6,675 matches
-
importantă va fi, faptul că va deveni un lucru important, un element al propriei noastre identități. Tocmai v-am descris cele mai importante elemente ale activității unui ministru de Externe. Este vorba despre identitate, acte morale, imaginație, înăbușirea frustrărilor și obsesiilor. Dacă cineva vă spune, în timp ce sunteți ministru de Externe sau secretar de stat, că politica externă este departe - din motive tehnice - de moralitate, întorceți-i spatele. Aceasta este, după cum ar spune britanicii, „o minciună sfruntată”. Este o minciună pentru simplu fapt
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
Parteneriatul european pe care l-am dezvoltat cu Ungaria este, astfel, un model cu două aspecte. El dovedește meritele integrării europene, pe de o parte, iar pe de altă parte, dovedește efectele pozitive din a alege înțelepciunea și viziunea în fața obsesiilor trecutului. Am fost absolut impresionat de declarația recentă a partenerilor noștri de la Tbilisi, că România reprezintă pentru Georgia o fereastră către Europa. Această viziune exprimă pe scurt o realitate care ar trebui luată în considerare ca o oportunitate și pentru
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
teamă, am glumit! Mihai-Răzvan Ungureanu: A rămas pe loc. Andrei Gheorghe: A rămas pe loc. Dar de ce... Mihai-Răzvan Ungureanu: Spune... Andrei Gheorghe: Nu, mă... Mihai-Răzvan Ungureanu: Spune... Andrei Gheorghe: Poftim? Mihai-Răzvan Ungureanu: Spune. Andrei Gheorghe: Bombăneam la chestia asta, la obsesia asta europeană. Mihai-Răzvan Ungureanu: Nu cenzura. Andrei Gheorghe: România și Europa. Dar nu știu dacă nu te simți nasol uneori ... Mihai-Răzvan Ungureanu: Unde? Andrei Gheorghe: Cu toate stereotipurile astea antipatice despre români? Sau în zonele acelea nu se conversează așa cum
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
de cooperare care există acum la Marea Neagră. Revin la întrebările dumneavoastră. Preocuparea pentru Marea Neagră nu este de azi, de ieri. Și nu e o chestiune care a pornit dintr-o prestidigitație politică. Este o permanență a politicii externe. Este o obsesie mai veche, este perfect motivată, prin circumstanță, astăzi. Dacă vreți, fructul e copt. Înainte putea să fie motiv de reflecție politologică. Cornel Nistorescu: Fructul e și luat. Mihai-Răzvan Ungureanu: Nu. Cornel Nistorescu: România a pierdut ocazia marilor trasee energetice, România
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
în acest moment, cum nici autoritățile bulgare nu au cerut-o în mod oficial, la rândul lor. Mihai-Răzvan Ungureanu: Oricum, nu este - iertați-mă că intervin - obiectivul nostru. Această chestiune este strict incidentă cu ceea ce ne interesează pe noi acum. Obsesia noastră, dacă doriți, este să fim apți ca în ianuarie 2007 să nu existe absolut nici un argument suplimentar dat scepticilor. (...) Alice Iacobescu: În estul României, am putea spune, oamenii sunt ceva mai sceptici decât clujenii, de exemplu. Domnule ministru... Mihai-Răzvan
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
două tentații: să spargem șampania și să răsuflăm, să ne așezăm pe pat și să revenim la somnul nostru istoric, pentru care avem experiențe nenumărate, sau să începem să ne certăm pentru simplul fapt că ne-am eliberat de o obsesie. Mircea Zamfir: Dumneavoastră aveți o poziție ingrată, ca persoană. Mihai-Răzvan Ungureanu: Negreșit. Foarte ingrată! Mircea Zamfir: Sunteți, prin natura funcției în guvern, poate cel mai apropiat, dintre miniștri, de Palatul Cotroceni, de responsabilul principal al politicii externe românești, de domnul
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
sunt în capacitatea aceasta, nu am nici experiența de a face așa ceva; și mai am ceva, cred: o doză de bun-simț și de rațiune lucidă care mă îndeamnă să fiu insistent pe această temă. E nevoie de efort până trece obsesia, problema, până se îndeplinește proiectul integrării. Și asta nu înseamnă ianuarie 2007, chiar nu cred că înseamnă ianuarie 2007. Înseamnă mult mai mult de atât, pentru că 1 ianuarie 2007 e o dată calendaristică și nu e data de la care trântim cu
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
pentru că - recunoaște pacientul - "n-ar fi rău dacă lucrurile nu s-ar agrava unele pe altele: boala de amor cu oboseala psihică" (p. 7). Ieșirea din depresie contează și pe autosugestie, iar prozatorul uzează de ea, mobilizând energiile pozitive: "Jos obsesiile, jos lamentările, jos suferința absurdă din amor. Singurătatea nu există decât dacă pui un zid între tine și lume, între tine și natură, rupi legăturile și retezi timpul exterior, rămânând doar la timpul organismului tău care e absurd și fără
Beneficiile nevrozei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12518_a_13843]
-
că delimitările programatice și, în consecință, intervalul creat, pot fi rodul unor pași lenți și mărunți către o nouă identitate, numai că tânăra generație n-avea răbdarea parcurgerii unui drum și își întreținea aplombul doar pentru traiectoria saltului. Resortul acestei obsesii identitare plana vag deasupra unor capete, ca o fatalitate abia conturată. Mircea Eliade, spre exemplu, se mărturisea obsedat de teama că generația sa nu va avea timpul necesar pentru a-și îndeplini misiunea culturală căci întrezărea vremea când vor fi
"Tânăra generație" și tentația demitizări by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12559_a_13884]
-
Se află, astfel, la antipodul a ceea ce credem despre autenticitatea jurnalului ca directețe a impresiilor și limbaj ,natural". , Fericirea pe care ne-o dau amintirile vine din ținuta lor estetică" (p.17) - observă prozatorul citind jurnalul lui Delacroix. Urmele acestei obsesii a literarității jurnalului se văd foarte bine și în intervalul temporal cuprins în volumul Prizonier al provizoratului. Consemnarea de agendă îl intrigă, o consideră o decădere a jurnalului său, după cum notează în 18 martie 1966: , Încă o dată, jurnalul devenit agendă
Pariu cu posteritatea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12540_a_13865]
-
procesul de îndrăgostire a două personaje, ironia lor e prea cinică pentru așa ceva; și atunci când încearcă, rezultatul e unul forțat și greu de crezut. George Clooney, în rolul avocatului specializat în divorțuri Miles Massey repetă rolul din Marea hoinăreală, înlocuind obsesia pentru păr a lui Ullyses cu una pentru dinți. El își măsoară forțele - într-un fel de război al sexelor, materializat într-o intrigă de tip "cine ia banii cui?" - cu divorțata în serie Marylin (Catherine Zeta-Jones), cu care de
Ascensiunea și decăderea fraților Coen by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12566_a_13891]
-
interesant act de defulare (în sensul cel mai creator) a scriiturii, fie ca pe un act final al unei intuiții extraordinare. Oricum, traseul Simonei Popescu vorbește deopotrivă despre necesitatea succesiunii formelor scripturale, dar, mai ales, despre continua hăituială a propriilor obsesii ale scriitorului. Fără a abandona temele din Xilofon - de altfel, autoarea însăși mărturisește în Cuvântul înainte că poemele ei dezvoltă "inevitabil aceleași teme", că absolut tot ce scrie e legat de sine; Gheorghe Crăciun inventa termenul "simonologie" - discursul poetic din
Escher desenează o matrioșkă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12575_a_13900]
-
din urmă, germanii aveau să înfrângă Imperiul Romei, ba să și pună pe tronul ei câțiva împărați de-ai lor, iar în secolele celelalte, să ridice un alt imperiu, teuton, fără să renunțe la ideea romană. A fost, într-adevăr, obsesia acestei națiuni puternice să subjuge Continentul... Dar nici Arminius... nici vreunul din Caroli... până la imperatorul Wilhelm întâiul, al primului război mondial, fără a-l uita pe Hitler, cu al doilea, visând la o Germanie milenară, ... nici unul din aceștia nu a
Descrierea Germaniei (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12603_a_13928]
-
și să disting mai degrabă între uzurile pe care persoane diferite le fac pentru scopuri diferite." În lipsa unei "metode de lectură" imposibil de formulat ("o etică a lecturii" după Hillis Miller), Rorty conchide că uzul prin limbaj este eliberat de obsesia "ocultă de a descâlci codurile, de a distinge între realitate și aparență, de a face o deosebire neplăcută între ceea ce e just și ceea ce e util." Simplificând, Rorty cere abandonarea analizei, a cercetării codurilor, a căutării mecanismelor structurale și pledează
Prima poruncă a textului: Nu suprainterpreta! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12597_a_13922]
-
răspunde numaidecât cu îngrijorare; mânzul rămas în urmă aleargă voinicește cu coama lui mică înfoiată puțin în lături și bate pe loc și zvârle din copitele lui mici cât pumnul de copil, maimuțărind goana cailor mari; atunci omul râde încet, obsesiile lui se topesc și o bucurie liniștită, aproape neștiută nici de el însuși, dar luminoasă și eternă ca și cerul, se așterne pe chipul lui." (pp. 1096-1097). De la perspectiva înaltă și integratoare a acestei descrieri, privirea autorului coboară treptat, mai
Marele singuratic II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11322_a_12647]
-
camera de consultație fiind literalmete ivadată de obiecte de artă și mobile) s-a dovedit de-o importanță covârșitoare: sute, dacă nu mii de pacienți s-au așezat acolo cuminți spre a-și depăna amintirile, a-și mărturisi păcatele și obsesiile, pentru a scoate astfel la suprafață răul și a-l vindeca. Au fost și destule eșecuri, însă drumul glorios al mântuirii prin tăierea firului în patru a urmat un parcurs ascendent, astfel încât, pe măsură ce societățile s-au îmbogățit, crește exponențial numărul
Clubbing pe canapeaua lui Freud by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11358_a_12683]
-
coboară între lucruri și oameni, Lucian Blaga întreabă, V.Voiculescu se miră, Ion Barbu aruncă o căutătură de esențe. Numai Tudor Arghezi gîdilă. El gîdilă întregul și partea, pe Dumnezeu și pe sine, vietatea și floarea. Acolo unde gîdilatul devine obsesia, este la om. Arghezi gîdilă omul în toate chipurile și pentru toate potrivelile: pentru a-l încuia sau descuia în limita lui de lut, pentru a-l slobozi sau poticni, pentru a-l scuipa sau linge. Cu siguranță că aici
Busola și penseta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11317_a_12642]
-
din postbelic: colaborarea unor scriitori cu regimul comunist și exilul. Dacă cel dintîi care nu e nici pe departe investigat, analizat și sancționat așa cum se cuvine, a putut produce totuși cîtorva comentatori impresia că ar fi devenit un soi de ,obsesie", cel de-al doilea e încă mai puțin cercetat, încă mai puțin integrat în circuitul conștiinței noastre publice. E surprinzător cît de neglijentă a fost critica și istoria noastră literară (ne referim, evident, la anii de după decembrie 1989, eliberați de
"Judecățile viitorimii" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11364_a_12689]
-
Rabelais de un artist contemporan este autentic și credibil. În montarea sa, Purcărete topește succesiunea faptelor, cronologia peripețiilor, identitatea perfectă sau haotică a personajelor, poveștile, aventurile. Ce se vede este esența obținută din procesul amintit. Cîteva teme, motive, semne, coincidența obsesiilor, elemente din univers. Ce se vede este nu neapărat capitolul X sau Y, ci regăsirea lor în povestea proprie a lui Silviu Purcărete despre Gargantua, despre Pantagruel și suita lor de personaje. Totul sub semnul LUDICULUI, definitoriu deopotrivă pentru François
Despre starea oamenilor sau cum tălmăcește Purcărete regizorul cuvîntul lui Rabelais by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13667_a_14992]
-
a unor semne desprinse de orice referință, ca mișcare pură. Nu mă pot împiedica să observ în insistența pe mecanic, mecanism, serialitate o trăsătură moștenită de la avangarda futuristă, o moștenire care și-a extompat însă originea. Pe de altă parte, obsesia televizualului din romanele lui Toussaint este împărtășită de foarte mulți intelectuali francezi în special "de stînga" pentru care obiectele posibilelor obsesii intelectuale se împuținează văzînd cu ochii și, cu cît obiectul e mai malefic, cu atît el devine, în registru
De la nimic la ceva by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13671_a_14996]
-
serialitate o trăsătură moștenită de la avangarda futuristă, o moștenire care și-a extompat însă originea. Pe de altă parte, obsesia televizualului din romanele lui Toussaint este împărtășită de foarte mulți intelectuali francezi în special "de stînga" pentru care obiectele posibilelor obsesii intelectuale se împuținează văzînd cu ochii și, cu cît obiectul e mai malefic, cu atît el devine, în registru tematic, benefic pentru bibliografia lor. O întreagă discuție ar trebui să aibă ca punct de pornire masiva orientare a discursului teoretic
De la nimic la ceva by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13671_a_14996]
-
existenței o demonstrează așa cum voi incerca sa o fac și eu. Plecând de la premisa că cea mai sinceră confesiune este cea indirectă, vorbind despre alții, fizionomia spirituală a lui Mircea Vulcănescu poate fi conturată din replicile pe care le aduce obsesiilor comune generației sale: revirimentul ortodoxiei, ascensiunea extremismului, problema evreiască, idolatria construită în jurul unor lideri politici ( Lenin sau Mussolini), identitatea și misiunea propriei generații etc. În orice discuție despre "mitologia generației interbelice se fac trimiteri la Mircea Eliade, teoreticianul și "șeful
Nostalgia enciclopedismului interbelic by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13734_a_15059]
-
de un fanatism al realizării ca scriitoare, a devenit mai puțin disponibilă pentru prietenie. în mod curios, Anna vorbește despre Terry până la uitare de sine, ca și cum ar vrea să se mute într-un alt destin și să scape astfel de obsesia cuceririi tânărului. în roman apar și personaje care prezintă interes numai pentru cei care le cunosc (și puțini le cunosc). în general, însă, elementele constitutive ale romanului, așa eterogene cum sunt, participă la un tot unitar, la construirea monumentului unui
Câtă cultură, atâta sinceritate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16607_a_17932]
-
normale dă naștere unei forțe axiale ce caută să comprime sau să întindă elementul respectiv. (Ca presiunea marilor ambiții). Suma acestor momente date de eforturile tangențiale ale axelor respective produce momentul de răsucire ce tinde să torsioneze corpul. (Asemeni unei obsesii neîntrerupte) Momentele date de efortul normal față de axă produc declicul ce tinde să încovoaie elementul respectiv. (Ca al unei hotărîri impuse) Concluzie. Sub acțiunea forțelor, corpul (bara de metal) este supusă următoarelor solicitări: axiale, care produc întindere sau compresiune, tangențiale
Sigma de rupere by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16616_a_17941]
-
o luciditate extremă... Materialul, deși nenatural, sau neînsuflețit, are un comportament similar cu al ființei umane înainte de a-și da obștescul sfîrșit. Tot astfel pare a fi și desprinderea finală a sufletului de trup, ca fenomenul denumit sigma de rupere. * Obsesia unui dictator de a-și crea un partid monolit, fiecare punct sau membru al partidului (ca al materialului) să reprezinte o forță diferită de a celorlalte puncte vecine, (sau membrii), dar care împreună să constituie un efort unic, bine controlat
Sigma de rupere by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16616_a_17941]