6,814 matches
-
sau mesajul - este întotdeauna în mintea receptorului. Scopul meu este să comunic direct, de la om la om”. +++ Poate că firma dumneavoastră ar trebui să facă acest lucru și să folosiți sala de conferințe pentru a lua masa și a „evada” periodic cu persoanele-cheie atunci când doriți să le comunicați chestiuni foarte importante, idei sau provocări. +++ Epilog Timpul a devenit crucial și trebuie să luați în considerare ideea relaționării directe într-o cafenea din zonă. Poate veți primi un certificat din partea Fast Food
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
formula fericită a lui Mihai șora pentru a desemna mediul de formare prin „acțiune comunicativă” (cu sintagma lui Habermas) a societății deschise. După „revoluția” din 1989, publicațiile de oarecare ținută intelectuală - de la efemeridele primelor luni de libertate la avatarii vechilor periodice, de la (noile) reviste culturale și jurnale savante la anuarele academice - s-au lansat în imensul efort de a reîntemeia democratic spiritul nostru public. La început, lucrurile păreau simple: Noul prooccidental se angajează într-o luptă pe viață și pe moarte
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
sferă publică preponderent „abstractă și literară”, narcisică și preocupată de reacția „la cald”); a avut mulți ani un sit Internet puțin activ. Toate acestea, alături de tematica sobră, serializarea unor eseuri și studii mai potrivite ca stil și dificultate tehnică pentru periodicele savante, și pesimism (un alt nume românesc al lucidității), tindeau până de curând, când un reviriment al interesului tinerilor este observabil prin creșterea numărului de accesări ale sitului Internet, să scoată 22 din cursa pentru „inimile și mințile” tinerilor aflați
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
se structura potrivit unor axe ideologice recognoscibile, susținute sistematic. Poate că, prin apariția a numeroase - prea numeroase? - periodice, fragmentarea și improvizația, endemice în sistemul nostru mediatic, au devenit și statistic inevitabile: dacă toată lumea scrie și publică, eventual la mai multe periodice în același timp, eventual trecând abrupt de la unul la altul, cum se poate aștepta o clarificare conceptuală? Un fenomen înrudit este „supraexpunerea” unor autori prea harnici și poate prea lacomi, omniprezenți în publicistica de toate formele și tendințele, ale căror
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
centrate pe literatură, alte câteva au tratat mai frecvent chestiuni ideologice și politice, între care Orizont, Vatra, Apostrof, Timpul și revelația de acum câțiva ani, acum confirmată strălucit, Contrafort. Dar, așa cum am spus de câteva ori, direcțiile și orientările multor periodice culturale sunt încă prea confuze și abrupt schimbătoare pentru a se structura cu adevărat într-o piață funcțională și inteligibilă a ideilor. Rezultatul cel mai evident al acestor ezitări, confuzii și schimbări de macaz este lipsa unui curent de idei
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
multe ori, instituționalizarea noilor apariții editoriale: introducerea lor în programe de curs, dezbaterea lor în seminar și reviste savante, poziționarea lor în contextul conflictelor canonice din fiecare disciplină. Pe acest teren, multe rămân de făcut, deși există tot mai numeroase periodice academice de bun nivel, fiindcă suntem în continuare în situația de a vedea cum cărțile de idei sunt dezbătute public mai ales de cronicarii literari și intelectualii publici „generaliști” proveniți din câmpul literar, deși cei mai mulți dintre ei nu au competența
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
confuzia, uneori voită, este aceea între elită și elitism); asemenea diatribe apar de regulă „într-o anumită parte a presei”, deci sunt citite de cei deja convinși, ostaticii unui paseism resentimentar care laudă până la greață ceaușismul; fapt regretabil, chiar unele periodice de ținută acceptă să publice uneori texte de această teapă, ca pseudoscrisoarea lui Mihai Pelin către Liviu Antonesei, „De ce se consideră acești domni o elită?” (Timpul, octombrie 2005, p. 6). Poate cristalizarea dezbaterilor noastre cultural-ideologice va interveni în următorii ani
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Paradoxul Noica, Humanitas, București, 1998, în special pp. 38-40. Jurnalul a fost publicat în limba franceză sub titlul Le Journal de Paltinis. Récit d’une formation spirituelle et philosophique, La Découverte, Paris, 1999. Apariția cărții a fost salutată de numeroase periodice franceze, inclusiv de La Croix (12 iunie 1999) și Télérama (26 mai 1999); cartea a fost recenzată, printre alții, de Frédéric Martel, fost funcționar cultural al Ambasadei Franței la București (Esprit, mai 1999), și de strălucitul intelectual, istoric și specialist în
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Era la începutul toamnei lui 1999, cu puțin înainte ca Bellow și agenții săi literari să-și înceapă operația de marketing, dar deja în perioada în care, după distribuirea versiunilor preliminare ale textului în cercul apropiaților și criticilor literari de la periodicele influente, primele capitole erau testate pe un segment din publicul real (marele public avea să aștepte numărul din 1 noiembrie 1999 al popularului magazin The New Yorker). Richard Stern jucase un rol în aducerea lui Saul Bellow la University of
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
apărute în ziarul Buna Vestire, greu accesibile (aflate la „fondul secret”), fuseseră aproape uitate în România, iar în Israel reveniseră în actualitate abia după 1972, în primul rând grație publicării unor fragmente din Jurnalul inedit al lui Mihail Sebastian în periodicul de limbă română Toladot. Bellow auzise cu siguranță de aceste articole, sau cel puțin de scandalul din jurul lor, fiindcă era coleg în Committee on Social Thought, alături de Eliade însuși, cu savanți evrei ca istoricul și teoreticianul istoriei Arnaldo Momigliano și
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
directă în mediile în care se elaborează și se analizează politicile publice, cu activismul său comunitarist și cu stilul deopotrivă frontal și persuasiv al intelectualului public; pe lângă frecvente apariții la radio și televiziune, la conferințe și congrese, el semnează în periodice de mare circulație ca The New York Times, The Washington Post și The Wall Street Journal. În plus, așa cum vedem chiar din Societatea monocromă, Etzioni este unul dintre savanții din generația vârstnică fascinați de ubicuitatea și impactul Internetului, pe care tinde să-l
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Recomand călduros un volum de cotitură, coordonat de unul dintre cei mai importanți specialiști, W.J. Cahnman: Ferdinand Tönnies: A New Evaluation, E.J. Brill, Leiden, 1973; mai recent, Cahnman și-a adunat într-o carte mai multe studii apărute în periodice: Weber & Tönnies: Comparative Sociology in Historical Perspective, Transaction, New Brunswick, N.J., 1995. O bună introducere rapidă în problematică, utilă prin analiza contextului de emergență și a receptării în Germania, este prefața lui J. Leif la ediția franceză a cărții de
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
un „război cultural” în care profesori bine plătiți și cu acces la felurite alte privilegii și compensații „luptă” din turnuri de fildeș (universități relativ izolate de lumea reală până și atunci când sunt plasate în orașe mari; institute de studii avansate; periodice savante și general-intelectuale etc.) pentru cauza altminteri nobilă a tuturor exploataților, marginalilor, exclușilor; minorităților. E interesant să urmărim această dinamică a postmodernismului, de la doctrinarii sfârșitului anilor ’70, ca Lyotard, la corifeii anilor ’80, ca Baudrillard, apoi la autorii care au
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Monat, deja amintită, la Tempo presente, Preuves, Science and Freedom (Marea Britanie), Quadrant (Australia), Quest (India) și altele; cea mai influentă publicație a fost probabil Encounter, scoasă la Londra de Spender și Kristol. S-a aflat cu timpul că și alte periodice erau susținute, cel puțin parțial, de Congres, între care influentele Partisan Review și Kenyon Review. Echivalentul intelectual al Planului Marshall, cum i s-a mai spus Congresului, a relansat spectaculos liberalismul în Europa postbelică, dându-i o orientare riguros anticomunistă
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
democrația liberală e răul cel mai mic din lunga listă a relelor omenești. În fine, e de reținut că Mark Lilla a fost redactor la The Public Interest (1980-1987) și redactor-colaborator la Partisan Review, colaborează la The New Republic, mari periodice americane cultural-ideologice și politice, ale căror orientări, diferite între ele, dar afine și complementare, i se potrivesc. 2. Pe scurt, despre substanța cărțiitc "2. Pe scurt, despre substanța cărții" Am încercat până acum să-l pregătesc întru câtva pe cititorul
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
într-un fel, la Pseudo-cynegeticos de A.I. Odobescu. Retras într-o așezare din Munții Retezat, unde vânează, pescuiește, citește, scrie, meditează, însinguratul își notează reveriile, experiențele de „hoinar singuratic”, reproduce textele publicate în „Vânătorul și pescarul sportiv”, pe când dirija acest periodic, derulează rememorări cinegetice și piscicole, evocă momente din copilărie și adolescență, scene și conversații (la Mogoșoaia, la mare, în Deltă și în alte locuri) cu scriitori și alți intelectuali, români și străini (Mihail Sadoveanu, Victor Eftimiu, Ionel Pop, Miron Radu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
1829, editează „Albina românească”, prima gazetă politică și literară din Moldova, ce sugera din titlu o deschidere spre ambele principate. Cu o apariție întinsă pe două decenii, deși cu întreruperi și scăderi de formă și, de la un timp, concurată de periodicele lui M. Kogălniceanu, gazeta a fost susținută și de suplimentele ei: „Foaia oficială” (1832), „Alăuta românească” (1837-1838) - de interes literar, „Foaia sătească a Principatului Moldovii” (1839-1840, 1846-1851) și „Arhiva Albinei pentru arheologie română și industrie”. Trăsăturile „Albinei românești” vor fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
lumei” (1840-1841, 1845-1846), titlu reluat și de săptămânalul scos în 1865 și 1866. A editat „Calendar pentru români” și suplimentul literar „Almanah de învățătură și petrecere” (1847-1869), rămas important prin publicarea unei mari părți din opera proprie. Bogata colaborare la periodicele pe care le-a scos relevă preocupările multiple ale lui A. pentru arhivistică, arheologie și istoriografie (în care face operă de popularizare, uneori de pionierat, fără o documentație riguroasă de specialitate), pentru literatură și toate genurile ei. Numeroase articole, multe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
Ronetti-Roman” (unde a deținut și postul de director). Ca tânăr debutant în Bucureștii începutului de veac, A. trece prin redacția unor gazete ca „Adevărul”, „România”, „Patria”; vreme de câteva decenii e de găsit semnând, deopotrivă ca poet și publicist, în periodice precum „Evenimentul” (Iași), „Tribuna populară”, „Arta”, „Cronica israelită”, „Mișcarea”, „Absolutio”, „Umanitatea”, „Puntea de fildeș”, „Dimineața”, „Adevărul literar și artistic”, „Curierul israelit”, „Semnalul”, „Gazeta evreiască” etc., în cea dintâi postură îndeobște sub numele real, A. Axelrad, în timp ce gazetarul apelează la pseudonime
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285509_a_286838]
-
în „Convorbiri critice” (1907). Psalmii, Proverbele, Ecclesiastul rămân ca sursă favorită de prelucrări, transpuneri, parafraze succesive. Modelul publicistului e cel întruchipat mai înainte de 1900 de cărturarul medic Iuliu Barasch, pe urma căruia A. a fondat, la rându-i, mai multe periodice cu caracter științific și educativ sau cu aspect enciclopedic: „Progresele științei” (1904-1906), „Convorbiri științifice și filosofice” (1912), „Orizontul” (a fost prezent în colectivul publicației de la înființare, în 1921, până în februarie 1924, când părăsea definitiv redacția), „Revista ideilor” (1924-1925), „Minunile naturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285509_a_286838]
-
respingerea neșovăitoare a tuturor „miasmelor” cu care Occidentul capitalist otrăvește sufletul. În România, sintagma r.s. a fost utilizată, se pare, prima dată de săptămânalul social-democrat „Șantier”, în 1935, însă literatură în spirit revoluționar de stânga apare mai ales în periodice editate, sub acoperire, de Partidul Comunist din România („Cultura proletară”, „Bluze albastre”, „Era nouă” ș.a.) sau influențate de acesta („Cuvântul liber”, „Manifest”, „Țară nouă” ș.a.). Printre semnatari: Miron Radu Paraschivescu, Mihai Beniuc, Ion Călugăru, Geo Bogza. Două nuvele de Al.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289155_a_290484]
-
care semnează capitolele referitoare la contribuția comparatiștilor maghiari din România în perioada interbelică și între anii 1944 și 1970. Sub îngrijirea lui a apărut volumul Confluențe literare româno-maghiare de Avram P. Todor (1983), restituire a operei comparatistului român, risipită în periodice sau rămasă în manuscris. A tradus în limba maghiară din proza lui Delavrancea, Șt. Bănulescu, Al. Șahighian, I. Slavici, Romulus Cioflec și câteva volume de teorie literară ale lui Adrian Marino; a publicat, în versiune maghiară, din studiile și „criticele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
laturii clinice a domeniului său, se înscrie la Facultatea de Medicină și desfășoară, în paralel, o activitate practică în spitalele Salpêtrière și Bicêtre. Își continuă studiile medicale, dar nu va apuca să-și susțină teza de doctorat. Odată cu prezența în periodicele științifice ale vremii vine și recunoașterea internațională, numele său regăsindu-se și în programul congreselor de psihologie din Dresda, München, Roma, Torino, Milano, Cambridge. Deși este invitat de miliardarul Andrew Carnegie să predea la Chicago în schimbul unei remunerații de invidiat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290441_a_291770]
-
2000. Coleridge, Samuel Taylor, Collected Letters of Samuel Taylor Coleridge, volume 2, Earl Leslie Griggs (ed.), Clarendon Press, Oxford, 1956. Constantinescu, Pompiliu, "Poezia d-lui Ion Barbu" (1930), în Ion Barbu. Poezii, ediție îngrijita de Romulus Vulpescu, originale apărute în periodice, în volume, versuri de circumstanță, traduceri apărute în periodice, în volume, addenda: texte de Ion Barbu,texte despre Ion Barbu, Editura Albatros, București, 1970. Croix, Saint Jean de la, "La nuit obscure de l'âme", în Vie et œuvre de l
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Coleridge, volume 2, Earl Leslie Griggs (ed.), Clarendon Press, Oxford, 1956. Constantinescu, Pompiliu, "Poezia d-lui Ion Barbu" (1930), în Ion Barbu. Poezii, ediție îngrijita de Romulus Vulpescu, originale apărute în periodice, în volume, versuri de circumstanță, traduceri apărute în periodice, în volume, addenda: texte de Ion Barbu,texte despre Ion Barbu, Editura Albatros, București, 1970. Croix, Saint Jean de la, "La nuit obscure de l'âme", în Vie et œuvre de l'admirable docteur mystique le bienheureux père Saint Jean de la
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]