6,319 matches
-
propria copilărie constituie un laitmotiv, dar și o inepuizabilă sursă de inspirație, de date concrete, personaje și limbaj. Jurnalul de la Udești al lui C., apărut postum cu titlul Cartea de piatră (1981), este o mărturie patetică a atașamentului față de casa părintească, de viața rurală. În volumele Prăpădul Solobodei (1943; Premiul Societatății Scriitorilor Români), Avizuha (1945), Turmele (1946), Valea hoților (1948) este prezentată în diferite situații o lume primitivă, dominată de obiceiuri ancestrale, superstiții și instincte, văzută în lupta, surdă și grea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
include o secțiune a istoriei orașelor Botoșani, Dorohoi și Suceava, dar și o periodizare a articolelor. Deși axat pe latura manifestărilor artistice, merită menționat și Centrul Național de Studii "Mihai Eminescu" din cadrul Memorialului Ipotești, Botoșani. Instituția protejează și valorifică casa părintească și bisericuța familiei lui Mihai Eminescu, deținând în patrimoniu și documente personale sau creații manuscrise ale poetului. Memorialul editează în cadrul Colecției Ipotești lucrări de specialitate ce pun în valoare atât creația, cât și istoricul unui colț de țară17, contribuind la
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
din el în care a rămas copil. Împărtășim cu puștii noștri bucuria de a ne juca, de a ne amuza. Dacă am avut o copilărie nefericită, ne vom strădui ca ei să nu trăiască aceeași experiență. Dacă am moștenit un părintesc simț critic exagerat, vom avea înclinația să cerem întotdeauna prea mult de la copiii. Un asemenea spirit critic înnăscut este preponderent moralizator, exigent. E de dorit, în acest caz, să înveți - ca părinte - să înveți să fii mai înțelegător, mai tolerant
Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
proastă Economisirea și Luxul, neținând cont decât de aceste consecințe imediate care se văd și nu de efectele ulterioare care nu se văd. Să încercăm să rectificăm această vedere incompletă. Mondor și fratele său Ariste, după ce și-au împărțit moștenirea părintească, au fiecare cincizeci de mii de franci rentă. Mondor practică filantropia la modă. Este ceea ce numim un călău de bani. Își înnoiește mobilierul de câteva ori pe an, își schimbă trăsura în fiecare lună; se citează ingenioasele procedee la care
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
când vă vor oferi ajutorul lor fără a trece nepăsători pe lângă neputința bătrâneții. Mesaj de la copii pentru părinți Noi știm că ne-am ivit pe lume din dragoste. Știm că în culisele destinului nostru, la negocieri cu ursitoarele, stă grija părintească pentru viitorul nostru. Noi știm că voi, iubiți părinți, ați face totul oricând pentru noi. Și totuși, vă rugăm să ne lăsați libertatea de a fi noi înșine, fără a ne lăsa singuri. Învățându-ne cum să fim fericiți în
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
scrisoarea către contele Vay sunt dovezile unui condei fin. Cât despre ideile critice, ele sunt acelea ale lui Kogălniceanu. Nu era pentru starea pe loc, dar socotea că "fără trecut o societate este șchioapă". "Națiile care au pierdut afiliația năravurilor părintești îs nații nestatornice, sau, precum zice vorba cea proastă, nici turc, nici turlac." Într-un cuvânt, punea ideea de tradiție la baza oricărui real progres. Întreruperea între generații i se arăta totală mai ales în limbă, și sub raportul acesta
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
legat câtăva vreme cartea de gard și și-a făcut mendrele printre actori nu dovedește nimic rău nici în privirea caracterului, nici în privința inteligenței lor. Dacă vor cerceta și mai departe vor găsi că unul a legat araci în via părintească și celălalt a ținut coarnele plugului pe moșia părintească și la urmă, că amândoi sunt viță de țăran românesc, pe care nu-l faci străin nici în ruptul capului și bună pace. Cine n-a simțit până acum că în
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
făcut mendrele printre actori nu dovedește nimic rău nici în privirea caracterului, nici în privința inteligenței lor. Dacă vor cerceta și mai departe vor găsi că unul a legat araci în via părintească și celălalt a ținut coarnele plugului pe moșia părintească și la urmă, că amândoi sunt viță de țăran românesc, pe care nu-l faci străin nici în ruptul capului și bună pace. Cine n-a simțit până acum că în mucul condeiului nostru e mai multă naționalitate adevărată decât
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
În același orizont al dialogismului intertextual, recursul la textul biblic oferă jurnalistului ocazia unor paralele tematice sugestive: "Ca și fiul pierdut din parabola evangheliei (s.n.), noi ne-am pierdut din calea istoriei noastre adevărate, am cheltuit în mare parte moștenirea părintească pe formele goale ale unei civilizații străine pe care n-am avut nici timpul, nici mijloace îndeajuns spre a ne-o apropria, și azi, cu mult mai săraci în puteri decât acuma douăzeci de ani, noi ne vedem puși înaintea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și în Toscana. El și-a asumat responsabilitatea suportării nenumăratelor cheltuieli prin subvenții ale ministerului său, având grijă apoi de necesitățile fiecăreia în parte. Acestea sunt doamnele care, acceptând inspirația divină prin zelul predicării sale, au părăsit rudele și casa părintească, fără a se lăsa înduplecate nici măcar de lacrimile propriilor copii, și au înlocuit fala acestei lumi și a bunurilor trecătoare prin alegerea sărăciei extreme, iar materialele de stofă prețioasă cu usturimea lânii aspre. Odată ce a ajuns pe tronul suveranului pontif
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
William a spus că în timpul șederii sale lungi în conventul din Roma, neavând frații altceva de mâncare decât castane, se îngrășase atât de mult, încât îi era foarte rușine. Mi-a mărturisit și faptul că, pe când se afla în casa părintească, au venit niște copii săraci să ceară de pomană; el le-a dat bucata sa de pâine iar ei i-au dăruit o bucățică din pâinea lor; i s-a părut că acea pâine uscată, cerșită din dragoste față de Dumnezeu
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
generalului, provincialilor, custozilor și altor frați ai Ordinului Fraților Minori, sănătate și binecuvântare apostolică. Deoarece urmărim Ordinul vostru cu binecunoscuta afecțiune, și de aceea îi dorim din suflet printre altele un progres continuu cu lăudabile dezvoltări, ne îngrijim cu atenție părintească de tot ceea ce i-ar putea fi de ajutor pentru o înflorire adecvată. Sunt în Regula voastră unele puncte dubioase și puțin clare care tulbură sufletul vostru cu o anumită perplexitate și reprezintă un impediment pentru intelect din cauza dificultății lor
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
veghea conștiinței În patimile trupului. Ideea nu-i străină de mentalitatea uscatului Nicolae care ține, În altă parte, să convingă că existența lipsită de iubire este fără rost. În versurile ce dezvoltă acest gînd vedem Însă prea ușor prestigiul modelului părintesc: „A trăi fără-a iubi Mă mir ce trai o mai fi! A iubi fără-a simți Mă mir ce dragoste-o fi!...” Poezia arată o oarecare virtuozitate și o iubire moderată de efecte obținute prin alăturarea noțiunilor contrastante, În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sinistru prin care oamenii subscriu la condiția lor de viitoare schelete, de robi ai instinctului van ce perpetuează răul. Cu asemenea "filosofie" pesimistă pleacă în lume Anton Klentze, omul "fără însușiri". El se desparte de locurile copilăriei și de casa părintească abia după moartea mamei ("coana Lina"), când nefericitul armurier se simte obligat să-i asigure un viitor și să-l trimită la școală, la internat. De aici înainte, prozatorul înfățișează, succint, povestea vieții lui Bizu până la revenirea acasă, după terminarea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
autorul face un salt peste timp ca să se regăsească pe sine, regăsindu-și eroul (acum cu un sfert de veac mai bătrân) din nou acasă, la Fălticeni, acolo unde lui însuși îi plăcea să-și petreacă vacanțele, la adăpostul casei părintești. Capitolul final îngână astfel uvertura "romanului", interpretată de data aceasta mult mai firesc, fără complicatele dialoguri dintre autor, personaj și "dublurile" lor imaginare. Identic în linii mari, scenariul e totuși mult simplificat, cu minime elemente de decor, și ele menite
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
fără personalitate, modelată exclusiv de servituțile condiției biologice. Spre deosebire de Mili, a cărei dorință nerealizată proiectează trecutul (amintirile legate de Luțica) în viitor, mama sa, Raluca, are o memorie regresivă, ce nu reține decât amănuntele legate de copilărie și de căminul părintesc (căsuța țărănească unde au locuit cândva "tătuța" și "mămuța"). Lovinescu sancționează aici, cu cinism, automatismele induse de acel moldovenism temperamental, care apropie bătrânețea senilă de vârsta copilăriei: "[...] bătrâna nu uita, în adevăr, întâmplări de acum șaizeci de ani, dar nu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
întâmplări de acum șaizeci de ani, dar nu-și mai dădea seama de ce vedea în jur". În cele din urmă, cu mințile rătăcite, bătrâna va părăsi conacul și va pleca în satul natal, în căutarea copilăriei pierdute și a căminului părintesc, semn că nostalgia cu pricina nu are decât resorturi pur biologice, și deloc spirituale. De aceea, omul superior trebuie să-și reprime "moldovenismul", pornirea aceasta elementară de a te regăsi în trecut. Fiind un scriitor prin excelență citadin, burghez, ca
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de monotonia vieții și de casa pustie, "cu două bătrâne ce numărau seara broaștele". Povestea însă nu trebuia să se termine așa, în nota realistă ce ar fi transformat-o și pe Mili într-o bătrână decrepită, ducând dorul căminului părintesc și al copilăriei pe veci pierdute. În acord cu cerințele melodramei și ale compoziției ciclice, seriale, autorul îl va reintroduce pe Bizu în scenă într-un sfârșit, nu înainte de a-i rezuma, succint, biografia. În exilul său voluntar, agronomul se
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
oarecare îndreptățire, dacă ținem cont de natura sedentară a criticului, greu de urnit de la masa de lucru fără un motiv foarte întemeiat. (E de reținut că aproape trei decenii nu a călătorit nicăieri, verile petrecându-și-le, invariabil, în casa părintească de la Fălticeni până la moartea mamei, în 1937). Și totuși, după voiajul italian Lovinescu recidivează și, de la Fălticeni, pleacă două zile la Iași ("mers la Iași, 6-7 august 1933"), fără a preciza scopul călătoriei, pentru ca, peste doar câteva luni, să noteze
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
să pomenească despre asta în fața lui Ahab și chiar despre băiatul dispărut îi vorbise doar cînd își dăduse seamă de răceala bătrînului; pe băiatul acela în vârstă de numai doisprezece ani, se hotărîse, în concepția lui aspră nantucketeză, despre dragostea părintească, să-l inițieze de timpuriu în pericolele și minunile unei profesiuni îmbrățișate de neamul său, încă din noaptea timpului. Nu rareori se întîmplă ca un căpitan din Nantucket să-și trimită vreun fecior încă fraged, într-o expediție de trei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mine! Să fugim de pe aceste ape ucigătoare! Să plecăm acasă! Starbuck are și el o nevastă și un copil, rod al tinereții lui tandre și frățești, așa cum Ahab are un copil, rod al bătrîneții lui afectuoase și grave, ca dragostea părintească. Hai să plecăm! îngăduie-mi să schimb chiar în clipa asta direcția vasului! O, căpitane, cu cîtă bucurie și voie bună ne vom întoarce în bătrînul nostru Nantucket! Mi se pare că și acolo sînt zile frumoase și senine ca
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pătrar al secolului al V-lea. Nu cunoaștem cu claritate locul nașterii, educația primită și activitatea Sfântului Niceta până la primirea demnității de episcop. Totuși, Sfântul Paulin de Nola, în Poemul XVII: De reditu Nicetae episcopi, numește Remesiana „patria”, „orașul”, „orașul părintesc”, și „casă părintească”, a lui Niceta. Nu trebuie să ne surprindă folosirea limbii latine în scrieri și în vorbire de către episcopul din Remesiana, ținând cont de faptul că el făcea misiune într-o arie geografică în care limba latină își
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
al V-lea. Nu cunoaștem cu claritate locul nașterii, educația primită și activitatea Sfântului Niceta până la primirea demnității de episcop. Totuși, Sfântul Paulin de Nola, în Poemul XVII: De reditu Nicetae episcopi, numește Remesiana „patria”, „orașul”, „orașul părintesc”, și „casă părintească”, a lui Niceta. Nu trebuie să ne surprindă folosirea limbii latine în scrieri și în vorbire de către episcopul din Remesiana, ținând cont de faptul că el făcea misiune într-o arie geografică în care limba latină își disputa întâietatea cu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
analiză teologică. Scrierile Sfântului Niceta, deși sunt scurte, sunt clare, așa cum cerea activitatea sa catehetică. Subiectele tratate se bazează pe argumente din Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiție, rațiune și viață. Scrierile marelui misionar creștin de la Dunăre sunt străbătute de căldura dragostei părintești a păstorului de suflete, care-i numește pe fiii săi duhovnicești „frați” și „preaiubiți”. Moștenirea literară-teologică pe care Biserica a dobândit-o de la neobositul misionar Niceta de Remesiana, constituie și astăzi un adevărat izvor de ispirație pentru preoți și cateheți
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ca de altfel și a întregului său anturaj familial drag, la care s-a adăugat și mirajul Țării Sfinte, i-a determinat pe Ioan Cassian, pe sora sa și pe prietenul său ceva mai în vârstă, Gherman, să părăsească casa părintească. În Palestina s-au stabilit la o mănăstire din Betleem, aproape de peștera unde s-a născut Hristos și unde au trăit în asceză și nevoință duhovnicească mai bine de cinci ani. Venirea lor în Țara Sfântă a coincis cu perioada
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]