9,085 matches
-
mai toată ziulica eram de strajă la revizorat ba, la nevoie, conțopiști voluntari la scris și la ce mai era nevoie. și cum o minune are nevoie de o zi specială, iată-ne în 6 decembrie 1929, de Sfântul Neculai, patronul blajin al darurilor pentru copii. Doamna Uzunov nea spus, copii ai soartei, mergeți la domnul Balș acasă, imediat după slujba de la biserică, și spuneți-i poemul vostru de cavaleri rătăcitori. Zis și făcut. Ne uitam de-a strâmba gâtului la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
dădacă, obligându-mă zilnic la porția de osânză pe pâine, telemea și lapte cu cacao și ouă, "gogăli-mogăli". Pe domnul Izumenco nu l-am prea văzut prin casă, majoritatea timpului petrecându-și-o în atelierul de cizmărie unde era și patron și meșteșugar dar mai ales susținător al soartei celor cinci fete, asta însemnând hrană, îmbrăcăminte, taxe școlare. În fine, cu tratamentul din timpul spitalizării, îngrijit de doctorul Mareș (un bărbat înalt, bine făcut, brunet și cu o mică pată neagră
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
apucat să joace pocher în restaurantul Armarache. Marele artist era atât de absorbit de joc încât n-a simțit venirea și apoi plecarea trenului cu tot cu cele 120 de persoane ale trupei. A plecat un tren din gară fără patron. A trebuit ca șeful de gară să oprească trenul la Taraclia, unde au ajuns cu mașina Chreysler imperial a inginerului Zuzinov, șeful gării. Microbul revistei s-a prins de mine (dar numai de mine? ) și găseam orice motiv pentru a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
destul de tragică, importatorul își riscase banii și reputația pe marfa și firma recomandate de ambasadă. Noroc de faptul că transportul fusese asigurat! Mi-am adus aminte de scena finală apocaliptică din "Zorba grecul", cu Zorba dansând sirtaki de braț cu patronul său în avalanșa de stâlpi ce se prăbușeau ca într-o "reacție domino". Mi-am mai adus aminte și de Murphy cu îndemnul său "Zâmbește! Mâine va fi și mai rău!" și am purces la următoarea "afacere". Chile e o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și construcțiile din jurul lor sunt astăzi "locuri fantomă", cu linii ferate, garnituri de trenuri, gări, case părăsite, prăbușite, dărâmate, calcinate. Mineritul a adus cu sine nu numai acumularea de bogății în nord, ci și de mari tensiuni între muncitori și patroni. Cea mai dură a fost în 1907, când aveau să fie uciși 200 de mineri și răniți 390, în urma unei greve pentru creșterea salariilor. Datorită concentrărilor muncitorești, aici au apărut primele sindicate din Chile și tot aici, respectiv la Copiapo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
era în contact permanent, 365 de zile pe an, atât în țară, cât și în străinătate, cu firmele partenere, cu directori, șefi de serviciu, agenți de turism, cu mii de turiști intrați și ieșiți. Și în percepția "Cooperativei" orice străin, patron sau angajat al unei firme străine de turism și orice turist străin, în special din țările occidentale, venit în România, era un posibil spion sau agent. Definitorii în acest context cele menționate în Dosar vol. 1, fila 3, privindu-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
plan de măsuri nici celebrul 007 James Bond n-ar fi avut nici o șansă să scape "neterminat" "pe-un picior de plai, pe-o gură de rai" numită R.S. România. Și o altă concluzie ce se impune în noianul de patroni, agenți de turism și turiști străini cu care colaboram și intram în contact, mulți dintre ei "cadre ale organelor austriece de specialitate" puteam să rămân eu nepătat, neracolat, nemituit, necumpărat? Și cum "Cooperativa" lucra temeinic, nelăsând nici un amănunt să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de produse alimentare pentru motonave se adunau la Giurgiu în vederea încheierii contractelor, de pe urma celor două motonave tot Giurgiul dispunând de piper, cafea, foi de dafin, drojdie, făină, carne și în câteva rânduri și de câteva tone de vopsea furnizată de patronul austriac pentru vopsirea în "alb strălucitor" a navelor, vopseaua "ce-ți lua ochii" ajungând însă pe pereții și pe gardurile din bătrânul port fondat de genovezi). Pe motonave problema era la început de sezon cu aprovizionarea cu legume și fructe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
principal Săvescu Alin, ghizii români și personalul de deservire (șoferi de autocare, recepționeri, chelneri...) intrau în conflict, "micii panglicari" ai firmelor străine încercând să-și rotunjească veniturile prin metode nu tocmai ortodoxe, fapte evidente pentru care erau admonestați de chiar patronii lor. Și în apărarea "drepturilor și libertăților fundamentale" ale acestora, intervine CNSAS cu autoritatea sa. În urma "prețioaselor" indicații ale lui Gheorghe..., Secretar de stat la Departamentul Securității Statului, general maior, citat mai sus, un compartiment "generos" al "Dosarului" îl constituie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
parte din natura lor. Cluburi de noapte cu lumini stridente, dar fără clienți, care se cheamă "For you", "To be", "V.I.P." (cu cinci stele ostentativ luminate), "Night Club", non stop și o mulțime de baruri unde lumina care în intenția patronului ar trebui să fie caldă și discretă este morbidă, sepulcrală. Clienții beau holercă. Prin vitrine par o adunare de strigoi care și-au părăsit lăcașul pentru o nocturnă macabră, poate din cauza luminii verzi. * O femeie tânără, știrbă, jerpelită, consumată, decăzută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
gura ei nu-i făcută pentru a spune secrete. A fost silită să părăsească liceul în clasa a zecea, deși avea note foarte mari. Îmi arată, modest, un certificat școlar cu note excelente. Au angajat-o la un bar, unde patronul o silește să lucreze de la 6 la 12, cu o singură zi liberă (de fapt jumătate de duminică). Spune că nu o mai silește la nimic. E un om bun. De fapt are o simplă oboseală. O internez pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
din trunchiuri de brazi centenari. Numai o masă este ocupată de un grup de pădurari care au răpus până la această oră o mulțime de "beri". Sticlele stau înșirate pe iarbă, ca animalele ucise la o partidă de vânătoare. În apropiere, patronul urmărește evoluția unor "mici" agitând un ziar deasupra grătarului. Este foarte bine aici, simplu, fără fasoane, fără probleme filozofice... Apare încă un grup de clienți, cunoscuți de ai pădurarilor, și sticlele se înmulțesc parcă de la sine, parcă printr-un nevăzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
comentată nu știu de cine, "Dialogurile", o ediție critică a lui Aristotel. Mi le amintesc; nu știu de ce țin minte titlurile, desigur că erau și altele. Nici măcar Panaitescu nu a îndrăznit să-mi recomande astfel de volume. Am stat mult, patronul sfătuindu-ne să fim serioși și să deprindem tainele filozofiei. Mai era și o istorie a matematicii: Celelalte, de literatură, erau foarte scumpe. Problema a fost rezolvată, însă, în stil gordian. Panaitescu a strecurat sub manta, cu tupeu, o minune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
onoarea Domnul Director. În prima zi de ședință a societății noastre, de față fiind corpul didactic, Directorul a explicat situația și ne-a reabilitat, strângându-ne mâna cu un aer foarte oficial, solemn, și anunțând că, din partea "Librăriei Corpului Didactic", patronul ne trimite un cadou, cărți de valoare, ca o mică reparație morală. Amândoi am primit câte zece cărți, majoritatea de pedagogie. În pachetul meu era și o carte roșie, volumul I din "Ce a văzut Ilie Pânișoară", care venea târziu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
să fiți invitatul meu. Cred că au adus must proaspăt, pe aici mustul este foarte bun. Și ne vor prepara și o pastramă". * Ne-am așezat la o masă pe terasă. Barmanul, prietenos și respectuos, pare născut pentru a fi patron de bar. Chiar așa este. Se numește domnul Antoine, este din Lion, dar s-a stabilit în țara noastră de mulți ani, s-a căsătorit cu o româncă, acum femeie vârstnică. Domnul Antoine este o persoană corpolentă, dar mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
că a furat o sticlă de votcă dintr-un supermarket ieșean. Crimă "de plăcere", de paznic, victima lovită, măcelărită sistematic, într-o încăpere rezervată acestui gen de descărcări sadice. Nici o diferență între această crimă, într-un fel ordonată de un patron, și exercițiile similare din nu știu ce lagăr. Lume urâtă, rău alcătuită, o "lume nebună, nebună", fără nici o perspectivă, lume închisă, sufocată în labirintul fără ieșire al lașității. Nu sunt semne ale îndreptării, nu-i nici un semn de salvare. Totuși, nu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
iresponsabil este o trăsătură a democrațiilor infantile. Privit normativ, spațiul public românesc are trăsăturile unor group therapies în care mulți oameni își exhibă frustrări îndelung reprimate. Presa a ajuns un „divan psihanalitic”. Ședem tolăniți, cu ușile vraiște deschise, iar „psihanalistul” (patron sau redacție) ne spune: Toarnă, toarnă frate! Toarnă fără grijă față de consecințe. Părerea ta este „adevărul”. Numai el contează. De ce „torni”? Imboldurile sunt multe: interesul, voluptatea mioritică, voluptatea cruciadei pentru puritate sau purificare (versiunea nouă a epurării), uneori pur și
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
insultă, găzduite sub semnătura jurnalistului, culpa se împarte. Ziarul răspunde mai ales moral, în fața cititorilor. Jurnalistul răspunde și în fața legii. Cum în cazul pomenit „delatorul” este anonim, de data aceasta răspunderea morală și legală revine numai redactorilor. Este în interesul patronilor și angajaților să vândă o gazetă. Uneori o fac pariind pe delațiuni ca voluptate a unor comentatori, pe deliciul de lectură al unor cititori sau pe dreptul la liberă exprimare. Legal, aceste interese, plăceri și drepturi se ciocnesc de dreptul
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
deliciul de lectură al unor cititori sau pe dreptul la liberă exprimare. Legal, aceste interese, plăceri și drepturi se ciocnesc de dreptul persoanei la o imagine demnă și de interzicerea calomniei în Codul Civil. Moral, interesele și drepturile ziariștilor și patronilor se ciocnesc de dreptul cititorilor la informare corectă. Părerea mea este că nici un fel de climat moral nu se îmbunătățește dacă oamenii știu că nu răspund personal pentru greșelile lor și nu le plătesc proporțional. Este corect să vrem să
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
pe stradă cu o prietenă, judecătoare la tribulalul din Deva când s-au întâmplat toate acestea. Prietena a reacționat amical (a dus-o la spital), dar nu și profesional. Nu i-a sugerat să dea în judecată managementul magazinului sau patronii fiindcă nu și-au curățat gheața din fața businessului propriu. Și poate, dacă îi sugera, mama ar fi spus resemnată: „Lasă-i în plata Domnului! Așa a fost să fie”. Ea, ca și cei mai mulți dintre noi, este o fatalistă, chiar și
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
an în România. Între timp, gheața de pe trotuare face victime, țevile curg, lifturile sunt devastate și transformate în toalete publice, oamenii cred că statul trebuie să le plătească întreținerea și să le repare geamurile, clanțele la uși, Hâncu dă interviuri, patronii și asociațiile de locatari se amuză când le mai alunecă o victimă în fața proprietății. Nu ne mai rămâne decât să speculăm despre următoarea catastrofă de sezon și să ne continuăm dialogul cu lipsa de civilizație. Text publicat în Revista 22
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
a fi o țară cu 5,2 milioane de salariați și 5,6 milioane de pensionari și că, aceste 5,2 milioane se vor împuțina prin restructurare. Fiindcă de toți suntem peste 22 de milioane, dintre care o mână de patroni, un număr mare de țărani care lucrează cu o productivitate de pe vremea economiei naturale închise, iar restul copii și șomeri, ne putem imagina cam câți dintre noi sunt strict dependenți de această fabuloasă cifră destinată protecției sociale. Ne vom descurca
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
fi mai puțini, iar cei dependenți de ei, tot mai mulți. Fiscalitatea va crește, investițiile se vor aneantiza, se vor împuțina salariații și cei rămași vor întreține și mai mulți oameni. Rezistența slăbită a salariaților, a managerilor și chiar a patronilor de la firmele și instituțiile profitabile, din cauza multelor slujbe și a efortului dincolo de limita rezistenței, îi face și pe ei candidați la protecție. Acest darwinism social ni-l aplicăm noi înșine, nouă înșine. Din când în când ne cuprinde supărarea pe
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
impozit prin utilizarea muncii la negru și prin declararea parțială a veniturilor. În cazul țăranilor, a nu fi contribuabil e un drept legal. În cel de al doilea caz, este vorba despre o practică ilegală, aparent mulțumitoare pentru angajați și patroni. Ambele categorii dau mai puțini bani. Consecințele celor două fenomene mai sus amintite își vor arăta curând colții. Principiul „nici o taxare fără participare” va deveni, odată cu Legea asigurărilor sociale, și complementarul său „nici o participare fără taxare” (cel puțin pentru categoriile
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
naști din doi în doi ani decât să lucrezi. Este o uriașă devălmășie de victime, toate decontate, pe drept sau pe nedrept, din impozitele pe venit ale celor care adesea își iau 2-3 norme sau lucrează în Occident la mâna patronului, fără mari „mofturi” protective. Devălmășia ne tocește serios compasiunea pentru victimele veritabile, cele care nu pot să se ajute singure în mod real și ne aruncă în păcatul lipsei de caritate. Guvernanții au produs un exces major de transfer al
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]