6,411 matches
-
1847. Un an mai târziu, împreună cu Dante Gabriel Rossetti și William Holman Hunt, înființează confreria prerafaelită. În 1849 expune primul său tablou în stil prerafaelit, "Lorenzo și Isabella", inspirat după un poem de John Keats. Tabloul întitulat "Christos în casa părintească", expus în anul 1850, stârnește o furtună de proteste. Reacții la fel de furioase provoacă și lucrările expuse în anul următor. Când Millais expune în 1852 tabloul "Ofelia", totul se schimbă însă după intervenția celebrului critic de artă John Ruskin în favoarea operelor
John Everett Millais () [Corola-website/Science/325891_a_327220]
-
of the Fine Arts" din Glasgow. În 1889 participă la înființarea "National Portrait Gallery" din Londra. Cu câteva luni înainte de a muri, "Royal Academy" îl alege președinte. Millais moare la 13 august 1896 la Londra. În tabloul "Christos în casa părintească", Millais zugrăvește o temă biblică, prezentând oameni simpli într-un atelier de dulgherie, ale cărui detalii le redă cu acurateță. Millais atrage astfel atenția asupra originii simple a "Sfintei Familii". Acest realism descriptiv aplicat la o temă religioasă trecea în
John Everett Millais () [Corola-website/Science/325891_a_327220]
-
fiind traumatică.. Conform unui raport, când aceste simptome sunt prezente, intervenția structurată este mai eficientă decât consilierea tradițională. Intervenția structurată presupune Consilierea tradițională, bazată pe alianța terapeutică,este predispusă la: Acest tip de abuz parental este diferit de Sindromul alienării părintești, care e un sindrom definit de un grup de 8 indicatori diferiți de simptomele enumerate mai sus. În cazul în care această formulare teoretică este corectă, în cazul în care un copil prezintă acest set de simptome, este vorba de
Alienarea parentală () [Corola-website/Science/325982_a_327311]
-
problemă de protecție a copilului și se poate aplica diagnosticul relevant din DSM-5, căruia îi este aferent codul V995.51 Abuzul Psihologic al Copilului, ce implică datoria de a proteja copilul din punct de vedere psihologic și legal. Recunoașterea alienării părintești în România s-a realizat din punct de vedere științific în 1 februarie 2016, prin recunoașterea protocolul semnat de către Institutul de Psihologie Judiciară și Asociația Română pentru Custodia Comună, protocol la care, pe data de 12 februarie 2016 a achiesat
Alienarea parentală () [Corola-website/Science/325982_a_327311]
-
prevazute de art. 64 Cod penal ca și pedeapsă accesorie, ci doar a acelor drepturi care se impun vis-a-vis de natura, felul și gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpați.. În particular Curtea de la Strasbourg a considerat că interzicerea "automată" a drepturilor părintești în cazul comiterii unei infracțiuni de natură penală neîndreptată în vreun fel împotriva copiilor inculpatului și care nu pune în pericol pe aceștia din urmă reprezintă o ingerință în dreptul la respectarea vieții private prin încălcarea Art. 8 („Dreptul la respectarea
Sabău și Pârcălab vs. România () [Corola-website/Science/324994_a_326323]
-
de închisoare pentru Cornel Sabou din care respectivul a efectuat 45 de zile de detenție. În timpul executării pedepsei se interziceau, ca și pedeapsă accesorie, automat, toate drepturile prevăzute la art. 64 C. pen., inclusiv cel de a-și exercita drepturile părintești. Cel de al doilea reclamant, Dan Pârcălab, a fost condamnat la plata unei amenzi penale de 50 RON (500.000 ROL). Ambii reclamanți au fost condamnați în solidar la plata sumei de 3000 RON (3.000.000 ROL - echivalentul sumei
Sabău și Pârcălab vs. România () [Corola-website/Science/324994_a_326323]
-
pentru infracțiunea de calomnie la o pedeapsă de 10 luni de închisoare și la pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 coroborat cu art. 64 din Codul penal, și anume interzicerea, pe timpul detenției, a dreptului la exercitarea profesiei, precum și a drepturilor părintești și a celor electorale. Pentru a stabili cuantumul pedepsei, instanța a ținut cont de faptul că reclamantul se afla în stare de recidivă, fiind condamnat de două ori înainte. Prin Decizia din 3 aprilie 1998 Tribunalul Bistrița-Năsăud a respins apelurile
Sabău și Pârcălab vs. România () [Corola-website/Science/324994_a_326323]
-
Guvernului României, a precizat că ingerința viza protejarea siguranței, a moralității și a educației minorilor, însă, în cauza respectivă, curtea a reținut că infracțiunea de calomnie care a determinat condamnarea reclamantului a fost absolut independentă de aspecte legate de autoritatea părintească, ne-reproșându-i-se reclamantului lipsa îngrijirii copiilor sau relele tratamente aplicate acestora. În acest context, Curtea a constatat că infracțiunea pentru care reclamantul a fost condamnat este complet străină de chestiunile legate de autoritatea părintească. În plus, Curtea a constatat că, prin
Sabău și Pârcălab vs. România () [Corola-website/Science/324994_a_326323]
-
absolut independentă de aspecte legate de autoritatea părintească, ne-reproșându-i-se reclamantului lipsa îngrijirii copiilor sau relele tratamente aplicate acestora. În acest context, Curtea a constatat că infracțiunea pentru care reclamantul a fost condamnat este complet străină de chestiunile legate de autoritatea părintească. În plus, Curtea a constatat că, prin aplicarea automată a sancțiunii, ea are ca scop pedepsirea inculpatului, iar nu protecția minorului. Cum interesul acestuia este primordial, Curtea a constatat că aplicarea automată a acestei sancțiuni este contrară art. 8. Curtea
Sabău și Pârcălab vs. România () [Corola-website/Science/324994_a_326323]
-
importanță fundamentală (citând Hotărârea din 7 august 1996 dată în cauza Johansen vs. Norvegia), că interesul copilului trebuie considerat ca fiind primordial și că "doar un comportament deosebit de nedemn poate determina ca o persoană să fie privată de drepturile sale părintești în interesul superior al copilului" (a se vedea și cauza Gnahore vs. Franța, petiția nr. 40031/98 parag. 59, CEDO 2000-IX). În aceste circumstanțe, Curtea a considerat că nu s-a demonstrat că retragerea absolută și prin efectul legii a
Sabău și Pârcălab vs. România () [Corola-website/Science/324994_a_326323]
-
interesul superior al copilului" (a se vedea și cauza Gnahore vs. Franța, petiția nr. 40031/98 parag. 59, CEDO 2000-IX). În aceste circumstanțe, Curtea a considerat că nu s-a demonstrat că retragerea absolută și prin efectul legii a drepturilor părintești ale primului reclamant corespundea unei necesități primordiale privind interesele copilului și că, în consecință, urmărea un scop legitim, anume protecția sănătății, moralei sau a educației minorilor. În consecință, art. 8 din Convenție a fost încălcat în ceea ce îl privește pe
Sabău și Pârcălab vs. România () [Corola-website/Science/324994_a_326323]
-
musai să fii de folos cuiva ca să poți zice că exiști. Altfel anii s-adună, s-adună, degeaba”. Considerând că tânărul seamănă cu el la anii tinereții, bătrânul nea Cioba își reproșează mereu rămânerea pe șantier și manifestă multă grijă părintească față de mai tânărul său coleg, căutând să-l ajute să-și găsească scopul în viață. În schimb, colegul său Fane spune că nu știe ce înseamnă a trăi cu adevărat, dar iubește viața cu toate „de ce”-urile ei. Nea Cioba
Diminețile unui băiat cuminte () [Corola-website/Science/327466_a_328795]
-
cazul custodiei comune legale, timpul petrecut de copil în găzduirea vremelnică a părintelui nerezident este recomandată să crească până la aproximativ 40% pentru a da posibilitatea părintelui nerezident să poată să își îndeplinească într-o bază rezonabilă îndatoririle pe care autoritatea părintească exercitată în comun le implică. Acesta va implica faptul că minorul la dormi la părintele nerezident mai multe nopți pe lună dând posibilitatea părintelui în cauză să desfășoare împreună cu copilul activități specifice zilelor lucrătoare: cumpărături, pregătit lecții, implicare în activitățile
Reședința minorului () [Corola-website/Science/323550_a_324879]
-
o organizație neguvernamentală care militează pentru introducerea și explicarea prevederilor custodiei comune în România. A creat o serie de manuale pentru uzul judecătorilor și al justițiabililor ca de pildă Manualul de implementare a custodiei comune și Manualul despre Sindromul Alienării Părintești. este membru al proiectului Vin Codurile și colaborează cu ANPDC și UNICEF pentru îmbunătățirea legislației din domeniul protecției drepturilor copilului. Organizația a reușit impunerea în vocabularul specialiștilor a noțiunilor cu care operează custodia comună: părinte rezident, părinte nerezident, părinte custodian
ARPCC () [Corola-website/Science/323689_a_325018]
-
iau de către instanță pentru ocrotirea persoanelor fizice lipsite de discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele lor. Cauza lipsei de discernământ poate fi doar alienația mintală sau debilitatea mintală. Este o măsură de drept civil, fiind asemănătoare cu ocrotirea părintească, tutela și curatela. Doar instanța hotărăște punerea sub interdicție a persoanei alienate mintal sau debile mintal, fiind astfel deosebită de tutelă și curatelă care sunt instituite de autoritatea administrativă. Persoana aflată într-o astfel de situație este lipsită de capacitatea
Interdicție judecătorească () [Corola-website/Science/323713_a_325042]
-
doctrina juridică cu scopul de a valida prezumțiile de încredințare indiferent dacă este vorba de prezumția de încredințare către tată sau prezumția de încredințare către mamă. a fost eliminată treptat din majoritatea legislațiilor naționale, fiind înlocuită de prezumția de autoritate părintească comună. Viziunea modernă cu privire la încredințarea minorilor se bazează pe conceptul de interes superior al copilului care a fost introdus în doctrina juridică de a valida prezumțiile de încredințare indiferent dacă este vorba de prezumția de încredințare către tată, prezumția de
Prezumția de încredințare către mamă () [Corola-website/Science/323755_a_325084]
-
bazează pe conceptul de interes superior al copilului care a fost introdus în doctrina juridică de a valida prezumțiile de încredințare indiferent dacă este vorba de prezumția de încredințare către tată, prezumția de încredințare către mamă ori prezumția de autoritate părintească comună. Chiar și în condițiile în care prezumția de autoritate părintească comună a eliminat prezumția de încredințare către mamă, ea însăși trebuie cercetată de către instanță prin prisma interesului superior al copilului, înainte ca instanța să decidă cu privire la relațiile dintre părinți
Prezumția de încredințare către mamă () [Corola-website/Science/323755_a_325084]
-
introdus în doctrina juridică de a valida prezumțiile de încredințare indiferent dacă este vorba de prezumția de încredințare către tată, prezumția de încredințare către mamă ori prezumția de autoritate părintească comună. Chiar și în condițiile în care prezumția de autoritate părintească comună a eliminat prezumția de încredințare către mamă, ea însăși trebuie cercetată de către instanță prin prisma interesului superior al copilului, înainte ca instanța să decidă cu privire la relațiile dintre părinți și copii în urma divorțului. Înlocuirea prezumției de încredințare către tată cu
Prezumția de încredințare către mamă () [Corola-website/Science/323755_a_325084]
-
1 octombrie 2011, se elimină la nivel legislativ și ultima prevedere legală care favoriza un părinte strict pe baza sexului său, în raporturile cu minorii după divorț. Noul Cod civil, prin articolul 397 introduce o nouă prezumție: prezumția de autoritate părintească comună care vine să înlocuiască prezumția de încredințare către mamă. Prezumția de autoritate părintească comună a eliminat prezumția de încredințare către mamă înlocuind-o cu prezumția de autoritate părintească comună. Astfel în caz de divorț, instanțele sunt obligate să pornească
Prezumția de încredințare către mamă () [Corola-website/Science/323755_a_325084]
-
un părinte strict pe baza sexului său, în raporturile cu minorii după divorț. Noul Cod civil, prin articolul 397 introduce o nouă prezumție: prezumția de autoritate părintească comună care vine să înlocuiască prezumția de încredințare către mamă. Prezumția de autoritate părintească comună a eliminat prezumția de încredințare către mamă înlocuind-o cu prezumția de autoritate părintească comună. Astfel în caz de divorț, instanțele sunt obligate să pornească de la premiza că interesul superior al copilului implica ideea de custodie comună și doar
Prezumția de încredințare către mamă () [Corola-website/Science/323755_a_325084]
-
civil, prin articolul 397 introduce o nouă prezumție: prezumția de autoritate părintească comună care vine să înlocuiască prezumția de încredințare către mamă. Prezumția de autoritate părintească comună a eliminat prezumția de încredințare către mamă înlocuind-o cu prezumția de autoritate părintească comună. Astfel în caz de divorț, instanțele sunt obligate să pornească de la premiza că interesul superior al copilului implica ideea de custodie comună și doar în cazuri speciale, justificate de condițiile speciale ale speței, instanța poate decide să acorde custodie
Prezumția de încredințare către mamă () [Corola-website/Science/323755_a_325084]
-
preferință pentru mamă, fiind însă abolită odată cu intrarea în vigoare a prevederilor noului Cod civil, la data de 1 octombrie 2011. Noul cod civil al României a înlocuit în jurisprudența românească prezumția de încredințare către mamă cu prezumția de autoritate părintească comună. Timp de secole, legea engleză de drept civil acorda la divorț tatălui custodia copiilor săi. Femeile aveau puține drepturi individuale, până în secolul al XIX-lea. Cele mai multe dintre drepturile lor au fost derivate prin intermediul părinților lor și soților. În aceste
Doctrina anilor fragezi () [Corola-website/Science/323756_a_325085]
-
la nivel legislativ ultima prevedere legală care favoriza un părinte strict pe baza sexului său (art. 1, teza a doua) în raporturile cu minorii după divorț. Același Cod Civil, prin intermediul articolului articolul 397 introduce o nouă prezumție, prezumția de autoritate părintească comună, care vine să înlocuiască prezumția de încredințare către mamă.
Doctrina anilor fragezi () [Corola-website/Science/323756_a_325085]
-
părinte ar avea abilități parentale mai dezvoltate decât părintele de sex opus. Începând cu sfârșitul secolului XX și până în prezent, această prezumție de încredințare către mamă a fost eliminată treptat din majoritatea legislațiilor naționale, fiind înlocuită de prezumția de autoritate părintească comună. este introdusă în legislația românească de noul Cod Civil, prin intermediul articolului 397. Aceasta vine să înlocuiască prezumția de încredințare către mamă a copiilor minori, în caz de divorț: Această prevedere legislativă reprezintă, de altfel, trendul majoritar în legislația cu privire la
Prezumția de autoritate părintească comună () [Corola-website/Science/323773_a_325102]
-
bazează pe conceptul de interes superior al copilului care a fost introdus în doctrina juridică de a valida prezumțiile de încredințare indiferent dacă este vorba de prezumția de încredințare către tată, prezumția de încredințare către mamă ori prezumția de autoritate părintească comună. Chiar și în condițiile în care prezumția de autoritate părintească comună a eliminat prezumția de încredințare către mamă, ea însăși trebuie cercetată de către instanță prin prisma interesului superior al copilului, înainte ca instanța să decidă cu privire la relațiile dintr părinți
Prezumția de autoritate părintească comună () [Corola-website/Science/323773_a_325102]