8,290 matches
-
acest volum, sunt afirmate cu toată puterea, dar, în același timp, limitate și explicate de cititor"48: "Lăsați ploaia să mă îmbrățișeze de la tâmple până la glezne,/ Iubiții mei, priviți dansul acesta nou, nou, nou,/ Noaptea-și ascunde ca pe-o patimă vântul în bezne,/ Dansului meu i-e vântul ecou.// De frânghiile ploii mă cațăr, mă leg, mă apuc/ Să fac legătura-ntre voi și-ntre stele./ Știu, voi iubiți părul meu grav și năuc,/ Vouă vă plac flăcările tâmplelor mele
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Fiți gata. În curând vor urca/ Pe urmele noastre devenite sublime,/ Toți oamenii lumii. Noi îi vom aștepta/ Frumoși, fericiți, devastați de-nălțime". (Migrațiune). "În poezia Spital apare ideea opoziției la inerția existenței"62: Mi s-a-ncuibat în sânge ca o patimă boala,/ Și ca pe o patimă, nu pot s-o-nfrâng sau s-o iert,/ Mă doare, mă doare ca o jignire/ Fruntea fierbinte și trupul inert". Călcâiul vulnerabil, apărut în 1966, dezvoltă ideea rolului de mediator al poetului în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Pe urmele noastre devenite sublime,/ Toți oamenii lumii. Noi îi vom aștepta/ Frumoși, fericiți, devastați de-nălțime". (Migrațiune). "În poezia Spital apare ideea opoziției la inerția existenței"62: Mi s-a-ncuibat în sânge ca o patimă boala,/ Și ca pe o patimă, nu pot s-o-nfrâng sau s-o iert,/ Mă doare, mă doare ca o jignire/ Fruntea fierbinte și trupul inert". Călcâiul vulnerabil, apărut în 1966, dezvoltă ideea rolului de mediator al poetului în rezolvarea conflictului eu-ceilalți, care are ca
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cursul izvoarelor/ Nu li se cuvine.// Iarna morții/ Sunt atât de reci,/ Că îngheață pământul/ Emisferei de veci". (Iarna stelele). Opoziția intervine, însă, din bucuria ("Plouă soare peste mine/ Și mă udă cu lumină.") și extazul ("Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,/ Înnebunitele ploi și ploile calme/ ploile feciorelnice și ploile dezlănțuite femei.") cu care poeta întâmpină ploaia la vârsta copilăriei și ura pe care o generează zăpada: "Ninge cu dușmănie,/ Cu ură cade zăpada/ Peste apele înghețate cu ură,/ Peste
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
dar nicidecum macabru. "Jocul meu (...) nu mai este un joc, ci o maieutică plină de riscuri și de responsabilități, din care pot decurge nu numai învățăminte, ci și suferințe, nu numai semnificații, ci și salvări"175 : "Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,/ Înnebunitele ploi și ploile calme,/ Ploile feciorelnice și ploile dezlănțuite femei,/ Ploile proaspete și plictisitoarele ploi fără sfârșit,/ iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,/ Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor înaltă,/ Îmi place să le rup firele
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
numai învățăminte, ci și suferințe, nu numai semnificații, ci și salvări"175 : "Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,/ Înnebunitele ploi și ploile calme,/ Ploile feciorelnice și ploile dezlănțuite femei,/ Ploile proaspete și plictisitoarele ploi fără sfârșit,/ iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,/ Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor înaltă,/ Îmi place să le rup firele și să umblu cu ele în dinți,/ Să amețească, privindu-mă, astfel, bărbații." (Descântec de ploaie). Dorința reîntoarcerii către vârsta de aur a copilăriei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sale de a filosofa asupra trăsăturilor de conștiință ce trebuie să definească profilul moral al omului adevărat, care crede cu sfințenie În dreptate, cinste, omenie, În solidaritatea cu cei aflați În suferință, care iubește traiul cumpătat, lipsit de excese sau patimi și este preocupat de educația intelectuală și morală proprie, cât și a celor apropiați. Basmele populare, doinele, proverbele ilustrează triumful idealului asupra realului, biruința logică a binelui asupra răului, dar și avatarurile Binelui În efortul său de a se afirma
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
actul educațional situații ale nevoii și suferinței umane, o fac disponibilă pentru a face omul să depășească chiar și tentația (impulsulă de a răspunde cu rău la rău; ca valoare autentică, ea ajută ființa omului să se elibereze de robia patimilor, a răzbunării, a urii și a indiferenței, nepăsării, producându-i efecte de Înălțare și detașare de sine. Efectele ei sunt astfel atât pentru subiectul moral care o manifestă, cât și pentru cel care beneficiază de ea (s.n.Ă” Autorul citat
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
2014, Elvira Sorohan contrazice prejudecata devenită aproape autodenigrare cum că n-a existat "intelighenția" în cultura română, că lipsesc disidenții și literatura de sertar din perioada postbelică. Este o observație lucidă a unui spirit care nu se lasă orbit de patima discursului acuzator cu orice preț, devenit un loc comun al pseudoretoricii contemporane, cum nu se aliază nici la tratarea cantitativă a culturii. O altă constantă a acestor volume o reprezintă faptul că literatura veche este pusă într-un permanent dialog
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ai modestiei ori invocând nevrednicia și neajungerea mijloacelor pentru a slăvi îndeajuns măreția subiectului, ca în Cuvîntu innaintea cărții aceștiia cătră Preasfințitul Mitropolit t. 45, f. 1 r.-v al Bibliei de la București, ori în prefața la Cuvânt la mântuitoarea patimă a Domnului, Râmnic, 1707, a lui Gheorghe Maiota ("foarte neiscusit și slab la cuvânt"), sunt, pe de-o parte, strategii de îmbunare a lectorului, influențat să devină, astfel, mai indulgent cu posibilele greșeli ("că oamenilor iaste dată datoriia greșalei și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
anchetă, Păcăința starețului, Dragoste și smerenie, Jalba cuviosului Pitirim, Amintiri din mănăstire, Pustnicii de sub stâncă ș.a. ilustrează perfect această contradicție. Astfel, mănăstirea definește un spațiu insular în care desfătările trupului, tocmai pentru că sunt interzise, sunt devorate cu un plus de patimă. Proiectul duhovnicesc inițial al mănăstirii este abandonat și reconfigurat în funcție de noile valori ale materialității și ale prezentului. b. Un extraordinar spectacol desfășoară Damian Stănoiu prin modalitățile coruperii limbajului eclesiastic. Biblie, Psaltire, Pateric, filocalii, pidalioane, pravile, Viețile Sfinților toate sunt prilejuri
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
era bun lexicolog și lexicograf , a știut cum și cât să inoveze), sau la redărea vorbirii vechi grecești în Troienele (celebra punere în scenă a regizorului Andrei Șerban), sau a limbii aramaice într-una din ultimele ecranizări de prestigiu privind patimile lui Iisus Hristos. Însă toate aceste exemple aparțin unor universuri artistice diferite. 47 Ne referim atât la bagajul de cunoștințe ale scriitorului ca om de cultură, cât și la posibilitățile acestuia de a le asimila artistic operei. 48 Numele respectivilor
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Printrânsa putem întări trupul; 2. Printrânsa statornicim sănătatea; 3. Printrânsa îndelungăm și îndulcim viața; 4. Printrânsa ne apărăm nu numai de boale lipicioase, dar și de cataruri, de trânzi, de revmatism, de durere la ciolan și încheieturi și de alte patimi grele; 5. Printrânsa ne putem vindeca de boale acute și cronice, de boale interne și externe. În urmarea lucrării și a folosului ce dă scăldătoarea răce, întrebuințarea ei este tot așa de veche ca și neamul omenesc. Noi o găsim
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
referențială nu e cîtuși de puțin colectivă. În cronicile polifonice narative pe care ni le oferă, nu există urmă de doxa, iar pluralele noi și voi sunt destul de rare. Aventura existențială și aventura livrescă sunt trăite cu toată suferința și patima unei ființe de carne care se dăruiește în carnea cuvintelor, dovedind că literatura nu ne constrînge să-i asociem un principiu de teritorialitate, deschizîndu-se, dimpotrivă, asupra unui imens spațiu de contact, un spațiu al lui între, unde imaginarul limbilor face
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
datorează titlul amintește de cele mai bune pagini din Atelierul pictorului), în viață ; peste tot, plouă cu nori de adjective, tună caractere pasionale și fulgeră explozii senzoriale. Imaginarul său lingvistic pare inepuizabil. De fapt, Grainville pune la treabă vocabularul cu patima vorace a unui Pantagruel. Nu e nevoie să-l citești cu dicționarul la căpătîi, nu are acel snobism prețios al falșilor creatori, dar textele sale sunt un permanent răsfăț eufonic, te tăvălesc în mătasea și catifeaua vorbei, conferindu-i altitudini
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
anilor 1970, în atmosfera catifelată dintr-o mânăstire pentru tinere de familie bună, situată într-un cadru feeric, pe o creastă muntoasă ce separă bazinele fluviilor Nil și Congo, instituție menită să le protejeze sufletele și trupurile imaculate de vîrtejul patimilor ce începeau să înfierbînte spiritele din acel areal geografic. De fapt, seria de litote aparent liniștitoare loc izolat, mânăstire, tinere fete se dovedește a fi o construcție sartriană, un huis clos în care frustrările și invidiile vîrstei se îmbină periculos
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în favoarea celei de a doua. La aceasta se adaugă, așa cum vom vedea, datele de publicare, adesea mult decalate față de momentul scrierii, ceea ce falsifică parțial receptarea, deoarece orizontul de așteptare a publicului s-a deplasat între timp. Tînărul Cioran uimește prin patima și fanatismul său ames tecat cu luciditate, înzecite de un aer aparent boem, de sponta neitatea și dezinvoltura limbii române. Adultul parizian le regăsește cumva în magnifica impertinență a scăpărărilor sale ironice, în pasi unea sa pentru formulele corozive și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cele câteva măști ale zeiței (femeii iubite), mirajul și cavalerul puternic... tot zeități și tristeți, Melanholia cu Daimonul care veghează creația Însăși, sunt tot atâtea motive pentru care autorul acestei cărți unice să ardă pe rugul primordial, să-și mistuiască patima de cavaler rătăcitor prin focul creației. Lucrarea, ca un remember al Epocii Luminilor, un soi de dans al lebedei pe luciul părelnic de apă așa mi se arată cartea cu poemele Îngemănate peste pasta vopselurilor carte pe care Theodor Răpan
Theodor Răpan, DANSUL INOROGULUI (Elogiul Melanholiei). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Melania Cuc () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1539]
-
se restrâng. Cu atâta haos, țara se adâncește în subdezvoltare. Peisaje urbanistice cu linii arhitecturale stridente, servicii îndoielnice și gunoaie nu atrag turiștii. Ne întâmpină imobiliare supradimensionate, amplasate neinspirat de nababi supraponderali, care își cheltuiesc în neștire avuturi estimate eronat. Patimile sporesc mult peste câștiguri. Hoții și criminalii sunt eliberați pentru a fi pedepsiți găinarii și cerșetorii. Mediile descriu reprivatizările părtinitoare și falimentările de firme vitale, desființările de școli și închiderile de spitale renovate și dotate cu aparatură de milioane. Copiii
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
mai puțin în spirit creștin Natura, în vreme ce patristica inițială a susținut că Natura, Cosmosul sunt tot creații ale lui Dumnezeu și participă din acest motiv la drama divină, așteptând, ca și omul, Învierea lui Hristos. Primăvara, de exemplu, în săptămâna Patimilor, românii serbează renașterea naturii vii și a Pământului, odată cu învierea lui Hristos. Oamenii înșiși se bucură și se echilibrează sufletește și trupește odată cu natura revenită la viață. Credința aceasta a devenit o puternică tradiție în folclorul și comportamentele românilor, alături de
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
das Ablesen des Berufs, der Herkunft, des Charakters von den Gesichtern“) îl cuprinde și pe acesta în mecanismul ei. Baudelaire identifică mărcile celui care stăpânește „arta de a se cufunda în mulțime“: „gustul travestirii și al măștii, ura domiciliului și patima călătoriei“. Flaneurului îi aparțin aceste mărci, dintre care prima se convertește și în veritabil proces de cunoaștere. A cunoaște înseamnă, pentru acest personaj, a purta măștile pe care le regăsește în lumea urbană, a deveni familiar cu mulțimea în care
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
confecționată, lesne de identificat la un soi de grup de tineri crescuți dincolo de marginile, spațiale sau temporale, ale comunismului. Tricourile cu CCCP, cu Che Gue vara, insignele sau chipiurile de ofițeri ai Armatei Roșii se vând bine. Cazi ușor în patima unor astfel de cumpărături, o spun din proprie experiență. Important mi se pare însă ca apoi să ți se facă nițel rușine și să faci cadou urgent chipiul cuiva cu o fire mai histrionică. În acest al doilea caz, memoria
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
care servește de libret imaginii relevă dimensiunea sa simbolic-rituală. "Sunt Adonai, la viață întors din Iaduri iară!... / Astarte, trup de spume, pe cari s-au fost prelins / Petalele de roze și crini, felina fiară/ Te chiamă-n al meu strigăt de patimă aprins. -/ La sâni de fericire, Iluzia m-ascunde!... Din lut și Vis, forma-vom sublimi, un mitic grup! / Resfiră-mi peste frunte noptosul păr în unde, / Iar doliu morții mele, îl rupe de pe trup!"510. L. Bachelin are un articol
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sudul Albaniei. Nu orice înregistrare are valoare de document. În ce condiții putem vorbi despre o astfel de calitate? Răspunsul cel mai simplu, studențesc, ar fi: dacă materialul este redifuzabil după o bună bucată de timp, atunci când s-a stins patima actualității. Ei bine, dacă acest reportaj este interesant după un an, după doi sau după zece, înseamnă că avem un document. În cazul acestor reportaje de care vorbeam, filmate în comunitățile românești din Croația și Albania, până în Siberia, cred că
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
actualitate așa că în martie 1948, odată cu redenumirea unor străzi sau instituții, atât fostul Teatru Județean cât și fosta stradă I.C. Brătianu sau Parcul Central din Vaslui, au primit numele revoluționarului bârzeștean, fiu de răzeși gospodari și cu vază, căzut în patima unei politici care s-a dovedit de-a lungul timpului a fi extrem de păguboasă și falimentară. Casa lui Costache Frimu (tatăl lui Ion) mai există și acum în satul Bârzești fiind, poate, cea mai veche casă răzășească funcțională din județ
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]