfățișare dizolvînd-o, Să urli tu peste al morții trup; e-al tău. De nu te-aș fi văzut printre-ale verii Vergure dormind și întorcîndu-ți desfătat obrazul Pe trandafir sau crinul palid, ori pe un mal pe care dorm 315 Ale luminii radioase fiice, ele se nalta tresărind și fug De dragostea-ți cumplită, căci, deși eu sînt dizolvată în luminosul Dumnezeu, Spiritul meu mai urmărește încă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
brîu ce strînge 136 îi crescu În jurul pieptului că o însîngerata coardă; cu tainice suspinuri 85 Îl tăié, dar dimineața următoare alt brîu urmează-n Jurul sînului să-i crească. În fiecare zi-l privea pe-nvăpăiatul tînăr, Tăcînd înfricoșat, și-obrajii săi nemuritori păliră că atinși de moarte, Pînă ce multe dimineți și multe nopți trecură-n chin cumplit Dînd naștere-unui brîu în zi și-n noapte sfîșiindu-l. 90 Brîul pe timp de zi lua naștere, pe timp de noapte era
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
tăi ochi și la grădinile-mi zîmbește". Copiii se treziră și îi zîmbiră Valei; ea-ngenunché lîngă-așternutul cel de aur, La piept îi strînse și lacrimile-i că de mărgărint curseră jos. 525 "O dulcii mei Copii! Enion, lasă pe Tharmas Obrazul să-ți sărute. De ce privirea ți-o întorci de la suávii lui ochi reveni? Tharmas, de-acuma înainte la sînul Valei tu găsi-vei dulce pace. O, fie binecuvîntați încîntători ochii lui Tharmas și Ochii lui Enion!" Se ridicară; ieșiră-afară ca să
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
apoi spre nalturi ea pluti, Țipînd peste ocean: minune luminoasă-n fața căreia natură se cutremura, Femeie jumătate și jumătate fiara 351, toate culorile lui mohorît unduindu-se se-ngînă 5 Cu a ei limpezime de cleștar curat; în buzele și-obrajii ei urcară ale lui metale 352 Îmbujorînd-o că pe dimineață, și al lui chip de stana 353 îmblînzindu-l, Minune 354,-ncîntătoare-n ceruri sau care umblă pe pămînt, Cu voce de femeie 355 murmurînd pe dealuri și adînci văiugi, Frumusețe îmbujorata
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
I, 176: "Femeie jumătate și jumătate Spectru". Așadar, Blake identifica în mod limpede "Spectrul"/spectralul cu "fiara"/animalicul din om (echivalent cu arhetipul jungian al umbrei). 352 (5, 5) urcară ale lui metale: Compară Vala, I, 177: "în buzele și-obrajii ei urcară ale lui otrăvi". 353 (5, 6) al lui chip de stana: Vezi Vala, I, 178: "și-a lui solzoasă-armură îmblînzind-o". 354 (5, 7) Minune: Vezi Vala, I, 179: "Un monstru-ncîntător". 355 (5, 8) Cu voce de femeie: Vezi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
atunci când se salută unele pe altele. Cand Alice și Meg citesc cele două scrisori și recita ironic cuvintele lui Falstaff sfârșind cu o redare caricaturala a frazei E îl viso tuo șu me risplenderà / Come una stella sull'immensità (Iar obrazul tău va străluci deasupra mea că o stea deasupra unui hau imens), imensitatea iubirii lui Falstaff este inteligent asociată cu imensitatea fizicului sau. Cvartetul spumos al femeilor care urmeaza nu este nimic altceva decât un imn închinat intrigii feminine care
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Păi asta era nebunia! Că oamenii fuseseră castrați de adevăr, de sinceritate... Și-atunci, puneau masca pe figură și se descurcau... Ajunsesem un popor de mascați... Gh. P. unu: Numai că la un moment dat ți se lipea masca de obraz... și nu mai puteai s-o scoți... și după aia, încet, încet, începeai să crezi că-i chiar fața ta... (pauză) Gh. P. doi: Pe Pavel ăsta trebuia să-l joc eu... Gh. P. unu: Da... îmi amintesc... Gh. P.
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
am moștenit, alții dispun de o anumită particularitate anatomo-psihologică distinctivă (păr castaniu, ochi alunecoși, inimă zburdalnică...), unii ne afiliem conștient la mai știu eu ce platforme doctrinare sau activități ocupaționale, unora le lipsește un deget, părul, au o aluniță pe obrazul drept, au anumite fixații mentale sau anumite idei ... Nu-i rău, asta-i viața, frumusețea ei este dată de o evidentă și necesară diversitate. „Toți diferiți, toți egali!”, iată o lozincă, avansată nu demult de Consiliul Europei, pe care o
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Întorci pe toate fețele, să-i descifrezi etiologia, să te „Împrietenești” cu el și să ți-l asumi. Să-l Înțelegi și să-l iubești așa cum e fără să-l judeci. Dacă Îi arăți celuilalt dragostea (Îi dai și „celălalt obraz”), ce se va Întâmpla cu puterea lui asupra ta? Probabil că te va elibera, iar forța lui preschimbată În bine te va face să te despovărezi, să „crești”. Și Încă ceva: trebuie să păstrezi permanent o anumită altitudine valorică. Dacă
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
uscată, posturi și veșminte. Oameni care au fost și nu mai sunt. Bucurii și tristeți trecute, purtate de ei, doar Dumnezeu le mai știe. Te impresionează chipul unei fetițe de circa cinci ani, odrasla unui medic, Încremenită surâzândă, calmă, cu obrajii dolofani și un superb păr blond, Întruchipare a frumuseții și inocenței. Parcă e vie! Dar nu e, a trecut dincolo acum vreo două secole. Gândul te-nfioară, inima se oprește În loc, iar tu te miști mecanic mai departe. Te clatini pe
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Willy Brandt s-a referit la cea mai gravă problemă pe care o aveau ei unificarea celor două Germanii (în acea vreme, era o speranță iluzorie). Brandt a menționat această problemă în termenii următori, cu lacrimi care-i apăruseră pe obraji: România a trăit asemenea momente în istoria sa, când unitatea națională era în sufletele tuturor românilor și dv. ne înțelegeți cât de importantă este pentru noi reunificarea Germaniei acest ideal național. Notăm că în vremea aceea, la ordinea zilei era
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
este acela, instabil, al primăverii incerte, al paradoxurilor șocante, descoperite și expuse nu fără emfază, divulgând o obsesie a trecerii timpului și acceptarea prezentului echivoc: „Tare mi-s dragi zilele babii / Ninsori cu soare pe din două / Sclipiri de ger, obraz de rouă / Văzduh cu mâncărimi de scabii. // S-a zăpăcit în spațiu timpul / Din clipă-n clipă altfel pică / Când uliu și când rândunică / Nu-și știe ceasul anotimpul.” Schițată în linii mari, copilăria abia trecută este rechemată uneori patetic
ANDRONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285361_a_286690]
-
copil”. Și totuși, truda fiecărui vers, a fiecărui rând, o operă cu totul novatoare sunt rodul unui geniu ce țâșnește prin toți porii, În schimbul căruia nu primește decât oprobriu, sărăcie, uitare. La 46 de ani arată ca un bătrân „cu obrajii scofâlciți, cu părul alb”. E văzut purtând Înfășurat după gât un boa de duzină, roșcat, o blană ordinară, râvnită doar de bietele lucrătoare. Exasperarea, ca un ultim strigăt Încărcat de ură, izbucnește Într-o scrisoare către Ancelle, În 1866: „În afară de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
decupate din arsenalul cosmeticii feminine, chiar dacă nu se pomenește nici un singur nume de bărbat care s-ar machia, pledoaria lui Baudelaire pentru această artă a artificiului este impecabilă. Pentru noi, care știm de-acum că pudra de orez, carminul pentru obraji, negrul de ochi nu Își găsesc locul doar În trusele de machiaj ale doamnelor, ci și În arsenalul masculin al Înfrumusețării, nimic mai simplu decât să dăm câteva exemple de dandy atenți și la acest detaliu al făpturii lor. Să
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
decadență și de sfârșit al marilor imperii, barba a fost părăsită. Bărboșii romani i-au cucerit pe grecii imberbi; goții bărboși i-au biruit pe romanii deveniți ei Înșiși imberbi; tătarii bărboși amenință până În ziua de azi popoarele efeminate, cu obrazele rase, ale Apusului.” Chiar dacă nu strălucește prin stil și chiar dacă observațiile nu sunt neapărat originale, rândurile lui Brummell spun multe. Observațiile respective ar putea fi continuate de un studiu serios și aduse „la zi”. Ce anume au semnificat barba, mustața
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
operă de artă, Începând cu machiajul. Unor privitori mai plini de necruțare aceștia li s-ar vădi, atunci, ca și acum, drept niște „păpuși sulemenite”, iar figurile lor - jalnice măști de clovni, așa cum apar pudrați În alb sau roz, cu obrajii ușor pârguiți, cu ochii puternic conturați, cu buzele rujate, cu părul de cele mai multe ori vopsit, cu câte o aluniță pictată, pomădați, parfumați, cu unghiile delicat tăiate și uneori date cu lac incolor sau cu ojă. Pentru Baudelaire Însă, arta machiajului
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
unități, care, precum cea obținută de ciocanul de lemn al sculptorului, apropie pe dată ființa umană de statuie, adică de o ființă divină și superioară? Cât despre negrul artifical ce Înconjoară ochiul și roșul ce marchează partea de sus a obrazului, deși folosirea lor Își are drept izvor același principiu, nevoia de a depăși natura, rezultatul e de natură să satisfacă o nevoie cu totul contrară. Roșul și negrul reprezintă viața, o viață supranaturală și excesivă; rama neagră face privirea mai
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
să satisfacă o nevoie cu totul contrară. Roșul și negrul reprezintă viața, o viață supranaturală și excesivă; rama neagră face privirea mai adâncă și mai deosebită, conferă ochiului o Înfățișare mai vădită de fereastră deschisă spre infinit; roșul care Înflăcărează obrazul mărește și mai mult luminozitatea pupilei și adaugă frumosului chip femeiesc misterioasa patimă a vestalei”1. S-ar putea obiecta că rândurile lui Baudelaire se referă strict la cosmetica feminină. Dar așa cum apar În realitate, atestați de documente (memorii, scrisori
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]